Morfologia generala a celulei. Tipuri de celule.

Evidentierea celulelor diferentiate

si nediferentiate pe preparate permanente
Celule epiteliale pavimentoase si cubice (tegument, plaman, ep. tranzitional,
testicul)
Celule glandulare (stomac, colon, parotida, gl. submandibulara)
Celula este unitatea elementară a lumii vii, produs al unei îndelungate evoluţii, cu o
ordine internă complexă ce-i conferă capacitatea de creştere, dezvoltare şi reproducere,
precum şi o organizare dinamică aflată în relaţii de echilibru cu mediul înconjurător.
Forma celulelor
Celulele eucariote prezintă o mare diversitate de forme, în special celulele animale.
Forma celulelor este controlată atât de factori interni (activitatea funcţională, vârsta,
vâscozitatea citoplasmatică, structura internă, caracterele suprafeţei celulare) cât şi de factori
externi (presiunea sau vâscozitatea mediului).
Celulele se pot grupa în celule cu formă variabilă (leucocite polimorfonucleare;
leucocite granulociatre; celule ale epiteliului mucoasei vezicale urinare) şi celule cu formă
constantă (fixă). Celulele cu formă variabilă îşi desfăşoară activitatea într-un mediu lichid
(celule sangvine) şi au, de regulă, formă sferică sau ovală.
Exemple de forme celulare:
– Celule cubice (suprafaţa ovarului, celulele din jurul ovocitului,
epiteliul tiroidian, canalele excretorii ale glandelor salivare,
canalicule biliare, tubii contorţi proximali renali)
– Celule cilindrice (enterocite, epiteliul canalului cervical uterin,
glandele endometriale)
– Celule pavimentoase (tegument, mucoase, mezenter)
– Celule poligonale (hepatocite, celulele superficiale ale
mucoasei cavităţii bucale)
– Celule stelate (neuronii multipolari stelaţi din coarnele
anterioare ale măduvei spinării)
– Celule alungite (fibra musculară striată)
– Celule fusiforme (fibra musculară netedă)
– Celule sferice (celulele sangvine – granulocite segmentate,
limfocite, monocite, bazofile)
– Celule cu prelungiri (fibroblastul, neuronul, nevroglia,
odontoblastul, spermatozoidul)
– Celule cu forme speciale (disc biconcav – hematia adultă,
piriforme – celula Purkinje din cerebel, umbreliforme şi în
rachetă de tenis de la nivelul uroteliilor, cupă de şampanie –
celula caliciformă, în inel cu pecete - adipocitul)

Mărimea celulelor
În general, diametrul celulelor are valori cuprinse între 10-30µ. Există situaţii când
aceste limite sunt depăşite şi anume: ovocitul (cea mai mare celulă din organism) are un
diametru de 250 µ; celulele granulare din scoarţa cerebrală au undiametru de 3-4 µ.
Dimensiunile celulelor suferă modificări în raport cu starea funcţională, cu condiţiile
de mediu în care îşi desfăşoară activitatea şi cu vârsta astfel că, celulele tinere au diametrul
mai mare decât celulele adulte sau îmbătrânite.

1
 Forma nucleului
În mod obişnuit, forma nucleului este la fel cu cea a celulei din care face parte:
● sferic, în celulele sferice (ovocite);
● cubic, în celulele ce formează endoteliul căilor biliare;
● ovalar, în celulele piramidale sau prismatice;
● bastonaş sau fusiform în celulele musculare striate;
● bilobat în leucocitele mature.
Conturul nucleului – neregulat în celulele secretorii (foliculi tiroidieni, fibră
musculară) şi regulat în celulele epiteliului cubic şi prismatic.
Poziţia nucleului în celulă
În general, poziţia nucleului este centrală dar poate fi modificată de anumiţi factori
(acumularea de substanţe de rezervă sau de granule de secreţie, vârsta celulei).
CELULE EPITELIALE
Separă mediul extern de cel intern și asigură compartimentarea mediului intern în
domenii de compoziție distinctă.
Pentru a îndeplini aceste funcții țesutul epitelial este format din unul sau mai multe
straturi de celule care acoperă suprafața corpului sau căptușeste cavitățile, acestea sunt în
genere epiteliile de acoperire.
Citoplasma celulelor epiteliale, conține un tip special de proteine citokeratine, care
pot deveni evidente în anumite epitelii.
Unele celule epiteliale sunt grupate în formațiuni glandulare, păstrând legătura cu
epiteliul din care au derivat, ele secretă un produs oarecare, care poate fi eliminat prin ductul
excretor respectiv, secreție exocrină. Alte celule epiteliale secretorii sunt compact grupate și
legate, cu capilarele sanguine în care-și varsă produsul respectiv, secreție endocrină.
Toate epiteliile sunt structuri polarizate, au o față pe membrana bazală și una apicală,
care prezintă specializări de suprafață.
Funcțiile:
-de acoperire: epidermul, endoteliile (căptușesc cavitățile vaselor de sânge și ale
cordului), mezoteliile (căptușesc cavități interne)
-transportul selectiv de substanțe (epiteliul intestinal, alveolar, urinar)
-secreția exocrină și endocrină (glanele exo și endocrine)
-recepția senzorială (epiteliul olfactiv)
Epitelii de acoperire- exercită rol de apărare și protecție prin:
- mișcările cililor (ajută la îndepărtarea corpilor străini)
-prin procesul de cheratinizare
-prin stratificare
-prezența celulelor caliciforme care secretă mucus
Clasificarea epiteliilor de acoperire după forma celulelor :

