ANALIZA SITUAŢIILOR FINANCIARE

Analiza financiară ne ajută:

să comparăm performanţa unei companii cu performanţa industriei în care
activează;
să evaluăm tendinţele în activitatea de operare de-a lungul unei perioade de
timp.

Analiza financiară are ca scop evaluarea poziţiei financiare a unei companii.

Situaţiile financiare ne dau informaţii atât în ceea ce priveşte poziţia unei firme la un
anumit
moment (bilanţ) cât şi în ceea ce priveşte modul în care aceasta a operat pe o anumită
perioadă
de timp (cont de profit şi pierdere, flux de disponibilităţi). Totuşi, valoarea reală a unei
analize
financiare este dată de faptul că ea permite evaluarea unei predictibilităţi reale asupra
profiturilor şi a dividendelor.

Din punctul de vedere al investitorilor (acţionari, instituţii financiare), predicţia pentru

viitor este scopul în sine al analizei financiare.

Analiza financiară ne permite să obţinem răspunsuri la următoarele întrebări:

Este capabilă o companie să îşi plătească datoriile?
Compania va evolua spre o profitabilitate mai mare sau mai mică?
Îşi permite compania să facă un împrumut? Este necesar acest împrumut?
Este compania o investiţie bună pentru acţionarii sau investitorii săi?

I. RATE DE LICHIDITATE
Lichiditatea este abilitatea companiei de a-şi acoperi obligaţiile pe termen scurt.
În cazul companiei ABC SRL ale cărei situaţii financiare le-am ilustrat anterior:
Rata Curentă = 23.100/29.000 = 0,8
Comentarii:
Este cea mai folosită măsură pentru a determina solvabilitatea unei companii;
Nu este important când este calculată, ci cât de des. Cu alte cuvinte, evoluţia
lichidităţii este mai importanta decât valoarea în sine.
Nu este influenţată de inflaţie decât într-o foarte mică măsură, mai ales în cazul
în care firma deţine stocuri de valoare mare şi cu vechime mare. Stocurile sunt
înregistrate la momentul intrării şi dacă nu există o reevaluare a lor, prin inflaţie
ele se depreciază. În momentul ieşirii, dacă facturarea ţine cont de o valoare
actuală iar costul este istoric, marja de profit este mai mare. Se ajunge astfel în
situaţia de a plăti impozit pe inflaţie. În cazul în care firma are stocuri de
valoare şi vechime mare rata lichidităţii apare mai slabă decât în realitate
(numărătorul este mai mic decât valoarea reală).
Este greu de spus dacă o valoare mică este un lucru bun sau rău. De cele mai multe ori
depinde
de cine pune întrebarea.
Punctul de vedere extern (furnizori sau bănci): dacă o companie este într-o poziţie
financiară
dificilă va începe să-şi plătească facturile mai încet, împrumutând sau de la bănci sau de
la
furnizori. Dacă pasivele curente cresc mai repede decât activele curente, rata curentă va
scădea
şi acesta este un semnal al dificultăţilor.
Punctul de vedere intern (management, acţionari): o rată curentă ridicată înseamnă bani
blocaţi în active neproductive ca disponibil, stocuri etc. Acest lucru duce la o scădere a
profitabilităţii, deci a dividendelor sau a valorii companiei.
Este foarte important însă ca această rată să fie comparată cu media industriei în care
compania
acţionează. Este un lucru bine cunoscut faptul că sunt industrii în care acest raport este
subunitar, şi, ca bancher, să ceri unei companii să iasă din tipicul industriei sale denotă o
carenţă de înţelegere a fenomenului economic.
Pagina 3 - 4 Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare
Din păcate, în România nu există încă instituţii care să publice analize financiare
sectoriale, dar
poate că în viitorul apropiat chiar băncile vor fi promotorii acestei cereri şi astfel se va
închide
un cerc al fundamentelor analizei financiare.
În concluzie, este greu de spus care este cifra care să reprezinte un standard acceptabil. În
general, fiecare bancă are un set de indicatori limitativi care induc nişte scoruri. Sesiunea
5,
Managementul Capitalului de lucru, reia această rată şi descrie tipologiile de management
având ca punct critic rata curentă = 1.
O variantă mai dură de evaluare a lichidităţii este aşa numita “Lichiditate imediată” sau
Testul acid (în engleză “Acid Test”). Este mai dură deoarece de la numărător se exclud
stocurile, rezultând în final o valoare mai mică.
În cazul companiei ABC SRL:
Testul Acid = 20.350/29.000 = 0,7
Această rată s-a dovedit de multe ori utilă deoarece stocurile sunt cele mai puţin lichide
active.
De aceea, o măsura a abilităţii companiei de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt fără să
ajungă în situaţia de a-şi lichida stocurile la orice preţ, este tocmai acest test acid.
Un exemplu concludent în acest sens îl reprezintă companiile aeriene. Acestea au ca
stocuri
doar piesele de schimb necesare întreţinerii tehnice a avioanelor şi care au valori extrem
de
mari. Pentru evaluarea lichidităţii unei companii aeriene este evident că trebuie să
excludem
stocurile, pentru că ele au mai mult o semnificaţie de activ fix decât de activ curent –
vinderea
lor pune sub semnul întrebării funcţionarea companiei. De altfel, multe din companiile
aeriene
aleg înregistrarea în contabilitate a pieselor de schimb pentru avioane ca un activ fix.
Deprecierea are sens deoarece ele au o durată tehnică de viaţă – chiar dacă nu sunt
folosite,
după un număr de ani ele îşi pierd certificarea şi nu mai pot fi folosite.
Datorită excluderii stocurilor, rata lichidităţii imediate nu mai este dependentă de inflaţie.
Sigur
că, în cazuri extreme, în care compania are clienţi neîncasaţi sau furnizori neplătiţi cu o
vechime apreciabilă, dacă valorile respective sunt mari, inflaţia poate altera imaginea
lichidităţii în sens pozitiv sau negativ, după cum cifrele de la numitor respectiv numărător
sunt
debalansate.
Exemplu: clienţii neincasaţi de vechime şi valoare mari au acelaşi efect ca stocurile,
respectiv
înrăutăţesc lichiditatea; furnizorii neplătiţi cu vechime şi valoare mari îmbunătăţesc
lichiditatea.
Aceste alterări pot fi contracarate prin provizionare în cazul în care există contracte ce
prevăd
penalizări sau facturări ale diferenţelor de curs valutar (raportare la o monedă stabilă)
Pasive Curente
Testul Acid (AT) Active curente - Stocuri

II. RATE PRIVIND MANAGEMENTUL ACTIVELOR

Acest grup de rate măsoară cât de eficient îşi foloseşte o companie activele sale.
Dacă activele sunt prea puţine, firma se va confrunta cu o scădere în vânzări
şi/sau cu o scădere a valorii companiei;
Dacă activele sunt prea multe, costul de capital va fi mare şi greu de acoperit
prin profitabilitate.
Cu alte cuvinte, este extraordinar de important ca o firma să aibă o cifră corectă ca
investiţie în
active.

Evaluarea stocurilor
Rata de rotaţie a stocurilor (Inventory turnover, prescurtat IT) este raportul dintre
vânzări şi
stocuri.
Pentru ABC SRL, această rată este:
Rotaţia Stocurilor = 32.000/2.750 = 11,6 ori
Fiecare element de stoc este vândut şi restocat de aprox. 12 ori pe an.
O valoare mică înseamnă stocuri prea mari; stocurile în exces sunt
neproductive şi reprezintă o investiţie cu rentabilitate zero sau aproape zero.
O valoare mică atrage după sine şi o rată de lichiditate mică.
Inflaţia îmbunătăţeşte rotaţia stocurilor prin faptul că numitorul va avea o
valoare mai mică (înregistrarea a fost făcută la valori mai mici).

Stocuri
Rotatia Stocurilor (IT) Vinzari
Pagina 3 - 6 Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare
Observaţie: numărătorul fracţiei (vânzări) este o cifră care se referă la un an pe când
numitorul
(stocurile) se referă la un anumit moment de timp. Din această cauză o cifră mai relevantă
ar
putea fi obţinută prin folosirea unei cifre medii de stocuri. Se minimizează astfel
posibilitatea
unei lipse de relevanţă a acestei rate dacă afacerea se desfăşoară într-un context puternic
sezonier (momentul ales fiind într-un maxim sau minim). Aceeaşi observaţie este valabilă
şi
pentru cazul numărătorului, dacă firma este într-o perioadă de creştere puternică. Este
mult mai
conservativ să folosim în aceste cazuri atât la numitor cât şi la numărător media
aritmetică a
celor două mărimi, la începutul şi la sfârşitul unei perioade.
O altă măsură importantă a managementul stocurilor este durata stocurilor (Days of
Inventory,
prescurtat DI). Aceasta este definită ca raportul dintre stocuri şi vânzările zilnice:
Pentru ABC SRL:
Durata Stocurilor (DI) = 2.750/(32.000/360) = 31 zile
Aşa cum se vede, se măsoară în zile.
În general se lucrează cu cifre de vânzări anuale şi atunci se împart la 360 zile.
Dacă avem la dispoziţie vânzările lunare sau trimestriale le vom divide la
numărul corespunzător de zile (30 sau 90).
Exprimă faptul că stocul existent este suficient pentru a acoperi 31 zile de
vânzări.
Valoarea acestei rate trebuie comparată cu numărul de zile necesare în procesul
de aprovizionare (dacă stocurile sunt formate majoritar din materii prime sau
materiale) sau cu numărul de zile necesare în procesul de desfacere (dacă
stocurile sunt formate majoritar din produse finite). În acest mod se poate
vizualiza faptul că acest indicator este prea mare sau prea mic şi se pot lua
măsuri de corecţie în sensul stabilirii unui obiectiv corelat cu procesul de
aprovizionare respectiv cu procesul de distribuţie.
Dacă durata stocurilor este cu mult mai mare decât perioada de
aprovizionare/desfacere rezultă ca firma imobilizează disponibil în active fără
mişcare (profitabilitatea este afectată în sens negativ). Rezultă că această rată
trebuie să fie cât mai mică, fără a afecta operaţiunile firmei, pentru a avea o
profitabilitate mare. Pe de altă parte, o valoare mare îmbunătăţeşte lichiditatea
iar creditorii firmei (alţii decât acţionarii) sunt mulţumiţi.
Inflaţia alterează în sens pozitiv această mărime dacă stocurile au vechime
mare.

Vinzari zilnice
Durata Stocurilor (DI) Stocuri
Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare Pagina 3 - 7

Evaluarea creanţelor
Evaluarea creanţelor reprezintă perioada medie de colectare (Days Sales Outstanding,
prescurtat DSO) sau “durata medie de încasare a clienţilor”.
Principial, aceasta rată ilustrează perioada medie pe care o companie trebuie să o aştepte
pentru
a-şi încasa clienţii.
În cazul companiei ABC SRL:
DSO = 7.000/(55.000/360) = 46 zile
Rezultatul obţinut trebuie comparat şi cu datele contractuale privitoare la
termenele de plată de la clienţi.
O valoare mare denotă faptul că pot exista întârzieri de plată a facturilor
clienţilor.
Este importantă atât valoarea cât şi evoluţia acestui raport de-a lungul unei
perioade.
Este una din măsurile de eficienţă a managementului financiar pe termen scurt.
Inflaţia influenţează pozitiv această rată prin micşorarea ei (numărătorul este
mai mic în cazul unei facturi de valoare şi de vechime mari).

