ECONOMIA DE PIAŢĂ

Este forma moderna de organizare a activitatii economice în

cadrul careia oamenii actioneaza în mod liber, autonom si eficient, în
concordanta cu regulile dinamice ale pietei si valorificarea eficienta a
resurselor existente, pentru satisfacerea nevoilor oamenilor.
Economia de piata constituie un sistem economic, ale carui
începuturi au fost marcate de aparitia sistemului capitalist în Europa,
în economia de piata trebuie avute în vedere o serie de
particularitati în timp si spatiu, în ceea ce priveste structura
proprietatii, în principal ponderea proprietatii private, gradul de
autonomie si de libertate de decizie a întreprinzatorilor, masura în
care se foloseste managementul strategic, în general, în economia
de piata, proprietatea privata are ponderea hotarâtoare. Institutiile
economice de baza ale economiei de piata sunt: întreprinderea
privata (individuala sau colectiva), piata ca relatie între oferta si
cerere, mecanismele si regulile acesteia având rol hotarâtor în
desfasurarea vietii economice si statul care devine agent economic
autonom si care, prin reglementari economice si financiare, intervine
în viata economica.

Economia de piata se caracterizeaza printr-un mecanism

adecvat de functionare ale canii componente sunt: cererea., oferta,
concurenta si preturile. Combinarea factorilor de productie consta în
obtinerea produselor în conditii de rentabilitate.
Proprietatea individuala reprezinta postulatul de baza al
economiei de piata, totodata este suportul fundamental al liberei
initiative, al liberei întreprinderi. O alta caracteristica a economiei de
piata este egalitatea în fata legii a agentilor economici. Proclamata
juridic si sustinuta de statul de drept, egalitatea economica dintre
indivizi si grupuri de indivizi.
Statul democratic este garantul bunei functionari a institutiilor
economice si juridice specifice. El apara structurile economice
globale: proprietatea individuala si contractele economice si
comerciale, raporturile asociatilor si actionarilor.
Bancile, institutiile financiare si asigurarile au devenit un agent
economic autonom, se poate spune ca economia de piata favorizeaza
pe cei puternici si penalizeaza pe cei slabi. Costurile sociale ale unor
fenomene ca inflatia si somajul sunt suportate de cei cu o situatie
economica slaba.
2.1. PIAŢA
Piata este o categorie economica specifica productiei de marfuri
si a economiei de schimb, care exprima totalitatea relatiilor de
vânzare-cumparare între agenti economici, care împreuna cu
fenomenele legate de manifestarea ofertei si a cererii de marfuri în
conexiune cu spatiul si timpul în care se desfasoara acestea.
Piata reprezinta locul de întâlnire reala dar si fictiva între
vânzatori si cumparatorii de bunuri - factori de productie (munca,
pamânt, resurse naturale, capital, bani) si de bunuri corporale si
servicii de consum individual, în plus, în sfera pietei se includ si
conditii concrete în care se formeaza si se manifesta oferta si
cererea de bunuri economice.
Aparitia si dezvoltarea pietei sunt determinate în mod direct de
diviziunea sociala a muncii si de autonomia producatorilor, ea
devenind necesara atunci când functia consumului este separata de
functia productiei.
Privita ca un mecanism complex ce cuprinde cererea, oferta,
concurenta si preturile, piata determina comportamentul agentilor
economici. Pe piata se verifica concordanta dintre nivelul productiei,
structura productiei si cererea sociala, finalizându-se practic
actiunea cererii si ofertei precum si caracterul dinamic 111l1116b al
legii valorii.
Functiile pietei în cadrul mecanismului economic sunt:
 piata face legatura permanenta dintre agentii economici
producatori si agentii economici consumatori, respectiv
consum.
 piata stabileste proportiile necesare productiei, respectiv
propria reproductie.
 piata asigura echilibrul economic pe termen lung, în
principal echilibrul între oferta si cerere, consum.
2.1.1. TIPURI DE PIEŢE
În literatura se specialitate, piata este considerata un ansamblu
de mijloace de comunicare prin care vânzatorii si cumparatorii se
informeaza reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce acestia au
nevoie, despre preturile pe care le cer si pe care le propun pentru ca
tranzactiile dintre ei sa se încheie, piata este constituita din mai
multe segmente, deci piata reprezinta un sistem de piete.
Încadrarea unui segment într-un tip de piata depinde criteriul
de referinta propus:
 Dupa natura economica a bunurilor ce fac obiectul tranzactiilor
comerciale:
1. piata bunurilor economice, respectiv a bunurilor de
folosinta curenta, urmata de cele de folosinta îndelungata
si al serviciilor de consum individual (posta, telefon,
radio);
2. piata bunurilor de productie în care în primul rând este
piata capitalului (bunuri investitionale, titluri de
proprietate), apoi piata muncii, piata resurselor naturale,
piata financiara etc.
Dupa forma obiectelor schimbate, piata poate fi:
1. omogena - piata bunurilor uniforme;
2. eterogena - piata bunurilor diferentiate.
Dupa starea obiectului schimbului:
1. piata reala, respectiv cererea si oferta de bunuri de
consum si de factori de productie;
2. piata fictiva, respectiv cererea si oferta de titluri de
proprietate.
Dupa timpul în care se transfera obiectul destinat schimbului:
1. piete la termen;
2. piete la vedere;
3. piete disponibile sa livreze.
Dupa numarul si forta participantilor:
1. piata cu concurenta perfecta sau pura;
2. piata cu concurenta imperfecta.
Dupa sfera extinderii sociale a schimbului:
1. piata locala;
2. piata regionala;
3. piata nationala;
4. piata internationala.