GELURI FARMACEUTICE

Coordonator: Prof. Univ. Rodica Sîrbu

Nume student : Stăneaţă Andreea
Grupa 9
GENERALITĂŢI
 Sistemele coloidale pot fi clasificate în corpusculare şi
coerente.
 În cadrul sistemelor strucuturale coerente o clasă
importantă o constituie sistemele capilare dintre care
gelurile au fost mult studiate.Ele sunt foarte întâlnite şi
utilizate în natură,tehnologie,alimentaţie.
 Exemplu : ţesuturile animale şi vegetale,biogeluri
macromoleculare. Pielea , fibrele textile sunt şi ele
sisteme geliforme.
DEFINIŢIE
 Geluri,numite şi jeleuri sunt sisteme disperse semisolide
constând dintr-o suspensie obţinută din particule
anorganice mici sau molecule organice
mari,interpenetrate de un lichid.
 Când masa gelului este formată dintr-o reţea de particule
anorganice mici,discrete,gelul este clasificat ca un sistem
cu două faze (de exemplu : gelul de hidroxid de aluminiu
utilizat pentru proprietăţi terapeutice-ca antiacid;la fel şi
gelurile de fosfat de aluminiu şi carbonatul de aluminiu).
STAREA DE GEL
 La starea de gel se ajunge de la
starea de sol prin gelificare,fenomen
promovat de o concentraţie mare a
fazei disperse(interne).

 Sistemele coloidale sub formă de

geluri se compun din doua faze :
faza dispersată(internă), ale cărei
particule fin divizate nu se află într-
o stare liberă ca la soluri,ci sunt
legate între ele, şi mediul de
dispersie ,care se repartizează în
spaţiile libere dintre particulele
imobile. De exemplu : gelul de acid
salicilic,de hidroxid feric.
 Reţeaua de lanţuri de polimer imobilizate prin asociere
cu solvent,cauzează ruparea in gel.Dacă soluţiile de
polimer se fierb mult pot separa precipitate gelatinoase
sau flacoane mari ,umflate.
 De exemplu,soluţia de metil-celuloză prin încălzire se
tulbură,ca urmare a distrugerii legăturilor de oxoniu,când
scade hidratarea; la răcirea soluţiei,dispersia se clarifică
din nou.
CONDIŢIILE DE FORMARE A GELULUI
PENTRU UNELE SUBTANŢE GELIFIANTE

Agentul gelifiant Condiţii de formare Concentraţia de

a gelului agent gelifiant

A. Geluri de surfactanţi Apă + Ulei + Surfactant

 Ionici -faze luminare de gel 20-40%
 Neionici -cristale fine
A. Geluri de subtanţe
macromoleculare Hidratare în apă >2%
I. Macromolecule naturale În contact cu ioni de calciu >5%
 Tragacanta(anionic) sau ioni polivalenţi Dependent de temperatură
 Alginaţi(anionici) Formare de gel cu scăderea
 Gelatina (amfoter) temperaturii(reversibil)

I. Polimeri de semisinteză şi Formare de gel prin creşterea

sinteză temperaturii Dependent de temperatură
 Metilceluloza(neionic) Neutralizare cu o bază >0,5%
 Carbomeri

I. Solide în dispersie coloidală Floculare între particule şi

 Silice microcristalină umectare parţială Dependent de polaritatea
 Bentonită Floculare între particule şi lichidului
umectare în apă
Concentraşie înaltă
SISTEME GELIFICATE
 Gelurile se divid în două grupe :
 Geluri de tensioactivi;

 Geluri de substanţe macromoleculare cu 3 subgrupe :

 -hidrogeluri : geluri liofile,reversibile ;geluri liofobe,

ireversibile
 -organogeluri

 -geluri lipofile sau lipogeluri

HIDROGELURI

 Sunt geluri formate din substanţe macromoleculare solubile în

apă sau insolubile în apă,dar se umflă în apă.
 S-au obţinut hidrogeluri şi dependente de alţi factori :

Stimuli fizici ca : lumina,câmpul

magnetic,ultrasunetele. De exemplu tăria curentului
electric şi conţinutul de gelant pot influenţa migrarea
substanţei medicamentoase.
Stimuli chimici : specii ionice.
Au fost dezvoltate reţele polimerice semipenetrate
bioerodabile dependente de ionii de calciu,pentru eliberarea
substanţelor medicamentoase.
Unele substanţe şi compuşi biologici : aceste hidrogeluri sunt
cele mai noi tipuri, iar aplicaţiile pot fi mai mult pe bază de
bioinginerie.
 Astfel au fost dezvoltate hidrogeluri dependente de un
antigen reversibil sau de trombină.
 Ultimele hidrogeluri pot fi utilizate în tratamentul cu
antibiotice al rănilor, a căror eliberare controlată este
dependentă de infecţia microbiană.
DESCOPERIRI
 Oamenii de ştiinţă au obţinut deja un hidrogel injectabil,
modificând proprietăţile materialului astfel încât acesta
să curgă ca un lichid sub presiunea exercitată de pistonul
seringii, dar să revină la o formă mai rigidă atunci când
presiunea încetează.
 Există însă o problemă: dacă gelul întâlneşte o presiune
similară în interiorul corpului, se poate lichefia şi curge
din nou, putând ajunge astfel şi în locuri unde nu ar fi
trebuit să ajungă. Acest fenomen limitase, până acum,
utilizarea hidrogelului în acest mod.
 Recent, însă, un grup de oameni de ştiinţă de la
Massachusetts Institute of Technology (MIT) afirmă că a
rezolvat problema.
 Ei au fabricat un gel pe bază de proteine care poate curge
printr-un ac hipodermic şi apoi poate reveni la o stare
mai rigidă, mai dură, odată ce ajunge în interiorul
corpului.
 Dacă hidrogelurile vor putea fi perfecţionate, utilizarea
lor va reprezenta un mare progres în medicină. Aceste
materiale au capacitatea de a absorbi mari cantităţi de
lichid, ceea ce înseamnă că pot fi saturate cu soluţii
medicamentoase şi apoi implantate pacienţilor, putând să
elibereze treptat cantităţi mici, constante, de
medicamente, timp de săptămâni sau luni în şir.