Evaluarea activelor fixe

Rotaţia activelor fixe (Fixed assets turnover, prescurtat FAT) măsoară cât de eficient îşi
foloseşte o companie activele sale fixe şi se calculează ca raport între vânzări şi activele
fixe.
Pentru ABC SRL:
FAT = 55.000/36.000 = 1,5 ori
Rezultatul obţinut trebuie comparat cu media din industrie, eventual cu
concurenţa (dacă există date). O valoare apropiată cu media oferă informaţie
asupra faptului că firma analizată are o sumă corectă investită în activele fixe.
O valoare mică denotă faptul că firma îşi foloseşte ineficient aceste active,
adică: sau are prea multe şi nu sunt folosite la capacitatea optimă, sau vânzările
sunt prea mici şi funcţia de marketing şi vânzări nu este performantă.
Este importantă atât valoarea cât şi evoluţia acestei rate de-a lungul unei
perioade.
Inflaţia distorsionează în bine rotaţia activelor în sensul în care, dacă activele fixe au fost
achiziţionate cu mult timp în urmă, valoarea lor contabilă apare mai mică decât în
realitate,
rezultând o bună rotaţie a activelor.
Pe de altă parte, dacă firma are nevoie să foloseasca aceste active fixe ca o garanţie la un
împrumut, inflaţia nu este de ajutor. Se ajunge astfel în situaţia de a reevalua activele
pentru a
putea oferi creditorilor o imagine mai corectă a resurselor de care dispune compania.

Active Fixe
Rotatia Activelor Fixe (FAT) Vânzari
Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare Pagina 3 - 9
Evaluarea activelor totale
Acelaşi tip de eficienţă, de această dată la nivelul activelor totale, este rotaţia activelor
(Total
assets turnover, prescurtat TAT).
Pentru ABC SRL:
TAT = 55.000/59.100 = 0,9 ori
Acelaşi tip de comentarii ca şi în cazul FAT se pot generaliza în cazul TAT.
O valoare mai mică decât media din industrie arată faptul că firma nu generează suficient
volum de afacere ţinând cont de activele pe care le are la dispoziţie.

Active Totale
Rotatia Activelor (TAT) Vânzari
Pagina 3 - 10 Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare

III. RATE PRIVIND MANAGEMENTUL DATORIILOR

Pasivele unei companii reprezintă modul în care au fost finanţate resursele ei (activele) şi
sunt
formate din două componente majore: datoriile şi capitalurile proprii.
Prima componentă, datoriile, poate fi formată la rândul ei din două subcomponente: pe
termen
scurt şi pe termen lung.
Datoriile unei firme în general pot fi către furnizori, buget de stat sau bugete locale,
salariaţi,
instituţii de credit, alti creditori etc., fiind astfel datorii externe, prin opoziţie cu
capitalurile
proprii care, fiind datorii către acţionari/asociaţi, se numesc datorii interne.
Limita până la care o companie foloseşte finanţarea externă, sau levierul financiar, are
trei
implicaţii extrem de importante:
a. Finanţarea prin credit le asigură acţionarilor păstrarea controlului firmei
limitând investiţiile din surse proprii.
b. Creditorii vor să îşi asigure o marjă de siguranţă în sensul că vor să vadă
proporţia dintre capitalul furnizat de acţionari şi totalul finanţărilor. Dacă
aceasta este mică, o mare parte din riscul afacerii aparţine creditorilor, nu
acţionarilor.
c. Dacă profitul obţinut în urma investiţiilor făcute cu fonduri împrumutate este
mai mare ca dobânda, rentabilitatea capitalului propriu este accentuată (efectul
de levier).
Decizia de a utiliza creditele necesită o analiză a echilibrului dintre o creştere a
rentabilităţii în
paralel cu o creştere a riscului.

