Bratescu Svetlana

Tema2.OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

Obiectul de studiu:

este patrimoniul entităţii, deoarece contabilitatea a apărut din necesitatea cunoaşterii şi gestiunii eficiente a patrimoniului.

Patrimoniul- totalitatea bunurilor ce aparţin unei persoane fizice sau juridice, dobândite în cadrul relaţiilor de drepturi şi obligaţii. Este
format din două părţi interdependente: bunurile economice de care dispune persoana fizică sau juridică ca subiect şi relaţiile de drepturi şi
obligaţii în cadrul cărora au fost procurate aceste bunuri.

 Bunurile economice formează averea, adică acea parte a patrimoniului cu conţinut concret, material, determinate fizic (formă
concretă) şi economic(utilitatea și valoarea): clădiri, mijloace de transport, mobilă, numerar în casierie, etc.
 Drepturile şi obligaţiile (surse de finanţare ale bunurilor economice), exprimă raporturile de proprietate în cadrul cărora se
aprovizionează şi gestionează bunurile.

a)Relaţiile de drept – situaţia în care entitatea îşi procură o parte din avere din resurse proprii, bunurile respective îi aparţin de drept, iar
partea respectivă din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu propriu.

b)Relaţiile de obligaţii - situaţia în care entitatea îşi procură o parte din avere din resurse aparţinând altor persoane fizice şi juridice,
bunurile respective nu îi aparţin de drept, echivalentul valoric al acestora trebuie restituit proprietarului, iar partea corespunzătoare din
patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu străin.

Exemplu:

Entitatea „Galacom” SRL dispune de numerar în contul curent în monedă naţională – 6 000 de lei şi mărfuri – 10 000 de lei. Se ştie că
numerarul a fost depus în contul curent la bancă, în numele entităţii patrimoniale, de către proprietar, iar mărfurile au fost cumpărate de la
un terţ cu plata ulterioară (în datorie).

Dubla reprezentare a patrimoniului: Bunuri economice=Relații de drepturi+Relații de obligații

Bunuri economice (16 000 lei) =numerar în contul curent (6 000 de lei)+ mărfuri (10 000 lei)

Relaţii de drepturi (6 000 lei) + Relaţii de obligaţii (10 000 lei)

Echilibrul global al patrimoniului:

În cadrul acestui tot întreg se creează un echilibru între bunurile economice, pe de o parte, şi drepturile şi obligaţiile cu valoare economică,
pe de altă parte.

 Bunuri economice = drepturi + obligaţii

 Patrimoniu propriu = bunuri economice – obligaţii
 Patrimoniu străin = bunuri economice - drepturi

Exemplu:

Doi asociaţi înfiinţează o societate cu răspundere limitată, aducând la dispoziţia acesteia capitalul concretizat în: numerar în casierie – 200
de lei; numerar în contul bancă – 3 000 de lei; autocamion – 10 000 de lei. Totodată societatea nou creată achiziţionează de la furnizori cu
plata ulterioară un calculator în sumă de 7 000 de lei.

Echilibrul global al patrimoniului:

Bunuri economice 20 200 lei (num. în casier + num. în cont+auto+comp)= Drepturi (capital social) 13 200 lei + Obligaţii (Datorii față de
furnizori) 7 000 lei

Patrimoniu propriu = bunuri economice (20200 lei) - obligaţii (7 000 lei) = 13 200 lei

Patrimoniu străin = bunuri economice (20200 lei) - drepturi (13 200 lei)= 7 000 lei

Echilibrul intern al patrimoniului: Contabilitatea are menirea să înregistreze starea în clipa în care se naşte, şi apoi să înregistreze
evenimentele economice care au loc şi care produc schimbări în conţinutul patrimoniului, adică, echilibrul specific proceselor sau activităţii
economice interne, care produc transformări calitative şi cantitative în volumul şi structura patrimoniului. Ecuaţia de echilibru intern al
patrimoniului: Rezultat financiar = Venit - Cheltuieli
 Bratescu Svetlana
Efortul efectuat este măsurat de contabilitate prin noţiunea de cheltuieli, iar efectul primit prin noţiunea de venituri.

