ŞOCUL

Patogenie: În majoritatea şocurilor se reduce rapid debitul cardiac şi scade perfuzia organelor
vitale. Intră în joc mecanismele compensatorii (axul hipotalamo-hipofizocorticosuprarenal).
Aceste mecanisme compensatorii menţin TA la un nivel apropiat de cel normal (şocul
compensat). Dacă procesul cauzator de şoc continuă, aceste mecanisme compensatorii sunt
depăşite şi şocul se manifestă clinic (şocul progresiv). Dacă şocul persistă se produce moartea
celulară (şocul ireversibil).

Clasificarea şocului

 şocul hipovolemic:

- hemoragii

- arsuri

- vărsături

- diaree

- diuretice în cantitate excesivă

- ascită

- peritonită

- diabet insipid

- acidoza diabetică

 şocul cardiogen:

- tulburări de ritm şi de conducere

- IMA

- cardiomiopatie dilatativă

- anevrism ventricular

- ruptură de sept ventricular

 şocul septic:

- infecţii postpartum sau postabortum

1
 - pacienţi subnutriţi care primesc tratament cu imunosupresoare

 şocul anafilactic:

- înţepături de insecte

- transfuzii

- anestezice

- vaccinuri

- alimente

- substanţe de contrast

Diagnostic pozitiv:

- hipotensiunea arterială sub 80 mm Hg (ex. 60 mm Hg);

- tahicardie

- oliguria

- extremităţi reci

- acidoză metabolică

- modificări ale stării de conştienţă

Explorări paraclinice (de urgenţă):

- radiografie toracopulmonară

- EKG

- pH-ul sanguin

- ionograma serică

- concentraţia gazelor sanguine

-hemoleucograma

Tratamentul general al şocului

2
 - Obiectivele terapiei şocului:

1. menţinerea fluxului sanguin pentru organele vitale (rinichi, ficat, SNC, plămân).

2. menţinerea TA mai mare de 60 mm Hg. 3. asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii şi

administrarea de oxigen

4. abord venos (2 linii venoase)

5. determinarea grupei sanguine, a Rh-ului.

6. administrarea de soluţii cristaloide

7. substanţe vasopresoare (stabilizarea TA)

8. monitorizarea diurezei

9. corectarea echilibrului acido-bazic, conform gazelor sanguine

10. substanţe vasodilatatoare

11. administrare de antibiotice

ŞOCUL HIPOVOLEMIC

Etiologie: - hemoragii

- pierderi de lichide: vărsături, diaree,

Clinic: - tegumente palide, reci, umede

- sete

- frisoane

- oligurie

- venele colabate

Grad severitate in hemoragii:

-usor pierdere 500-1200 ml sange : creste alura ventriculara, scade TA

-mediu pierdere 1200-1800 ml sange: scade TA, puls filiform,oligurie,agitatie

-sever pierdere 1800-2500 ml sange : AV >120 batai/min, TA<60 mmHg,anurie

3
Tratament:

- Înlocuirea volumului pierdut,

- Oxigenoterapie

- DOPAMINA 5 mg în 50 ml NaCl 0,5%

- În şocul hemoragic: transfuzii de sânge

ŞOCUL CARDIOGEN

Etiologie

- infarct miocardic

- aritmii

- valvulopatii decompensate

- embolie pulmonară

– miocardită

Aspecte clinice evidenţiază:

- valori tensionale mari;

- cardiopatie ischemică;

- IMA în antecedente.

Examenul obiectiv evidenţiază:

- pacientul este în ortopnee

- anxios

- palid (cianotic)

- raluri subcrepitante la bazele plămânilor (plămân de stază)

- venele jugulare turgescente

4
- aritmii

Terapia şocului cardiogen

 Poziţia pacientului: jumătatea superioară a corpului - ridicată, membrele inferioare - în

jos.

2. Oxigenoterapie 4-6 l/minut

3. - Dopamină 5 mg + 50 ml ser fiziologic în perfuzie 2-6-12-18 ml/oră (7 de Nitroglicerină=10

mg/2 ml) - Dobutamină (Dobutrex) 250 mg + 50 mg ser fiziologic în perfuzie 2,5-5-10 ml./oră

4. Furesemid 20-80 mg i.v.

5. În tahicardie completă: Lanatrozid C0,4 mg i.v., doză ce se poate repeta după o oră

- În IMA: tratament fibrinolitic

- În ruptură de sept ventricular: terapie chirurgicală

- Tulburări de ritm: - antiaritmice

- În tamponada cardiacă: puncţie pericardică

ŞOCUL SEPTIC

Acest şoc se datorează toxinelor bacteriene, care produc: vasodilataţie capilară, hipovolemie
relativă

Factorii de risc sunt:

- diabetul zaharat

- intervenţii chirurgicale mari

- caşexia

- arsuri

- agranulocitoza

- hemopatii maligne

- terapia cu glucocorticoizi

- terapia cu citostatice

5
Aspecte clinice şi paraclinice

- febră

- frisoane

- dispnee

- tegumente calde, bine vascularizate, uscate (iniţial). Apoi tegumentele sunt reci, cianotice,
eventual apar hemoragii cutanate –

conştienţa - modificată (alterată)

- PVC - normală (iniţial)

- leucocitoză sau leucopenie

- trombocitopenie

- radiografia toraco-pleuro-mediastino-pulmonară: pneumonie, abces

- radiografia abdominală: pneumoperitoneu,

- ecografia abdominală: - retenţia acută de urină

- abces

- lichid în peritoneu

- splenomegalie

- debit cardiac scăzut

- rezistenţă vasculară periferică scăzută

Tratament

- Terapia generală a şocului

- Înlocuirea volemiei cu soluţii cristaloide şi coloidale.

- În caz de PVC scăzută - Dopamină sau Dobutamină în perfuzie

- Corectarea acidozei

- Antibioterapie - cefalosporină de generaţia a III-a

ŞOCUL ANAFILACTIC

6
Definiţie: Reacţie alergică la:

- medicamente: Penicilină, substanţe de contrast, anestezice, antiinflamatoare nesteroidiene

- veninuri de insecte

- vaccinuri

Aspecte clinice: Debutul după secunde (minute) de la contactul cu alergenul; apar:

- agitaţie

- strănut

- urticarie

- polipnee

- TA scade

- tahicardie

- convulsii

- cianoză

- pierderea cunoştinţei

- stop cardio-respirator

Terapia de urgenţă

1. Se opreşte administrarea alergenului

2. Se instalează două căi de acces i.v.

3. Adrenalină i.v. lent 1 mg + 9 ml ser fiziologic; se poate repeta după 10 minute

4. Soluţii perfuzabile (i.v.), rapid 1-2 litri

5. Glucocorticoizi 500 mg i.v.

6. În bronhospasm Theofilina 480 mg iv. lent

7. Intubaţie sau traheotomie (în edem laringian)

7
8. Scăderea temperaturii atunci când depăşeşte 39oC: