3.

ALEGEREA TIPULUI DE UNITATE DE POMPARE, A

MOTORULUI, REDUCTORULUI ȘI A TRANSMISIEI PRIN
CURELE TRAPEZOIDALE

3.1. Alegerea tipului de unitate de pompare

Unitatea de pompare (UP) reprezintă echipamentul de suprafaţă al instalaţiei de
pompare cu balansier şi prăjini de pompare (Eq.S.IP.B.PP).
UP transmite energia mecanică de la motor la garnitura de prăjini de pompare
(G.PP), reducând turaţia arborelui motorului la manivele (printr-o transmisie cu curele
trapezoidale și un reductor) şi transformând mişcarea de rotaţie a manivelelor în mişcare
de translaţie, pe verticală, a garniturii, cu ajutorul mecanismului patrulater articulat,
format din manivele, biele si balansier.
UP se alege pe baza forței maxime de la capul balansier (FM),
FM ≡ FCB.M ≡ FA.M (3.1.1)
Această forță se poate aprecia cu o relație empirică datorată lui I. C. Slonneger,
care este de forma următoare [1]:
𝑆∙𝑛
𝐹𝑀 = (𝐺𝐺.𝑃𝑃 + 𝐹𝐿 ) ∙ (1 +
), (3.1.2)
137
în care GG.PP este greutatea garniturii de PP, 𝐹𝐿 − forța de presiune hidrostatică a
lichidului la CA.
(𝐴)
𝐹𝐿 ≡ 𝐹𝐿 , (3.1.3)
și [S] = m, [n] = c.d./min.
Cunoscând:
(𝐴)
GG.PP = 17,298 kN; 𝐹𝐿 = 4,244 kN; S = 1,172 m; n = 20 c.d./min.
rezultă:
rot
1,172 m ∙ 20 min
𝐹𝑀 = (17,298 + 4,244)kN ∙ (1 + ) = 25,227 kN = 2,571 tf.
137

Cu ajutorul acestor rezultate, din tabelul 4.1 [1], se alege:

UP 3T – 1 200 – w (MM),
ai cărei parametrii principali sunt:
FM = 3 tf; SM = 1 200 mm; w(MM);
și caracteristici:
T ‒ transportabilă; B ‒ echilibrare pe balansier.
Se preiau din tabelul 4.1 [1] toți parametrii UP:
S ϵ {0,4; 0,5; 0,6; 0,7; 0,8; 0,9; 1; 1,1; 1,2}∙ m;
r ϵ {0,1966; 0,2435; 0,2909; 0,3382; 0,3856; 04329; 0,4803; 05276; 0,5750}∙m;

39
 a = 1,2 m ; b = 1,2 m ; l = 1,44 m ; p = 1,849 m;
n = 6÷20 c.d./min ; iR = 1:36,64;
nG = 1; m1.G = 1 160 kg; mUP = 3,350 t;
Notațiile de mai sus sunt:
r – lungimea manivelei;
a – lungimea braţului anterior al balansierului;
b – lungimea braţului posterior al balansierului;
l – lungimea bielei;
p – distanţa dintre lagărul central şi arborele de ieşire din reductor;
𝑖𝑅 −raportul de transmitere al reductorului;
𝑛𝐺 − numărul de contragreutăti de echilibrare;
𝑚1.𝐺 − masa unei contragreutaţi de echilibrare;
𝑚𝑈𝑃 − masa (aproximativă) a unitaţii de pompare.
Din măsurile tipizate ale lungimii cursei efectuate de CB al UP, se alege o
măsură egală sau mai mare decât cea obținută din calcul, adică:
S ≥ 1,172 m; Se alege S = 1200 mm.

3.2. Recalcularea lungimii cursei pistonului, a frecvenței de pompare, a

coeficientului de supracursă și a lungimii supracursei pistonului
Lungimea cursei pistonului se calculează cu expresia:
Sp = cSc ∙ S − ΔS (3.2.1)
Rezultă:
𝑆𝑃 = 1,08 ∙ 1,2 m − 0,206 m = 1,09 m.
Frecvența de pompare se obține cu formula:
4 𝑄𝑆𝑡𝑟.𝑃𝑟
𝜈= ∙ 2 ∙𝑆 ∙𝜂 (3.2.2)
𝜋 𝐷𝑝 𝑝 𝑣
Rezultă:
4 1,818 ∙ 10−4 m3 /s
ν= ∙ = 0,324 Hz.
π (31,75 ∙ 10−3 m)2 ∙ 1,09 m ∙ 0,65
Se calculează numărul de c.d./min efectuate de pistonul P.Ad/CB:
𝑛 = 60 ∙ 𝜈 (3.2.3)
și se obține:
n = 60 ∙ 0,324 c.d./min = 19,44 c.d./min.
Se determină coeficientul de supracursă:
2,6
𝑐𝑆𝑐 = 1 + ∙ (880 ∙ 19,44)2 = 1,076.
1010
și lungimea supracursei pistonului:
2,6
𝑆𝑆𝑐 = ∙ (880 ∙ 19,44)2 ∙ 1,172 = 0,089 𝑚.
1010

40
 Se constată că trebuie reluate calculele. De aceea, se poate utiliza o relaţie între
𝑆𝑝 , S și 𝑄, care este o ecuaţie cubică în care necunoscuta este 𝑆𝑝 şi este de forma
următoare:
9,36 𝐿∙𝑄 2
𝑆𝑃3 − (𝑆 − 𝛥𝑆) ∙ 𝑆𝑃2 − ∙ ( ) ∙ 𝑆 = 0, (3.2.4)
107 𝐴𝑃 ∙ 𝜂𝑉
unde [S] = [𝛥𝑆] = [SP] = [L] =m; [AP] = m2; [Q]= m3/s.
Această ecuaţie se poate rezolva pe cale analitică, existând o solutie reală, pusă
în evidenţă de formula lui Cardano. Dar, se poate rezolva şi numeric, prin încercări,
obţinându-se o soluţie aproximativă. De exemplu, ecuaţia de mai sus se poate scrie în
felul următor:
3 2
9,36 𝐿∙𝑄 2
(𝑆
𝑆𝑃 − − 𝛥𝑆) ∙ 𝑆𝑃 − 7 ∙ ( ) ∙𝑆
10 𝐴𝑃 ∙ 𝜂𝑉
și se dau valori lui Sp până când valoarea obținută în partea stângă este aproximativ
egală, cu precizia de 10-3, cu valoarea din partea dreaptă.
−4 2
9,36 880 m ∙ 1,818 ∙ 10 m3 /s
SP3 − (1,2 m − 0,206 m ) ∙ SP2 = ∙( ) ∙ 1,2 m.
107 791,730 ∙ 10−6 𝑚2 ∙ 0,65
SP3 − 0,994 ∙ SP2 = 0,10855 𝑚.
Pentru SP = 1,0859 m, rezultă:
(1,08593 – 0,994 ∙ 1,08592) ∙ m = 0,10837 m.
Se admite SP = 1,086 m.
Apoi se calculează frecvența de pompare și, după aceea, numărul de c.d./min.
4 1,818 ∙ 10−4 m3 /s
ν= ∙ = 0,326 Hz.
π (31,75 ∙ 10−3 m)2 ∙ 1,086 m ∙ 0,65
n = 60 ∙ 0,326 c.d./min = 19,56 c.d./min.

3.3. Verificarea condiției de limitare a efectelor dinamice din timpul

procesului de pompare
Condiţia de limitare a efectelor dinamice din timpul procesului de pompare se
exprimă astfel:
S ∙ n ≤ 33,42 m/min. (3.3.1)
Rezultă:
1,2 m ∙ 19,56 c.d/min ≤ 33,42 m/min => 23,472 m/min ≤ 33,42 m/min.
Se prezintă în fig. 3.1.1., folosind un program de calcul, curba de graniţă care
limitează alegerea lungimii cursei de suprafaţă în funcţie de viteza unghiulară a
manivelelor:

41
 Fig 3.1.1. Curba de graniţă care limitează alegerea lungimii cursei de suprafaţă în funcţie de viteza
unghiulară a manivelelor
Se respectă condiția de limitare a efectelor dinamice în timpul procesului de
pompare.

3.4. Stabilirea codului pompei de adâncime și prezentarea construcției

acestei pompe
Există mai multe tipuri de pompe de adâncime/ extracție (P.Ad/ Ex) cu piston,
acționate în mișcare de translație, prin PP, astfel încât acestea sunt clasificate în funcție
de mai multe criterii. Se pot diferenția următoarele criterii de clasificare a P.Ad:
 modul de introducere;
 destinația;
 construcția cilindrului;
 tipul pistonului;
 numărul supapelor (scaunelor cu bilă );
 tipul dispozitivului de fixare a pompei sau supapei fixe;
 locul de fixare a pompei.
Principiul de funcționare a unei P.Ad de tipurile TB, TI și P (cu piston mobil)
este, de fapt, principiul unei pompe cu piston, cu simplu efect, și este redat, schematic,
în fig. 3.4.1.
Astfel, la cursa ascendentă (CA), balansierul antrenează în sus Gar.PP și, prin
intermediul ei, pistonul (fig.3.4.1.b). Ca urmare, supapa mobilă (Sp.M), a pistonului, se
închide, datorită presiunii hidrostatice mai mari de deasupra ei și presiunii mai mici de
sub ea.
Prin deplasarea pistonului, se creează o depresiune sub Sp.M, în zona de
aspirație a pompei, care face ca lichidul din sorb să deschidă supapa fixă (Sp.F), a
cilindrului, presiunea de sub ea fiind mai mare, și să curgă în cilindrul pompei. S-a
desfășurat faza de aspirație a procesului de pompare. De aceea, Sp.F se numește și
supapă de aspirație (Sp.A). Lichidul din cilindru este obligat/ forțat să curgă în C.TE,
prin felinar, și este transportat în interiorul C.TE, până la capul de pompare (CP), de
unde curge, în amestec cu gazele de sondă, prin conducta de amestec (C.Am), la
separatorul de gaze de suprafață (din parcul de separatoare al schelei de producție). În
tot timpul CA, se produc deformații elastice dinamice ale Gar.PP, din cauza forței de

42
inerție (determinate de existența unei accelerații, mișcarea fiind una neuniformă) și a
vibrațiilor. Astfel, la sfărșitul acestei curse, învpunctul mort superior (PMS), are loc o
contracție a Gar.PP (𝛥𝐿(𝑃𝑀𝑆)
𝑃.𝐷 ), conform fig. 3.4.1.c, care deplasează pistonul în sus, pe
această lungime. Se spune că s-a produs supracursa pistonului de la PMS. La cursa
descendentă (CD) a capului de balansier, acesta antrenează în jos pistonul, prin
intermediul Gar.PP. Din cauza suprapresiunii care ia naștere sub Sp.M, aceasta se
deschide, permițând curgerea lichidului din cilindru în interiorul pistonului și de aici în
cilindru, prin racordul pistonului (Rd.P), iar Sp.F se închide. S-a desfășurat faza de
refulare a procesului de pompare. De aceea, Sp.M se denumește și supapă de refulare
(Sp.R). Și în timpul CD au loc deformații elastice dinamice ale Gar.PP, astfel că se
produce alungirea dinamică a garniturii de la sfârșitul acestei curse, de la punctul mort
inferior (PMI) (𝛥𝐿(𝑃𝑀𝐼)
𝑃.𝐷 ) (vezi fig. 3.4.1.a). Ca urmare, pistonul este deplasat în jos, pe
lungimea acestei alungiri a G.PP, realizând supracursa de la PMI.