Rezultat financiar (R) = Profit (B) sau Pierdere (P);

Profit (B) = Venituri (V) >Cheltuieli (Ch);
Pierdere (P) = Cheltuieli (Ch) >Venituri (V);
Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii -/+ Rezultat financiar
Exemplu:

Entitatea „Galacom” SRL la 02 ianuarie 2015 dispunea de patrimoniu în valoare de 20 000 de lei, compus din numerar în casierie în sumă de
13 000 de lei şi mijloace fixe în valoare de 7 000 de lei, depuse integral de proprietari pe numele entităţii.

La 05 ianuarie 2015 entitatea „Galacom” SRL procură cu plata imediată în numerar 5 tone de grâu la preţul de achiziţionare a câte 2 500 de
lei per tonă, pe care ulterior, la 20 ianuarie le livrează cumpărătorilor săi la preţul de vânzare de 3 000 de lei per tonă banii fiind încasați în
numerar.

La 25 ianuarie, procură 10 tone de grăunţe de porumb la preţul de procurare 2 700 de lei per tonă şi le livrează pe 28 ianuarie la preţul de
vânzare de 3200 de lei. Achitările pentru ultima tranzacţie nu au fost efectuate.

Prezentați echilibrul global la 31 ianuarie 2015.

Rezolvare:

1)Determinăm suma veniturilor:

(5 tone x 3000 lei)+(10 tone x 3200 lei) = 47 000 lei

2)Determinăm suma cheltuielilor:

(5 tone x 2500 lei)+(10 tone x 2700 lei) = 39 500 lei

3)Determinăm rezultat financiar:

47 000 lei - 39 500 lei = 7 500 lei

Echilibrul global la 31 ianuarie:

Bunuri economice 54 500 lei = Drepturi 20 000 lei + Obligaţii 27 000 lei + Rezultat financiar (profit) 7 500 lei
Mijloace fixe 7000 lei = Capital social 20 000 lei + Datorii comerciale 27 000 lei + Profit 7 500 lei
Mijloace băneşti 15 500 =
Creanţa cumpărătorilor 32 000 lei =
Active (bunurile economice):

Provine de la caracteristica bunurilor economice de a se afla în continuă mişcare şi transformare în cadrul circuitului economic. Structura
activelor se modifică în permanenţă datorită operaţiilor ocazionate de procesul de aprovizionare cu noi bunuri economice, de participarea
lor la procesul de producţie, unde îşi schimbă forma, conţinutul şi proprietăţile fizice sau chimice, precum şi de operaţiile procesului de
desfacere a produselor şi mărfurilor.

Active-reprezintă resurse economice identificabile și controlabile de către entitate ce provin din fapte economice trecute din a căror
utilizare se așteaptă obținerea unor beneficii economice.

 Resurse identificabile și controlabile de entitate. Asupra acestor resurse (elemente de activ) entitatea îşi exercită dreptul său de
proprietate sau de creanţă, după caz.

 Fapte economice trecut se referă la modul în care resursa este dobândită şi utilizată, altfel spus acele evenimente ce în mod normal
determină obţinerea de active prin cumpărare, producţie proprie sau alte surse ce preced o anumită dată.

 Obținerea de beneficii economice pot îmbrăca două forme:

 Creşterea fluxurilor de intrări de numerar ca urmare a utilizării, vânzării sau consumului de active;

 Reducerea fluxurilor de numerar de ieşire (ca urmare a utilizării activelor).

Exemplu:

Entitatea „Galacom” a procurat o macara pentru a o utiliza în prestarea serviciilor către clienţi.
 Bratescu Svetlana
Identificăm şi exemplificăm elementele componente ale definiţiei activelor.

