CULTURI

FURAJERE
 Proiect pajisti

Indrumător: Student : LALU Georgiana

Prof. univ. Floricel Maricel DIMA BARANGA Alina Ingrid

DAMIAN Lacramioara Adriana
HOGEA Dragos Cristian
TRIFAN Geanina Raluca
1. Care este importanta pajistilor?

Suprafețele considerabile ocupate de pajiști permanente reprezintă de fapt, terenuri foarte productive, care
din diferite motive nu au avut un alt mod de utilizare. Se consideră că pajistea reprezintă o suprafață de teren
acoperită cu vegetație ierboasă alcătuită în cea mai mare parte din plante perene, ce aparțin diferitelor familii
botanice și a cărei producție este utilizată în alimentația animalelor, prin pășunat sau cosit.
Importanța economică și ecologică a pajiștilor permanente este dată de multiplele roluri ce le pot avea. In
acest context, pajiștile pot reprezenta.
 sursă importantă de nutrețuri suculente și fibroase pentru animale domestice, in România, se apreciază că
pajiștile permanente asigura circa 40% din masa verde și 25% din fânul necesar alimentației animalelor .
 Habitat și sursă de hrană pentru animalele sălbatice; în acest fel, alături de păduri, pajiștile devin principalele
ecosisteme ce asigură supraviețuirea speciilor respective .
 mijloc de prevenire și combatere a eroziunii solului, ierburile de pe pajiști au însușirea de a reține cantități mari
de apă și de a spori infiltrarea acesteia în sol mergând până la oprirea totală a eroziunii.
 mijloc de îmbunătățire a structurii si fertilității solului, sub vegetația pajiștilor naturale primare s-au format
soluri fertile, datorita sistemului radicular fasciculat al ierburilor care străbat straturile de la suprafața solului,
legându-l intr-o structură de agregate și îmbunătățindu-l în substanță organică, bacteriile din nodozitățile
leguminoaselor contribuie la ridicarea fertilității solului prin fixarea azotului atmosferic și depozitarea lui în
sol.
 Sursa de elemente minerale, stoc de germoplasmă, locuri de recreere,pajistile contribuie la conservarea unor
ecosisteme naturale în scop științific.
 1. Care este importanta pajistilor?
 Cea mai cunoscută valoare a pajiștilor este iarba de pe
ea, folosită de om ca nutreț de foarte mult timp,
prin cosire sau prin pășunat.
 Pajiștile oferă însă multe alte servicii ecosistemice. Au
un rol foarte important în hrănirea albinelor și a altor
insecte importante pentru agricultură. Rolul pajiștilor
în activitățile de recreere este din ce în ce mai
apreciat, iar acum în pandemie acest lucru este
conștientizat mai mult.
 În ultimii ani se clarifică importanța pajiștilor în lupta
împotriva schimbărilor climatice. Rolul lor în acest
sens poate fi împărțit în două grupuri: sunt importante
datorită capacității lor de sechestrarea a dioxidului de
carbon din aer și în reducerea efectelor schimbărilor
climatice, adică au rol în asigurarea rezilienței
ecosistemelor.
1. Care este importanta pajistilor?

 În perspectiva atenţiei globale îndreptată spre

politicile agricole prietenoase cu mediul, este de
subliniat efectul redus de poluare al pajiştilor şi
superioritatea indiscutabilă în ceea ce priveşte
impactului asupra biodiversităţii comparativ cu
alte sisteme de culturi. Importanţa deosebită a
pajiştilor naturale derivă şi din faptul că ocupă
areale diferite, fapt ce explică diversitatea
floristică, acoperind de multe ori terenuri care nu
pot avea o altă utilizare pentru agricultură
 2.Cum se clasifică pajiștile?

DENUMIREA ŞI CLASIFICAREA PAJIŞTILOR DUPĂ ORIGINE

 Din punct de vedere al originii lor, pajiștile se clasifică în pajiști
naturale și pajisti secundare. Diferențierea între cele două tipuri
constă în faptul că, în pajiștile naturale vegetația ierboasă actuală este
de fapt vegetația pionieră (prima vegetație) care s-a instalat pe roca
mamă, în timp ce în cel de al doilea caz, vegetația pionieră a fost
reprezentată de păduri (vegetație lemnoasă în general), care în mod
mai mult sau mai puțin voit au fost mistuite de incendii si astfel
defrișate. Pe aceste suprafețe de teren defrișate au apărut condiții
propice instalări spontane (naturale) a unei vegetații ierboase perene.
2.Cum se clasifică pajiștile?

