INTRODUCERE

Farmacologia este stiinta care se ocupa cu studiul medicamentelor sub

diferite aspecte . Ca orice ramura a stiintei moderne , farmacologia inregistreaza
noi progrese datorate in principal procedeelor sintetice de preparare a produselor
medicamentoase - fapt cu implicatii deosebite in planul combaterii afectiunilor ,
dar si cu aspecte negative legate de efectele adverse , de modificarile
imunologice , de gradul de toxicitate asupra organismului uman , ca si de
modificarile in raspunsul microorganismelor la actiunea lor , prin aparitia
fenomenelor de rezistenta .

In incercarea de a reda societatii , omul bolnav , alaturi de farmacisti , avem obligatia de

a cunoaste progresele obtinute de stiinta acum si ulterior pe parcursul intregii vieti
profesionale .

Mi-am ales ca tema a lucrarii 'Vitaminele' datorita importantei pe care o au in

mentinerea echilibrului fiziologic .

Medicamentul este definit , in documentele Organizatiei Mondiale a Sanatatii , ca ,,orice

substanta sau produs utilizat sau destinat a fi utilizat in vederea modificarii sau studierii
unui sistem fiziologic sau unei stari patologice , in interesul subiectului caruia ii este
administrat ''. Dupa o alta definitie , medicamentele sunt substante si preparate
farmaceutice destinate a vindeca , ameliora , preveni si diagnostica suferintele
organismului .

Numeroasele medicamente , cunoscute si utilizate in prezent , pot fi grupate in patru

categorii : care amelioreaza sau contribuie la vindecarea tulbutarilor tesuturilor ,
aparatelor si sistemelor organusmului , actionind asupra dereglarilor fiziopatologice sau
simptomatice ; care combat agentii biologici patogeni pentru om ; care inlocuiesc
substantele si lichidele fiziologice ; care sunt utile pentru testarea functiilor organismului .

Numarul , mereu mai mare , al medicamentelor puse la dispozitia practicienilor si

materialul informativ imens existent , in legatura cu acestea , alaturi de o literatura foarte
bogata in toate compartimentele medicinii , creeaza mari dificultati in cunoasterea si
aplicarea datelor celor mai utile despre medicamente .

Medicamentele nu creeaza functii noi in organism ci actioneaza asupra

functiilor existente , modificandu-le in sens pozitiv sau negativ . Pentru a cunoaste rational
o clasa de medicamente trebuie pornit totdeauna de la datele de fiziologie si fiziopatologie
si urmarit cum sunt ele modificate sub influenta diferitelor substante . In stadiul actual al
cunoasterii medica-mentelor se impune a se face distinctie
intre numarul substantelor existente pe plan international si cel necesar unei
farmacoterapii rationale , stiintifice, eficiente. Una dintre cele mai gresite atitudini , din
nefericire frecvent intilnita si care aduce prejudicii sanatatii oamenilor , este absolutizarea
valorii unui anumit medicament , nu numai ca substanta dar si ca produs al unei anumite
firme . Se cunoaste astazi ca unele substante , avand caractere farmaco-
dinamice comune grupei din care fac parte , nu se deosebesc intre ele ca eficienta sau
prezinta mici deosebiri , adesea fara importanta pe plan terapeutic.

Farmacoterapia a fost conceputa si realizata in dorinta de a aduce o contributie la

diminuarea acestor dificultati si la obtinerea de rezultate terapeutice cat mai bune.

VITAMINE GENERALITATI

BAZE BIOCHIMICE

Vitaminele sunt substante organice , majoritatea din surse exogene , esentiale , in

cantitati mici , pentru desfasurarea normala a functiilor metabolice ale organismului . Ele
actioneaza ca biocatalizatori , impreuna cu enzimele si hormonii . Influenteaza
metabolismul intermediar , intrand in compozitia unor enzime sau participand direct la
procese redox . Structura chimica a vitaminelor este foarte diferita . Clasificarea se face
dupa solubilitate : hidrosolubile (vitaminele complexului B, vitamina C); liposolubile (A , D
, E , K) .

BAZE FIZIOPATOLOGICE

Alimentatia echilibrata asigura necesarul tuturor vitaminelor . Necesarul variaza in

functie de varsta ,sex , greutate , gen de activitate , sarcina , lactatie , boli acute sau
cronice , clima . Stari de hipovitaminoza sau avitaminoza pot avea trei grupe de cauze :

a)Aport insuficient in alimentatia respeciva sau dezechilibrata , consum excesiv de

alcool , scaderea apetitului , dieta nestiintifica pentru obezitate , pregatirea culinara
neadecvata .

b)Tulburari de absortie in boli hepto-biliare , gastro-intestinale , trata-mente necorecte

cu antibiotice , administrarea cronica a unor medicamente ( fenitoina , contraceptivele
orale , salazopirina , etc. ).

c)Cresterea consumului , in munci fizice mari , boli febrile , hipertiroidism, stress ,

perioade de crestere somatica , etc. Avitaminozele sunt exceptional de rare in prezent .

BAZE FARMACODINAMICE

Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice .In
consecinta ele ationeaza numai in masura in care exista stari de hipo- sau avitaminoza
, crescand la normal procesele biochimice perturbate .

FARMACOTERAPIE

Vitaminele au o larga utilizare si sunt consumate in cantitati impre-sionante , atat pe

baza prescrptilor medicale cat si ca automedicatie . O mare parte din consumul
vitaminelor este nejustificat si abuziv . Se disting trei categorii de situatii in care se
utilizeaza vitaminele .
 a)Hipovitaminoze. Fiecare din cele 3 situati mentionate la
Baze fiziopatologice necesita o cunoastere corecta , o estimare obiectiva a exis-tentei
starii de hipovitaminoza si o abordare complexa , in primul rand cauzala .
Aportul vitaminelor , sub forma diferitelor preparate farmaceutice , poate fi justificat si
necesar numai in cazutile care nu pot fi rezolvate prin tratarea etiologica . Si atunci
, dozele administrate trebuie sa fie cat mai apropiate de limitele necesarului fiziologic ,
tinand seama de parametrii importanti ( varata , sexul , categoria de efort fizic , e.t.c.) ai
fiecarui caz in parte . Dozele care depasesc mult acest necesar nu pot fi justificate . Daca
prin alimentele consumate aportul vitaminelor este asigurat , ceea ce se poate realiza in
numeroase cazuri , suplimentarea dietei cu vitamine este nerationala si inutila .

b)In scop profilactic si pentru indicatiile numite uneori , 'specifice' ( pen-tru acoperirea
unor cerinte normale ) . Un mare numar de oameni , de toate varstele , folosesc multe
vitamine , adesea preparate polivitaminate , cu sau fara adaosuri de saruri minerale , in
doze care depasesc de mai multe ori necesarul zilnic fiziologic , pentru efectele presupuse '
tonice ' , ' trofice ' . In aceasta categorie intra si indicatiile vitaminelor ca ' suplimente ale
alimentatiei ' , pentru acoperirea unor ' cerinte normale ' ( de exemplu la copii sau in
cursul sarcini ) sau drept ' corectoare metabolice ale manifesta- rilor caracteristice varstei
inaintate , unor infectii acute sau cronice , e.t.c. In multe cazuri este vorba de un
consum nejustificat ,intrucat in literatura medicala nu sau adus demonstratii privind
justetea acestor indicatii , in afara starilor de hipovitaminoza . Sunt putine exceptii in
legatura cu utilizarea profilactica , printre care prescrierea vitaminelor D in prevenirea
rahitis-mului.

c)Pentru tratarea unor suferinte fara legatura cu deficitul de vitamine . Indicatiile

respective , numite uneori ' nespecifice ' , se bazeaza , in gandi-rea celor care le practica
pe asa numitele ' actiuni farmacologice propii ' ale vitaminelor , diferite de efectele lor
biochimice , fiziologice . Din nefericire , marea majoritate a acestor ' actiuni propii ' nu au
fost demonstrate sem-nificativ , nici experimental si nici clinic .In practica terapeutica , in
cazurile de acest fel se folosesc doze mari , uneori excesive ( ' terapie megavi-taminica ' )
fara ca prin aceasta sa se fi ajuns la dovezi obiective privind eficacitatea vitaminelor .
Exemplul elocvent il reprezinta unele suferinte ale aparatului cardiovascular si multe boli
degenerative ale aparatului locomotor care sunt tratate cu serii repetate de vitamine din
complexul B , in doze mari, pe cale injectabila cu toate ca efectele favorabile , atunci cand
apar , sunt in mare parte placebo . In schimb , nu se trag toate foloasele pe care le pot
oferii , pentru aceste boli , tratamentele balneofizioterapice , sau , folosind corect aceste
tratamente , se mai adauga inutil si
vitamine.

BAZE FARMACOTOXILOGICE

O problema care este rareori luata in consideratie o constituie efectele

Supradozarilor vitaminelor . Din fericire pentru vitaminele hidrosolubile consecintele

sunt usoare , cel putin din punct de vedere teoretic , intrucat excesul , care depaseste
nevoile fiziologice , este eliminat relativ repede . Faptul ca pana in prezent , nu s-au
descris fenomene adverse ingrijoratoare , nu este o dovada ca acestea nu pot exista . In
acest sens este bine a ne aminti ca , pentru organism orice exces este daunator , inclusiv
cel al tuturor substantelor indispensabile desfasurarii proceselor vitale , cum sunt oxi-genul
, apa , clorura de sodiu si alti electroliti , alimentele .De ce vitaminele ar face exceptie ?
Pentru vitamiele liposolubile care , datorita particulari-tatilor cinetice se pot cumula in
organism , se cunosc multe efecte adverse , uneori grave .

VITAMINE HIDROSOLUBILE

Aceasta grupa cuprinde complexul vitaminelor B -tiamina , riboflavina , piridoxina ,

acidul nicotinic , acidul folic , cianocobalamina , biotina , acidul pantotenic si acidul
ascorbic . Actioneaza , in principal , in calitate de cofactori sau precursori de cofactori ai
unor enzime specifice , esentiale pentru metabolismul normal . Vitaminele hidrosolubile se
distribuie in lichidul extracelular , depozitele din organism sunt mici si eliminarea se face
renal , cu usurinta ; de aceea starile carentiale survin relativ repede . Deoarece parte din
vitaminele B se gasesc in aceleasi alimente , carentele implica , de multe ori deficitul mai
multora dintre acesti factori metabolici esentiali , desi simptomele pot fi coracteristice
lipsei numai a unuia . Supradozarea vitanimelor hidrosolubile , nu are in general
consecinte toxice, cantitatea eliminata crescand odata cu doza .

III 1 TIAMINA (VITAMINA B1 )

Tiamina ( thiamine , aneurine , benerva , betabion , brevitin ) sau vitamina B1 este

sintetizata de vegetale , multe bacterii , alge si unele ciuperci . Molecula cuprinde un
nucleu pirimidinic si un nucleu tiazolic cuplate .

Vitamina se gaseste in cantitati mari in carnea de porc , ficat , rinichi si in fainurile de

cereale complete . Fierberea alimentelor , mai ales in mediu alcalin , o distruge in parte .
Necesarul zilnic la adult este apreciat la 1.4 mg pentru barbati , 1 mg pentru femei ( plus
0,4 -0,5 mg in timpul sarcinii si alaptarii ) si 0,3 -1,2 mg pentru copii ( in functie de varsta
) . Aceste cantitati sunt cuprinse obisnuit in ratia alimentara .Necesitatea creste cu
aportul caloric , mai exact cu aportul de glucide . Tiamina se absoarbe din intestin prin
teansport activ, pentru dozele mari adaugandu-se si un proces de difu- ziune . Dozele mici
,corespunzatoare aportului alimentar minim , se meta-bolizeaza in intregime ; dozele mai
mari umplu depozitele , restul fiind eliminat prin urina in majoritate sub forma
neschimbata .

FARMACOTERAPIE

Deficitul vitaminic poate aparea in conditiile unui aport scazut , asociat cu un consum
crscut de glucide sau cu necesitati metabolice sporite - in cursul sarcinii , alaptarii , in
hipertiroidism , in malabsorbtie , in cazul perfuziilor intravenoase cu glucoza . Sindroamele
clinice caracteristice -beri-beri - sunt cunoscute in rasarit ca datorite consumului de
cantitati mari de orez decorticat ; in apus , una din cauzele obisnuite este alcoolismul
cronic , care provoaca policarenta vitaminica B , cu predominanta tiaminei . Deficitul de
tiamina se manifesta clinic prin polinevrite periferice degenerative si atrofie musculara (
beri - beri uscat ) , edeme si cardomegalie (beri - beri umed ), fenomene de encefalopatie
( sindrom Wernicke , sindrom Korsakoff ) . Patogenia leziunilor neurologice si cardiace nu
este cunoscuta . Tiamina este necesara pentru functia normala a sistemului nervos si
aparatului cardiovascular . Intervine in sinteza acetilcolinei , favorizand transmiterea
influxului nervos . Participa la formarea hormonului tireotrop si la inactivarea estrogenilor
in ficat . Lipsa tiaminei este urmata de cresterea acidului piru-vic in sange si urina, cu
aparitia de polinevrite .
 FARMACOTERAPIE

Hipovitaminoza B1 . Diete restrictive , tulburari de absortie in boli gastro-intestinale ,

arsuri intinse , diabet , hipertiroidie , alcoolism . Nevrite in hipo-vitaminoza si infectioase .

FARMACOGRAFIE

Prpoduse farmaceutice industriale : Vitamina B1T cutie cu 40 comprimate de 10 mg ;

fiole de 1 ml cu 10 mg ; fiole de 2 ml cu 100 mg .

In FR. X se gaseste monografia 'THIAMINI HIDROCHLORIDUM' ( vit B1) .

Mod de administrare: Adulti 30-100 mg pe zi , oral , s.c. , i.m. Copii 5-20 mg pe zi .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Se foloseste clorhidratul de tiamina . Cristale mici incolore sau pulbere cristalina alba
, cu miros caracteristic , gust slab amar . Usor solubil in apa , greu solubila in alcool .

III 2 RIBOFLAVINA (VITAMINA B2 )

Riboflavina sau vitamina B2 este sintetizata de bacterii , ciuperci si plante superioare .

Se gaseste in cantitati mari in lapte , branza , ficat ,rinichi , albus de ou, legumele verzi .
Necesarul zilnic la adulti este de 1,5 - 1,7 mg , sau de 0,6 mg /1000 calorii , cantitati
continute obisnuit in ratia alimentara .La copii de 6 luni - 2 ani 600 g; 2-3 ani 700 g ; 3 -
4 ani 800 g ; 4 -6 ani 900 g ; 6 - 9 ani 1,1 - 1,2 mg; 10 -18 ani 1,2 -1,5 mg .Peste 18
ani 1,6 - 1,7 mg .Sarcina 1,8 mg . Lactatie 2 mg .

Riboflavina in organism este transformata in forme active biologic , cu functie de

coenzime ale flavoproteinelor importante pentru oxidoreducerile celulare. Cantitatile mici
de vitamina sunt metabolizate in majoritate. Riboflavina are o absortie buna din
tubul digestiv . Absortie diminuata in hepatita si ciroza .Se depoziteaza in ficat in rinichi si
se elimina prin urina , lapte , fecale . Riboflavina intervine in procese de crestere , de
mentinere a integritati epiteliilor . Influenteaza absortia lipidelor din tubul digesriv . Are
actiune hipoglicemianta la normali si diabetici . Protejaja celula hepatica fata

de substante toxice .

FARMACOTERAPIE

Deficitul vitaminic survine rareori , fiind mai frecvent atunci cand alimentatia este
scazuta sau la alcoolicii cronici. Simptomele principale sunt: stomatita , dermatita
seboreica , anemie . Administrarea terapeutica a vitaminei corecteaza tulburarile carentiale
in cateva zile .

Hipo-si ariboflavinoza . Keratite , irite , conjuctivite , dermatite , eczeme , glosite ,

stomatite , enterocolite , tulburari de crestere la copii , insuficienta hepatica .
 FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale . Riboflavin T

fiole de 2 ml. cu fosfat monosodic de
ribloflavila echivalent cu 10 mg. baza .

Mod de administrare: adulti 5 -10 mg. pe zi i.m. , copii 0,5 - 5 mg. pe zi i.m.

In F.R X este mentionata monografia ,,RIBOFLAVINUM' (vit. B 2 ).

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Pulbere cristalina galbena pana la galben-portocaliu . Foarte usor solubila in

suluti alcaline , greu solubila in apa , practic insolubila in alcool .

III 3 PIRIDOXINA (VITAMINA B6 )

Grupul vitaminelor B6 cuprind trei compusi cu nucleu piridinic : piridoxina care se

gaseste mai ales in plante si se foloseste ca medicament , piridoxamina si piridoxal care se
gasesc mai ales in alimentele animale.

Necesarul zilnic , asigurat de aportul alimentar este de 1,75 - 2 mg pentru o ratie

proteica de 100 g pe zi , in timpul sarcinii si alaptarii sunt necesare 2 - 2,5 mg zilnic .

Drojdia de bere , ficatul , fainurile de cereale integrale sunt indeosebi bogate in

vitamina B6 .

Vitaminele B6 se absorb bine din intestin . Toate cele trei forme se transforma in
organism in piridoxal-fosfat forma activa. Vitamina B6 se elimina in urina .

Piridoxalul intervine in hematopoeza , avand efect favorabil in unele anemii . Este

factor de crestere pentru microorganisme si intervine in dezvoltarea celulelor tumorale
. Este slab sedativ al SNC . Doze de cateva grame zilnic pentru timp prelungit produc
neuropatie periferica severa , pierderea simtului tactil, piederea reflxelor membrelor.
Revenirea se fac lent in 6 luni -3 ani . Aceleas tulburari au fost produse si la doze de 500
mg pe zi trei ani .Oprirea brusca a tratamentului cu vitamina B6 poate declansa un sindrom
de abstinenta .

FARMACOTERAPIE

Pelagra ( in asociere cu PP ,tiamina , riboflavina ) .Tulburari cutanate si mucoase ,

anemii , boala de iradiere .

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale: Vitamina B6T ,flacon cu 20 comprimate de 0,25g;

fiole de 5 ml cu 0,25 g ;fiole de 2 ml cu 50 mg .

Mod de administrare :oral i.m., i.v. Adulti 0,25-0,50 g pe zi oral si 0,15-0,25 g injectii
zilnic sau la 2 zile .Copii 0,1-0,25 g pe zi , in functie de varsta .
 In F.R. X este prevazuta monografia 'PYRIDOXINI HYDROCHLORIDUM' .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub forma de cristale incolore sau

pulbere cristalina alba , fara miros , cu gust usor acru , usor solubil in apa, greu solubil in
alcool .

INTERACTIUNI

Piridoxina scade efectele barbituricelor , levodopei , fenitoinei .Efectele piridoxinei sunt

scazute de contraceptive orale, izoniazida, penicilina .

III 4 CIANOCOBALAMINA (VITAMINA B12 )

Cobalaminele sau cobamidele sunt vitamine din complexul B cunoscute sub denumirea
de vitamina B12 .Ele au o structura asemanatoare hemoglobinei . Se gaseste in
toate organele , mai ales in ficat , stomac , rinichi , creier si muschi . A fost obtinuta initial
din ficat de bovine . In prezent se obtine din culturile de Streptomyces griseus , ca un
subprodus la fabricarea streptomicinei . Solutia apoasa are pH 4,0-5,5.

Nevoia zilnica de cianocobalamina a unui adult este de 1-2 g (1-2 unitati), iar
raportul alimentar este de 3-5 g pe zi , 0,3 g pentru sugari si 2,5-3 g la femei in
perioada de sarcina si alaptare . In stomac vitamina se desface de proteinele alimentare
sub actiunea acidului clorhidric si se leaga de o glicoproteina secretata de celulele parietale
din mucoasa gastrica . In sange vitamina B12 este transportata de o beta - globulina , care
se distribuie in tesuturi , mai ales la hepatocite . Ficatul este principalul loc de depozitare
continand 3-5 mg. vitamina , cantitate suficiena pentru circa 5 ani . Concentratia
plasmatica normala este de 2-900 pg. pe ml. . O mica cantitate ( 3-8 g ) este secretata
biliar si se reabsoarbe intestinal . Cianocobalamina este necesara procesului normal de
maturare al eritrocitelor . Lipsa ei duce la hiperplazie megaloblastica a maduvei oaselor
, datorita opriri evolutiei maturarii hematiilor . Intervine in sineza nucleoproteinelor , fiind
necesara pentru transformarea tiaminei in timidina, substanta care intra in structura
acizilor nucleici.

Cianocobalamina are actiune neurotropa , fiind esentiala in procesele de care depind

integritatea functionala a fibrelor mielinice .

Are actiune lipotropa si intervine in metabolismul proteic , prin favorizarea

formarii gruparilor metil labile , necesare sintezei metioninei din homocisteina si

transformarii glicocolului in serina .

Este cunoscuta ca un factor esential pentru crestere si nutritie , pentru unele

microorganisme si pentru organisme superioare . Contribuie la troficitatea mucoasei
digestive (lipsa ei produce glosita si gastrita atrofica ) .
 FARMACOTERAPIE

Deficiutul de vitamina B12 este relativ rar . Couza principala este lipsa
factorului intrinsec , datorita incapabilitatii mucosei gastrice de al produce in anemia
pernicioasa sau la bolnavii gastrectomizati . Diagnosticul deficitului de vitamina se face
prin dozarea acesteia in plasma , prin testul schilling si indirect prin analiza sucului gastric
. Avitaminoza B12 se manifesta prin anemie megaloblastica si prin leziuni
neurologice caracteristice .

Cianocobalamina este indicata in anemii megaloblastice unde are actiune majora

. Efectele cianocobalaminei sunt mai slabe in anemia megaloblastica din cursul sarcinii si
al copilariei . Se obtin numai rezultate partiale . La bolnavii cu complicati ale
sistemului nervos , ameliorarea se obtine mai lent insa nu se mai inregistreaza avansarea
leziunilor . Cu cat tulburarile neurologice au aparut mai recent , fata de aplicarea
tratamantului cu vitamina B12 , cu atat se obtin rezultate mai bune .

Cianocobalamina ar avea unele efecte in : neuropatii , hepatite cronice si ciroze ,

nevralgi de trigemen , tireotoxicoza , anorexie , intarzieri in crestere , sterilitate , unele
psihoze , neoplasm .

FARMACOGRAFIE

Produse industriale. Vitamina B12T fiole de 1 ml. cu 50 g sau cu 100 g . RovitratT, fiole
de 2 ml. cu solutie injectabila de extract de ficat , avand 20 g cianocobalamina .
NeoheparT , fiole de 2 ml. cu extract de ficat , avand 20 g cianocobalamina ; fiole de 5 ml.
cu extract de ficat avand 50 g cianocobalamina .

F.R. X oficializeaza cianocobalamina . Se prezinta sub forma de solutie apoasa de

culoare rosie . Este folosita in tratamentul carentei de vitamina B12.

Mod de administrare : calea de administrare obisnuita este injectarea intravenoasa sau

subcutanata . Calea orala nu este recomandata in anemia megaloblastica , nefiind posibila
absortia . Aceasta cale poate fi folosita la vegetarieni , lipsiti de aportul zilnic de vitamina
B12 prin carne . La acestia se foloseste doza zilnica de 1 g .

Doza de vitamina B12 este definita in functie de intensitatea anemiei megaloblastice

, existenta unei infecti sau a tulburarilor neurologice . Initial , la formele medii ,
necomplicate se administreaza zilnic 1 g , timp de 5 - 10 zile . Tratamentul de intretinere
se face cu doza de 30 - 100 g , odata pe luna.