Achiziţia macaralei în scopul prestării unor servicii către clienţi:

a)este resursă controlată de entitate. Asupra sa, în urma procurării entitatea are drept de proprietate;

b)fapte trecut este reprezentat de actul de vânzare-cumpărare;

c)beneficiile economice viitoare îmbracă forma fluxurilor de numerar de intrare ca şi contravaloare a serviciilor prestate terţilor;

Conţinutul activului entităţii este stabilit în bază a două criterii:

 Modul de valorificare a bunurilor economice - se referă la felul în care ele participă la procesul de producţie în care se consumă şi îşi
transmit valoarea asupra produselor obţinute, inclusiv la felul cum se asigură reproducţia lor. Astfel, bunurile economice utilizate într-o
întreprindere pot fi de două categorii: unele care au o durată mare de funcţionare şi care se consumă şi se valorifică în mod treptat pe
parcursul mai multor cicluri de exploatare şi altele care consumă dintr-o dată şi care trebuie reînnoite cu exemplare noi în fiecare ciclu
de exploatare.
 Gradul de lichiditate se are în vedere, capacitatea fiecărui mijloc economic de a parcurge calea normală a ciclului de exploatare până la
transformarea lui în bani. Gradul de lichiditate este termenul în care un bun economic sau un drept poate fi transformat în bani lichizi
în cursul circuitului lui.

Activele se divizează în:

 active imobilizate (active pe termen lung );

 active circulante (active curente ).

Active imobilizante- active deținute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea entității sau pentru a fi transmise în
folosință terților.

 imobilizări necorporale (activele nemateriale)- sunt acele bunuri care nu au o formă fizică concretă, dar se reprezintă printr-un
document juridic sau comercial (embleme, licențe, know-how-uri, programe informatice etc).

 imobilizări corporale (activele materiale pe termen lung)cuprind activele care îmbracă o formă fizică, naturală, au o durată de
funcţionare utilă mai mare de un an, se utilizează în activitatea entității sau se află în procesul creării şi nu sânt destinate vânzării
(mijloace fixe, imobilizări în curs de execuție, terenuri, resurse minerale, resurse minerale).

 active biologice imobilizate- activele biologice mature care asigură obținerea multiplă a produselor agricole sau activelor biologice
adiționale pe parcursul unei perioade ce depășește un an (viile, livezile, platațiile de pomușoare roditoare, culturi multianuale de flori
etc.) precum și imature care se află în perioada de pregătire spre utilizare după destinație (viile și livezile plantate, pînă la transferarea
lor în categoria pe rod).

 investiții financiare pe termen lung- sunt active deţinute de entitatea – investitor mai mult de un an în scopul obţinerii veniturilor
(dobânzilor, dividendelor, redevenţelor), care generează creşterea capitalului propriu sau obţinerii profitului de altă natură.

 investiţii financiare în părţi neafiliate - investitorul deţine până la 20 % din capitalul social al întreprinderii în care s-a investit.
În cazul dat, din partea întreprinderii investitoare nu există nici influenţă, nici control asupra întreprinderii în care s-a investit.
 investiţii financiare în părţi afiliate - includ investiţiile în întreprinderile asociate şi investiţiile în întreprinderile fiice.
Întreprinderea asociată este întreprinderea în care investitorul exercită o influenţă notabilă şi deţine de la 20 la 50 % de
acţiuni sau participaţii în capitalul social, dar care nu este nici întreprindere fiică, nici întreprindere mixtă a investitorului.
Întreprinderea-fiică se consideră întreprinderea care se află sub controlul altei întreprinderi (mamă), ce deţine peste 50 % de
acţiuni sau participaţii în capitalul social.

 investiții imobiliare- reprezintă proprietatea imobiliară deținută (de proprietar sau locatar în baza unui contract financiar), mai
degrabă în scopul închirierii și/sau pentru creșterea valorii acesteia, decît pentru a fi:
- utilizată în producție, pentru furnizarea de bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative,
-vîndută în procesul desfășurării normale a activității.

 creanțe pe termen lung- reprezintă valori economice avansate temporar de întreprindere altor persoane fizice şi juridice (numite
generic debitori) pe o perioadă mai mare de un an şi pentru care urmează să primească un echivalent valoric.

