DEZECHILIBRUL ACIDO-BAZIC


pH-ul unei soluţii este egal cu logaritmul activităţii ionilor de hidrogen, exprimat în
valoare absolută.

pH arterial normal: 7, 35 – 7,45

Acidoză (situaţii caracterizate prin retenţie/producţie excesivă de ioni de hidrogen sau
pierderi crescute de baze–de ex. bicarbonat): pH < 7, 35

Alcaloză (situaţii caracterizate de pierderi excesive de ioni de hidrogen sau
retenţie/producţie crescută de baze) : pH > 7, 45

În condiţii acute, pH arterial < 6,9 sau > 7,8 sunt incompatibile cu supravieţuirea.
 provin din metabolismul celular:
Majoritatea H+

Degradarea proteinelor care conţin fosfor determină eliberare de acid fosforic în spaţiul
extracelular.
 , acizi, bioxid de carbon
Din glicoliza aerobă şi anaerobă rezultă H+

Metabolizarea acizilor graşi are ca rezultat obţinerea de acizi organici, corpi cetonici
(acid hidroxibutiric), CO2

Reglarea concentratiei de H:
Se realizează prin participarea:

Sistemelor tampon – acizi şi baze organice şi anorganice – acţionează în câteva secunde,
neutralizând excesul de acizi sau baze. Capacitatea sistemelor tampon este limitată,
necesitând intervenţia mecanismelor renale/respiratorii pentru refacerea substratelor.
Sistemul tampon bicarbonat/acid carbonic
Sistemul tampon al fosfaţilor
Sistemul tampon al proteinelor

Aparatului respirator – centrul respirator se activează în 1-3 minute de la apariţia unui
dezechilibru acidobazic; prin respiraţie este eliminat bioxidul de carbon.
Mecanismelor renale – necesită ore sau zile pentru a realiza modificări ale pH-ului
sanguin; elimină din organism acizii sau bazele în exces (reprezintă cel mai important
sistem de reglare a echilibrului acido-bazic ).
Parametri Astrup:

pH standard = 7,35-7,45 - baze tampon = 40 – 50
mEq/l

bicarbonat standard = 20 – 24 mEq/l - total = 24 – 27 mEq/l

(presiunea partiala a ) = 40 mmHg

Acidoza respiratorie

Presiunea arterială a CO2
: valori normale: 35 - 45 mm Hg

1
 
Creşteri ale CO2 2
la nivel alveolar determină creşteri ale presiunii arteriale a CO ceea ce
determină scăderea pH arterial cu instalarea acidozei respiratorii

Etiologie:

Hipoventilaţie:

Depresia centrilor nervoşi care controlează respiraţia (anestezice, sedative, traumatisme
cerebrale, hipoxie severă).

Afecţiuni neuromusculare – miastenia gravis

Restricţie pulmonară – fibroză pulmonară, pleurezii, pneumotorax

Edem pulmonar, pneumonii

Obstrucţie de căi respiratorii

acidoza respiratorie: tahicardie, HTA, vasodilatatie, transpiratie, edem cerebral, stop

respirator
acidoza respiratorie: tratament etiologic + regim igienico-dietetic (dieta hipocalorica) +
oxigenoterapie intermitenta (4-6 L/min) + ventilatie mecanica
Alcaloza respiratorie


Condiţiile care induc hiperventilaţie generează alcaloză respiratorie
Etiologie:

Meningite, encefalite

Embolism pulmonar

Febra

Anxietatea

Criza de astm bronşic
alcaloza respiratorie: tahicardie, palpitatii, dureri precordiale, parestezii, convulsii, tetanie

alcaloza respiratorie: tratament etiologic + regim igienico dietetic + oxigenoterapie (6-10

L/min) + ventilatie mecanica

Acidoza metabolică


Etiologie:

Producţie crescută de acizi:

Acidoza lactică (hipoxie, şoc hipovolemic, şoc septic, anemie)

Cetoacidoza diabetică

2
 
Malnutriţie (cetoacidoză)

Ingestia de substanţe toxice – etanol, metanol, etilenglicol (metanolul este metabolizat de
alcool dehidrogenază la formaldehidă, formaldehida este metabolizată de aldehid-
dehidrogenază la acid formic)