Fig.3.4.1. Schematizarea principiului de funcționare a pompei de adâncime(P.Ad.)

de tipurile TB, TI și P: C – cilindru (care este fix); Sp.F (Sp.A) – supapă fixă (de aspirație);
P– piston (care este mobil); Sp.M (Sp.R) – supapă mobilă (de refulare); PMI – punct mort inferior;
PMS – punct mort superior; CA – cursa ascendentă ; CD – cursa descendentă ; Sp – lungimea cursei
(𝑃𝑀𝐼) (𝑃𝑀𝑆)
pistonului/ de adâncime; 𝛥𝐿𝑃.𝐷 – deformația dinamică PP la PMI; 𝛥𝐿𝑃.𝐷 – deformația dinamică a PP
la PMS.

43
Pompele de tipul P se utilizează la sondele cu următoarele caracteristici:
 adâncimea mai mare decât 1200 m, pentru care este nevoie de un diametru
de piston cât mai mic;
 mediu coroziv și cu nisip, din care motiv pompele se uzează mai rapid și este
nevoie de schimbarea lor deasă.

Fig. 3.4.2. Schema de amplasare a pompei P, cu cilindru fix și

ancoră la partea superioară: 1 ‒ garnitura de prăjini de pompare;
2 ‒ coloana de țevi de extracție; 3 ‒ subansamblul-corp de
ancorare (corp de ancorare-inelul opritor); 4 – subansamblul-
ancoră (reducția superioară-scaunul inelului opritor-ancora-caseta
ancorei) ; 5 ‒ piston; 6 – cilindru; 7 – țeavă de extracție pentru
ghidarea pompei; 8 – separator de gaze de adâncime;
În figura 3.4.2 este prezentată schema de
amplasare a pompei P, cu cilindru fix și ancoră la
partea superioară. Pompa (asamblată cu pistonul 5,
cilindrul 6 și subansamblul-corp de ancorare 3) este
introdusă cu G.PP (1) în C.TE (2), la adâncimea de
fixare. Ea se fixează prin așezarea inelului opritor pe
scaunul acestuia, care realizează și etanșarea între
spațiul de aspirație și cel de refulare al pompei, și prin
blocarea corpului de ancorare în ancoră. Scaunul
inelului opritor și ancora fac parte din subansamblul-
ancoră, care s-a montat inițial în C.TE, prin
intermediul unei reducții superioare și a casetei
ancorei. C.TE se prelungește sub pompă, cu țevi de
extracție pentru ghidarea pompei și cu separatorul de
gaze de adâncime (S.G.Ad).

44
 Fig.3.4.3. Construcția pompei
de adâncime de tipul P (Insert),
cu cămăși și fixarea prin ancoră
la partea superioară:
1‒ reducția superioară;
2 – caseta ancorei; 3 – scaunul
inelului; 4 – ancoră; 5 – inelul
opritor; 6 – felinar; 7 – corpul
pentru ancorare; 8 – manșon;
9 – manta;
10 – colivie inferioară;
11 – suport al supapei
inferioare/ fixe; 12 – scaun cu
bilă; 13 – racord al tijei;
14 – tija pistonului; 15 – racord
al pistonului; 16 – piston ;
17 – cămașă; 18 – colivie a
pistonului; 19 – scaun cu bilă;
20 – piulița pistonului;
21 – colivia supapei duble;
d – diametrul nominal al
pistonului; d5 – diametrul
casetei ancorei; d1 – diametrul
cămășii; d2 – diametrul
mantalei; d3 – diametrul bilei
supapei mobile ( a pistonului );
d4 – diametrul bilei supapei
fixe ( a cilindrului).

Utilizând tabelele 2.10 și 2.11, conform [1], s-a ales codul pompei 20‒125
RLAM 7-2-4 înseamnă pompă de adâncime introdusă cu prăjini de pompare (R), în țevi
de extracție de 2⅜" (deci cu diametrul exterior de 2⅜"), cu piston metalic, cu diametrul
de 1¼" (1,25 in) și lungimea de 2ft, cu cilindru cu cămăși/ lainere (L) (cu diametrul
interior de 1¼" și lungimea unei cămăși de ½ ft), cu lungimea de 7 ft, cu ancorare/
dispozitiv de fixare amplasat sus (A), cu ancoră metalică (M), și lungimea totală a
extensiunilor de 4 ft, ceea ce se mai poate scrie 2⅜" x 1¼" RLAM 7.2.4.

45
3.5. Determinarea structurii garniturii de prăjini de pompare, folosind
criteriul egalității coeficienților de siguranță la solicitări variabile

Pentru dimensionarea Gar.PP se foloseşte criteriul egalităţii coeficienţilor de

siguranţă la solicitări variabile (la partea superioară a fiecărui tronson).
Comportarea unui material d.p.d.v. al rezistenţei sale la oboseală se studiază pe
baza dependenţei dintre rezistenţa la rupere (Rm) şi coeficientul de asimetrie (rc) al
ciclului de solicitare, definit astfel:
𝜎𝑚
𝑟𝑐 = , (3.5.1)
𝜎𝑀
unde 𝜎𝑀, 𝑚 – tensiunea mximă, respectiv minimă, a ciclului de solicitare
variabilă.
Folosind diagrama Serensen-Kinasoşvili şi criteriul de asemănare Soderberg
(după care două cicluri asimetrice sunt asemenea în situaţia în care coeficientul de
asimetrie, respectiv ciclul limită de comparaţie are acelaşi coeficient de asimetrie ca şi
ciclul real, rc.L = rc), se obţine următoarea formulă pentru calculul coeficientului de
siguranţă la solicitări variabile (cf. [2.7], [2.10], [2.16]):
2 ∙ 𝑅𝑚 ∙ 𝜎−1
𝑐𝑣 = , (3.5.2)
𝜎𝑀 ∙ (𝑅𝑚 + 𝜎−1 ) − 𝜎𝑚 ∙ (𝑅𝑚 − 𝜎−1 )
unde Rm este rezistenţa minimă de rupere a materialului la solicitări statice, 𝜎−1
– rezistenţa de rupere la oboseală, pentru ciclul alternant simetric.
Coeficientul de siguranţă la solicitări variabile poate lua valori în domeniul
[1,66; 3.00] (cf. [2.16],):
𝑐𝑣 ∈ [1,66; 3,00].
Valorile mai mici decât 1,66 duc la subdimensionare a PP şi, ca urmare, la
posibile ruperi iar cele mai mari decât 3,00 la o supradimensionare a acestora şi la un
consum energetic mai mare în timpul procesului de pompare.
Pentru această metodă, coeficientul de siguranţă la solicitări variabile se admite
constant pentru secţiunea superioară a fiecărui tronson, adică:
𝑐𝑣.𝑖 = ct. , 𝑖 = 1,2, … , 𝑛𝑡.𝑃 , (3.5.3)
în care 𝑐𝑣.𝑖 reprezintă coeficientul de siguranţă la solicitări variabile calculat
pentru secţiunea superioară a tronsonului de ordinul 𝑖, 𝑖 = 1,2, … , 𝑛𝑡.𝑃 , 𝑛𝑡.𝑃 fiind
numărul de tronsoane de prăjini de pompare (P ≡ PP).
Rm şi 𝜎−1 sunt constante de material dependente de condiţiile de mediu.
În tabelul 2.8 [1] sunt concentrate măsurile măsurile lui Rm şi 𝜎−1 pentru trei
grade de material utilizate pentru confecţionarea PP. Deoarece oţelul ales în cazul
prezent a fost de gradul D, rezultă că:
Rm = 650 MPa; 𝜎−1 = 200 MPa.
𝜎𝑀 şi 𝜎𝑚 depind de solicitarea PP.
Tensiunea maximă care solicită secţiunea superioară a tronsonului i este
determinată de forţa maximă de tracţiune care acţionează în această secţiune (FM.i):
𝐹𝑀.𝑖
𝜎𝑀.𝑖 = , (3.5.4)
𝐴𝑃.𝑖

