Aspecte ale samanismului

Eliminarea programatica a scepticismului naiv poate da nastere

"credulului educat", pozitie exemplificata de o reputata
cercetatoare cum este Mary Douglas, care argumenteaza
"autenticitatea lui Castaneda" in felul urmator: "Este probabil
dificil de judecat spiritualitatea religiei revelate in aceasta serie
de carti din cauza cliseelor asurzitoare prin care ea este redata
prin forta lucrurilor. Dar este inca si mai dificil de aparat opinia
dupa care faptul ca acestea reflecta niste problematici filosofice
contemporane ar fi o dovada pentru caracterul lor inventat.
Aceasta deoarece ele sunt coerent imbinate intr-o atitudine in
fata vietii si a mortii si a rationalitatii umane a carei coerenta
insasi este straina gândirii contemporane" (Mary Douglas, "The
Authenticity of Castaneda", in Mille, 1981, 30).

Î.: Prezenţa fizică a unui învăţător nu ar putea fi neapărat

indispensabilă, dar, în orice caz, este de un mare ajutor. Voi
aţi primit instrucţiuni directe de la don Juan şi de la
companionii săi, ghidându-vă în lumea şamanismului. Chiar
credeţi că acea lume poate fi accesibilă oricui, chiar şi atunci
când nu au un învăţător personal?

R.: Într-un fel, insistenţa în a avea un învăţător este o

aberaţie. Ideea bătrânului nagual a fost cea de a ne ajuta să
ne eliberăm de sub suveranitatea Eului. Cu glumele sale, şi cu
teribilul său simţ al umorului, a reuşit să ne facă să ne râdem
de noi înşine. În acest sens, credem cu tărie că schimbarea
este posibilă pentru oricine, o schimbare similară cu cea a
noastră, de exemplu, prin practicarea tensegrităţii, fără nevoia
unui profesor particular sau personal. Bătrânul nagual nu a fost
interesat să ne înveţe cunoaşterea sa. Nu a fost niciodată un
învăţător sau un guru. Nici nu i-ar fi păsat să fie aşa ceva.
Bătrânul nagual era interesat în perpetuarea liniei sale. Dacă
ne-a ghidat pe noi personal, aceasta a fost pentru a inocula în
fiecare noi toţi premisele vrăjitoriei, premise ce ne-ar fi permis
să îi continuăm linia. S-a aşteptat ca, într-o zi, să fie rândul
nostru pentru a face acelaşi lucru. Circumstanţe aflate în afara
voinţei noastre, sau a lui, au contribuit la împiedicarea
continuării liniei sale. În lumina faptului că nu putem îndeplini
funcţia tradiţională de a continua linia vrăjitorească, am dorit
să facem disponibilă această cunoaştere. Din moment ce
practicanţilor tensegrităii nu li se solicită nici o perpetuare a
vreunei linii şamanistice, aceştia au posibilitatea de a realiza
ceea ce am realizat şi noi, dar prin intermediul unei alte căi.

Î.: Posibilitatea unei forme alternative de moarte este unul

dintre cele mai izbitoare puncte ale învăţăturilor lui don Juan
Matus. Conform celor ce ne-aţi spus, el şi grupul său au
dobândit acea moarte alternativă. Care este propria voastră
interpretare faţă de dispariţia lor, atunci când ei s-au
transformat în conştiinţă pură?

R.: Aceasta poate părea o întrebare simplă, însă de fapt este

una căreia este dificil să îi dăm un răspuns. Noi suntem
practicanţi ai învăţăturilor bătrânului nagual. Nouă ni se pare
că, cu această întrebare, tu soliciţi o justificare psihologică, o
explicaţie echivalentă cu explicaţiile ştiinţei moderne. Din
nefericire, nu putem da o explicaţie în afară de ceea ce noi
suntem. Bătrânul nagual şi companionii săi au murit în acel
mod alternativ de a muri, care este posibil fiecărui dintre noi,
dacă avem antrenamentul necesar. Tot ceea ce îţi putem spune
este că bătrânul nagual şi oamenii săi şi-au trăit viaţa într-un
mod profesional, prin asta înţelegând că ei îşi asumau
responsabilitatea pentru fiecare acţiune a lor, chiar şi pentru
cele mai minuscule, deoarece erau extrem de conştienţi de tot
ceea ce făceau. În astfel de condiţii, să mori într-un fel
alternativ nu este o pobibilitate chiar atât de îndepărtată.

Î.: Vă simţiţi pregătite să faceţi faţă saltului final? Ce vă

aşteptaţi să găsiţi în acel univers, pe care îl consideraţi ca fiind
impersonal, rece şi prădalnic?
R.: Ce aşteptăm este o luptă fără sfârşit şi posibilitatea de a fi
martorii infinităţii, fie doar pentru o secundă, fie pentru cinci
miliarde de ani.

