Istoria Dogmelor – semestrul I

- Versete -

1. In. 3: 16: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”

2. Ef. 2: 4-5: „Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har
sunteţi mântuiţi!”

3. Rom. 2: 14: „Căci, când păgânii care nu au Lege, din fire fac ale Legii, aceştia, neavând
Lege, îşi sunt loruşi lege.”

4. In. 1: 9-10: „Cuvântul era Lumina cea adevărată, Care luminează pe tot omul care vine în
lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.”

5. In. 1: 29-30: „A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui
Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine
un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era.”

6. Col. 1: 20: „Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din
ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale.”

7. In. 3: 17: „Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se
mântuiască prin El lumea.”

8. Is. 7: 14: „Pentru aceasta, Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece
și va naște Fiu și vor chema numele lui Emanuel.”

9. In. 10: 30: „Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.”

10. I Tim. 3: 16: „Şi cu adevărat mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup,
S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în
lume, S-a înălţat întru slavă.”

1
11. I In. 3: 5: „Şi voi ştiţi că El S-a arătat ca să ridice păcatele, şi păcat în El nu este.”

12. I Pt. 2: 22: „Care n-a săvârşit nici un păcat, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui.”

13. Ef. 4: 13: „Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu,
la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.”

14. F.A. 20: 28: „Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma întru care Duhul
Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu
însuşi sângele Său.”

15. In. 5: 23: „Ca toţi să cinstească pe Fiul precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu cinsteşte pe Fiul
nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis.”

16. Flp. 2: 7-11: „Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor,
şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la
moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui
nume care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se
plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată
limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.” (text chenotic)

17. I Tim. 6: 15: „Pe care, la timpul cuvenit, o va arăta fericitul şi singurul Stăpânitor,
Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.”

18. Evr. 9: 14: „Cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus lui
Dumnezeu pe Sine jertfă fără de prihană, va curăți cugetul vostru de faptele cele moarte, ca
să slujiți Dumnezeului celui viu!”

19. Gal. 3: 13: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem;
pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn.”

20. Evr. 5: 9: "Şi desăvârşindu-Se, S-a făcut tuturor celor ce-L ascultă pricină de mântuire
veşnică."

21. Ef. 5: 21: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos.”

22. II Cor. 8: 9: „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind,

2
 pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi.” (text chenotic)

23. Lc. 1: 35: „Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea
Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui
Dumnezeu Se va chema.”

24. Is. 53: 7-10: „Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu Și-a deschis gura Sa; ca un miel spre
junghiere S-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura
Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de
pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.
Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui,
cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui. Dar a fost
voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru
păcat, va vedea pe urmaşii Săi, Îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi.”
(Evanghelia VT)