Activele circulante (curente) sunt bunurile care participă la procesul de producţie cu întreaga lor valoare de utilitate şi care se consumă şi
îşi transmit dintr-o dată valoarea de utilitate şi valoarea asupra noului produs. Sub aspectul lichidităţii, caracteristica de bază este că durata
ciclului de exploatare este mai mică de un an: ele intră şi ies, de mai multe ori sau cel puţin o dată în cursul unei perioade de gestiune.
 Bratescu Svetlana
 Stocuri- sunt destinate pentru a fi vindute pe parcursul desfășurării activității sau în curs de execuţie sau sub formă de materii prime,
materiale de bază care urmează a fi folosite în procesul de producție, pentru prestarea serviciilor sau în alte scopuri gospodărești
(materiale, active niologice circulante, obiecte de mivă valoare și scurtă durată, producția în curs de execuție, produse, mărfurile).
 Creanțe curente- reprezintă valori economice avansate temporar de întreprindere altor persoane fizice şi juridice pe un termen mai
mic de un an şi pentru care urmează să primească un echivalent valoric (creanţele comerciale;cr ale părţilor afiliate;avansurile
acordate curente;cr ale bugetului;cr ale personalului;cr privind veniturile din utilizarea de către terți a activelor entității;crcurente
privind asigurările;alte cr pe termen scurt).
 Numerar- reprezintă mijloacele băneşti în casierie, conturi curente în monedă naţională, conturi valutare şi în alte conturi la bancă.
 Investiții financiare curente- sunt investiţii pe care întreprinderea are intenţia să le comercializeze sau să le stingă în curs de un an, cu
excepţia titlurilor de valoare de piaţă cu lichiditate înaltă având un termen de stingere până la trei luni.
 Alte active curente

Exemplu:

Prezentăm în diferite ipostaze elementul de activ stofa:

 Stofa poate fi materie primă pentru o fabrică de textile. În acest caz în raport cu hainele fabricate, stofa îndeplineşte condiţiile pentru a
fi considerată materie primă:

 formează substanţe de bază a produsului finit, hainele;

 se regăseşte parţial sau total în cadrul produsului finit într-o formă transformată;
 Stofa poate avea calitatea de produs finit pentru o fabrică care produce stofă, cu respectarea celor trei condiţii:

 a parcurs toate etapele procesului de fabricaţie;

 corespunde din punct de vedere calitativ;
 a fost recepţionat la depozit sau magazie
 Stofa este marfă în următoarele situaţii:

 A fost produsă de o fabrică specializată în producţie de stofă şi este scoasă la vânzare prin propriul magazin de vânzare cu
amănuntul;
 A fost procurată de o entitate specializată în comerţul cu stofele şi este destinată revânzării în aceiaşi stare.
Pasive (relații de drepturi și obligații):

Sursele de constituire a bunurilor economice, spre deosebire de acive apar ca ceva static, ele nu-şi schimbă volumul şi structura în mod
independent, modificările acestora sunt condiţionate de mişcările şi transformările bunurilor economice din activ.

Conţinutul pasivului entităţii este stabilit în bază a două criterii:

 Finanţarea bunurilor economice se referă la modul de dobândire economică şi susţinere financiară a activelor întreprinderii. Pentru
procurarea bunurilor economice o întreprindere foloseşte finanţarea proprie şi finanţarea străină

 Exigibilitatea surselor de finanţare se referă la termenul lor de decontare. Acest termen, în cazul capitalului propriu operează în
momentul lichidării patrimoniului, iar în cazul datoriilor, termenul de scadenţă poate fi mai mare sau mai mic decât perioada de
gestiune (1 an), după cum sunt datoriile pe termen lung şi datoriile pe termen scurt.