 În cazul pajiștilor naturale caracteristicile acestora au rămas nemodificate în timp sau au suferit
mici schimbări sub influența factorilor de mediu. Sub învelișul vegetal ierbos al pajiștilor naturale
s-au format soluri fertile, de tipul cernoziomurilor. Acestea au constituit și constituie obiectul unor
dispute între diversele ramuri ale economiei. Așa de exemplu, agricultura cerealieră este chemată
să răspundă nevoilor de hrană ale unei populații în creștere, în timp ce construcțiile (locuințe,
infrastructură-drumuri, etc.). trebuie să răspundă nevoilor locative și de comunicație ale unei
societăți în plină expansiune economică. Schimbarea folosinței unor terenuri ocupate de pajiști, în
favoarea unor culturi în arabil (cereale) s-a realizat datorită favorabilității acestora ca fertilitate.
Mari suprafețe de astfel de pajiști au fost desțelenite (arate), astfel încât astăzi, majoritatea
pajiștilor naturale existente ocupă terenuri improprii unor culturi agricole. Unele dintre pajiști au
ajuns chiar situri de interes comunitar conform programului Natura 2000 și constituie părți
componente ale unor arii protejate. În România pajiștile naturale (în accepțiunea de vegetație
pionieră) sunt reprezentate de pajiștile de stepă din sudul țării, respectiv de pajiștile alpine.
Suprafața estimată a acestora se situează la cca. 200 000 ha.
2.Cum se clasifică pajiștile?
 Evoluția pajiștilor secundare, până la un moment dat,
a fost influențată de intervenția omului și a
animalelor pe care le creștea.Odată cu descoperirile
științifice, tehnice și perfecționarea tehnologiilor,
acțiunea omului a devenit hotărâtoare. Dovada
incontestabilă a sensului evoluției pajiștilor
secundare este invazia treptată a vegetației
arbustifere, urmată apoi de apariția vegetației
lemnoase pioniere (caracteristice fiecărui etaj de
vegetație) pe aceste terenuri, în absența lucrărilor de
îngrijire și a unei folosiri minime.
 2.Cum se clasifică pajiștile?