46
unde AP.i este aria secţiunii transversale a corpului PP din tronsonul i, determinată in
cadrul subcapitolului 1.6.
FM.i apare în a doua fază (A2) a cursei ascendente (CA) a capului de balansier şi
este determinată de relaţia:
(𝑖) 𝜌 (𝐴2) (𝐴2) (𝐴2) (𝐴2) (𝐴2)
𝐹𝑀.𝑖 ≡ 𝐹𝐴2.𝑀.𝑖 = 𝐺𝑃 ∙ (1 − 𝜌𝐿 ) ∙ (1 + 𝑘𝑓 ) + 𝐹𝑓.𝑝−𝐶 + 𝐹𝑝 + 𝐹𝑖.𝑃.𝑀 + 𝐹𝑖.𝐿.𝑀 , (3.5.5)
𝑜
(𝐴2) (𝐴2) (𝐴2)
𝐹𝑝 = 𝐹𝐿 + 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 + 𝐹∆𝑝.𝐶.𝑇𝐸 , (3.5.6)
(𝐴2)
unde s-a notat cu 𝐹𝑝 rezultanta forţelor de presiune care acţionează asupra pistonului,
(𝑖)
la CA, în faza A2, 𝐺𝑃 este greutatea tronsoanelor de PP până la tronsonul de ordinul
(𝐴2)
1−i, inclusiv acesta, 𝑘𝑓 − coeficientul forţei de frecare dintre tronsoanele de PP şi
(𝐴2)
C.TE, 𝐹𝑓.𝑝−𝐶 − forţa de frecare dintre pistonul şi cilindrul P.Ad, în faza A2 a CA,
(𝐴2)
𝐹𝐿 − forţa de presiune hidrostatică a lichidului (L) ce acţionează asupra pistonului,
(𝐴2)
𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 − forţa de presiune a lichidului de la capul pe pompare (CP), 𝐹∆𝑝.𝐶.𝑇𝐸 − forţa
corespunzătoare pierderii de presiune care se produce la transportul lichidului în C.TE,
(𝐴2) (𝐴2)
𝐹𝑖.𝑃.𝑀 − forţa de inerţie maximă corespunzătoare masei tronsoanelor 1−i, 𝐹𝑖.𝐿.𝑀 − forţa
de inerţie maximă corespunzătoare masei lichidului din C.TE.
(𝐴2) (𝐴2) (𝐴2)
Se cunosc valorile lui 𝑘𝑓 , 𝐹𝑓.𝑝−𝐶 , 𝐹𝑝 care au fost determinate în
subcapitolul 2.4.
Greutatea tronsoanelor 1-i de PP se poate exprima astfel:
𝑖
(𝑖)
𝐺𝑃 = 𝐻 ∙ ∑ 𝑘𝐿.𝑃.𝑘 ∙ 𝑞𝑃.𝑘. (3.5.7)
𝑘=1
unde 𝑘𝐿.𝑃.𝑘 şi 𝑞𝑃.𝑘. sunt cunoscute din subcapitolul 1.6.
Forţa de inerţie maximă corespunzătoare masei tronsoanelor 1-i de PP se
determină cu expresia cunoscută:
(𝑖)
(𝐴2) 𝐺𝑃
𝐹𝑖.𝑃.𝑀 = ∙ 𝑎𝐴.𝑀 , (3.5.8)
g
în care 𝑎𝐴.𝑀 este acceleraţia maximă a mişcării capului de balansier (punctului A).
Această acceleraţie se poate exprima în teoria cinematică exactă (T.C.Ex) a
(mecanismului patrulater articulat al) unităţii de pompare cu formula:
(𝑒𝑥) 1
𝑎𝐴.𝑀 = 𝐶𝑎.𝑀 ∙ 2 ∙ 𝑆 ∙ 𝜔2 , (3.5.9)
unde ω este viteza unghiulară a manivelei, S − lungimea cursei de suprafaţă (a capului
(𝑒𝑥)
de balansier), 𝐶𝑎.𝑀 − coeficientul de imperfecţiune armonică maximă în T.C.Ex,
𝑟
(𝑒𝑥) 1+
𝑙
𝐶𝑎.𝑀 = 𝑘𝑎.𝑀 ∙ 2
, (3.5.10)
√1−( 𝑟 )
𝑏

r fiind lungimea manivelei, l − lungimea bielei, b − lungimea braţului posterior al

balansierului iar 𝑘𝑎.𝑀 – coeficientul de corecţie a acceleraţiei maxime, r, l şi b fiind
cunoscute din subcapitolul 3.1.
Pentru 𝑘𝑎.𝑀 se poate accepta valoarea 1,1 (cf. cap. 5 [1]).

47
 Folosind relaţia dintre viteza unghiulară (ω) şi turaţie (n), se obţine:
(𝑒𝑥) 𝑆∙𝑛2
𝑎𝐴.𝑀 = 𝐶𝑎.𝑀 ∙ 182,4. (3.5.11)
Se calculează coeficientul de imperfecţiune armonică maximă:
0,575 m
1 + 1,44 m
(𝑒𝑥)
𝐶𝑎.𝑀 = 1,1 ∙ = 1,753,
2
√1 − (0,575 m)
1,2 m
iar acceleraţia maximă a mişcării capului de balansier va fi

rot 2
1,2 m ∙ 19,562
𝑎𝐴.𝑀 = 1,753 ∙ min2 = 4,412 m .
182,4 s2
Greutăţile tronsoanelor de PP vor fi:
(1) N
𝐺𝑃 = 880 m ∙ (0,627 ∙ 17,17 ) = 9 473,719 N = 9,474 kN;
m
(2) N 𝑁
𝐺𝑃 = 880 m ∙ [(0,627 ∙ 17,17 ) + (0,373 ∙ 23,84 )] = 17 298,961 N
m 𝑚
= 17,299 kN.
(𝑖)
Cunoscând 𝐺𝑃 , se calculează forţele de inerţie maximă corespunzătoare masei
tronsoanelor:
(𝐴2) 9,474 kN m
𝐹𝑖.𝑃.𝑀.1 = m ∙ 4,412 s2 = 4,261 kN;
9,81 2
s
(𝐴2) 17,299 kN m
𝐹𝑖.𝑃.𝑀.2 = m ∙ 4,412 = 7,781 kN;
9,81 2 s2
s
Forţa de inerţie maximă corespunzătoare masei lichidului din C.TE se determină
cu expresia:
(𝐴2)
𝐹𝑖.𝐿.𝑀 = 𝑚𝐿 ∙ 𝑎𝐴.𝑀 , (3.5.12)
în care mL este masa lichidului din C.TE, calculată anterior în subcapitolul 2.4.
(𝐴2) m
𝐹𝑖.𝐿.𝑀 = 1,7144 t ∙ 4,412 2 = 7,564 kN.
s
(𝐴2) (𝐴2) (𝐴2)
Cunoscându-se valorile lui 𝐹𝑝 = 4,565 kN, 𝐹𝑓.𝑝−𝐶 = 0,79375 kN şi 𝑘𝑓 =
0,031, se pot calcula forţele maxime de tracţiune care acţionează in secţiunea fiecărui
tronson:
t
0,94 3
m
𝐹𝑀.1 ≡ 𝐹𝐴2.𝑀.1 = 9,474 kN ∙ (1 − t ) ∙ (1 + 0,031) + 0,79375 kN + 4,565 kN
7,85 3
m
+ 4,261 kN + 7,564 kN = 25,781 kN;

48
 t
0,943
m
𝐹𝑀.2 ≡ 𝐹𝐴2.𝑀.2 = 17,299 kN ∙ (1 − t ) ∙ (1 + 0,031) + 0,79375 kN
7,85 3
m
+ 4,565 kN + 7,781 kN + 7,564 kN = 36,403 kN.
Rezultă că tensiunile maxime care solicită secţiunea superioară a tronsoanelor
sunt:
𝐹𝑀.1
𝜎𝑀.1 = ,
𝐴𝑃.1
25,781 kN kN
𝜎𝑀.1 = −6 2
= 130,251 ∙ 103 2 = 130,251 MPa;
197,933 ∙ 10 m m
𝐹𝑀.2
𝜎𝑀.2 = ,
𝐴𝑃.2
36,403 kN kN
𝜎𝑀.2 = −6 2
= 127,719 ∙ 103 2 = 127,719 MPa.
285,023 ∙ 10 m m
Tensiunea minimă care solicită secţiunea superioară a tronsonului i este produsă
de forţa minimă de tracţiune care acţionează în această secţiune (Fm.i):
𝐹𝑚.𝑖
𝜎𝑚.𝑖 = . (3.5.13)
𝐴𝑃.𝑖
Fm.i apare la cursa descendentă (CD), în faza a doua (D2) şi este determinată de
relaţia:
(𝑖) 𝜌𝐿 (𝐷2) (𝐷2) (𝐷2) (𝐷2) (𝑖)
𝐹𝑚.𝑖 ≡ 𝐹𝐷2.𝑚.𝑖 = 𝐺𝑃 ∙ (1 − ) ∙ (1 − 𝑘𝑓 ) − 𝐹𝑓.𝑝−𝐶 − 𝐹𝐿 − 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 − 𝐹𝑓.𝑃−𝐿
𝜌𝑜
(𝐷2)
+𝐹𝑖.𝑃.𝑚 , (3.5.14)
(𝑖) (𝐷2)
unde 𝐹𝑓.𝑃−𝐿 este forţa de frecare dintre tronsoanele 1−i şi lichid, la CD (D2), 𝐹𝑖.𝑃.𝑚 −
forţa de inerţie minimă corespunzătoare masei tronsoanelor 1−i. Celelalte mărimi care
intervin în (3.5.13) au aceeaşi semnificaţie ca şi cele din expresia forţei maxime, dar
sunt valabile pentru CD (D2).
(𝐷2)
𝐹𝑖.𝑃.𝑚 se calculeză cu formula:
(𝑖)
(𝐷2) 𝐺𝑃
𝐹𝑖.𝑃.𝑚 = ∙ 𝑎𝐴.𝑚 , (3.5.15)
g
(𝑖)
în care 𝐺𝑃 a fost calculat anterior cu formula (3.5.6), iar acceleraţia minimă de la CD
se exprimă prin formula (cf. Cap. 5 [1])
(𝑒𝑥) 1
𝑎𝐴.𝑚 = −𝐶𝑎.𝑚 ∙ 2 ∙ 𝑆 ∙ 𝜔2 . (3.5.16)
Folosind relaţia dintre viteza unghiulară (ω) şi turaţie (n), se obţine:
(𝑒𝑥) 𝑆∙𝑛2
𝑎𝐴.𝑚 = −𝐶𝑎.𝑚 ∙ 182,4, (3.5.17)
(𝑒𝑥)
𝐶𝑎.𝑚 fiind coeficientul de imperfecţiune armonică minimă în T.C.Ex,
𝑟
(𝑒𝑥) 1−
𝑙
𝐶𝑎.𝑚 = 𝑘𝑎.𝑚 ∙ 2
, (3.5.18)
√1−( 𝑟)
𝑏

