Scleroza multipla

Scleroza multipla este o afectiune neurologica cronica, care

afecteaza sistemul nervos central, in mod special creierul, maduva
spinarii si nervii optici.

Scleroza multipla poate provoca dificultati in forta si controlul

muscular, tulburari de vedere, de echilibru, ale sensibilitatii si tulburari
ale functiilor mentale.

Creierul, maduva spinarii si nervii optici sunt conectate intre ele prin
nervi si fibre nervoase. Un invelis proteic numit teaca de mielina
inconjoara si protejeaza fibrele nervoase. Atunci cand mielina se
inflameaza sau este distrusa (proces denumit demielinizare) rezultatul
este intreruperea fluxului normal al impulsurilor nervoase la nivelul
sistemului nervos central.

Procesul de demielinizare si consecinta acestuia, intreruperea fluxului impulsurilor nervoase, constituie o

boala cunoscuta sub numele de scleroza multipla. Afectarea tisulara, denumita leziune sau placa, se
formeaza in zonele de demielinizare. In multe cazuri, celulele (oligodendrocitele) care sintetizeaza mielina
sunt distruse, ca si fibrele nervoase (axonii). In aceasta situatie, organismul este incapabil sa refaca stratul
de mielina sau fibrele nervoase, ceea ce va contribui si mai mult la dezvoltarea dizabilitatii.

Scleroza multipla poate evolua pe una din cele patru cai:

- recadere-remisie, cand simptomele se pot diminua si apoi reapar la intamplare, timp de multi ani

- secundar progresiva, care initial urmeaza dupa o evolutie de tip recadere-remisie, iar mai tarziu, evolutia
bolii devine constant progresiva

- primar progresiva, cand boala are o evolutie progresiva de la inceput

- recadere progresiva, cand deteriorarea constanta a functiei nervoase incepe odata cu aparitia pentru prima
data a simptomelor; simptomele apar si dispar, dar deteriorarea nervoasa este continua.