A Festa do Silêncio – António Ramos Rosa

SaRbatoarea tacerii

Escuto na palavra a festa do silêncio. Am auzit în cuvânt sărbătoarea tăcerii.

Tudo está no seu sítio. As aparências apagaram-se. Totul este în vigoare. Aparițiile au ieșit.

As coisas vacilam tão próximas de si mesmas. Lucrurile se clatină atât de aproape de ele înșele.

Concentram-se, dilatam-se as ondas silenciosas. Se concentrează, valurile tăcute se dilată.

É o vazio ou o cimo? É um pomar de espuma. Este goliciunea sau vârful? Este o livadă de mere.

Uma criança brinca nas dunas, o tempo acaricia, Un copil se joacă în dune, se mănâncă timp,

o ar prolonga. A brancura é o caminho. aerul prelungește. Whiteness este calea.

Surpresa e não surpresa: a simples respiração. Surpriză și nu surpriză: respirația simplă.

Relações, variações, nada mais. Nada se cria. Relații, variații, nimic mai mult. Nimic nu este creat.

Vamos e vimos. Algo inunda, incendeia, recomeça. Să mergem și să vedem. Ceva inundă, aprinde focul,
reia.

Nada é inacessível no silêncio ou no poema.

Nimic nu este inaccesibil în tăcere sau în poezie.
É aqui a abóbada transparente, o vento principia.
Aici este bolta transparentă, începe vântul.
No centro do dia há uma fonte de água clara.
În centrul zilei există o fantă de apă curată.
Se digo árvore a árvore em mim respira.
Dacă spun copac, copacul din mine respiră.
Vivo na delícia nua da inocência aberta.
Locuiesc în bucuria goală a inocenței deschise.