Î.: Unii dintre cititorii lui Carlos Castaneda i-au reproşat

acestuia absenţa din cărţile sale a unei prezenţe spirituale mai
mari, de exemplu că nu a folosit niciodată cuvântul ‘iubire’.
Este lumea unui luptător chiar într-atât de rece? Nu simţiţi
emoţii umane? Sau poate că acordaţi un înţeles diferit acestor
emoţii?

R.: Da, le acordăm un înţeles diferit, şi nu folosim cuvinte ca

‘iubire’ sau ‘spiritualitate’ deoarece bătrânul nagual ne-a
convins că acestea sunt doar concepte goale. Nu iubirea sau
spiritualitatea în ele însele, ci utilizarea acestor două cuvinte.
Linia argumentului său este următoarea: dacă într-adevăr ne
considerăm fiinţe nemuritoare ce îşi pot permite luxul de a trăi
în mijlocul unor contradicţii gigantice şi a unui egoism fără
margini; dacă tot ceea ce contează pentru noi este gratificarea
imediată, cum putem face spiritualitatea sau iubirea ceva
autentic? Pentru bătrânul nagual, aceste concepte erau goale,
fără viaţă, cuvinte pe care nimeni nu este pregătit să le
susţină. El spunea că de fiecare dată când suntem confruntaţi
cu aceste contradicţii, le rezolvăm spunând că noi, ca fiinţe
umane, suntem slabi. Bătrânul nagual ne-a mai spus că, ca şi
regulă generală, noi fiinţele umane nu am fost niciodată
învăţate să iubim. Am fost învăţaţi să simţim doar emoţii
gratificatoare, pertinente exclusiv doar Eului personal. Infinitul
este sublim şi fără milă, ne-a spus, şi există loc pentru
concepte greşite, necontând cât de plăcute ne-ar părea nouă
că ar fi.

Î.: S-ar părea că cheia extinderii capabilităţilor noastre

perceptive stă în cantitatea de energie pe care o avem la
dispoziţie, şi că condiţia energetică a omului modern este
foarte slabă. Care ar fi premisa esenţială pentru a putea stoca
energie? Este aceasta posibil pentru cineva care trebuie să
aibă grijă de o familie, să meargă la serviciu în fiecare zi şi să
participe pe deplin în mediul social? Şi ce ne puteţi spune
despre celibat ca şi cale de a economisi energia, unul dintre
cele mai controversate aspecte din cărţile voastre?

R.: Celibatul este recomandat, ne-a spus bătrânul nagual,

pentru majoritatea noastră. Nu din motive ce ţin de moralitate,
ci din cauză că nu avem suficientă energie. Ne-a făcut să
vedem cum majoritatea dintre noi am fost concepuţi în cadrul
unei plictiseli maritale. Ca şi vrăjitor pragmatic, bătrânul
nagual a susţinut că actul concepţiei este ceva de o importanţă
capitală. A spus că dacă mama nu a fost capabilă să aibă un
orgasm în momentul concepţiei, rezultatul a fost ceva numit ‘o
concepţie plictisită’. În astfel de condiţii nu există nici o
energie. Celor care au fost concepuţi în astfel de circumstanţe,
bătrânul nagual le-a recomandat celibatul. Un alt lucru pe care
ni l-a recomandat ca metodă de stocare a energiei a fost cel al
disoluţiei tiparelor comportamentale ce duc la haos, cum ar fi
eterna preocupare de a face curte cuiva; prezentarea şi
apărarea egoului în viaţa de zi cu zi; rutinele excesive şi, mai
presus de toate acestea, înspăimântătoarea insistenţă asupra
grijilor de sine. Dacă aceste puncte sunt atinse, fiecare din noi
ar putea avea energia necesară de a folosi timpul, spaţiul şi
ordinea socială într-un mod mai inteligent.

Î.: Pasele magice ale Tensegrităţii, pe care voi le consideraţi ca

având o mare importanţă, sunt cea mai recentă contribuţie a
voastră faţă de cei interesai de lumea lui don Juan Matus. Ce
poate oferi tensegritatea celor care o practică? Poate fi aceasta
egalată cu vreo altă disciplină fizică, sau are propriile sale
caracteristici?

R.: Ceea ce tensegritatea aduce celor care o practică este

energia. Diferenţa dintre tensegritate şi orice alt sistem de
exerciţii fizice este că intenţia tensegrităţii este dictată de către
şamanii din vechiul Mexic. Această intenţie este eliberarea
fiinţei care urmează să moară.