 Un alt criteriu de clasificare al pajiștilor, ce este utilizat atât în țara noastră cât
și în străinătate, este cel legat de durata de folosire a acestora. Astfel în
denumirile pajiștilor au apărut termenii de pajiște temporară atribuită pajiștilor
cu o durată de folosire de până la 5 ani, respectiv pajiște permanentă peste 5
ani. În literatura de specialitate românească noțiunile de temporară, artificială
sunt adesea asimilate cu noțiunea de pajiște semă-nată.
 Cele două denumiri ar putea fi reunite în această ultimă formulare pe baza unei
caracteristici agrotehnice comune, referitoare la posibilitatea includerii lor în
asolamente de câmp.La nivel planetar pajiștile naturale ocupă 3 362 mil. ha
ceea ce reprezintă circa 23% din suprafața uscatului, în timp ce arabilul deține
o pondere de cca. 10%. În consecință se pot întrevedea rațiunile pentru care se
desțelenesc încă suprafețe mari de pa-jiști, acțiune soldată cu impact negativ
asupra mediului.
 3.Care este raspandirea pajistilor in tara
noastra si in Europa?
  Pajiştile sunt alcătuite din una sau mai multe specii de plante, gramineele
fiind de regulă dominante. Dacă la vegetaţia constituită din populaţiile
speciilor de plante superioare se adaugă plantele inferioare,
microorganismele şi fauna, atunci se poate face o imagine despre
formaţiunea complexă de viaţă reprezentată de o pajişte. Din suprafaţa totală
a Terrei, uscatul ocupă 14,8 miliarde ha, din care 3,2 miliarde ha îl reprezintă
pajiştile.
 Cu toate că Europa deţine doar 5% din suprafaţa totală a Terrei, aici s-au
făcut primele încercări de cultivare a plantelor pe pajişti şi s-au organizat
primele colaborări internaţionale referitoare la cultura pajiştilor. Primul
Congres Internaţional de Pajişti a avut loc la Leipzig, în anul 1927 şi a fost
urmat din patru în patru ani de alte congrese. Mai mult, în anul 1963 a luat
fiinţă "FEDERAŢIA EUROPEANĂ A PAJIŞTILOR" (European Grassland
Federation), în scopul coordonării eforturilor cercetărilor din toată Europa.
3.Care este raspandirea pajistilor in tara
noastra si in Europa?
 Din punctul de vedere al suprafeţei ocupate cu pajişti permanente, România se situează pe
locul al 5-lea în Europa, acestea reprezentând 34,2% din suprafaţa agricolă şi 20,7% din
suprafaţa totală. Pajiştile reprezintă sursa principală de furaje pentru zootehnia ţării noastre,
iar acestea sunt răspândite pe tot cuprinsul ţării, în condiţii ecopedologice foarte diferite, de
la câmpie până în piscurile cele mai înalte ale munţilor, determinând astfel o mare
variabilitate de tipuri de pajişti şi a tehnologiei de îmbunătăţire, îngrijire şi exploatare.
 Nutreţurile de origine vegetală au un rol preponderent în alimentaţia animalelor şi provin
de la plantele cultivate în acest scop sau de pe păşuni şi fâneţe. În diferite zone ale ţării s-au
amenajat numeroase păşuni pe care se aplică lucrări de amenajare în complex şi folosirea
lor raţională, creându-se treptat condiţii pentru ca într-un timp relativ scurt să se poată trece
la generalizarea acestor măsuri de îmbunătăţire pe majoritatea pajiştilor din ţara noastră.
 3.Care este raspandirea pajistilor in tara
noastra si in Europa?
 IMPORTANŢA ŞI RĂSPÂNDIREA PAJIŞTILOR PERMANENTE În condiţiile din ţara noastră,
eficienţa economică este relativ ridicată la pajiştile cu vegetaţie valoroasă, cu covorul ierbos
încheiat şi bine îngrijite (pajişti de Agrostis tenuis, Festuca pratensis, Lolium perenne ş.a.)
 4.Care sunt particularitatile morfologice
ale gramineelor?

Particularități morfologice și biologice:

 Sistemul radicular: 
 - rădăcinile embrionare (primare), (câteva zile - 3-4 luni); 
 - rădăcinile adventive ce formează un sistem radicular fasciculat; 
 - unele graminee au rădăcini groase, de regulă neramificate, cu rolul de a aproviziona
planta cu apă; 
 - la unele graminee, rădăcinile trăiesc în simbioză cu ciuperci, formând micorize;
 Tulpina (lăstarii) gramineelor, numită pai (culm); 
 Stolonii și rizomii - tulpini modificate (metamorfozate);
 4.Care sunt particularitatile morfologice
ale gramineelor?
Frunzele gramineelor sunt sesile, alcătuite din:
 - teacă (vagină): despicată până la bază sau deschisă în forma literei V; glabră sau
păroasă;
 - limb (lamină): liniar-alungit, plan, lat; răsucit; filiform; prelung ascuțit; brusc
acuminat;
 Urechiușele (auricule) sunt prelungiri ale bazei limbului, cu rolul de a închide teaca:
lungi; ciliate pe margini; mici; lipsesc;
 Ligula este o prelungire membranoasă a epidermei interne a tecii: redusă; înlocuită cu
perișori; cu 2 lobi; scurtă, obtuză.
 4.Care sunt particularitatile morfologice
ale gramineelor?
Inflorescența
 Spiculețele sunt grupate în inflorescențe:
 -spic compus:
 - spic unilateral (Nardus stricta);
 - spic bilateral (Lolium perenne);
 - spic racemiform (Brachypodium pinnatum);
 - spic digitat (Cynodon dactylon);
 - panicul de spice (Bothriochloa ischemum);
 - racem de spice (Beckmannia eruciformis);
 -panicul spiciform:
 4.Care sunt particularitatile morfologice
ale gramineelor?
 - formă cilindrică (Phleum pratense);
 - îngustat spre capete (Phleum phleoides);
 -panicul:
 - piramidal (Triserum flavescens);
 - glomerulat (Dactylis glomerata);
 - ovoidal (Holcus lanatus);
 - lax (Stipa sp.);
 - dens (Bromus inermis).
 5.Care este importanța economică și
răspândirea gramineelor?​
 Valoarea economică noţiune cu un conţinut complex, se apreciază prin producţia obţinută şi
prin valoarea furajeră a plantelor. Producţia gramineelor din pajişti este determinată de
particularităţile biologice, de condiţiile de mediu şi de modul de folosire. Gramineele de talie
înaltă cu multe frunze tulpinale şi care otăvesc repede dau producţii mari, iar cele de talie joasă
şi cele cu viteza mica de otravire, dau productii mici.