Pierdere de bicarbonat : Diaree
acidoza metabolica: polipnee, tahipnee, respiratie Kussmaul, tahicardie, febra, greturi, coma

acidoza metabolica: tratament cauzal + regim igienico-dietetic (repaus la pat, evitarea

alimentelor cu continut important de + tratamentul acidemiei (bicarbonat de sodiu)

Alcaloza metabolică


Etiologie:

Pierderi de acid: ex. vărsături abundente

Creşterea absorbţiei de bicarbonat: Constipaţie

Pierderi de acizi şi retenţie de bicarbonat: Hiperaldosteronism sau alte situaţii ce induc
exces de mineralocorticoizi
alcaloza metabolica: hiperventilatie, ileus dinamic, spasme, convulsii, tetanie, coma

alcaloza metabolica: tratament etiologic + regim igienico dietetic (sunt permise proteinele
animale -> efect acidifiant)

TULBURARI ALE ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC

Apa reprezinta 50% din greutatea corporala la femei si 60% la barbati (55% la obezi). Apa
e distribuita intre 2 compartimente:
- intracelular (2/3 din apa totala)
- extracelular (1/3 din apa totala): impartit in spatiu interstitial si spatiu intravascular
Exista si un compartiment transcelular de 1L care include lichidele cerebrospinal,
sinovial, pleural, pericardic si sucurile intestinale. Membranele celulare sunt permeabile pentru
apa si prin ele se realizeaza echilibrul osmotic intre spatiul extra- si intracelular.

Osmolalitatea unei solutii: concentratia totala a particulelor dizolvate sau coloide din
solutia respectiva (forta solutiei de a retine apa). Se masoara in mOsm/kg apa si e folosita ca
termen in cazul fluidelor din interiorul organismului. Se masoara prin “osmometria cu reducerea
punctului de inghet”.
Daca diferenta intre valorile masurate si cele calculate >mOsm/kg apa ->gap osmolar
Osmolaritatea serica = 2(mmol/l) + ureea (mmol/l) + glicemia (mmol/l)
Osmolaritatea: se masoara in mOsm/l si este folosita ca termen in cazul fluidelor din
afara organismului.

3
 Tonicitatea: efectul exercitat de catre presiunea osmotica a unei solutii asupra volumului
celular, solutiile putand fi:
- izotone (aceeasi osmolaritate ca si lichidul intracelular)
- hipotone (osmolaritate mai mica decat cea a lichidului intracelular => apa intra in celula)
- hipertone (apa va iesi din celula)

Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide cu volumul de

lichide eliminate ,care trebuie sa fie egal.
Aportul lichidian zilnic(2300 ml – 2/3 din lichide ingerate, 1/3 din alimente solide)=
Pierderile lichidiene zilnice (2300 ml)
Clasificarea tulburarilor hidro-electrolitice:
- de volum: contractie de volum ->deficit de apa (hipovolemie); expandare de volum->exces de
apa
- tulburari de concentratie: hiponatremia/hipernatremia, alte stari hiperosmolare
- tulburari de compozitie: hipo/hiperpotasemie, hipo/hipercalcemia,

Deficitul de apa (deshidratarea): apare cand aportul de apa este insuficient, pierderile
obligatorii de apa continua (transpiratie, respiratie), iar apa endogena nu compenseaza deficitul.
Clinic se traduce prin sete, scaderea diurezei, eliberare ADH care scade eliminarea de Na si Cl si
creste densitatea urinara. Poate fi: - usoara (se pierde 2% din greutate -> sete)
- medie (se pierde 5% din greutate-> sete + oprirea secretiilor salivare, lacrimare)
- severa (se pierde 6-10% din greutate -> halucinatii + delir)
- Hipovolemia izoosmolara: pierderea de Na este aproximativ egala pierderii de apa. Volumul
extracelular este redus, volumul intracelular nemodificat.
- Hipovolemia hiperosmolara: pierderea de apa este mult mai importanta decat pierderea de Na
(deficit total de apa). Se reduce spatiul celular si extracelular si creste osmolaritatea plasmatica
- Hipovolemia hipoosmolara: pierderea de Na e mai importanta decat pierderea de apa

Excesul de apa (hipervolemia):

- Hipervolemia izoosmotica: excesul de apa este egal cu excesul de Na. Osmolaritatea serului
este normala, volumul spatiului extracelular creste, volumul spatiului intracelular ramane normal
- Hipervolemia hipoosmotica: exces de apa cu scaderea osmolaritatii serului, care determina
cresterea spatiului intra- si extracelular
- Hipervolemia hiperosmotica: tulburare a echilibrului hidro-electrolitric caracterizata prin
exces real de Na. Cresterea osmolaritatii plasmatice conduce la expansiunea volumului
extracelular si reducerea volumului intracelular. In unele situatii celulele pierd K in schimbul Na

1. Hiponatremia (valoarea normala a Na: 135-145 mmol/l): Na < 135 mmol/l.

Poate fi: - minima (Na 130-135 mmol/l), moderata (Na 125-129 mmol/l), severa (Na < 125
mmol/). Hiponatremia e acuta daca apare < 48 ore si cronica > 48 ore.