49
 Coeficientul de corecţie a acceleraţiei minime (𝑘𝑎.𝑚 ) se poate admite cu
valoarea 1,4 (cf. Cap. 5 [1]).
Rezultă:
0,575 m
1 − 1,44 m
(𝑒𝑥)
𝐶𝑎.𝑚 = 1,4 ∙ = 0,958
2
√1 − (0,575 m)
1,2 m
atunci acceleraţia minimă de la CD va fi:
rot 2
1,2 m ∙ 19,562
𝑎𝐴.𝑚 = −0,958 ∙ min2 = −2,411 m .
182,4 s2
Se calculează forţa de inerţie minimă a fiecarui tronson:
(𝐷2) 9,474 kN m
𝐹𝑖.𝑃.𝑚.1 = m ∙ (−2,411 s2 ) = −2,328 kN;
9,81 2
s
(𝐷2) 17,299 kN m
𝐹𝑖.𝑃.𝑚.2 = m ∙ (−2,411 s2 ) = −4,252 kN.
9,81 2
s
(𝑖)
Forţa 𝐹𝑓.𝑃−𝐿 se poate determina, cu formula:
𝑖
(𝑖) (𝑘) (𝑘)
𝐹𝑓.𝑃−𝐿 = 𝑣𝐴 ∙ ∑(𝐶𝑓.𝐶.𝑃𝑃−𝐿 ∙ 𝑘𝐿.𝑃.𝑘 ∙ 𝐻 + 𝐶𝑅.𝑀.𝑃𝑃−𝐿 ) , (3.5.19)
𝑘=1
unde 𝑣𝐴 este viteza de deplasare a capului de balansier (punctului A), la CD,
(𝑘)
𝐶𝑓.𝐶.𝑃𝑃−𝐿 − coeficientul forţei de frecare al corpului PP din tronsonul k cu lichidul,
(𝑘)
𝐶𝑅.𝑀.𝑃𝑃−𝐿 − coeficientul de rezistenţă opus de mufele PP din tronsonul k la deplasarea
în lichid.
(𝑘)
În subcapitolul 2.4. s-a adoptat 𝑣𝐴 = 1 m/s2. Valorile coeficienţilor 𝐶𝑓.𝐶.𝑃𝑃−𝐿 ,
(𝑘)
𝐶𝑅.𝑀.𝑃𝑃−𝐿 au fost determinate şi ele in cadrul subcapilolului 2.4., şi anume:
(1) N∙s
𝐶𝑓.𝐶.𝑃𝑃−𝐿 = 2,354 ,
m2
(1) N∙s
𝐶𝑅.𝑀.𝑃𝑃−𝐿 = 3,603 ,
m
(2) N∙s
𝐶𝑓.𝐶.𝑃𝑃−𝐿 = 2,388 ,
m2
(2) N∙s
𝐶𝑅.𝑀.𝑃𝑃−𝐿 = 6,294 .
m

Rezultă:
(1) m N∙s N∙s m N∙s
𝐹𝑓.𝑃−𝐿 = 1 ∙ (2,354 2
∙ 0,627 ∙ 880 m + 3,603 ) = 1 ∙ 1 302,446
s m m s m
= 1,302 kN;

50
 (2) m N∙s N∙s m N∙s
𝐹𝑓.𝑃−𝐿 = 1 ∙ (2,388 2
∙ 0,627 ∙ 880 m + 6,294 ) = 1 ∙ 1 323,897
s m m s m
= 1,324 kN;
Se acceptă:
(𝐴) (𝐷)
𝑘𝑓 = 𝑘𝑓 𝑘𝑓 = 0,0146; (3.5.20)
(𝐴) (𝐷)
𝐹𝑓.𝑝−𝐶 = 𝐹𝑓.𝑝−𝐶 = 𝐹𝑓.𝑝−𝐶 . (3.5.21)
(𝐷2) (𝐷2) (𝐷2)
Forţele 𝐹𝑓.𝑝−𝐶 , 𝐹𝐿 , 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 fiind calculate tot în cadrul subcapitolului 2.4.
Astfel rezultă:
t
0,94
m3
𝐹𝑚.1 = 𝐹𝐷2.𝑚.1 = 9,474 kN ∙ (1 − t ) ∙ (1 − 0,0146) − 0,79375 kN −
7,85 3
m
1,741 kN − 0,099 kN − 1,302 kN − 2,328 kN = 1,954 kN;
t
0,94 3
𝐹𝑚.2 = 𝐹𝐷2.𝑚.2 = 17,299kN ∙ (1 − m ) ∙ (1 − 0,0146) − 0,79375 kN
t
7,85 3
m
− 1,741kN − 0,099 kN − 1,324 kN − 4,252 kN = 6,795 kN.
Tensiunile minime în cele 2 tronsoane sunt:
𝐹𝑚.1
𝜎𝑚.1 = ,
𝐴𝑃.1
1,954 kN
𝜎𝑚.1 = = 9,973 ∙ 103 kN = 9,973 MPa;
195,933 ∙ 10−6 m2
𝐹𝑚.2
𝜎𝑚.2 = ,
𝐴𝑃.2
6,795 kN
𝜎𝑚.2 = = 23,841 ∙ 103 kN = 23,841 MPa.
285,023 ∙ 10−6 m2
Determinându-se valorile tuturor termenilor se poate calcula coeficientul de
siguranţă la solicitări variabile cv.i:
2 ∙ 𝑅𝑚 ∙ 𝜎−1
𝑐𝑣.1 = ,
𝜎𝑀.1 ∙ (𝑅𝑚 + 𝜎−1 ) − 𝜎𝑚.1 ∙ (𝑅𝑚 − 𝜎−1 )
2 ∙ 650 𝑀𝑃𝑎 ∙ 200 𝑀𝑃𝑎
𝑐𝑣.1 =
130,251 𝑀𝑃𝑎 ∙ (650 + 200) ∙ 𝑀𝑃𝑎 − 9,973 𝑀𝑃𝑎 ∙ (650 − 200)𝑀𝑃𝑎
= 2,447;
2 ∙ 𝑅𝑚 ∙ 𝜎−1
𝑐𝑣.2 = ,
𝜎𝑀.2 ∙ (𝑅𝑚 + 𝜎−1 ) − 𝜎𝑚.2 ∙ (𝑅𝑚 − 𝜎−1 )
2 ∙ 650 𝑀𝑃𝑎 ∙ 200 𝑀𝑃𝑎
𝑐𝑣.2 =
127,719 𝑀𝑃𝑎 ∙ (650 + 200 ) ∙ 𝑀𝑃𝑎 − 23,841 𝑀𝑃𝑎 ∙ (650 − 200 ) ∙ 𝑀𝑃𝑎
= 2,658.
Se observă faptul că, coeficientul de siguranţă la solicitări variabile ia valori în
intervalul [1,66; 3,00], rezultă că PP au fost dimensionate corect.

51
 3.6. Alegerea reductorului de turație
Reductorul de turaţie utilizat la unităţile de pompare (UP) are arborii de intrare
şi de ieşire montaţi pe rulmenţi radiali, cu role cilindrice, iar cel intermediar pe rulmenți
radial-axiali cu role butoi pe două rânduri. Arborii de intrare și intermediar sunt
confecționați din oțeluri slab aliate, prin forjare, și tratați termic iar arborele de ieșire
este realizat din oțel carbon de calitate.

Fig. 3.6.1. Reductor de turaţie cu 2 trepte de reducere, cu angrenaje cilindrice cu dantura înclinată:
A1 – distanţa între arborele de intrare şi arborele intermediar; A2 – distanţa dintre arborele
intermediar şi arborele de ieşire; L− lungimea reductorului; L1 – lungimea arborelui de
ieşire; 1− carcasa inferioară; 2 – arborele de ieşire din reductor; 3, 10, 11 – roată dinţată cu
dinţi înclinaţi; 4, 7, 8 – rulmenţi radiali cu role cilindrice; 5 – capac cu garnitură de
etanşare; 6 – arborele de intrare în reductor; 9 − arborele intermediar al reductorului;
12,13 – rulmenţi radiali axiali cu role butoi pe două rânduri;
14 − roată de transmisie prin curele trapezoidale.
Alegerea tipodimensiunii de reductor de turaţie se face în funcţie de momentul
maxim de torsiune de la arborele de ieşire (𝑀𝑂1.𝑀 ) şi, apoi, se verifică dacă turaţia de la
arborele manivelelor (arborele principal al reductorului) este mai mică sau cel mult
egală cu turaţia maximă indicată pentru tipodimensiunea respectivă,
n ≤ nM . (3.6.1)
Din semnul grafic de nominalizare a UP se constată că UP este cu echilibrare
oscilantă, adică echilibrare cu contragreutaţi montate pe balansier (B).
De aceea, ne interesează legea de variaţie a momentului de rotaţie de la arborele
manivelelor pentru situaţia echilibrării oscilante.
(𝐵)
𝑀01 = 𝑓(𝜑) (3.6.2)

52
 Deoarece momentul maxim apare la cursa ascendentă (CA ≡ A), când motorul
funcţionează în regim de motor, atunci expresia acestui moment este de forma
următoare [1]:
(𝐵) 1 (𝐵) (𝐵)
𝑀01.𝑀 = ∙ [𝐴𝑠𝑡.𝐴 ∙ sin φM + 𝐴𝑑.𝐴 ∙ sin(2 ∙ φM )], (3.6.3)
η𝑂1−𝐴
unde ηO1−A este randamentul transmiterii energiei de la arborele de ieșire din
reductor (O1) la punctul A de tangent al CB (A); φM − unghiul de rotaţie a manivelelor
(B)
pentru care momentul este maxim; Ast.A − amplitudinea componentei de mişcare
(b)
stabilizată la CA pentru echilibrarea pe balansier; Ad.A − amplitudinea componentei
dinamice la CA pentru echilibrarea pe balansier.
Randamentul 𝜂𝑂1−𝐴 se poate aprecia cu o valoare în domenniul:
ηO1−A ∈ [0,94; 0,97].
Se admite:
ηO1−A = 0,94.
Conform [1], amplitudinile celor două componente ale momentului de rotaţie
sunt exprimate de relaţiile următoare:
(𝐴) (𝐷) (𝐴)
(𝐵) 𝜌𝐿 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 + 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 + 𝐹𝐿.𝑝 𝑎
𝐴𝑠𝑡.𝐴 = [𝐺𝐺.𝑃𝑃 ∙ (1 − ) ∙ 𝑘𝑓 + 𝐹𝑓.𝑝−𝐶 + ] ∙ ∙ 𝑟, (3.6.4)
𝜌𝑜 2 𝑏
(𝐵)
𝐴𝑑.𝐴 =
1
= ∙
2
(𝐴) (𝐷) (𝐴)
𝑚𝐿 𝑎2 𝜌𝐿 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 − 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 + 𝐹𝐿.𝑝 𝑎 ∙ 𝑐
∙ {𝐺𝐺.𝑃𝑃 ∙ (1 + ) ∙ 2 + [𝐺𝐺.𝑃𝑃 ∙ (1 − ) − 𝐹𝐿.𝑡 + ]∙ 2 }
𝑚𝐺.𝑃𝑃 𝑏 𝜌𝑜 2 𝑏
2 2
𝑟 ∙𝜔
∙ (3.6.5)
𝑔
unde 𝐺𝐺.𝑃𝑃 este greutatea garniturii de PP ; 𝜌𝐿 − densitatea lichidului din C.TE;
𝑘𝑓 −coeficientul forţei de frecare dintre garnitura şi C.TE ; 𝐹𝑓.𝑝−𝐶 − forţa de frecare
(𝐴) (𝐷)
dintre piston și cilindru; 𝐹𝐿.𝑝 , 𝐹𝐿.𝑝 − forţa de presiune hidrostatică la CA si CD;
(𝐴) (𝐷)
𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 , 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 − forţa de presiune statică a lichidului de la CP la CA şi CD; 𝑚𝐿 − masa
lichidului din C.TE; 𝑚𝐺.𝑃𝑃 −masa G.PP; a − lungimea braţului anterior al
balansierului; b − lungimea brațului posterior a balansierului; r − lungimea
manivelelor; 𝜔 − viteza unghiulară a manivelelor.
Din subcapitolele anterioare, se cunosc următoarele măsuri ale mărimilor de
mai sus:
(𝐷)
𝐺𝐺.𝑃𝑃 = 17,298 kN; 𝜌𝐿 = 1,01875 t/m3; kf = 0,031; 𝐹𝑓.𝑝−𝐶 = 0,79375 kN; 𝐹𝐿.𝑡 = 𝐹𝐿 =
(𝐴) (𝐷)
1,741 kN; 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃
= 0,273 kN; 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃
= 0,099 kN; mL = 1,7144 t; mG.PP = 1,763 t; a =
1,2 m; b = 1,2 m; r = 0,575 m; ω = 2,094 rad/s; n = 19,56 rot/min.