 Astfel, pentru pajiştile de munte este cunoscut fenomenul descreşterii producţiei, pe măsură ce
creşte altitudinea, ca urmare a modului diferit de manifestare a factorilor de mediu.
 5.Care este importanța economică și
răspândirea gramineelor?
 În timpul verii, când precipitaţiile sunt reduse şi temperaturile ridicate, se obţin
producţiile cele mai mici, pentru ca spre toamnă acestea să crească fără însă a
ajunge la nivelul producţiilor de la primele cicluri de vegetaţie. Valoarea
furajeră a gramineelor din pajişti se apreciază după compoziţia chimică gradul
de consumabilitate şi digestibilitatea substanţelor nutritive din plante.
Compoziţia chimică a gramineelor depinde de specie, condiţiile de creştere,
faza de dezvoltare in momentul folosirii.
 În mod obişnuit se ia în consideraţie conţinutul plantelor în proteină brută şi
celuloză calciu, fosfor, precum şi raportul dintre ele. Sunt valoroase speciile:
Agrostis stolonifera, Bromus inermis, Festuca pratensis, F. rubra, Lolium
perenne, L. multiflorum, Dactylis glomerata, Phleum pratense, Poa pratensis,
Arrhenatherum elatius etc.
 5.Care este importanța economică și
răspândirea gramineelor?
 Conţinut relativ scăzut de proteină şi ridicat în celuloză caracterizează speciile: Stipa
capillata, S. lessingiana, Koeleria cristata, Bothriochloa ischaemum, Nardus stricta,
Deschampsia caespitosa etc.
 Gradul de consumabilitate este un indice deosebit de valoros şi uşor de apreciat în
activitatea practică el variind mult de la o specie la alta, fiind influenţat de starea de
saturaţie a animalelor, faza de dezvoltare în care se găseşte planta în momentul
folosirii, compoziţia floristică a pajiştii etc. Digestibilitatea substanţelor nutritive a
gramineelor din pajişti, este diferită de la o specie la alta şi variază foarte mult în
funcţie de stadiul de creştere şi dezvoltare.
 5.Care este importanța economică și
răspândirea gramineelor?
Astfel, pe măsură ce planta se apropie de fructificare, digestibilitatea scade, ca rezultat al reducerii
raportului dintre frunze şi tulpini, acestea din urmă fiind mai bogate în celuloză. Valoarea furajeră a
gramineelor a fost studiată de numeroşi cercetători, care au făcut şi clasificarea lor după această
însuşire. Pentru ţara noastră Csüros Şt. şi colab., 1970 au stabilit o scară de apreciere cu opt trepte:
 Plante toxice: nota -2
 plante daunatoare : nota -1
 plante fara valoare furajera : nota 0
 plante cu valoare furajera slaba : nota 1
 plante cu valoare furajera mica : nota 2
 plante cu valoare furajera mijlocie : nota 3
 plante cu valoare furajera buna : nota 4
 plante cu valoare furajera foarte buna : nota 5
 5.Care este importanța economică și
răspândirea gramineelor?
După valoarea economică gramineele perene din pajişti se împart în trei grupe:

-graminee cu valoare economică ridicată: Dactylis glomerata, Arrhenatherum elatius,

Bromus inermis, Lolium perenne, Phleum pratense, Festuca pratensis, Poa pratensis
etc.;

- graminee cu valoare economică mijlocie: Agrostis stolonifera, A. tenuis, Agropyron

pectiniforme, Festuca valesiaca, F. rubra, Cynosurus cristatus etc.;