2
 •Pavimentoase ( scuamoase )
•Cubice
•Columnare (cilindrice )
Clasificarea epiteliilor de acoperire după numărul de straturi de celule
•Epitelii simple (unistratificate) - 1 strat de celule (toate celulele stau pe
membrana bazala MB).
•Epitelii stratificate - 2 sau mai multe straturi de celule suprapuse; nu
toate celulele stau pe MB.
Forma celulelor din stratul apical determina denumirea tesutului: - tipuri: pavimentoase,
cuboidale, columnare si tranzitionale.
Epiteliul scuamos
Aparatul pilosebaceu este constituit din foliculul pilos caruia îi este atașat un mușchi
neted (erector), o glanda sebacee și în anumite regiuni o glandă apocrină. Regiunea
foliculului de sub mușchiul erector are o evoluție ciclică, regiunea cuprinsă între mușchiul
erector și partea inferioară a ductului glandei sebacee se numește istm, iar porțiunea
superioară situată deasupra ductului se numește infundibul, aceste doua regiuni fiind stabile.
Portiunea profunda a foliculului pilos terminal se extinde pană în țesutul celular subcutanat,
având în anagen (zona de sinteză) o expansiune sub forma unui bulb de liliacee, numita
bulbul folicular.
Celulele epiteliale care formeaza bulbul se divid continuu și se diferențiază.
La baza bulbului, sub forma unui deget de manusa se gaseste o proiectie de tesut
conjunctiv si o retea de capilare, vitale pentru cresterea parului, numita papila foliculului
pilos.
Tija firului de par este portiunea libera care incepe la varsarea canalului sebaceu in
foliculul pilos, de la acest nivel parul fiind format dintr-o masa mai mult sau mai putin
omogena de celule keratinizate, anucleate.
Componenta principala a tijei firului de par este o proteina, sclerokeratina, ce
reprezinta o forma intermediara intre keratina moale epidermica si keratina dura din unghii.
In compozitia sa se gaseste un aminoacid bogat in sulf, L-cisteina, care asigura coeziunea
moleculelor de cheratina prin puntile disulfidice care leaga catenele polipeptidice si imprima
rezistenta mecanica firului de par. Prezenta acestor legaturi face keratina insolubila in apa
precum si in solutii saline si inerta fata de multi agenti chimici cat si fata de enzime. Este
partial solubila in solutii apoase alcaline de acid tioglicolic, prin ruperea unor legaturi
disulfidice.

Decolorarea si permanentul repetat, la fel si lumina solara si expunerile la UV duc la

alterarea proprietatilor elastice ale parului, prin degradarea chimica si fotochimica a cistinei
in acid cisteic.

3
 Fig.
1 Epiteliu columnar –plăman Fig. 2 Epiteliu cuboid unistratificat –testicul
C. umbrelă

C. în formă de racheta
C. cubice
Fig. 4 Epiteliu tranzitional, polimorf –vezica
Fig. 3 Epiteliu columnar -ficat urinară

Epiteliul tranzitional- se caracterizează printr-o mare plasticitate, celulele își pot

schimba forma în funcție de condițiile ambientale (uroteliu=epiteliul vezicii urinare, apare
înalt, format din trei tipuri tipuri de celule (celule cubice, celule în formă de rachetă, celule
acoperitoare superficiale in formă de umbrelă protejate la suprafață de o pătură de cheratină
(Fig. 4). C.
umbrelă

C. În formă de
racheta

4
 Fig. 6 Epiteliu scuamos stratificat
nekeratinizat –vagin

Fig. 5 Epiteliu scuamos keratinizat

stratificat - piele Fig. 7 Gl. submandibulară: cu albastru-
nucleul, granulații eozinofile prezente

Epitelii glandulare- au drept caracteristica funcția de a elabora un produs pe baza

substanțelor primite din sânge. Natura produșilor glandulari este în general proteică. Formele
celulelor gladulare sunt: cuboide, înalte, poliedrice, piramidale

Fig. 8 Gl. mandibulară- central este

conturat epiteliul prismatic Fig.9 Celule epiteliu tubular renal, 1-
glomerul, 2-vacuole intracitoplasmatice

5
Fig. 10 Epiteliu stratificat colon

Fig. 11 Epiteliu –stomac