53
 Forța de presiune hidrostatică datorată coloanelor de lichid din C.TE și din
spațiul inelar (SI), care acționează pe piston (p) se calculează cu relația:
(𝐴)
𝐹𝐿.𝑝 = (𝑝𝐻 − 𝑝ℎ𝑑 ) ∙ 𝐴𝑝 . (3.6.6)
Distanța dintre lagărul central al balansierului si contragreutatea oscilanta, c se
determină cu relația:

(𝐴) (𝐷) (𝐴)

𝜌 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 − 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 + 𝐹𝐿.𝑝
𝐺𝐺.𝑃𝑃 ∙ (1 − 𝜌𝐿 ) − 𝐹𝐿.𝑡 +
0 2
𝑐= ∙𝑎 (3.6.7)
𝜂𝑟.0 ∙ 𝐺𝐵
Rezultă:
(𝐴)
𝐹𝐿.𝑝 = (8 794,665 − 1 236,06)𝑘𝑃𝑎 ∙ 791,73 ∙ 10−6 𝑚2 = 5,984 𝑘𝑁.
1,01875 0,273 𝑘𝑁 − 0,099 𝑘𝑁 + 5,984 𝑘𝑁
17,298 𝑘𝑁 ∙ (1 − ) − 1,741 𝑘𝑁 +
7,85 2
𝑐=
0,978 ∙ 11,379 𝑘𝑁
∙ 1,2 𝑚 = 1,767 𝑚.

(𝐵)
Se calculează 𝐴𝑠𝑡.𝐴 :

(𝐵) 1,01875
𝐴𝑠𝑡.𝐴 = [17,298 𝑘𝑁 ∙ (1 − ) ∙ 0,031 + 0,79375 𝑘𝑁
7,85
0,273 𝑘𝑁 + 0,099 𝑘𝑁 + 5,984 𝑘𝑁 1,2
+ ]∙ ∙ 0,575 𝑚.
2 1,2
(B)
Ast.A = 2,552 kNm.
(𝐵)
Se calculează 𝐴𝑑.𝐴 :
(𝐵) 1 1,7144 1,22
𝐴𝑑.𝐴 = ∙ {17,298 𝑘𝑁 ∙ (1 + )∙
2 1,763 1,22
1,01875
+ [17,298 ∙ (1 − ) − 1,741 𝑘𝑁
7,85
0,273 𝑘𝑁 − 0,099 𝑘𝑁 + 5,984 𝑘𝑁 1,2 ∙ 1,767
+ ]∙ }
2 1,22
0,5752 ∙ 2,0942
∙ 𝑚.
9,81

(𝐵)
𝐴𝑑.𝐴 = 3,517 kNm.

Unghiul 𝜑𝑀 se determină, conform [1], cu expresia următoare:

(𝐵) (𝐵) (𝐵)
−𝐴𝑠𝑡.𝐴 +√(𝐴𝑠𝑡.𝐴 )2 +32 ∙ (𝐴𝑑.𝐴 )2
𝜑𝑀 = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠 [ (𝐵) ] (3.6.8)
8 ∙ 𝐴𝑑.𝐴

54
 Astfel, rezultă:
−2,552 kN ∙ m + √(2,552 kN ∙ m)2 + 32 ∙ (3,517 kN ∙ m)2
φM = arccos [ ] = 51,514°.
8 ∙ 3,517 kNm
φM = 0,899 rad.
Se calculează momentul maxim cu formula de mai sus:

(𝐵) 1
𝑀01.𝑀 = ∙ [2,552 kNm ∙ sin 51,514° + 3,517 kNm ∙ sin(2 ∙ 51,514°)].
0,94
(𝐵)
𝑀01.𝑀 = 5,770 kNm.
(𝐵) 5,770
𝑀01.𝑀 = tf ∙ m = 0,588 tf ∙ m = 588 kgfm
9,81
Se alege tipul de redactor de turație, astfel încât momentul maxim tipizat să
îndeplinească condiția:
(𝐵)
𝑀01.𝑀 > 5,770 kNm = 588 kgfm.
Astfel, din tabelul 1,conform [2], se alege reductor de tipul R10, ai cărui
parametri funcționali și dimensionali sunt:
(𝐵)
𝑀01.𝑀 = 1 000 kgf ∙ m; nM = 20 rot/min; iR.I = 1:6,357; iR.II = 1:5,666;
iR = 1:35,990;
A1 = 250 mm; A2 = 400 mm; L = 1 245 mm; L1 = 1290 mm; H = 785 mm.
Masa reductorului este:
m = 1 087 kg.
Se constată că turația de funcționare a arborelui de ieșire a manivelelor satisface
condiția:
n = 19,56 rot/ min ≤ 20 rot/min,
ceea ce înseamnă că alegerea reductorului este corectă d.p.d.v. al turației.
Știind că, momentul maxim este de 1 000 kgfm atunci, UP este de tipul UP3T-
1200-1000B.

3.7. Alegerea motorului electric

Pentru acţionarea unităţilor de pompare se folosesc, în general, motoare electrice

asincrone, cu rotorul în scurtcircuit, cu bobinajul în colivie de veveriţă, capsulate, cu
tensiunea de alimentare de 380 ÷ 1000 V, puterea nominală (PN) de 5,5 ÷ 75 kW,
numărul de perechi de poli 2p ϵ {8, 6, 4}, turaţia de sincronism
𝑛𝑠 ϵ {750, 1000, 1500} ∙ rot/min, factorul de putere cos φ = 0,60 ÷ 0,90, raportul
dintre intensitatea curentului la pornire şi intensitatea nominală 𝐼𝑝 /𝐼𝑁 = 5 ÷ 7, raportul
dintre momentul de pornire şi momentul nominal 𝑀𝑝 /𝑀𝑁 = 1,5 ÷ 2,78 raportul dintre

55
momentul maxim/critic şi momentul nominal 𝑀𝑀 /𝑀𝑁 = 2,0 ÷ 2,8 și randamentul η =
78 % ÷ 93 % .
Pentru acţionarea unităţii de pompare se alege un motor electric asincron, cu
rotorul în scurtcircuit, de construcţie normală. Alegerea lui se face pe baza puterii
echivalente pe durata ciclului de pompare, folosind formula (conform [1]):
𝑃𝑂1.𝑒𝑐ℎ
𝑃𝑒𝑐ℎ = , (3.7.1)
𝜂𝑀−𝑂1]
unde 𝜂𝑀−𝑂1] este randamentul transmiterii energiei de la motor la arborele de ieșire din
reductor (inclusiv acesta) și 𝑃𝑂1.𝑒𝑐ℎ − puterea echivalentă la arborele manivelelor.
𝜂𝑀−𝑂1] se calculează ţinând cont de existenţa transmisiei prin curele trapezoidale
(t.c.t) şi reductorului de turaţie (R), adică:
𝜂𝑀−𝑂1] = 𝜂𝑡.𝑐.𝑡 ∙ 𝜂𝑅 . (3.7.2)
Randamentul transmisiei prin curele trapezoidale poate fi apreciat cu valori în
domeniul:
𝜂𝑡.𝑐.𝑡 = 0,870 ÷ 0,935
iar randamentul reductorului se poate calcula cu realația:
2
𝜂𝑅 = 𝜂𝑟3 ∙ 𝜂𝑎𝑛.𝑐𝑙 , (3.7.3)
considerând că este vorba despre un reductor cu 2 trepte de reducere a turaţiei, în care
𝜂𝑟 este randamentul rulmenților pe care se montează un arbore si 𝜂𝑎𝑛.𝑐𝑙 randamentul
unui angrenaj cilindric.

Aceste randamente pot fi admise cu valorile:

𝜂𝑟 = 0,98 ÷ 0,99;
𝜂𝑎𝑛.𝑐𝑙 = 0,95 ÷ 0,98;

Se admite:
𝜂𝑡.𝑐.𝑡 = 0,87;
𝜂𝑟 = 0,98;
𝜂𝑎𝑛.𝑐𝑙 = 0,95;
și rezultă:
𝜂𝑅 = 0,983 ∙ 0,952 = 0,849;
𝜂𝑀−𝑂1] = 0,87 ∙ 0,849 = 0,739.
Puterea echivalentă de la arborele de ieşire al manivelelor (𝑃𝑂1.𝑒𝑐ℎ ) se determină
cu expresia următoare:
𝑃𝑂1.𝑒𝑐ℎ = 𝑀𝑂1.𝑒𝑐ℎ ∙ 𝜔, (3.7.4)
în care 𝑀𝑂1.𝑒𝑐ℎ reprezintă momentul de rotaţie echivalent la arborele manivelelor pe
durata ciclului de pompare care se obţine cu formula (conform[1]):

56
 2 2𝜋
∫ 𝑀𝑂1 ∙ 𝑑𝜑
𝑀𝑂1.𝑒𝑐ℎ = √ 0 , (3.7.5)
2 ∙ 𝜋
Momentul maxim de torsiune de la arborele manivelelor (𝑀𝑂1 ) are legea de
variaţie de forma următoare:
(𝐵) 1 (𝐵) (𝐵)
𝑀𝑂1 = [𝐴𝑠𝑡 ∙ 𝑠𝑖𝑛 𝜑 + 𝐴𝑑 ∙ 𝑠𝑖𝑛(2 ∙ 𝜑)], (3.7.6)
𝑘(𝑂1−𝐴
a cărei reprezentare este arătată în figura 1., unde 𝛺𝑖 , i=1, 2, 3, 4, este aria marginită de
bucla de ordinul i şi axa Oφ iar Ω0 este aria dreptunghiului de lungime 2∙ π şi înălţime
𝑀𝑂1.𝑀 .
S-au notat cu φ0i , i = 1, 2, 3, 4, 5, unghiurile pentru care momentul este 0 ale
căror expresii sunt (cf. [1]) :
φ0i ϵ {0, π, 2π}, i = 1, 3, 5;
(𝐵)
𝐴𝑠𝑡.𝐴
φ02 = arccos (− (𝐵)
); (3.7.7)
2 ∙ 𝐴𝑑.𝐴
(𝐵)
𝐴𝑠𝑡.𝐷
φ04 = 2 ∙ π − arccos (− (𝐵)
). (3.7.8)
2 ∙ 𝐴𝑑.𝐷
Soluţiile φ02 şi φ04 există numai în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile:
(𝐵)
𝐴𝑠𝑡.𝐴
|− (𝐵)
| ≤ 1, (3.7.9)
2 ∙ 𝐴𝑑.𝐴
pentru φ02 ;

(𝐵)
𝐴𝑠𝑡.𝐷
|− (𝐵)
| ≤ 1, (3.7.10)
2 ∙ 𝐴𝑑.𝐷
pentru φ04 .

57
 Fig. 3.7.1. Diagrama de variație a momentului de rotație de la
arborele manivelelor în funcție de unghiul de rotație al manivelelor
Se calculează:
(𝐵)
𝐴𝑠𝑡.𝐴 2,552
|− (𝐵)
| = |− | = 0,36 < 1
2∙ 𝐴𝑑.𝐴 2 ∙ 3,517
(𝐵)
Din [1], se preia expresia amplitudinii 𝐴𝑠𝑡.𝐴 :
(𝐵) (𝐵)
𝐴𝑠𝑡.𝐷 = −𝐴𝑠𝑡.𝐴 (3.7.11)
și rezultă:
(𝐵)
𝐴𝑠𝑡.𝐷 = −2,552 kNm.
(𝐵)
Amplitudinea 𝐴𝑑.𝐷 se calculează, conform [1], cu formula:
(𝐴) (𝐷) (𝐴)
(𝐵) 1 𝑎2 𝜌𝐿 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 − 𝐹𝑝.𝐿.𝐶𝑃 + 𝐹𝐿.𝑝 𝑎 ∙ 𝑐
𝐴𝑑.𝐷 = ∙ {𝐺𝐺.𝑃𝑃 ∙ 2 + [𝐺𝐺.𝑃𝑃 ∙ (1 − ) − 𝐹𝐿.𝑡 + ]∙ 2 }
2 𝑏 𝜌𝑜 2 𝑏
2 2
𝑟 ∙𝜔
∙ , (3.7.12)
𝑔
unde 𝐺𝐺.𝑃𝑃 = 17,298 kN; a = b = 1,2 m; r = 0,575 m; ω = 2,094 rad/s.
Se obține:

(𝐵) 1 1,22
𝐴𝑑.𝐷 = ∙ {17,298 𝑘𝑁 ∙
2 1,22
1,01875 0,273 − 0,099 + 5,984
+ [17,298 𝑘𝑁 ∙ (1 − ) − 1,714 + ∙ 𝑘𝑁]
7,85 2
1,2 ∙ 1,767 0,5752 ∙ 2,0942
∙ }∙ = 3,064 𝑘𝑁𝑚.
1,22 9,81

58
 Se calculează:
(B)
Ast.D −2,552
|− (B)
| = |− | = 0,42 < 1
2∙ Ad.D 2 ∙ 3,064
Deci, curba momentului intersectează axa Oφ pe intervalul [0, 180°] şi
intersectează aceeași axa pe intervalul [180°, 360°], adică motorul funcţionează în regim
de generator pe intervalul [0, 180°] şi funcţionează în regim de generator pe intervalul
[180°, 360°].
Se calculează φ02 şi φ04 :
2,552
φ02 = arccos (− ) = 111,273°;
2 ∙ 3,517
φ02 = 1,94 rad.
−2,552
φ04 = 2 ∙ π − arccos (− ) = 294,611°;
2 ∙ 3,064
φ04 = 5,14 rad.
Conform reprezentării din fig.1, integrala din relaţia (3.7.5) se scrie în felul
următor:
2𝜋 𝜑02 𝜋 𝜑04 2∙𝜋
2 2 2 2 2
∫ 𝑀01 ∙ 𝑑𝜑 = ∫ 𝑀01.𝐴 ∙ 𝑑𝜑 + ∫ 𝑀01.𝐴 ∙ 𝑑𝜑 + ∫ 𝑀01.𝐷 ∙ 𝑑𝜑 + ∫ 𝑀01.𝐷 ∙ 𝑑𝜑
0 2 𝜑02 𝜋 𝜑04

Această sumă se scrie simbolic ca o sumă de integrale, de forma:

I = I1 + I2 + I3 + I4 , (3.7.13)
în care:
𝜑02 𝜋 𝜑04 2∙𝜋
2 2 2 2
I1 = ∫ 𝑀01.𝐴 ∙ 𝑑𝜑; I2 = ∫ 𝑀01.𝐴 ∙ 𝑑𝜑; I3 = ∫ 𝑀01.𝐷 ∙ 𝑑𝜑; I4 = ∫ 𝑀01.𝐷 ∙ 𝑑𝜑.
2 𝜑02 𝜋 𝜑04
Din fig. 3.7.1 se constată că momentul de la arborele manivelelor este negativ în
intervalele [φ02 , π] şi [φ04 , 2π], ceea ce înseamnă că motorul funcţionează în regim de
generator, antrenând sarcina de la CB. Ca urmare, motorul fiind neîncărcat, integralele
I2 si I4 sunt nule.
Ca urmare, este nevoie să se calculeze doar integralele I1 si I3 , ale căror expresii,
conform [1], sunt:
1 1 (B) 2 1 1 (B) 2 1
I1 = ∙ { ∙ (Ast.A ) ∙ [φ02 − ∙ sin(2 ∙ φ02 )] + ∙ (Ad.A ) ∙ [2 ∙ φ02 − ∙ sin(4φ02 )]}
η2(O1−A 2 2 4 2
1 4 (B) (B)
+ ∙ ∙ Ast.A ∙ Ad.A ∙ sin3 φ02 ; (3.7.14)
η2(O1−A 3

1 1 (B) 1 1 (B)
I3 = η2 ∙ {2 ∙ (Ast.D )2 ∙ [φ04 − π − 2 ∙ sin(2 ∙ φ04 )] + 4 ∙ (Ad.D )2 ∙ [2 ∙ φ04 − 2 ∙ π −
(O1−A
1 1 4 (B) (B)
− 2 ∙ sin(4 ∙ φ04 )]} + η2 ∙ 3 ∙ Ast.D ∙ Ad.D ∙ sin3 φ04; (3.7.15)
(O1−A

59
 Se calculează:
1 1 1 1
I1 = 2
∙ { ∙ (2,552kNm)2 ∙ [1,94 − ∙ sin(2 ∙ 111,273°)] + ∙ (3,517 kNm)2
0,94 2 2 4
1 1 4
∙ [2 ∙ 1,94 − ∙ sin(4 ∙ 111,273°)]} + ∙ ∙ 2,552 kNm ∙ 3,517 kNm
2 0,942 3
∙ sin3 111,273°;

2
I1 = 31,189 kN m2 .
1 1 2
1 1
I3 = ∙ { ∙ (−2,552kNm) ∙ [5,14 − π − ∙ sin(2 ∙ 294,611)] + ∙ (3,064)2
0,942 2 2 4
1 1 4
∙ [2 ∙ 5,14 − 2 ∙ π − ∙ sin(4 ∙ 294,611)]} + ∙ ∙ (−2,552 kNm)
2 0,942 3
∙ 3,064 ∙ sin3 294,611;

2
I3 = 9,409 kN m2 .

Rezultă:
2∙𝜋
2
𝐼 = ∫ 𝑀01 ∙ 𝑑𝜑 = 31,189 kN2 m2 + 9,409 kN2 m2 = 40,598 kN 2 m2 .
0

40,598 kN2 m2
𝑀𝑂1.𝑒𝑐ℎ = √ = 2,542 kNm.
2 ∙ 𝜋
1
𝑃𝑂1.𝑒𝑐ℎ = 2,542 kNm ∙ 2,094 = 5,323 kW.
s
5,323
𝑃𝑒𝑐ℎ = kW = 7,203 kW.
0,739

Alegerea motorului electric se face astfel încât puterea lui nominală (PN) să
respecte condiția:
PN ≥ Pech . (3.7.16)
Ca urmare, din [2], tabelul 2.9., se alege un motor electric asincron cu rotorul în
scurtcircuit, cu 8 poli, din seria ASI, având parametrii prezentaţi în tabelul 3.7.1.
Tabelul 3.7.1. Parametrii motorului electric asincron de tipul ASI-80L – 48 – 8
𝐼𝑁,
Tipul 𝑃𝑁 , 𝑛𝑁, 𝜂, 𝜆𝑀𝑃 = 𝜆𝐼𝑃 = 𝜆𝑀𝐾 = m,
𝑐𝑜𝑠 𝜑 (380
motorului kW rot/min % MP /MN IP /IN MM /MN kg
V),A
ASI 180L-48-8 11 720 84,5 0,76 26,05 1,6 5,5 2 146

Nota: 𝑛𝑁 − turaţia nominală; η − randamentul; 𝜆𝑀𝑃 − coeficientul de suprasarcină la pornire;

𝑀𝑃 − momentul motorului; 𝑀𝑁 − momentul nominal; 𝜆𝐼𝑃 − coeficientul de supracurent la pornire;
𝐼𝑃 − intensitatea curentului de pornire; 𝐼𝑁 − intensitatea curentului nominal; 𝑀𝑀 − momentul maxim;
𝜆𝑀𝐾 − coeficientul de suprasarcină critică; 𝑚 − masa motorului electric.