- graminee cu valoare economică redusă: Festuca ovina ssp sudetica, Nardus stricta,
Deschampsia caespitosa, Stipa capillata, S. lessingiana, S. pennata etc.
 5.Care este importanța economică și
răspândirea gramineelor?
Răspândire gramineelor

 Gramineele perene, fiind adaptate la condiţii ecologice diferite, se întâlnesc în toate

zonele naturale din ţară şi pe toate tipurile de pajişti. Nu se pot trasa graniţe precise ale
răspândirii gramineelor pe zone naturale datorită plasticităţii ecologice mari a acestora,
însă se poate stabili o anumita repartizare a lor.
 Astfel, în pajiştile din zonele de stepă şi silvostepă sunt răspândite gramineele
xerofile: Bromus inermis, Festuca valesiaca, Agropyron pectiniforme, A. repens, speciile
genului Stipa, Koeleria cristata, Poa bulbosa, Bothriochloa ischaemum, Cynodon
dactylon, Bromus erectus etc., iar în regiuni mai umede se întâlnesc specii mezofile ca
Lolium perenne, Poa pratensis, Dactylis glomerata etc.

 5.Care este importanța economică și
răspândirea gramineelor?
 În etajele zonei forestiere găsesc condiţii favorabile de creştere speciile: Phleum pratense,
Festuca pratensis, F. rubra, Lolium perenne, Arrhenatherum elatius, Trisetum flavecens,
Holcus lanatus, Agrostis tenuis etc.
 În etajul subalpin şi alpin sunt răspândite speciile: Festuca supina, Deschampsia
caespitosa, D. flexuosa, Phleum alpinum, Poa alpina, Agrostis rupestris etc.

 În luncile râurilor şi pe terenuri cu exces de umiditate sunt frecvente speciile:

Alopecurus pratensis, A. ventricosus, Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Poa pratensis,
Thyphoides arundinacea, Lolium perenne, Glyceria maxima, G. fluitans.
 Pe solurile slab până la mijlociu salinizate se întâlnesc speciile: Festuca pseudovina,
Poa bulbosa, Agropyron pectiniforme, Beckmannia eruciformis, Puccinellia distans etc.
 5.Care este importanța economică și
răspândirea gramineelor?
 Pe nisipuri sunt răspândite speciile: Cynodon dactylon, Festuca vaginata, Koeleria
glauca, Chrysopogon gryllus şi speciile anuale Vulpia myuros, Apera spica- venti,
Setaria glauca.

 Pe turbării sunt frecvente: Molinia coerulea, Deschampsia caespitosa, iar în

tăieturi de pădure, Brachypodium pinnatum, Calamagrostis epigeios etc.
 6. Care sunt particularităţile morfologice
ale leguminoaselor?​

 Leguminoasele au un sistem radicular bine dezvoltat, rădăcina principală

este pivotantă, în rădăcinile laterale la unele specii depăşesc în creştere pivotul principal.

 Pe rădăcini se formează nişte noduli în care se găsesc bacteriile fixatoare

de azot din genul Rhizobium, care sunt în raport de simbioză cu planta gazdă.
Tulpina, în funcţie de specie poate fi erectă (fasole, soia, năut, bob, lupin),
volubilă (fasolea urcătoare) sau culcată (mazăre şi latir).