Etiologie:
- pierderi cutanate (transpiratie, plagi, edeme, urticarie, arsuri)
- pierderi de secretii ale tubului digestiv (varsaturi, diaree, drenaje sau fistule)

4
- pierderi renale de Na si apa: diuretice, boli renale, DZ decompensat
- pierderea de Na si apa in hemoragii, restrictie excesiva de Na la pacienti cardiaci
Clasificare:
- hiponatremie fara hipoosmolaritate plasmatica: hiperglicemie, cetoacidoza, tratament
perioperator cu glucocorticoizi, hiperlipidemie
- hiponatremie cu hiperosmolaritate plasmatica:
- hiponatremia hipovolemica hipoosmolara: insuficienta suprarenaliana,IRC, diaree,voma
- hiponatremia izovolemica hipoosmolara: perfuzie de lichide hipotone
- hiponatremia hipervolemica hipoosmolara - “hiponatremie de dilutie”
Tratament:
- excesul de apa: limitarea aportului de apa la 1000 ml/zi sau administrarea de diuretice de ansa
- hiponatremia de dilutie: restrictia hidrica la 200-500 ml/zi cu aport sodic normal si
supravegherea diurezei, natremiei si greutatii corporale.
- pierderile de Na: perfuzare cu solutie NaCl izo- sau hipertona

2.Hipernatremia: Na 145 mmol/l. E asociata intotdeauna cu hiperosmolaritate si cu deshidratare

intracelulara. Clasificare:
- hipernatremie hipovolemica: pierdere de lichide hipotone -> diureza fortata, pierderi gastro-
intestinale, cutanate sau respiratorii)
- hipernatremie izovolemica: pierderi hipotone incorect compensate, diabet insipid
- hipernatremie hipervolemica: iatrogena (administrare de solutii hipertone)
Tratament: refacerea volemiei (ser fiziologic 0,9%) + corectia deficitului de apa (ser
glucozat 5% sau NaCl 4,5%)
- hipernatremia din diabetul insipid: refacere volemica + terapie de substitutie (desmopresina)

3.Hipopotasemia: scaderea nivelului plasmatic de K < 3,5 mmol/l

Etiologie:
- scaderea aportului alimentar (inanitie, anorexie) - pierderi digestive (voma,
diaree)
- cresterea eliminarilor urinare
- dereglari de absorbtie (steatoree, boala Crohn)
Tablou clinic: hipotonus, pareza flasca, ileus paralitic, nefropatie
Tratament:
- hipokaliemie usoara (3,5-4 mmol/l): dieta bogata in K + supraveghere
- pacientii cu hipokaliemie-hipocloremie (K < 3,5 mmol/l): administrare solutie KCL

4.Hiperpotasemia: cresterea nivelului plasmatic de K > 5,3 mmol/l

Etiologie: deseori poate fi o redistributie a capitalului potasic(cantitatea poate fi normala)
- pseudohiperkaliemie - cresterea aportului de K
- pacienti cu sindrom de denervare - excretie diminuata (insuf.
renala)
- cresterea catabolismului endogen, DZ
Tablou clinic: hiperkaliemia reprezinta o stare critica, stopul cardiac fiind consecinta cea
mai grava. Modificari ECG: - K = 5,5 mmol/l -> unda T ascutita (“ca un cort”)

5
 - K = 6-7 mmol/l -> unda T inalta sau bifazica, unda P redusa
- K = 8-10 mmol/l -> unda P absenta, QRS largit

Tratament: - K = 5,5 – 6 mmol/l: diuretice, dializa

- K = 6-6,5 mmol/l: solutie dextroza/insulina
- K = 6,5 mmol/l: introducere K in celule cu salbutamol sau bicarbonat de sodiu
- hemodializa: metoda cea mai eficienta pentru a indeparta K din organism