60
 Se verifică dacă motorul ales satisface condiția de suprasarcină maximă/ critică:
𝑀(𝑀)
< 𝜆𝑀𝐾 , (3.7.17)
𝑀𝑁

unde MM este momentul maxim efectiv de încărcare a motorului, care se apreciază în

funcție de momentul maxim de la arborele de ieșire din reductor cu relația:
𝑀𝑂1.𝑀
𝑀(𝑀) = ∙ 𝑖; (3.7.18)
𝜂𝑀−𝑂1
𝜔
𝑖= ; (3.7.19)
𝜔𝑁
π ∙ 𝑛𝑁
𝜔𝑁 = ; (3.7.20)
30
Rezultă:
π ∙ 720 rot/min
𝜔𝑁 = = 75,39 rad/s.
30
2,094 1
𝑖= = .
75,39 36,003
Se calculează:
5,770 kNm 1
𝑀(𝑀) = ∙ = 0,217 kNm.
0,739 36,003
Momentul nominal al motorului electric se obține cu expresia:
𝑃𝑁
𝑀𝑁 = ; (3.7.21)
𝜔𝑁
și rezultă
11 kW
𝑀𝑁 = = 0,146 kNm.
rad
75,39 s
Se constată că este satisfăcută condiția (3.7.17).
𝑀(𝑀) 0,217
= = 1,486 < 𝜆𝑀𝐾 = 2.
𝑀𝑁 0,146

61
 3.8. Alegerea transmisiei prin curele trapezoidale

Se cunosc următoarele:
n ≡ nO1 = 19,56 rot/min; iR = 1/35,990; PN = 11 kW; nN = 720 rot/min.
Transmisia prin curele trapezoidale (t.c.t) face parte din lanțul cinematic al UP.
Ea realizează legătura dintre arborele motorului electric și arborele de intrare al
reductorului.

Fig. 3.8.1. Schema de calcul a mărimilor geometrice și cinematice ale transmisiei prin curele
trapezoidale: 𝜔1 − viteza unghiulară a roții conducătoare; 𝜔2 − viteza unghiulară a roții conduse;
Dp1,2 − diametrul primitiv al roții conducătoare, respectiv conduse; γ − unghiul dintre ramurile
curelei; β1,2 − unghiul de înfășurare a curelei pe roata 1, respectiv 2; Lr.1,2 − lungimea primitivă
a ramurii 1, respectiv 2; Lβ.1,2 − lungimea primitivă de înfăşurare de pe roata 1, respectiv 2;
A – distanța dintre axe.
Alegerea t.c.t înseamnă determinarea tipo-dimensiunii de curele, adică (vezi fig.
3.8.1):
 raportului de transmitere (it.c.t);
 tipului de curea trapezoidală (clasică sau îngustă), cu profilul respectiv;
 măsurilor diametrelor primitive ale roților de curea (Dp.1 și Dp.2);
 măsurii distanței dintre axe (A);
 valorii unghiului dintre ramurile curelei (γ);
 valorilor unghiurilor de înfășurare a curelei pe roata mică/ conducătoare (β1)
și pe roata mare/ condusă (β2);
 măsurii lungimii primitive a curelei (Lp);
 numărului de curele (z).
Se determină raportul de transmitere total al lanțului cinematic al UP cu relația
de definiție:
ω 𝑛
𝑖𝑡 = = ; (3.8.1)
ωN 𝑛𝑁

62
 Se obține:
19,56 rot/min
𝑖𝑡 = = 0,02716(6) ≅ 0,02716.
720 rot/min

Se calculează raportul de transmitere al t.c.t, folosind expresia:

𝑖𝑡
𝑖𝑡.𝑐.𝑡 = (3.8.2)
𝑖𝑅
și rezultă
0,02716
𝑖𝑡.𝑐.𝑡 = = 0,977.
1
35,990
Tipul curelei trapezoidale se alege în funcție de puterea de calcul de la arborele
conducător (P1.c) și de turația acestuia (n1).
Turația n1 este chiar turația arborelui motorului și se alege turația nominal a
acestuia, adică:
n1 ≡ nN = 720 rot/min.
Puterea de calcul de la arborele conducător (P1.c) se determină cu expresia (vezi
[14]):
𝑃1.𝑐 = 𝐾 ∙ 𝑃𝑁 , (3.8.3)

unde PN este puterea nominala a motorului electric iar K − factorul de corecție a puterii.
Acest factor se obține cu expresia (cf. [14]):
𝐾 = 𝐾1 ∙ 𝐾2 ∙ 𝐾3 ∙ 𝐾4 ∙ 𝐾5 , (3.8.4)
în care 𝐾1 este factorul de influenţă a maşinii antrenate; 𝐾2 − factorul de influenţă a
mediului; 𝐾3 − factorul de influenţă a duratei de utilizare a transmisiei; 𝐾4 − factorul de
influenţă a unghiului de înfăşurare; 𝐾5 − factorul de influenţă a tensionării curelei.
Se consideră o funcționare a UP fără șocuri, pentru care (cf. [14], tabelul 5.48):
K1 = 1,40.
Se admite mediul cu umezeală, pentru care (cf. [14], tabelul 5.49):
K2 = 1,30.
Durata de funcționare a curelelor fiind 24 h/zi și alegând f / fmax = 0,4, din [14],
tabelul 5.50, rezultă:
K3 = 1,32.
Considerând β1 ≈ 170 , din [14], tabelul 5.51, se obține:
o

K4 = 1,02.
Datorită modului de montaj al motorului, se poate admite o tensionare
(permanentă) cu șuruburi, pentru care, conform [14], tabelul 5.52 rezultă:
K5 = 1,00.
Pentru condițiile precizate mai sus, se obține:
K = 1,4 ∙ 1,3 ∙ 1,32 ∙ 1,02 ∙ 1,0 = 2,45.

63
 Atunci puterea de calcul este:
P1.c = 2,45 ∙ 11 kW = 26,95 kW.
Se prefer alegerea unei curele trapezoidale înguste deoarece transmisia are un
gabarit mai mic decât al celei clasice și puterea transmisă este mai mare (cf. [14]).
Curelele trapezoidale înguste se execută conform STAS 7192-83, au înalțimea
relativă lp/h = 1,05 ÷ 1,10 (vezi fig. 3.8.2. şi tabelul 3.8.1.) și există tipurile: SPZ, SPA,
SPB, (16 x 15) și SPC.
În fig. 3.8.2 se prezintă o secțiune transversală printr-o curea trapezoidală,
punându-se în evidență marimile sale geometrice, iar în tabelul 3.8.1. sunt concentrate
măsurile acestor mărimi pentru tipurile precizate anterior.

Fig. 3.8.2. Secțiune transversală printr-o curea trapezoidală și mărimile sale geometrice:
a − lățimea curelei; h – înălţimea curelei; α − unghiul format de flancurile secțiunii
transversale; lp – lățimea primitivă; b – înălțimea primitivă.
Tabelul 3.8.1. Măsurile mărimilor geometrice ale secţiunii
transversale a curelei trapezoidale înguste [1]
Nr. Tipul lp, h, b M, α
crt. (lp×h) mm mm mm
1 SPZ (8,5×8) 8,5 8±0,4 2,0 40̊ ±1˚
2 SPA (11×10) 11 10±0,5 2,8 40̊ ±1˚
3 SPB (14×13) 14 13±0,5 3,5 40̊ ±1˚
4 (16×15) 16 15±0,5 4,0 40̊ ±1˚
5 SPC (19×18) 19 18±0,6 4,8 40̊ ±1˚

64
 Tipul curelei trapezoidale înguste se alege din [14], pe baza nomogramei din fig.
3.8.3.
Astfel, pentru n ≡ n1 = 720 rot/min și Pc ≡ P1.c = 26,95 kW, din nomograma din
fig. 3.8.3, rezultă o curea trapezoidală îngustă, de tipul SPB, cu Dp.1 = 90÷250 mm.

Fig. 3.8.3. Nomogramă pentru alegerea curelei trapezoidale înguste [1]

Din tabelul 3.8.1., se obțin următoarele măsuri ale mărimilor geometrice ale
secțiunii transversale a curelei de tipul SPA:
lp = 14 mm; h = 13±0,5 mm; bM = 3,5 mm; α = 40o±1o.
Se stabilește măsura diametrului primitiv al roții conducătoare (Dp.1). Această
măsură trebuie să îndeplinească condiția:
Dp.1 ≥ Dp.m , (3.8.5)
unde Dp.m este diametrul minim de înfășurare, a cărui măsură este data în tabelul 3.8.2.,
conform [14].

Tabelul 3.8.2. Mărimi caracteristicie ale curelelor trapezoidale înguste [1]

Nr. Mărimea fizică SPZ SPA SPB SPC
crt. Tipul curelei trapezoidale
1 Dp.m, mm 71 90 140 200
2 Masa unitară (m1.c.t), kg/m 0,068 0,120 0,194 0,375
3 Diferenţa dintre lungimea primitivă şi 13 18 22 30
lungimea inferioară (Lp − Li), mm
4 vM.ad, m/s 40 40 40 40

65
 Din [14], tabelul 5.63, se alege o masură standardizată pentru Dp.1:
Dp.1 = 140 mm.
Diametrul primitiv al roţii conduse se obţine cu relaţia:
𝐷𝑝.1
𝐷𝑝.2 = (3.8.6)
𝑖𝑡.𝑐.𝑡
şi rezultă
140 mm
𝐷𝑝.2 = = 163,766 mm.
0,994
Se rotunjeşte la o măsură apropiată, respectiv standardizată (conform [14],
tabelul 5.63), adică:
𝐷𝑝.2 = 180 mm.
Folosind măsurile obţinute pentru Dp.1 şi Dp.2, se recalculează raportul de
transmitere al t.c.t. cu expresia:
𝐷𝑝.1
𝑖𝑡.𝑐.𝑡 = . (3.8.7)
𝐷𝑝.2
Rezultă:
140
𝑖𝑡.𝑐.𝑡 = = 0,875.
160
Se calculează turaţia roţii conduse, cu ajutorul formulei:
𝑛2 = 𝑖𝑡.𝑐.𝑡 ∙ 𝑛𝑁 (3.8.8)
şi se obţine
rot rot
𝑛2 = 0,875 ∙ 720 = 630 .
min min
Se calculează raportul de transmitere total cu expresia:
𝑖 = 𝑖𝑡.𝑐.𝑡 ∙ 𝑖𝑅 . (3.8.9)