Gradul de îndatorare (D/A, D/E)

Gradul de îndatorare răspunde la întrebarea “cum e finanţată o companie?”
Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare Pagina 3 - 11
Gradul de îndatorare este măsurat prin Rata Îndatorării (Debt Ratio, prescurtat D/A) care
se
calculează după formula:
Pentru ABC SRL:
D/A = 53.000/59.000 = 0,9
Măsoară procentul de fonduri provenite de la creditori (Pasive curente +
Datorii pe termen lung = Total Pasive – Capital Propriu).
Creditorii preferă o valoare mică deoarece este asociată unui risc mai mic.
Acţionarii preferă o valoare mare deoarece rentabilitatea investiţiei lor este mai
mare.
Un alt mod în care se poate evalua gradul de îndatorare este prin raportarea datoriilor
la
capitalul propriu (Debt/Equity, prescurtat D/E).
D/A şi D/E se pot deduce simplu una din alta:
Inflaţia alterează puternic gradul de îndatorare deoarece în oricare din cele două formule
sunt
luate în calcul componente de termen lung: (a) capitalurile proprii conţin capitalul social
care,
cu cât firma este mai veche, cu atât valoarea sa apare mai mică, (b) activele totale conţin
active
fixe care, cu cât au fost achiziţionate mai de mult cu atât valoarea lor apare mai mică (c)
datoriile mai vechi apar la o valoare mai mică. Reevaluarea activelor fixe implică
simultan şi o
creştere în pasive, la capitaluri proprii, reechilibrând într-o bună măsură situaţia. Cazul
cel mai
defavorabil apare în situaţia în care firma în cauză nu are active susceptibil de a fi
evaluate, ea
fiind nevoită astfel să apeleze la o creştere de capital social. Exemplu de astfel de firme
sunt
firmele de servicii, agenţiile de turism sau firmele de software, care au ca resurse
principale
personalul companiei. În al doilea caz, producţia de software este o industrie cu o
profitabilitate
foarte mare iar profitul reinvestit anual creşte capitalul propriu suficient pentru ca inflaţia
să nu
ducă la o imagine deformată. Primul caz însă nu este atât de norocos, el fiind nevoit să
opereze
Active Totale
Gradul de Indatorare (D/A) Datorii Totale
Capital Propriu
Gradul de Indatorare (D/E) Datorii Totale
1 - D/A
D/E D/A
1 D/E
D/A D/E


Pagina 3 - 12 Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare
pe o piaţă puternic concurenţială, cu limitări din ce în ce mai mari ale marjelor oferite de
companiile aeriene şi de lanţurile hoteliere iar principalele instrumente de marketing sunt
discountul oferit clienţilor şi perioada de încasare mai lungă. Nu e de mirare că, deşi
cerinţa
iniţială de capital este mică, agenţiile de turism sunt nevoite ca periodic să recurgă la o
infuzie
de capital pentru a putea avea credibilitate suficientă în faţa creditorilor săi.
Gradul de acoperire a dobânzilor
Această rată măsoară abilitatea companiei de a-şi plăti dobânzile asociate împrumuturilor.
Gradul de acoperire a dobânzilor (Times Interest Earned, prescurtat TIE) se calculează
astfel:
Numărătorul conţine profitul brut (înainte de impozitare) şi are sens datorită faptului că
dobânzile sunt deductibile fiscal.
Pentru cazul firmei ABC SRL:
TIE = (4.300 + 400) / 400 = 11,75 ori
Evaluarea datoriilor către furnizori
Evaluarea datoriilor către furnizori reprezintă perioada medie de plată (în engleză Days
Payments Outstanding, prescurtat DPO) sau “durata medie de plată a furnizorilor”
Ca şi în cazul duratei medii de încasare a clienţilor, aceasta rată ilustrează perioada medie
pe
care o firmă o foloseşte drept credit de la furnizorii săi.
Dobanzi
Gradul de acoperire a dobanzilor (TIE) Profit Brut Dobanzi 

