Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ACRILICE Şl
SILICONICE LA ETANŞAREA ROSTURILOR ÎN CONSTRUCŢII (REVIZUIRE ŞI
COMPLETARE INSTRUCŢIUNE TEHNICĂ C 197-89
Indicativ GE 047-02
Cuprins
1.1. Prezentul ghid stabileşte condiţiile tehnice şi criteriile de performanţă admisibile corespunzătoare utilizării
chiturilor acrilice, butilice, poliuretanice, siliconice şi tiocolice, existente pe piaţa românească, pentru etanşarea
rosturilor în construcţii.
1.2. Cerinţele ce trebuie realizate şi menţinute pe întreaga durată de viaţă a chiturilor pentru etanşarea
rosturilor,în construcţii sunt cele stabilite prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.
1.3. Prezenta reglementare tehnică este aplicabilă la toate tipurile de rosturi orizontale, înclinate sau verticale, cu
sau fără variaţii dimensionale, situate atât la interior cât şi la exterior, imersate permanent/nepermanent în apă
sau neimersate.
1.4. Chiturile se aplică la etanşarea rosturilor ai căror pereţi pot fi constituiţi din beton greu sau uşor, sticlă, metale
ca atare sau protejate, lemn ca atare sau protejat, materiale plastice (policlorură de vinil, polimetacrilat de metil,
poliesteri armaţi cu fibre de sticlă etc), ţiglă, ceramică, materiale glazurate (gresie, faianţă), materiale emailate,
zidărie, piatră, plăci din gips etc.
1.5. Chiturile de etanşare menţionate nu se pot folosi ca elemente de îmbinare la structurile din beton
precoinprimat, beton armat etc, care trebuie să îndeplinească condiţia de rigiditate.
[top]
2. TERMINOLOGIE
2.1. Adâncimea chitului - cea mai mică distanţă dintre suprafaţa liberă a chitului şi partea inferioară a acestuia.
2.3.1. Pentru mişcări de tracţiune-compresiune, amplitudinea mişcării rostului este egală cu diferenţa dintre
lăţimea maximă şi minimă a rostului, cauzată de mişcări de tracţiune-compresiune.
2.3.2. Pentru mişcări de forfecare, amplitudinea mişcării rostului este egală cu lungimea maximă a deplasării,
măsurată în paralel cu direcţia de alunecare, între două puncte ale peretelui rostului care au fost iniţial situate pe
o perpendiculară a axei rostului.
2.4. Calibrare a rostului - operaţia de verificare a configuraţiei rostului, ce are drept consecinţă, dacă este cazul,
refacerea planeităţii suprafeţelor de aderenţă şi/sau a muchiilor rostului.
2.5. Chit - un material care, aplicat în stare uniformă într-un rost, îl etanşează prin adezivitate la suprafeţele
corespunzătoare interiorului rostului.
2.6. Chit elastic - chit care, după punerea în operă, prezintă un comportament predominant elastic, adică
tensiunile remanente induse în chit, ca urmare a deplasării rostului sunt sensibil proporţionale cu solicitările.
2.8. Chit multicomponent - chit livrat sub formă de mai mulţi componenţi separaţi, pentru a fi amestecaţi înainte
de aplicare, conform indicaţiilor producătorului.
2.9. Chit plastic - chit care, după punere în operă îşi conservă proprietăţi predominant plastice, adică tensiunile
remanente induse în chit, ca rezultat al deplasării rostului, se elimină rapid.
2.10. Coeziune - proprietate a unui chit supus unor eforturi de tracţiune de a se menţine unitar prin atracţie
intermoleculară.
2.11. Configuraţia rostului - forma geometrică a secţiunii transversale spaţiului intermediar dintre elementele de
construcţie.
2.12. Curgere - deplasare a chitului în afara rostului cu suprafaţă verticală (rost orizontal inversat şi rost vertical).
2.13. Deformaţie totală admisibilă - domeniul de defomiaţie în care chitul îşi păstrează capacitatea de etanşare
in timp.
2.14. Durabilitate a chitului - durată de viaţă probabilă a unui chit, în condiţii date ( de exploatare).
2.15. Durata de viată a chitului - perioada de timp în care un chit îşi îndeplineşte funcţiile sale. în practică,
durata de la aplicarea chitului şi momentul în care încetează să-şi îndeplinească funcţiile sale.
2.16. Grund (material de amorsaj) strat de acoperire aplicat pe pereţii rostului înainte de punerea în operă a
chitului în scopul asigurării aderenţei acestuia.
2.17. Lăţimea (deschiderea) rostului - distanţa dintre elementele de construcţie ce alcătuiesc rostul.
2.18. Pat de rost - material introdus în rost, care limitează adâncimea de aplicare a chitului şi care defineşte
baza profilului rostului.
2.19. Pereţii rostului - suprafeţele elementelor de construcţie ce alcătuiesc rostul, din care o parte, suprafaţa de
aderenţă, intră în contact cu chitul.
2.20. Reticulare - transformare ireversibilă a unui chit din stare lichidă sau păstoasă în stare plastică sau
elastică.
2.21. Revenire elastică - proprietate a unui chit prin care forma şi dimensiunile iniţiale ale materialului sunt
integral sau parţial recuperate la îndepărtarea solicitării care cauzează deformaţia.
2.22. Rost de construcţie - spaţiul dintre două elemente sau tronsoane de construcţie din materiale identice sau
diferite, prevăzut în proiect sau datorat toleranţelor elementelor de construcţie învecinate.
2.23. Rupere adezivă - ruptură la interfaţa dintre un chit şi un suport.
2.25. Suprafaţa de aderenţă - porţiunea din peretele rostului, care vine în contact direct cu chitul.
2.26. Timp de depozitare - perioadă după fabricare, în timpul căreia un chit depozitat în condiţii bine definite,
poate fi pus în operă şi îşi păstrează caracteristicile funcţionale.
2.27. Timp de finisare - intervalul de timp, după aplicarea chitului în rost, în care suprafaţa acestuia poate fi
netezită.
2.28. Timp de lucrabilitate (aplicare) - intervalul de timp în care, după amestecarea componentelor, chitul se
poate aplica în rost (acesta nu reticulează).
[top]
3. REFERINŢE
[top]
4. AGENŢI ŞI SOLICITĂRI
Rosturile din construcţii etanşate cu chituri trebuie să-şi menţină capacitatea funcţională sub acţiunea următorilor
agenţi:
- contracţie sau întărire, datorită pierderii de materiale volatile sau de plastifianţi sau ca urmare a modificărilor de
natură chimică;
4.2. Apa
- asupra zonei de contact între chitul de etanşare sau grund şi elementele de construcţie adiacente: micşorarea
aderenţei, infiltraţii, umflare.
Efectele acţiunii radiaţiilor ultraviolete asupra chitului de etanşare aplicat la exterior sunt:
- degradarea chimică, urmată de modificarea proprietăţilor mecanice (rezistenţă, elasticitate, aderenţă etc);
- modificarea culorii.
Efectele acţiunii substanţelor chimice asupra chitului de etanşare utilizate la exterior sunt:
- transformări chimice;
- micşorarea aderenţei.
4.5. Microorganisme
- solicitări combinate.
- degradarea chimică;
- modificarea culorii.
[top]
5. ROSTURI
- rosturi cu solicitări de tracţiune-compresiune în chitul de etanşare; ex. rosturi cap la cap, fig. 1.;
- rosturi cu solicitări de forfecare în chitul de etanşare, perpendiculare pe axa longitudinală a rostului, ex. rosturi
petrecute, fig. 2.;
- rosturi supuse solicitărilor lente; ex. între elementele prefabricate din beton.
În funcţie de condiţiile de punere în operă mişcările în aparenţă lente se pot compune din numeroase mişcări
mici, sacadate, de viteză mare.
- rosturi care sunt supuse unor solicitări alternante, frecvente, prin variaţia de temperatură şi umiditate, şocuri,
vibraţii etc;
- rosturi care sunt supuse totdeauna unor solicitări într-un singur sens; ex. mişcări de contracţie sau tasare.
- rosturi cu chitul expus total; ex. rosturile pereţilor exteriori de faţadă cu material de etanşare dispus la exterior
(chitul este expus direct acţiunii razelor solare, ploii etc);
- rosturi cu chitul protejat parţial; ex. rosturile de la balcoane, arcade etc. (chitul este protejat de radiaţiile
ultraviolete şi de ploaie);
- rosturi cu chitul protejat total; ex. rosturile situate la interior (chitul este protejat şi de acţiunea radiaţiilor
ultraviolete şi de ploaie şi parţial protejat de solicitări termice).
- rosturi cu chituri de etanşare accesibile; ex.chit de etanşare acoperit de profile mobile sau chiar cu materiale
aparente, care sunt în general înlocuibile;
Lăţimea rostului este determinată de dimensiunile elementelor de construcţie care alcătuiesc rostul, de poziţia
acestor elemente (cap la cap, suprapuse etc.) şi de amplitudinea solicitării rostului şi poate fi între minimum 5 mm
şi maximum 25 mm.