Astfel, rezultă:
1
𝑖 = 0,875 ∙ = 0,0243123.
35,990
Apoi, se determină turaţia arborelui de ieşire din redactor utilizând relaţia
următoare:
𝑛 = 𝑖 ∙ 𝑛𝑁 (3.8.10)
şi se obţine
rot rot
𝑛 = 0,0243123 ∙ 720 = 17,505 .
min min

Se observă faptul că măsura turaţiei nu diferă prea mult faţă de măsura iniţială,
şi anume n = 19,44 rot/min.
Distanţa dintre axe (A) se calculează cu relaţia (conform [14]):
A = [1,75; 2,00]∙( Dp.1 + Dp.2) (3.8.11)

66
şi rezultă
𝐴 = 2 ∙ (140 + 160) ∙ mm = 600 mm.
Se alege măsura distanţei dintre axele celor două roţi ale t.c.t ţinând cont de
poziţia reductorului (pe rama de bază sau pe postament) şi de poziţia motorului:
𝐴 = 600 mm.
Unghiul dintre ramurile curelei se determină pe baza fig. 3.8.1., adică:
𝐷𝑝.2 − 𝐷𝑝.1
𝛾 = 2 ∙ arcsin . (3.8.12)
2∙𝐴
Rezultă:
160 mm − 140 mm
𝛾 = 2 ∙ arcsin = 1,91𝑜 .
2 ∙ 600 mm
Se calculează unghiurile de înfăşurare a curelei pe roata conducătoare şi pe roata
condusă cu expresiile:
𝛽1 = 180° − 𝛾; (3.8.13)
𝛽2 = 180° + 𝛾 (3.8.14)
şi rezultă:
𝛽1 = 180° − 1,91° = 178,09°;
𝛽2 = 180° + 1,91° = 181,91°.
Lungimea primitivă a curelei se determină pe baza schemei din fig. 3.8.1, cu
formula (conform [14]):
𝛾 𝜋 𝛾
𝐿𝑝 = 2 ∙ 𝐴 ∙ cos + ∙ (𝐷𝑝.1 + 𝐷𝑝.2 ) + ∙ (𝐷𝑝.2 − 𝐷𝑝.1 ) (3.8.15)
2 2 2
și se obține
1,91𝑜 𝜋 1,91𝑜
𝐿𝑝 = 2 ∙ 600 mm ∙ cos + ∙ (140 + 160) ∙ mm + ∙ (160 − 140) ∙ mm
2 2 2
= 1690,172 mm.
Se definitivează măsura lui Lp, adoptând o măsură standardizată, conform
STAS 1164-71 (vezi [14], tabelul 5.60):
𝐿𝑝 = 𝐿𝑝.𝑆𝑇𝐴𝑆 = 2 000 mm.

Se recalculează distanța dintre axe cu formula aproximativă (conform [14]):

(3.8.16)
  
 
2

A  0,25  L p .STAS   D p .1  D p .2   L p .STAS   D p .1  D p .2   2  D p .2  D p .1  

  2

 2  2  
 

67
și rezultă

π
𝐴 ≅ 0,25 ∙ {2 000 mm − (140 + 160) ∙ mm
2

π 2
+ √[2 000 mm − (140 + 160) ∙ mm] − 2 ∙ (160 − 140)2 ∙ mm2 }
2
= 764,315 mm.

Apoi, se recalculează γ, β1 şi β2 cu formulele de mai sus, folosind măsura

recalculată a lui A:
160 mm − 140 mm
𝛾 = 2 ∙ arcsin = 1,499𝑜 ;
2 ∙ 764,315 mm
𝛽1 = 180° − 1,499° = 178,501°;
𝛽2 = 180° + 1,499° = 181,499°.
Se calculează viteza periferică a curelei cu expresia:
𝐷𝑝.1
𝑣 = 𝜔𝑁 ∙ (3.8.17)
2
și se obține
rad 0,14 m m
𝑣 = 75,39 ∙ = 5,277 .
s 2 s
Se verifică viteza periferică a curelei conform condiției:
v ≤ vM.ad , (3.8.18)
unde vM.ad reprezintă viteza maximă admisibilă (vezi tabelul 3.8.2).
Se constată că:
v ≤ vM.ad = 40 m/s,
ceea ce înseamnă că se verifică inegalitatea (3.8.18).
Se calculează frecvenţa flexiunilor (încovoierilor) curelei la înfăşurarea ei pe
roţile transmisiei cu formula:
𝑣
𝑓 = 2 ∙ 103 ∙ , (3.8.19)
𝐿𝑝.𝑆𝑇𝐴𝑆
unde [v] = m/s, [Lp.STAS] = mm, [f] = Hz.
Rezultă:
m
5,277 s
𝑓 = 2 ∙ 103 ∙ = 5,277 Hz.
2 000 mm

Se verifică îndeplinirea condiţiei:

f ≤ fad , (3.8.20)

68
în care fad este frecvenţa admisibilă a flexiunilor curelei trapezoidale. Pentru fad se admit
măsurile [14]: fad = 40 Hz, pentru curele cu inserţie în reţea şi fad = 80 Hz, pentru
curelele cu inserţie de şnur.
Se alege curea cu inserţie în reţea.
Se obţine:
f = 5,277 Hz ≤ fad = 40 Hz,
ceea ce înseamnă că este satisfăcută condiţia (3.8.20).
Se calculează numărul preliminar de curele trapezoidale cu formula (cf. [14]):
𝑃1.𝑐 ∙ 𝑐𝑓
𝑧0 = , (3.8.21)
𝑃0 ∙ 𝑐𝐿 ∙ 𝑐𝛽
unde cf este coeficientul de funcţionare, cL – coeficientul de lungime, cβ − coeficientul
de înfăşurare iar P0 − puterea nominală transmisă de o curea.
Din [14], tabelul 5.67 (conform STAS 1163-71), se alege cf = 1 (deoarece
puterea nominală transmisă de o curea P0 este mică), din [14], din tabelul 5.68 (conform
STAS 1163-71), cL = 0,9 (pentru curea de tipul SPb), din [14], tabelul 5.69 (conform
STAS 1163-71), se alege cβ = 0,99.
Măsura lui P0 se alege din [14], tabelele 5.77 ÷ 5.81, în funcţie de Dp.1, it.c.t şi n1.
Se obţine:
26,95 kW ∙ 1
𝑧0 = = 5,738
5,271 kW ∙ 0,9 ∙ 0,99
Numărul definitiv de curele se determină cu relaţia, preluată din [14]:
𝑧0
𝑧= , (3.8.22)
𝑐𝑧
în care cz este coeficientul numărului de curele.
În funcţie de z0, se alege din [14], tabelul 5.82, valoarea cz = 0,85 şi rezultă:
5,738
𝑧= = 6,751.
0,85
Deci,
z ≤ 8,
şi se alege z = 7.

3.9. Determinarea volumului de lichid care curge prin conducta de

amestec la fiecare cursă în timpul unui ciclu și a debitului de pompare
Se consideră o P.Ad “Insert”, de tipul P 2⅜ x 1¼ , caracterizată prin Dp = 1¼”
cilindrul cu cămăşi, cu 𝜂𝑣 = 0,65, antrenată de o G.PP al cărei tronson superior de ¾”,
PL fiind cu diametrul nominal 28,6 mm, cu filet P¾. Lungimea cursei de adâncime (Sp)
este de 1,086 m, lungimea cursei de suprafaţă (S) de 1,2 m, iar numărul de curse duble
pe minut efectuat de CB este 19,56.
Se notează cu Vr.C volumul real refulat de pompă, care este dat de expresia:
Vr.C = VC ∙ 𝜂𝑣 (3.9.1)
iar cilindreea VC se calculează cu expresia:
VC = 𝐴𝑝 ∙ 𝑆𝑝 . (3.9.2)

69
 Volumul dezlocuit de prajina lustruită are expresia de forma:
𝑉𝑃𝐿 = 𝐴𝑃𝐿 ∙ 𝑆. (3.9.3)

Pe baza acestor date, rezultă:

VC = 791,730 ∙ 10−4 dm2 ∙ 10,86 dm = 0,859 dm3 .
𝑉𝑟.𝐶 = 0,859 dm3 ∙ 0,65 = 0,558 dm3 ;
𝑉𝑃𝐿 = 642,424 ∙ 10−4 dm2 ∙ 12 dm = 0,771 dm3 .
Ca urmare, se constată că:
a) 𝑉𝑟.𝐶 < 𝑉𝑃𝐿 ;
b) sonda nu debitează la CA, deoarece
VCA = VC ∙ 𝜂𝑣 − VPL ≤ 0, (3.9.4)
Rezultă:
VCA = − 0,213 dm3;
dar se revarsă din C.Am un volum de lichid egal cu volumul deficitar, adică
|VCA| = 0,213 dm3;
iar la CD volumul evacuat în C.Am este cel dezlocuit de PL,
VCD = VPL = 0,771 dm3 ,
volumul real evacuat în C.Am fiind cel dezlocuit de PL din care se scade volumul
deficitar din C.TE, adică volumul refulat de pompă,
Vr.CD = Vr.C = 0,558 dm3 ;
c) volumul total pe ambele curse este cel refulat de P.Ad,
V = Vr.C = 0,558 dm3 ;
d) debitul “sondei” este cel realizat de P.Ad, adică
Q = Vr.C ∙ v , (3.9.5)
unde v este frecvenţa curselor,
𝑛
𝑣= ∙ Hz, (3.9.6)
60
atunci
19,56
𝑣= ∙ Hz = 0,176 Hz,
60
Q = (0,558 ∙ 0,176) l/s = 0,0982 l/s.
Se observă că pompa nu debitează la CA, ci doar la CD deoarece presiunea
lichidului la capul de pompare la CD este mai mare decât la CA.

70
 3.10. Concluzii
În capitolul 3 a fost ales echipamentul de suprafaţă, respectiv unitatea de
pompare în funcţie de sarcina maximă de la CB. S-a ales UP 3T-1200-1000B, unitate
care răspunde regimului de pompare de adâncime (n = 19,56 c.d./min; S = 1,2 m).
În funcţie de parametrii UP s-au recalculat lungimea cursei pistonului, frecvenţa
de pompare, coeficientul de supracursă şi lungimea supracursei pistonului.
În funcţie de momentul necesar la arborele manivelelor s-a ales reductorul de
turaţie de tipul R10 şi motorul electric din seria ASI cu 8 poli de tipul ASI 180L-48-8.
În final, pe baza schemei de calcul, s-a ales transmisia prin curele trapezoidale,
şi s-au calculat parametrii acesteia.

71
72
73