Chipul persoanei iubite

Se spune că fiecare persoană de pe acest pămănt, are o inima pereche care

bate în acelaşi tempou şi în acelaşi ritm cu inima altei fiinţe.

Nimeni nu poate spune ce ne rezervă viitorul, dar cert este faptul că fiecare
din noi are un destin, care, la un moment dat, într-un loc la întămplare, cu o
persoana oarecare, începe să iasă la iveală. Sunt o personă dură, în special în
privinţa destinului şi a dragostei, care mi se păreau abstracte si ireale,
necrezînd în nici un mod în ele, însă acest lucru a existat pînă în momentul în
care a apărut ca o furtună în viaţa mea şi mi-a detronat toate concepţiile şi
viziunile mele legate de dragoste. Din acel moment nici caracterul meu aspru
nu mai era de partea mea şi pur şi simplu aveam senzaţia că destinul meu
complotează cu el împotriva creierului meu. După o perioadă am realizat că
acei ochi mari şi albaştri cu gene atît de dese care m-ă priveau atît de insistent
şi pătrunzător, mi-au rămas implantaţi în creier şi în inimă. Nu mă puteam
opune acestui sentiment atît de frumos, dar nici nu acceptam să recunosc că
poate exista şi acea ‘’dragoste’’ şi acel ’’ destin’’, însă acea răbdare, acea inimă
atît de bună, acele cuvinte atît de dulci parcă m-ă fermecau şi din ce in ce mai
mult îmi demonstrau contrariul. Acum în braţele lui calde şi ocrotitoare mă
simt cel mai bine. Acele îmbraţişări tandre mă fac să radiez de fericire.
Zîmbetul senim şi atrăgător care îi luminează chipul îmi dă aripi să zbor.
Razele de soare care se reflectă în părul lui atăt de moale îi încălzesc gingaş
gura atît de dulce. Acest suflet bun şi sensibil mă face fericită şi împlinită.
Datorită atenţiei care mi-o acordă şi grijei care mi-o poartă mă simt în maximă
siguranţă. În situaţiile cănd sunt tristă doar înţelegerea şi modurile de a-mi
alina tristeţea mă scot din starea aceea posomorată. Chiar şi capriciile mele
de copil le înţelege şi le acceptă iar astfel mă simt mai răsfăţată şi mai alintată.
Calmitatea cu care depăşeşte anumite bariere este un atu personal pe care
recunosc ca ar trebui să îl uzez şi eu mai des. Chiar şi faptul că cedează şi nu
este un orgolios tot este o calitate importantă, însă nu şi din partea mea care
rareori o scot la iveală. După acestă caracterizare ar ieşi că este perfect, dar
nu, nimeni nu este perfect, dar asta nu înseamnă că un caracter nu se poate
cizela şi nu i se pot completa neajunsurile. De aceea este creată şi a doua
jumătate, pentru ca împreună să formeze un întreg complet perfect.

Alături de acest suflet minunat mă simt în al nouălea cer, pentru că doar el are
cheia inimii şi sufletului meu pe care o manevrează cu mare grijă şi atenţie iar
acest fapt îmi oferă o satisfacţie şi o împlinire sufletescă imensă.