- rezistenţa pereţilor rostului trebuie să permită preluarea eforturilor datorate deformaţiilor chiturilor;
[top]
6. CHITURI DE ETANŞARE
- chituri monocomponente;
- chituri multicomponente.
- chituri plastice;
- chituri elastice .
- Chituri acrilice sunt produse pe bază de răşini acrilice în dispersie apoasă sau în solvenţi utilizate la rosturi
curente şi de racordare în cazul solicitărilor de mică importanţă. Masele de etanşare acrilice în dispersie apoasă,
polimeri sau copolimeri ai acrilatului de etil sau butil trebuie protejate de acţiunea directă a apei cel puţin în
primele 24 de ore de la aplicare. Chiturile de etanşare acrilice conţinând solvenţi sunt polimeri sau copolimeri ai
acrilatului de etil sau butil cu o cantitate mică de solvent necesară pentru prelucrabilitate. După aplicare aceste
chituri se întăresc prin eliminarea solventului sau a mediului de dispersie. Sunt în general chituri plastice. Aderă
la suporturi de beton, lemn, cărămidă.
- Chituri butilice, pe bază de poliizobutilenă, folosite la etanşarea rosturilor de racordare în cazul solicitărilor de
mică importanţă sau pe bază de poliizobutilenă modificată cu răşini alchidice sau uleiuri sicative, folosite la
etanşarea ferestrelor şi rosturilor de racordare cu solicitări limitate. După aplicare se întăresc prin eliminarea
solventului. Sunt în general chituri plastice. Aderă la suporturi de beton, lemn, cărămidă, metal, sticlă.
- Chituri poliuretanice, aplicabile sub formă păstoasă, se întăresc prin reticulare în contact cu umiditatea
atmosferică (cele monocomponente) sau prin reacţie chimică internă (cele multicomponente). Sunt în general
chituri elastice. Se utilizează pentru toate tipurile de rosturi. Aderă la majoritatea materialelor de construcţii:
beton, metal, sticlă, lemn, cărămidă, materiale plastice, gresie, faianţă etc.
- Chituri siliconice, aplicabile sub formă păstoasă, se întăresc prin reticulare în contact cu umiditatea atmosferică.
Se diferenţiază între ele prin sistemul chimic de reticulare (acetoxi, neutru, acid). Sunt în general chituri elastice.
Se utilizează la etanşarea diferitelor tipuri de rosturi, în general cele neacoperite de un alt material. Aderă la
majoritatea materialelor de construcţii: beton, metal, sticlă, lemn, cărămidă, materiale plastice, gresie, faianţă etc.
- Chituri tiocolice (polisulfidice), mono- sau bicom-ponente, aplicabile sub formă păstoasă, se întăresc prin reacţie
chimică internă. Sunt în general chituri elastice. Se utilizează la etanşarea diferitelor tipuri de rosturi. Au aderenţă
bună la o mare varietate de suporturi - beton, lemn, sticlă, metal, ceramică, materiale plastice etc.
Cele şase cerinţe, obligatoriu a fi menţinute pe întreaga durată de viaţă a chiturilor de etanşare, conform
prevederilor Legii 10/1995, sunt următoarele:
Chiturile de etanşare trebuie să-şi menţină în timp rezistenţa mecanică, rezistenţa la medii chimice (pentru
chiturile expuse în condiţii de coroziune) sau a rezistenţei la radiaţii nucleare (pentru chiturile utilizate la centrale
nucleare), elasticitatea şi adezivitatea.
Chiturile de etanşare trebuie să-şi menţină în timp adezivitatea, stabilitatea la condiţii climatice sau de coroziune
severe, impermeabilitatea Ia apă şi vapori de apă, precum şi rezistenţa la iradiere (pentru chiturile folosite la
centrale nucleare).
Chiturile de etanşare trebuie să nu influenţeze semnificativ caracteristicile de comportare la foc ale elementelor
de construcţie Ia care sunt aplicate.
Chiturile de etanşare trebuie să-şi menţină în timp stabilitatea chimică astfel încât să nu fie periclitată sănătatea şi
igiena oamenilor (să nu elimine noxe, să nu conţină componenţi ce pot migra în mediu) urmărindu-se totodată şi
protecţia mediului înconjurător.
Chiturile de etanşare trebuie să asigure închiderea neetanşeităţilor, astfel incat să fie menţinute caracteristicile de
izolare fonică ale elementelor pe care se aplică.