Pasivele se divizează în:

 Capital propriu
 Datorii

Capital propriu- reprezintă mărimea rămasă în activele entităţii exprimată valoric, care ar putea fi distribuită proprietarilor după
deducerea tuturor datoriilor sale. Abordarea capitalului propriu porneşte însăşi de la ecuaţia de echilibru global al patrimoniului unde:

capital propriu = active – datorii

 capital social - se constituie la înfiinţarea întreprinderii, fiind o condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia, reprezintă valoarea
aporturilor proprietarilor entității la patrimoniul acesteia depuse în contul achitării acţiunilor (cotelor) pentru asigurarea activităţii
entității (mijloacele băneşti; valorile mobiliare plătite în întregime (investiţii financiare); alte bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale sau
alte drepturi care pot fi evaluate în bani).

Exemplu:
 Bratescu Svetlana
Doi asociaţi înfiinţează o societate cu răspundere limitată, aducând la dispoziţia acesteia, conform contractului de constituire şi statutului,
capitalul concretizat în numerar în casierie – 400 de lei şi disponibil în contul bancar – 5 000 de lei.

Patrimoniul societăţii nou create va constitui 5400 lei, format din:

ACTIVE = PASIVE
Numerar în casierie 400 lei Capital social 5400 lei
Numerar în cont 5 000 lei
 Capitalul nevărsat reprezintă datoriile fondatorilor privind aporturile la capitalul social. În situaţia în care capitalul nevărsat va fi
prezent în componenţa capitalului propriu, acesta întotdeauna va micşora mărimea capitalului propriu.

Exemplu:

Trei asociaţi înfiinţează o societate pe acţiuni, care conform contractului de constituire şi statutului, s-au obligat să contribuie cu capitalul
social în mărime de 21 000 de lei concretizat în: numerar în casierie – 400 de lei; disponibil în cont la bancă – 13 600 de lei şi dreptul de
utilizare a unei clădiri în valoare de 7 000 de lei. Aporturile băneşti au fost depuse până la înregistrarea entităţii, iar aporturile nebăneşti vor
fi depuse în termen de 1 lună după înregistrare.

Patrimoniul societăţii pe acţiuni la momentul când a primit certificatul de înregistrare este 14 000 de lei, prezentat astfel:

ACTIVE = PASIVE
Numerar în casierie 400 lei Capital social 21 000 lei
Numerar în cont 13 600 lei Capital nevărsat (7 000 lei)
 Capital retras reprezintă valoarea acţiunilor proprii (cotelor de participaţie) răscumpărate de la acţionarii (asociaţii) săi. Capitalul retras
va micşora mărimea capitalului propriu.

Exemplu:

SA „Galaction” la 02 ianuarie 2015 prezenta patrimoniul său in următoarea structură: mijloace băneşti în contul curent – 12 000 de lei;
mijloace fixe – 24 000 de lei; mărfuri – 4 000 de lei; capital social - 20 000 de lei (20 000 acţiuni cu valoarea nominală unitară 1 leu), profit
net – 18 000 de lei, datorii faţă de buget – 2 000 de lei. Pe parcursul lunii ianuarie au fost răscumpărate de la un acţionar 5 000 acţiuni la
preţul de răscumpărare de 1,25 lei per bucată.

Patrimoniul entităţii „Galaction” SA la finele lunii ianuarie se va prezenta în felul următor:

ACTIVE = PASIVE
Numerar în contul curent 5 750 lei Capital social 20 000 lei
Mijloace fixe 24 000 lei Capital retras (6 250 lei)
Mărfuri 4000 lei Profit net 18 000 lei
Datorii faţă de furnizori 2 000 lei
 Capitalul suplimentar-Pe parcursul funcţionării întreprinderii poate apărea necesitatea de a modifica capitalul social constituit la
crearea acesteia. Se poate majora prin plasarea de acţiuni noi din emisiune suplimentară sau prin majorarea valorii nominale a
acţiunilor plasate. Din operaţiile de creştere a capitalului social poate să rezulte capitalul suplimentar.
 Rezerve- reprezintă profitul capitalizat în mod durabil de întreprindere, până la o decizie contrară a organelor competente. Deci
caracteristica de bază a rezervelor este aceea că ele se constituie în raport cu cotele stabilite din profitul net.
 Profit nerepartizat (pierdere neacopertă)- include: profit net al perioadei de gestiune este rezultatul financiar al perioadei de gestiune
după impozitare şi se determină ca diferenţa dintre venituri şi cheltuieli;profit nerepartizat al anilor precedenți - o parte din capitalul
propriu care nu a fost utilizată sau repartizată între proprietarii întreprinderii sub formă de dividende sau venituri din participaţii;
corecţii ale rezultatelor anilor precedenți - rezultatele corectărilor efectuate în anul de gestiune la operaţiunile aferente perioadelor
precedente.
 Alte elemente de capital propriu- subvenţiile entităților cu proprietate publică, reprezintă asistenţa acordată întreprinderii de Guvern
sau de alte organe de stat, respectându-se anumite condiţii legate de activitatea acesteia; Fondurile pentru organizaţiile necomerciale;
Surplus (ecart) din reevaluare.