Costul zilnic al bunurilor vindute
Durata Medie de Plata (DPO) Datorii la furnizori
Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare Pagina 3 - 13
În cazul companiei ABC:
DPO = 6.000/(32.000/360) = 68 zile
Rezultatul obţinut trebuie comparat şi cu datele contractuale privitoare la termenele de
plată către furnizori
O valoare mare denotă faptul că firma ABC foloseşte creditul acordat de furnizorii săi
în mod extensiv. O valoare mai mare decât media termenelor contractuale este în
avantajul firmei din punct de vedere financiar dar poate periclita imaginea sa în piaţă.
Este importantă atât valoarea cât şi evoluţia acestui raport de-a lungul unei perioade.

IV. RATE DE PROFITABILITATE

Profitabilitatea reprezintă rezultatul net al politicilor şi deciziilor într-o companie. Aşadar,
examinarea acestei clase de rate ne va oferi indicii folositoare asupra eficienţei cu care
operează firma. Pe de altă parte însă, ratele de profitabilitate dau imaginea combinată
a
efectelor lichidităţii, managementului activelor, managementul datoriilor precum şi
a
rezultatului operaţional.
Marja de profit (PM)
Marja Netă a Profitului din Vânzări (sau pur şi simplu Marja de Profit – termenul în
limba
engleză Profit Margin) este calculată prin împărţirea Profitului Net la Total Vânzări.
Pentru ABC SRL Rata profitului = 3.225/55.000 = 5,9%.
Ilustrează cât de bine au fost controlate cheltuielile.
Este extrem de dependentă de industrie.
Are un rol important pentru coordonarea preţului unitar şi a volumului de
vânzări.
Vinzari
Marja de Profit (PM) Profit Net
Pagina 3 - 14 Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare
Trendul este mai important decât valoarea în sine.
Este influenţata de inflaţie la rate ale inflaţiei foarte mari şi/sau într-un context
defavorabil de folosire a stocurilor.

Rentabilitatea activelor (ROA)

Rentabilitatea activelor (Return on Total Assets, prescurtat ROA) se calculează ca raport
între
Profitul Net şi Total Active:
Pentru ABC SRL această rată este:
Total Active
Rentabilitatea Activelor (ROA) Profit Net
Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare Pagina 3 - 15
ROA = 3.225/59.100 = 5,5%
Măsoară cât de eficient au fost folosite activele companiei.
Este foarte utilă în procesul de comparare, dacă se cunoaşte valoarea reală a
activelor (în special a celor fixe) competitorilor.
Este puternic influenţată de inflaţie deoarece este o fracţie cu o componentă de
termen scurt şi una de termen lung. O rată mare a inflaţiei reflectă o mărime
mai mică a activelor (prin activele fixe) şi oferă deci o imagine mai bună a
indicatorului.

Rentabilitatea capitalului propriu (ROE)

Rentabilitatea capitalului propriu (Return on Equity, prescurtat ROE) se calculează ca
raport
între Profitul Net şi Capitalul Propriu:
Pentru ABC SRL aceasta este:
ROE = 3.225/5.100=52,7%
Măsoară cât de eficient a fost folosit capitalul companiei.
O valoare scăzută indică: performanţă slabă a managementului, firma este
supra-capitalizată (slabă folosire a împrumuturilor pe termen lung).
În analiză trebuie utilizată împreună şi cu alte rate şi de asemenea cu riscul
asociat.
Inflaţia îmbunătăţeşte acest indicator prin faptul că numitorul conţine capitalul
social. Cu cât firma este mai veche (respectiv cu cât vărsămintele de capital
social sunt mai vechi) cu atât numitorul este mai mic şi rentabilitatea apare mai
mare.
Rentabilitatea Capitalului Propriu (ROE) este singura rată a cărei valoare nu depinde de
industrie. Investitorii îşi plasează capitalul disponibil în participări în companii, în
fonduri de
investiţii sau în alte instrumente financiare cu scopul de a avea o rentabilitate cât mai
mare a
capitalului investit. Pe de altă parte, fiecare investiţie potenţială trebuie evaluată şi sub
aspectul
riscului asociat, astfel încât perechea (rentabilitate, risc) este cea evaluată în final şi este
cea
care stă la baza deciziei investitorilor.
Capital Propriu
Rentabilitatea Capitalului Propriu (ROE) Profit Net
Pagina 3 - 16 Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare

IX. UTILITATE ŞI LIMITĂRI ÎN ANALIZA FINANCIARĂ

Aşa cum am amintit la începutul acestei sesiuni, ratele financiare sunt utilizate de trei
grupuri:
managerii (interesaţi de îmbunătăţirea performanţelor companiei), analiştii de credit
(interesaţi
în evaluarea capacităţii companiei de a-şi achita datoriile) şi analiştii de investiţii
(interesaţi de
evaluarea eficienţei, a riscului şi a posibilităţilor de creştere ale companiei).
Cu toate că analiza bazată pe rate ne oferă multe informaţii despre operaţiunile companiei
şi
despre starea ei financiară, există însă şi nişte limitări ale acestei analize, limitări pe care
este
bine să le evaluăm pentru a avea în final o imagine mai corectă. Iată câteva din aceste
limitări:
Multe firme mari operează cu diferite divizii, în diferite industrii. Este dificil
dacă facem analiza unei firme de acest gen, să ne dăm seama de relevanţa
ratelor comparativ cu media unei industrii sau alta. Pentru acest motiv, analiza
bazată pe rate este mai degrabă aplicabilă firmelor mici, sau mai corect,
firmelor care activeaza într-o singură industrie.
Cele mai multe firme au ca obiectiv situarea lor peste media din industrie, astfel
încât comparaţia cu media din industrie nu este relevantă din acest punct de
vedere. Ar fi mult mai potrivită o comparaţie cu liderii industriei.
Inflaţia distorsionează puternic mai ales elementele din bilanţ facând ratele
financiare aproape inutilizabile.
Sezonalitatea este un alt factor care poate oferi o imagine distorsionată. De
exemplu, rotaţia stocurilor pentru o companie în industria alimentară va diferi
fundamental dacă are la bază bilanţul anterior sau posterior închiderii
sezonului.
De multe ori firmele folosesc tehnici de înfrumuseţare (window dressing)
pentru ca situaţiile lor financiare să arate mai bine, firma să pară mai puternică.
Folosirea diferitelor metode contabile (amortizare, stocuri) face dificilă
comparaţia pe bază de rate financiare dintre două sau mai multe companii.
Pagina 3 - 26 Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare
Este dificil de apreciat dacă o rată este “bună” sau “proastă”. De exemplu, o
rata de lichidate ridicată poate însemna o capabilitate de a face faţă obligaţiilor
pe termen scurt dar şi faptul că deţine cash în exces (care nu este productiv).
X. O PRIVIRE ÎN SPATELE CIFRELOR
Deşi este important să înţelegem şi să interpretăm situaţiile financiare, o analiză profundă
implică ceva mai mult decât calcule şi interpretări ale cifrelor obţinute. Analiştii
profesionişti
iau în considerare şi o serie de factori calitativi care pot răsturna un rezultat bazat doar pe
criterii cantitative. Aceştia sunt:
Existenţa unui client dominant; în acest caz, performanţa firmei se poate
modifica substanţial dacă acest client dispare, dar desigur că dacă relaţia este un
parteneriat pe termen lung şi vânzările pot fi stabile.
În ce măsură veniturile companiei sunt dominate de un singur produs; firmele
care oferă un singur produs sunt mai eficiente, mai orientate spre profit, dar în
acelaşi timp sunt expuse mai uşor unui risc legat de diversificare (dacă cererea
pentru acest produs scade, performanţa companiei este ameninţată).
Existenţa unui furnizor dominant; această situaţie poate provoca o criză de
aprovizionare dacă furnizorul se confruntă cu probleme.
Ce procent din venituri se realizează în exteriorul companiei (în alte ţări)?
Diferenţele de curs valutar între cele două valute pot afecta foarte mult din
profiturile companiei. Fluctuaţiile valutare sunt aşadar o sursă suplimentară de
risc pentru firmele care au tranzacţii externe importante.
Concurenţa; în general, concurenţa face ca atât preţurile cât şi marjele de profit
să scadă. În prognozele performanţelor viitoare este important aşadar ca
aspectele legate de concurentă să fie evaluate şi luate în calcul.
Cheltuielile de cercetare/dezvoltare; această grupă de cheltuieli conţine în
general valori mari, provenite din elemente care au o durată apreciabilă. Dacă
în final, produsul se va confrunta cu o problemă de piaţă (nu mai există cerere,
sau concurenţa a scos pe piaţa un produs substitut), realizatul şi prognozatul vor
diferi esenţial. Riscul asociat acestei clase de cheltuieli este important să fie
evaluat şi luat în calcul.
Mediul legislativ şi macroeconomic, mai corect schimbările în legislaţie şi în
regulamente, au un impact semnificativ în evoluţia ulterioară a firmelor. De
exemplu, în evaluarea unei companii implicate într-o industrie puternic
regularizată (bancară, telecomunicaţii, utilităţi publice, transport aerian etc),
este obligatoriu să evaluăm mediul macroeconomic.