6.3.1. Chiturile de etanşare utilizate la etanşarea rosturilor trebuie să fie agrementate în România, de un
laborator autorizat; pentru utilizări speciale chiturile vor avea, de asemenea, avizele speciale necesare elaborate
de organisme romaneşti autorizate.
6.3.2. Recomandările de utilizare trebuie să fie făcute de specialişti cu calificare adecvată şi experienţă în
domeniu.
6.3.3. Chiturile de etanşare trebuie să fie puse în operă de echipe de lucru cu calificare şi experienţă adecvate,
sub conducerea şi controlul permanent al unui personal ingineresc de specialitate.
6.3.4. La aplicarea chiturilor de etanşare se vor respecta următoarele reguli referitoare la:
- chiturile elastice trebuie să fie aplicate pe o adâncime egală cu jumătate din lăţimea rostului, dar nu mai mică de
5-8 mm, în funcţie de tipul rostului.
6.4. Criterii de performanţă de care trebuie să se ţină seama la alegerea chiturilor de etanşare
- rezistenţa la oboseală
- impermeabilitatea la apă
- curgerea în rost
- adezivitatea
In tabelul nr. 1. sunt prezentate criteriile, nivelele de performanţă şi domeniile de utilizare pentru chiturile de
etanşare, precum şi metodele de determinare ale acestora.
Tabelul nr. 1.
Metode de
Criterii de performanţă Nivele de performanţă Domenii de utilizare
determinare
1 2 3 4
Să nu prezinte modificări
adezive sau coezive după Rosturi cu amplitudini până
A1:25 cicluri de oboseală cu la 5%
jocuri succesive de 5%
Rosturi cu solicitări de
mică importanţă şi
10 < R240%
amplitudine de 10%
Rosturi cu solicitări de
tracţiune-compresiune şi
40 < R3 70% amplitudini de 15%
Rosturi cu solicitări de
tracţiune-compresiune sau
70 < R2 90% forfecare şi amplitudini de
20%
Rosturi cu solicitări
alternante, frecvente şi
R5 > 90% amplitudini de 20%
Să nu prezinte modificări
adezive sau coeziuni după 10
serii de cîte: Rosturi situate la exterior,
Rezistenţa la
- 10 cicluri de îmbătrânire expuse total la agenţi
îmbătrânire accelerată
accelerată atmosferici
- 25 cicluri de oboseală, la
deformaţia totală stabilită la
pct. 2
C2 - după max. 1h de la
aplicare, su-prafaţa chitului tre- Rosturi orizontale
Curgerea în rost buie să fie netedă
STAS 8622
C3 - după max. 2h de la
aplicare, chitul nu trebuie să Rosturi orizontale
curgă sau să prezinte tendinţă inversate
de curgere
[top]
7. PUNEREA IN OPERA
Înainte de punerea în operă a chitului este necesară o verificare a configuraţiei rostului. Această verificare va
conduce, dacă este cazul, la următoarele operaţii:
Aderenţa chitului la suprafeţele rostului constituie un factor determinant pentru obţinerea unei etanşări corecte şi
durabile. De aceea trebuie acordată o atenţie sporită la pregătirea suprafeţelor de aderenţă prin:
De asemenea, suprafeţele de aderenţă nu trebuie să fie acoperite cu gheaţă sau umiditate provenită din
condensare.
Fişa tehnică dată de producătorul de chit trebuie să definească modalităţile de aplicare a grundului, şi anume:
consumuri, criterii şi mod de aplicare, timp de uscare, modul de preparare pentru cele bicomponente. Dacă
grundul este susceptibil să reacţioneze cu patul de rost, grundul trebuie aplicat înainte de punerea în operă a
patului de rost. Dacă grundul trebuie să rămână umed sau lipicios în momentul punerii în operă a chitului, patul
de rost trebuie aplicat în prealabil.
Materialul ce constituie patul de rost trebuie să fie pus în operă în stare comprimată, în rost, la o adâncime
corespunzătoare de etanşare. Extremităţile fâşiilor sau cordoanelor de material de pat de rost trebuie pozate cap
la cap, fără suprapuneri, întreruperi sau umflări .
7.1.5. Pentru asigurarea calităţii lucrărilor de etanşare trebuie să se aibă în vedere şi prevederile de la pct. 9.1.
Chiturile de etanşare monocomponente livrate în cartuşe nu necesită o pregătire specială putând fi aplicate ca
atare în rost.
Chiturile de etanşare monocomponente, livrate în butoaie, trebuie introduse în cartuşe pentru pistol, cu ajutorul
dispozitivului de încărcare a cartuşelor.