Datoriile- obligaţii actuale ale entităţii, ce decurg din fapte economice anterioare si prin stingerea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de
resurse care incorporează beneficii economice.

Elemente:
 Bratescu Svetlana
 obligaţie actuală- angajament sau o responsabilitate de a acţiona într-un anumit fel. Decizia entităţii de a procura active în viitor nu
reprezintă obligaţie actuală. Obligaţia actuală apare numai în momentul livrării de către furnizor a activului sau în momentul în care
entitatea are un acord irevocabil de cumpărare a activului;

 evenimentul trecut care generează o obligaţie actuală poate fi reprezentat de existenţa unor clauze contractuale, achiziţia unor active,
lucrări, servicii, existenţa unor prevederi legale, etc.;

 decontarea (stingerea) obligaţiei- renunţarea de către entitate la unele resurse care încorporează beneficii economice. Stingerea
datoriilor se poate realiza prin plata în numerar sau prin transfer, cedarea diferitor active, prestarea unor servicii, etc.

Clasificarea datoriilor:

 În funcţie de exigibilitate datoriile se clasifică în:

 datorii curente – termenul de stingere al cărora este de pînă la un an

 datoriile pe termen lung - termenul de stingere al cărora este mai mare de un an
 În funcţie de conţinutul economic datoriile se împart în:

 datoriile financiare (împrumuturi bancare, credite), care pot fi curente sau termen lung;
 datoriile comerciale, care se formează în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri materiale,
lucrări şi servicii primite şi se consideră ca fiind pe termen scurt.
 datorii calculate care pot fi curente (datorii privind locațiune/arendă operațională, datoriile fiscale, salariale şi sociale, datoriile faţă
de asociaţi), ori pe termen lung (datorii privind locațiune/arenda finanţată).
Costurile- resurse exprimate valoric și consumate pentru fabricația produselor/prestarea serviciilor.

Sunt nemijlocit legate de procesul de producţie, îşi găsesc întruchipare materială în stocurile producţiei finite şi produselor în curs de
execuţie, altfel spus formează costul produselor fabricate sau a celor în curs de execuţie.

La finele perioadei de gestiune costurile personificate în costul stocurilor de produse finite ori produse în curs de execuţie se reflectă în
bilanţul contabil ca active. Respectiv costurile nu se iau direct în calcul la determinarea rezultatului financiar al întreprinderii.

Clasificarea costurilor:

 Costuri directe- reprezintă costurile identificate nemijlocit pe un anumit produs sau serviciu în momentul efectuării lor.
 Costuri directe de materiale reprezintă valoarea materiei prime, materialelor, semifabricatelor, utilizate la fabricarea produselor
care în mod substanţial intră în componenţa acestora şi se includ direct în costul produselor finite.
 Costuri directe privind retribuirea muncii reprezintă costurile privind remunerarea muncitorilor, incluse în mod direct în costul
produselor finite.
 Costuri indirecte- reprezintă costurile aferente deservirii şi conducerii subdiviziunilor de producţie care nu pot fi incluse în mod direct
în costul produselor finite (serviciilor) şi se repartizează la sfârşitul perioadei de gestiune pe tipuri de produse.
 Costurile indirecte de producţie variabile - costurile entităţii mărimea cărora depinde de volumul producţiei, cum ar fi
remunerarea muncitorilor ce deservesc secţiile de producţie, consumul de materiale pentru gestiunea generală a secţiilor etc.
 Costurile indirecte de producţie constante reprezintă costurile entităţii mărimea cărora nu depinde sau depinde neesenţial de
volumul producţiei, cum ar fi amortizarea calculată mijloacelor fixe, consumul de energie electrică pentru iluminarea secţiilor de
producţie etc.