In cazurile grave de anemie megaloblastica , cu trombocitopenie , hemoragii ,

leucopenie , infectii , tulburari neurologice intense , tratamentul se face , in prima zi cu
100 g vitamina B12 injectabil si 15 mg. acid folic , iar urmatoarele 6 zile cu
100 g vitamina B12 i.n. si 5 mg. acid folic oral , zilnic . La copii , 1 - 10 g pe zi .

In afectiuni neurologice si hepatite cronice se injecteaza 1 mg. pe zi sau 2 - 3 zile .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

A fost obtinuta cristalizata , are culoare rosu inchis si este solubila in apa, cu reactie
neutra .
ACIDUL ASCORBIC ( VITAMINA C )

Vitamina C , o cetolactona asemanatoare glucozei , se gaseste in alimente ca acid

ascorbic si acid dehidroascorbic , ambii sub forma levogira . Majoritatea oganismelor
vegetale superioare si marea majoritate a animalelor sunt capabile sa sintetizeze
acidul ascorbic , pornind de la acid glucuronic sau acid galactonic . Omul , primatele si
cobaiul sunt deficitare genetic in gluconolacton oxidaza , enzima implicata in aceasta
sinteza , de aceea sunt dependente de aportul exogen . Sursele alimentare importante

de vitamina C sunt citricele (sucul de portocale proaspat contine 0,5 mg. pe ml. ) si rosiile
, dar cantitstile relativ mari se gasesc in toate vegetalele verzi , in cartifi , in ficat . Uscarea
, conservarea , firberea scad considerabil ( in jur

de 80 % ) continutul in vitamina .

Necesarul minim de acid ascorbic este de circa 10 mg. pe zi , atat la adult cat si la
sugar ; aportul recomandat variaza intre 30 si 75 mg. pe zi , nevoile in timpul sarcinii si
alaptarii fiind la limita superioara a acestor cifre . Aportul zilnic de 60 mg. reslizeaza un
depozit de circa 1500 mg. in organism , care sigura protectia fata de scorbut timp de cel
putin 30 de zile de la oprirea ingestiei de vitamne ; nu se stie daca aceasta cantitate
reprezinta un optim pentru economia metabolica . Necesitatea de acid ascorbic este
crescuta in conditii de munca grea si la frig . Bolile infectioase , interventiile chirurgicale
majore , cancerul , solicita deasemenea cantitati sporite de vitamine . Lipsa legumelor
proaspete si a frucelor din dieta determina , in 4 - 5 luni , aparitia unei boli carentiale .

Se absoarbe bine din tubul digestiv la persoanele sanatoase . Absortia este diminuata
la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal acentuat . Concentratia sanguina fiziologica
este de 0,7 - 1 mg. pe 100 ml . In leucucite si plachete concentratia este mai mare decat
in hematii si ser . Se gaseste in concentratii mari in corticosuprarenala , antehipofiza , corp
galbrn , plcenta si in cantitati reduse in muschi , tesut conjunctiv si adipos . Nu este
depozitat in organism fiind necasar un aport exogen continuu . Prin administrare de doze
mari creste concentratia sanguina pana la pragul renal ( 1,4 - 2 mg. % ) , cantitatile
suplimentare eliminandu-se prin urina . Acidul ascorbic creste capacitatea de aparare o
organismului fata de infectii prin accentuarea activitatii fagocitare a leucocitelor si
stimularea proceselor imunologice , are actiune antialergica . Doze mai mari de 500 mg.
cresc de 3 - 10 ori concentratia sanguina a tetraciclinelor administrate concomitent . Doze
de 1 g pe zi pot produce diaree . O singura doza de 4 g poate produce uricozurie . Doze
mari predispun la litiaza oxalica urinara si pot produce hemoliza la persoanele cu deficit de
G - 6 - PD . Noii - nascuti din mame care au luat cantitati mari de vitamina C pot face
scorbut de rebound .