Chiturile de etanşare bicomponente livrate predozat de producător, se amestecă conform indicaţiilor acestuia
direct în ambalajul de livrare cu ajutorul unui dispozitiv de amestecat chituri.
Amestecarea componenţilor se face ţinând cont de caracteristica prelucrabilitate (durata de aplicare pană la
reticulare) respectiv penetrabilitatea chitului, pentru evitarea reticulării chitului, în vasul în care s-a făcut
reticularea.
Dozarea corectă a componentelor şi amestecarea până la omogenizarea perfectă a acestora sunt factori
determinanţi ai unei etanşări de calitate.
Pentru rosturile verticale şi înclinate aplicarea chitului se începe de la baza rostului, menţinând pistolul înclinat la
45°, astfel încât la ieşirea chitului prin duza pistolului acesta să fie presat atât pe peretele rostului cât şi pe patul
de rost. Viteza de înaintare a cordonului de chit este impusă de gradul de umplere a rostului. Dacă este necesar
se aplică şi alte cordoane de chit până la umplerea totală a rostului. Dacă se constată o tendinţă de curgere a
chitului în rost se sistează lucrările şi se verifică în laborator calitatea chitului.
La rosturile orizontale se aplică primul cordon de chit în unghiul de la baza rostului şi prin straturi succesive se
umple treptat tot rostul.
În cazul întreruperii lucrărilor de etanşare pe o durată mai mare de 1,5 ore sau la terminarea lucrărilor, sculele şi
dispozitivele utilizate se curăţă de resturile de chit cu ajutorul unor deşeuri textile înmuiate în solvenţi adecvaţi,
pentru evitarea reticulării chitului pe acestea.
După aplicarea chiturilor în rost, pentru asigurarea calităţii lucrărilor de etanşare trebuie să se aibă în vedere şi
prevederile de la pct.9.2.
Chiturile de etanşare aplicate cu pistolul, prezintă o suprafaţă neregulată şi, în funcţia de destinaţia construcţiei,
se netezeşte cu şpaclul plan sau profilat. Netezirea se face la rosturile verticale de jos în sus şi pe măsură ce se
strânge chit pe şpaclu, acesta se îndepărtează, pentru evitarea murdăririi pereţilor.
În cazul rosturilor de la bazine, rezervoare etc, suprafaţa chitului se finisează plan, pentru a prezenta rezistenţă
maximă la presiunea lichidului din interiorul bazinului. La rosturile orizontale, este necesară verificarea proprietăţii
de autonivelare a chitului şi, dacă este cazul se finisează suprafaţa chitului cu şpaclul plan.
[top]
8.1. Grunduri
Chiturile de etanşare pot fi utilizate cu aplicarea de grunduri sau amorse speciale pe pereţii rostului, în funcţie de
natura chimică a materialului de etanşare şi de recomandarea producătorului respectiv.
În rosturile cu adâncimea mai mare decât adâncimea necesară a chitului se utilizează următoarele tipuri de
materiale pentru patul de rost:
Sculele şi dispozitivele uzuale necesare pentru realizarea lucrărilor de etanşare a rosturilor sunt:
- pistol pentru aplicarea chitului în rost, cu duze de diverse dimensiuni, forme şi diametre, în funcţiie de
dimensiunea rostului care trebuie etanşat, în variantele;
[top]
În vederea asigurării calităţii etanşării, înainte de aplicarea chitului, trebuie să se verifice îndeplinirea unor condiţii
de către rost, chit şi mediul de lucru.
- umiditatea suportului;
- temperatura;
- umiditatea.
[top]
Pe durata lucrărilor de etanşare se vor respecta cu stricteţe, măsurile de protecţie a muncii prevăzute în:
- Legea privind protecţia muncii, nr. 90/1996, modificată şi completată cu Legea 177/2000;
- Regulament privind protecţia şi igiena muncii în construcţii, aprobat de Ministerul Lucrărilor Publice şi
Amenajării Teritoriului, 1993;
- Norme Specifice de Protecţia Muncii pentru lucrări de izolaţii termice, hidrofuge şi protecţii anticorozive", 1998.
Pe durata lucrărilor de etanşare se vor respecta cu stricteţe măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor
prevăzute în:
- Dispoziţia Generală de ordine interioară privind prevenirea şi stingerea incendiilor, DGPSI 001/1999;
- Dispoziţii Generale privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, nr. 002/1999;
- OG privind apărarea împotriva incendiilor, nr. 60/1997, aprobat prin Legea 212/1997.
[top]
Anexa 1
EXEMPLIFICĂRI DE ROSTURI
[top]
Anexa 2
[top]