REZUMAT
Această sesiune şi-a propus discutarea unor tehnici folosite de utilizatorii situaţiilor
financiare
pentru analizarea performanţei unei companii.
Sesiunea 3: Analiza situaţiilor financiare Pagina 3 - 27
Analiza financiară debutează în general cu analiza unor indicatori (rate). Aceşti indicatori
sunt
concepuţi în vederea unei evaluări a punctelor tari şi a celor slabe ale unei firme. Valorile
lor
sunt comparate cu nişte mărimi standard (cel mai adesea mediile industriei în care
activează
compania) sau este analizată evoluţia lor în timp pentru a ilustra o
îmbunătăţire/deteriorare a
activităţii firmei subiect.
Ratele de lichiditate indică abilitatea companiei de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt
şi au în
componenţa lor elemente din activele curente şi din pasivele curente.
Ratele folosite în managementul activelor măsoară eficienţa folosirii activelor de către
compania subiect.
Ratele privind managementul datoriilor ilustrează atât măsura în care firma foloseşte
finanţare
externă cât şi abilitatea ei de a-şi onora aceste obligaţii (solvabilitate).
Ratele de profitabilitate măsoară eficienţa cu care operează compania dar inlude şi
efectele
combinate ale lichidităţii, managementul activelor şi al datoriilor asupra rezultatelor
operaţionale.
Ratele valorii de piaţă ilustrează legătura dintre valoarea de piaţă şi valoarea contabilă a
acţiunilor unei firme listate.
Analiza tendinţelor, cu cele două direcţii (orizontală şi verticală) evidenţiază evoluţia în
timp a
indicatorilor financiari, fiind un instrument rapid de măsură a unei degradări sau
îmbunătăţiri în
performanţa companiei.
Analiza Du Pont este un sistem de diagnoză deosebit de rapid şi precis pentru
performanţa
financiară a unei companii. Punctul de plecare rata de rentabilitate a capitalului propriu
care
este dependentă de marja de profit, rotaţia activelor şi gradul de utilizare a creditului.
Principala
limitare a analizei Du Pont este dată de disponibilitatea mediilor din industrie.
În final sunt prezentate câteva din limitările analizei financiare bazată pe rate şi nişte
direcţii
calitative care trebuie investigate pentru ca această analiză să nu fie un proces lipsit de
discernământ.