Lipsa legumelor proaspete si a fructelor din dieta determina , in 4 - 5 luni ,

aparitia unei boli carentiala cunoscuta sub numele de scorbut . Aceasta afectiune este
rara actualmente .Batranii , alcoolici sau cei cu altadependenta medicamentoasa , sugarii ,
indeosebi cei hraniti artificial in mod necorespunzator , pot dezvolta simtome de scorbut .
Boala se manifesta prin gingivita cu edeme si hemoragii , tulbutari ale dentitiei ,
hiperkeratoza foliculara , hematoame cutanate , musculare , superiostale si

articulare , osteoporoza , anemie , intarzierea vinecari plagilor .

Concentratia vitaminei scade progresiv in plasma , apoi in leucocite .

Se considera ca tulburarea metabolica esentiala in ascorbut consta in diminuarea si

madificarea sintezei colagenului , prin deficit al hidroxilarii prolinei sau prin alterarea unor
procese biochimice reglatoare . Anenia este atribuita scaderii absortiei fierului sau
tulburarii metabolismului folatului .

FARMACOTERAPIE

Infectii , plagi , arsuri , intoxicatii , anemie , diateze hemoragice prin diminuarea

rezistentei capilarelor , osteoporoza , fracturi , gingivete ,astenie, sarcina .

Acidul ascorbic ( ascorbic acid, abriscor, ascovit, scorvit, cebion, cedoxon, cevitil,
laroscorbine, redoxon, upsa C, vitamina C )se foloseste ca medicament pentru tatamentul
si profilaxia scorbutului . Desi simptomele pot fi controlate cu doze mici de 10 mg pe zi,
obisnuit se administreaza oral 300 - 500 mg pe zi la adult si 150 - 200 mg pe zi la sugar
, timp de o saptamana . In caz de alimentatie parenterala serecomanda adaugarea a 100
- 500 mg ascorbat de sodiu la fiecare litru perfuzat intravenos .

Datorita propretatii sale reducatoare , acidul ascorbic este utilizat in tratamentul

methemoglobinemiei .De asemenea ,poate fi asociat preparatelor de fier , pentru a le
favoriza absortia . Beneficiile trapeutice obtinute prin doze mai de vitamina C - 1 g pe zi
sau mai mai mult - in raceala comuna si unele infectii respiratorii superioare sunt
indoielnice .Este posibila grabirea vindecarii unor plagi , mai ales ulceratiile de decubit ,
dar eficacitatea este

mai probabila la persoanele carentate . Au fost semnalate unele actiuni care ar putea
prezenta interes in boala canceroasa: reversia celulelor de neuroblastom si melanom
malign sub influenta acidului ascorbic ,impiedicarea formarii de nitrozamine cancerigene in
vitro , cresterea citotoxicitatii unor chimioterapice anticanceroase.

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale : vitamina CT flacon cu 40 comprimate de 50 mg ;

flacon cu 20 comprimate de 200 mg ; fiole de 5 ml cu 500 mg
acid

ascorbic .

Mod de administrare : oral , i.m. , i.v. Adulti , 0,1 -1 g pe zi . Copii 0,05 -0,30g pe zi in
functie de varsta .

FR X oficialzeaza vitamina C 'ACIDUM ASCORBICUM ' .

INTERACTIUNI

Vitamina C scade efectele anticoagulantelor orale , fenotiazinelor , accentueaza efectele

adverse ale contraceptivelor orale si estrogenilor .

Acidul ascorbic este de regula bine suportat . Dozele excesive , administrate indelungat
, pot favoriza fomarea de calculi urinari prin marirea excretiei de oxalat . Cand tratamentul
prelungit este supimat brusc pot aparea simptome minore de scorbut . Vitamina C poate fi
daunatoare in conditii de supraancarcare cu fier la bolnavii cu hemocromatoza , la cei care

primesc frecvent transfuzii de sange , ca si la alcoolici cu deficit de folat .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Cristale incolore sau pulbre cristalina alba . Usor solubil in apa , solubil in alcool ,
practic insolubil in uleiuri grase . Solusia apoasa are pH 5,5- 7,0 .