Cheltuielile- diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub formă de ieșiri, reduceri ale valorii activelor
sau creșteri ale datoriilor care contribuie la diminuări ale capitalului propriu (rezultatului financiar), altele decît cele rezultate din
distribuirea acestuia proprietarilor.

Clasificarea cheltuielilor:

 cheltuieli ale activităţii operaţionale- cheltuielile aferente desfăşurării activităţii de bază a entității.

 costul vânzărilor;
 cheltuielile de distribuire;
 cheltuielile administrative;
 alte cheltuieli ale activității operaţionale.
 cheltuieli ale altor activități- cuprind cheltuielile condiționate de desfășurarea altor de activităţi.

 cheltuieli cu active imobilizate;

 cheltuieli financiare;
 Bratescu Svetlana
 cheltuieli excepţionale.
 cheltuieli privind impozitul pe venit- reprezintă suma totală a cheltuielilor privind impozitul pe venit luate în calcul la determinarea
profitului net (pierderii nete) al perioadei de gestiune.

Veniturile-creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării
valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepția creșterilor legate de
contribuțiile proprietarilor.

Clasificarea veniturilor:

 venituri din activitatea operaţională- cuprind sumele rezultate din activitatea de bază a întreprinderii.

 veniturile din vânzări;

 alte venituri operaţionale.

 venituri din alte activități- cuprind sumele primite sau de primit din alte feluri de activităţi ale întreprinderii, decât cea de bază, și
includ:

 venituri din operațiuni cu active imobilizate;

 venituri financiare;
 venituri excepţionale.

Metoda contabilității:

Metoda contabilităţii - ansamblul de principii, procedee şi instrumente cu ajutorul cărora se realizează evidenţa, calculul, analiza şi
controlul stării şi mişcării patrimoniului.

Procedee utilizate de către metoda contabilităţii:

 Procedee comune tuturor ştiinţelor

 Observaţia este faza iniţială a cercetării în cazul oricărei ştiinţe. Numai printr-o observaţie atentă se pot delimita faptele şi
fenomenele pe care, având conţinut economic şi fiind evaluabile în bani, le vom include în obiectul contabilităţii.

 Raţionamentul- pe bază de judecăţi logice obţinute prin observare sau documentare asupra elementelor patrimoniale să se
stabilească concluzii cu valoare de generalizări. Raţionamentul face posibilă înţelegerea dublei reprezentări a patrimoniului etc.

 Comparaţia -punerea în faţă a două elemente sau structuri aflate în perimetrul său de studiu în vederea fixării unor concluzii..
Comparaţia se face fie între elementele componente ale patrimoniului, între veniturile şi cheltuielile proprii, fie faţă de
componentele sau structurile altor unităţi patrimoniale.

 Clasificarea în contabilitate serveşte la repartizarea raţională a elementelor patrimoniale, respectiv a bunurilor economice şi a
surselor de formare a acestora. Trăsăturile comune atrag elementele patrimoniale cu una sau mai multe trăsături identice şi le
separă pe cele cu trăsături diferite.

 Analiza- studierea aprofundată a fiecărui element în parte observând locul, rolul şi implicaţia acesteia în cadrul ansamblului dat. În
contabilitate, analiza se aplică începând cu înregistrarea zilnică a operaţiunilor şi terminând cu întocmirea lucrărilor periodice.

 Sinteza- asigură trecerea de la particular la general. Prin ea se realizează generalizarea unor concluzii desprinse în procesul de
analiză. Sinteza permite generalizarea atât la nivel microeconomic cât şi macroeconomic.