 Ramificarea tulpinii este mai pronunţată la soia, fasole, năut, lupin şi mai
puţin pronunţată la mazăre şi bob.
 6. Care sunt particularităţile morfologice
ale leguminoaselor?
 Frunzele sunt compuse, având la bază o pereche de stipele.
 Mazărea,bobul, latirul, alunele de pământ, lintea au frunze paripenate (număr par de
foliole), iar năutul imparipenat (număr impar de foliole). La alte specii frunzele sunt
trifoliate (fasole, soia, fasoliţă), iar la lupin sunt palmate.
 Florile sunt grupate în inflorescenţe de tip racem axilar sau terminal (lupin).
Florile sunt hermafrodite, polenizarea este autogamă (fasole, mazăre, soia, linte,lupin), sau
alogamă (bob, fasoliţă).  
 Infloritul este eşalonat de la bază către vârf.
 Fructul este o păstaie dehiscentă (fasolea, mazărea, fasoliţa) sau
indehiscentă (năut, bob, linte).
 Seminţele, au forme şi mărimi diferite, sunt prinse în fruct pe partea
ventrală.
 7. Care este importanța economică și
răspândirea leguminoaselor?
 Leguminoasele au o valoare de utilizare mare datorita compoziției chimice favorabile, producțiilor mari,
gradului ridicat de consumabilitate și digestibilitate. Compoziția chimica se remarca printr-un conținut
mai mare de proteina și mai scazut de celuloza decat la graminee, insa aceasta variaza in funcție de
specie, condițiile de creștere, faza de dezvoltare in momentul folosirii etc.
 Astfel, in perioada premergatoare infloritului, leguminoasele comțin in medie 16 – 20% proteina și 23 –
24% celuloza și cantitați mari de vitamine. In timpul infloritului proteina scade la 14 – 15%, iar celuloza
crește la 16 – 28%.
 Leguminoasele au un conținut mai mare de calciu și fosfor, raportul Ca/P este mai ridicat decat la
graminee, deoarece conținutul de calciu inregistreaza valori foarte mari. De exemplu, Medicago sativa
conține 14 – 16 g Ca/kg s.u., comparativ cu Festuca pratensis care are 2 – 3 g Ca/kg s.u., dar are un
conținut mai scazut in magneziu, cupru și cobalt decat gramineele.
 7. Care este importanța economică și
răspândirea leguminoaselor?
 Unele leguminoase ca Lotus corniculatus, Melilotus albus, M. officinalis etc., au un
grad mijlociu de consumabilitate, datorita gustului amar, mai ales in timpul infloritului.

 In ceea ce privește producția, sunt deosebiri mari de la o specie la alta. Astfel, sunt
leguminoase productive, specii de talie inalta și cu otavire rapida (Medicago sativa,
Trifolium pratense, T. hybridum, Melilotus albus, Lathyrus pratensis, Vicia cracca);
leguminoase cu producții mijlocii, dar cu otavire moderata (Lotus corniculatus,
Onobrichis vicifolia, Medicago falcata etc.); leguminoase cu producții mici,specii de
talie mijlocie sau joasa, cu otavire slaba (Anthyllis vulneraria, Medicago lupulina,
Trifolium fragiferum, T. montanum, Astragalus onobrichis etc.)
 7. Care este importanța economică și
răspândirea leguminoaselor?
Raspandirea leguminoaselor
 Leguminoasele participa la formarea covorului vegetal al pajiștilor permanente din
toate zonele ale țarii, fiind insa mai raspandite in zonele de silvostepa și mai puțin
raspandite in regiunile uscate și etajul alpin.
 In zonele de stepa și silvostepa se intalnesc specii: Medicago sativa, M. falcata, M.
lupulina, Onobrichis vicifolia, O. arenaria, Lotus corniculatus și unele leguminoase
anuale ca Medicago minima, Trifolium arvense, T. campestre, Vicia hirsuta, V.
tetrasperma etc.
 In zona nemorala și etajul nemoral și boreal sunt frecvente speciile: Trifolium pratense,
Medicago falcata, Lotus corniculatus, Lathyrus pratensis, Onobrychis vicifolia,
Astragalus onobrichis, Vicia cracca, Anthylis vulneraria.
 7. Care este importanța economică și
răspândirea leguminoaselor?
 In etajele subalpin și alpin se gasesc speciile: Onobrychis transsilvanica, trifolium
repens, T. alpestre, Genista oligosperma, Anthylis vulneraria, Lotus corniculatus etc.
 In lunci, pe terenuri drenate sunt frecvente speciile: Medicago lupulina, Trifolium
repens, T. fragiferum, Galega officinalis, Lathyrus pratensis, Vicia cracca.
 Pe soluri salinizate: lotus tenuis, Trifolium fragiferum, T. stratus, T. parviflorum,
Melilotus albus, M. officinalis.
 Pe nisipuri: Medicago minima, M. marina, M. rigidula, Onobrychis arenaria, Trifolium
arvense, Vicia hirsuta etc
MULTUMIM
PENTRU
ATENTIA
ACORDATA!!!