C�ntec din batr�ni - Octavian Goga

Scrisoare
Contesei de Noailles; nasc. Principesa Br�ncoveanu1
Br�ncoveanu Constantin,
Boieriu vechiu si domn crestin...

�ti recitesc ravasu-n frantuzeste

Cu slova lui muiata-n ironie
Si, nu stiu cum, un g�nd ma ispiteste...
Ma iarta, doamna, ca ti-l spun si tie...
Tu ne-ai uitat, tu din strigarea noastra
Nu stii nimic, nimica nu te doare;
Nici Dunarea nu-ti pl�nge la fereastra,
Nici muntii mei nu pot sa te-nfioare...
Nu ne-ntelegi nici visul, nici cuv�ntul,
Nici c�ntecul tu nu ni-l poti cunoaste...
Din tara ta ti-a mai ramas pam�ntul,
Ai gr�u �n el, dar ti-ai uitat de moaste...
Abia o dat' c�nd te chema Bizantul,
Ai poposit la noi o clipa-doua:
Veriga m�ndra ce te-ai rupt din lantul
Unor vieti at�t de scumpe noua...
De-aceea azi te miri ca de-o poveste
C�nd cineva de rostul tau te-ntreaba,
O gluma-ti par cuvintele aceste
Si r�zi de noi, odrasla basaraba...
R�zi �n zadar! Trecutul ne-nfasoara
Oric�t de mult l-am surghiuni din minte...
Strabunii-n noi de veci nu vor sa moara
Si noi mintim, dar s�ngele nu minte!
Ei vin la noi... � S-acolo-n metropola
Pe malul Senei umbra lor strabate,
Suflarea lor patrunde sub cupola
Palatelor cu crestete bronzate...
C�ti logofeti si vornici nu se schimba
�n noaptea ta cu visuri zbuciumate...
� Cu noi �n drum doar pururea se plimba
Un tintirim de suflete uitate...
C�nd vei simti o jale vag-adese
Si-n linistea amurgului de toamna
Te vor fura �ndemnuri ne-ntelese,
Nu te mira: Sunt Br�ncovenii, doamna