 Procedee comune şi altor ştiinţe economice

 Documentaţia - permite consemnarea datelor ce privesc patrimoniul, în documente. Documentul este un act prin care se
adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. Orice operaţie economico-
financiară trebuie reflectată într-un document în momentul producerii ei. Documentul este necesar şi pentru stabilirea
răspunderilor, pentru că acesta, în afara operaţiei în sine, relevă actul decizional, ceea ce implică răspunderea gestionării prin
efectele produse.

 Evaluarea este procedeul ce permite exprimare valorică a elementelor patrimoniale şi a operaţiunilor ce privesc elementele
patrimoniale. În contabilitate, evaluarea înseamnă aducerea elementelor componente ale patrimoniului la un numitor comun prin
intermediul aceleaş unităţi de măsură. Evaluarea constă în transformarea unităţilor naturale în unităţi valorice cu ajutorul monedei
naţionale chiar şi în cazul elementelor patrimoniale exprimate în unităţi monetare străine.
 Bratescu Svetlana
 Calculaţia este un ansamblu de operaţiuni matematice referitoare la fapte şi fenomene economice în scopul de a găsi valoarea
uneia sau mai multor mărimi de această natură. Calculaţia se află în legătură directă cu evaluarea în cazul stabilirii valorii
elementelor patrimoniale rezultate din activitatea proprie.

 Inventarierea este acel procedeu prin care se întocmeşte o listă, un registru sau un document în care sunt reflectate şi descrise
cantitativ şi valoric toate bunurile care se află într-o întreprindere, instituţie, depozit, etc. Inventarierea prezintă cunoaşterea
faptică a structurilor patrimoniale, în vederea evaluării patrimoniului dat.

 Procedee specifice metodei contabilităţii

 Bilanţul contabil este un document care reflectă sintetic, în expresie valorică, în activ, mijloacele economice după componenţa lor
materială, iar în pasiv aceleaşi mijloace după sursele lor de provenienţă în cadrul unei unităţi patrimoniale, la un moment dat.

 Contul este procedeul propriu contabilităţii prin care elementele patrimoniale sunt individualizate în cadrul fiecărei unităţi, fiind
destinat urmăririi apariţiei şi evoluţiei acestora pe parcursul existenţei lor, concomitent cu existenţa patrimoniului. Conturile
reflectă componenţa patrimoniului şi starea acestuia de-a lungul fazelor circuitului economic. Totalitatea conturilor utilizate de
către o întreprindere formează sistemul de conturi.

 Dubla înregistrare este considerată un procedeu de bază al metodei contabilităţii care presupune înregistrarea oricărei operaţii
economice oricât de simplă este ea, în cel puţin două conturi, unul care se debitează şi altul care se creditează.

 Balanţa de verificare asigură verificarea exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi, legătura dintre conturile sintetice
şi bilanţ, legătura dintre conturile sintetice şi conturile analitice, precum şi centralizarea datelor contabilităţii curente.

Exercițiu: De clasificat elementele patrimoniale pe categorii

1.Credite bancare pe termen de 3 ani

2.Creanţe comerciale

3.Datorii privind asigurările 4.Capital social

5.Produse finite 6.Profit net al perioadei de gestiune

7.Utilaje 8.Datorii privind taxa pe valoarea adăugată

9.Capital nevărsat 10.Avansuri pe termen scurt primite

11.Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii

12.Programe informatice 13.Împrumuturi primite pe termen de 1 an

14.Capital suplimentar 15.Ambalaje

16.Datorii faţă de titularii de avans

17.Datorii faţă de uzina de tractoare 8. Amenzi şi penalităţi neachitate

19.Datorii privind impozitul funciar

20.Profit nerepartizat al anilor precedenţi

21.Datorii de locațiune pe un termen de 5 ani

22.Rezerve statutare 23. Numerar în casierie

24.Credit bancar pe termen de 5 luni 25.Clădiri

Bratescu Svetlana