Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Indicativ: MP 022-2002
Cuprins
- definirea valorii termice - conductivitatea termică – pentru materiale şi produse utilizate în construcţii;
- regulile de obţinere;
1.2. Metodologia permite evaluarea în mod unitar a valorilor termice ale materialelor/produselor astfel încât
devine posibilă compararea performanţelor termice obţinute cu materiale/produse similare realizate de diverşi
producători.
1.3. Pe baza valorilor termice de bază, declarate şi de calcul ale diverselor materiale şi produse, se pot lua
deciziile tehnice şi se pot configura soluţii pentru elemente de construcţii care să permită în exploatare atât
asigurarea gradului de confort termic, cât şi reducerea consumului de energie.
1.4. Metodologia se referă la conductivitatea termică pentru materiale şi produse pentru construcţii, pline sau cu
goluri, şi pentru materiale izolatoare, nemontate în elemente de construcţie. Metodologia nu se referă la
elemente de construcţie.
1.5. În conformitate cu metodologia prezentă se pot obţine, prin regulile de conversie date, valorile termice de
calcul (conductivitateaşi/sau rezistenţa de calcul) pornind de la valorile termice de bază sau declarate, obţinute
prin măsurări sau tabulate, ţinând seama de influenţa parametrilor temperatura şi/sau umiditate ale materialului/
produsului în exploatare.
1.6. Valoarea de calcul a unei caracteristici termice a unui material/produs este acea valoare determinată,
stabilită, pentru o aplicaţie specifică, pe care materialul o asigură în exploatare, înglobat în construcţie, ţinând
seama de condiţiile climatice, respectând reglementările naţionale în domeniu, fiind utilizată în calculele termice
pentru construcţii. Un material/produs poate avea mai multe valori termice de calcul, în funcţie de aplicaţia
prevăzută.
- specialiştilor, oferind reguli unitare, aplicabile pentru toate produsele, de obţinere a valorilor termice de calcul
pentru diverse condiţii de temperatură şi umiditate ale materialului/produsului, în exploatare.
1.9. Metodologia au stabileşte valori pentru conductivităţile de calcul ale materialelor şi produselor. Pentru
această mărime, valorile utilizate în calculele termice se vot prelua din normele şi normativele în vigoare, dacă
materialul/produsul se va alia, în exploatare, în condiţiile de temperatură şi umiditate pentru care aceste valori
corespund Dacă condiţiile de exploatare diferă, se vor obţine valorile de calcul utilizând relaţiile de conversie din
prezenta metodologie.
[top]
2. REFERINŢE NORMATIVE
2. STAS 12057-82 - Măsurarea rezistenţei la transfer termic a elementelor de închidere ale clădirilor
3. SR EN ISO 6946:1998 - Părţi şi elemente de construcţie - Rezistenţa termică şi transmitanţa termică - Metodă
de calcul
[top]
3.1. Definiţii
3.1.1. Material – parte dintr-un produs, care nu ţine seama de formă, dimensiuni sau finisaj.
3.1.2. Produs - forma finală a unui material, finisat, gata pentru utilizare, având formă si dimensiuni date.
3.1.3. Starea uscat (sinonim: dry. sec) - starea atinsă de material/produs după uscare în condiţii convenţionale,
indicate în normele de material sau produs.
3.1.4. Valoare termică - termen desemnând în mod obişnuit conductivitatea termică şi/sau rezistenţa termică.
3.1.5 Condiţii de referinţă - ansamblul de condiţii identificând o stare de echilibru aleasă ca referinţă pentru
valorile termice ale materialului/produsului.
3.1.6. Conductivitatea termică de bază - valoarea conductivităţii termice a unui material/produs la starea uscat,
determinată conform unor norme anume, şi utilizată pentru a determina conductivitatea termică de calcul.
3.1.7. Conductivitatea termică declarată - valoarea conductivităţii termice a unui material/produs stabilită în
anumite condiţii de referinţă privind umiditatea, temperatura şi gradul de maturizare ale materialului/produsului.
3.1.8. Conductivitate termică de calcul - valoarea conductivităţii termice a unui material/produs, în condiţii
interne şi externe specifice, care poate fi considerată ca fiind reprezentativă pentru performanţele
materialului/produsului incorporat în construcţie, în. condiţii de exploatare.
3.1.9. Umiditate relativă masică cantitatea de apă evaporabilă din material/produs (diferenţa dintre masa
materialului umed, m1 şi masa materialului uscat, m2) raportată la masa materialului umed m1.
3.1.10. Umiditate absolută masică cantitatea de apă evaporabilă din material/produs (diferenţa dintre masa
materialului umed, m1 şi masa materialului uscat, m2) raportată la masa materialului uscat m2.
3.1.11. Umiditate volumică - volumul apei evaporabile raportat la volumul materialului. (Volumul materialului
poate fi cel în stare umedă, sau cel în stare uscată; trebuie specificat atunci când este menţionată umiditatea
volumică.
Simbolul
Simbolul Termenul
unităţii, SI
T Temperatura K
[top]
4.1. Se numesc valori termice de bază acele valori pe bază cărora se stabilesc valorile termice de calcul. Valorile
termice de bază nu se utilizează pentru calculele termice ale elementelor de construcţie fiind valori pentru starea
uscat, diferită de starea reală, în exploatare,a produsului sau materialului.
şi/sau
Pe baza comparării valorilor termice de bază se pot aprecia performanţele termice ale unui anume tip de produs
realizat de diverşi producători.
4.3. Din punctul de vedere al umidităţii, pentru a fi considerate valori termice de bază, conductivitatea termica
şi/sau rezistenţa termică trebuie să fie exprimate obligatoriu pentru starea uscat amaterialului sau produsului.
Valoarea termică la starea uscat, fie a fost determinată la aceasta stare, fie a fost obţinută prin conversia Ia
starea uscat a valorii determinate la o anumită umiditate.
4.4. Din punctul de vedere al temperaturii, pentru a fi considerate valori termice de bază, conductivitatea termică
şi/sau rezistenţa termică trebuie să fie exprimate obligatoriu pentru temperatura de 10°C, în care caz valorile
termice de bază se simbolizează astfel:
lb ≡ l10, uscat
Rb ≡ R10, uscat
Valoarea termică la temperatura de 10°C, fie a fost determinată la această temperatură, fie a fost obţinută prin
conversia la această temperatură a valorii termice determinate la o altă temperatură.
4.5. Valoarea termică de bază, fiind exprimată la 10°C şi starea uscat, este identică cu valoarea termică
declarată, atunci când aceasta se exprimă la setul de condiţii 10°C, uscat (a se vedea Capitolul Conductivitatea
termică declarată).
4.6. Cunoaşterea valorilor termice declarate, la setul de condiţii 23°C, uscat, permite conversia la setul de condiţii
10°C, uscat,valoarea obţinută putându-se considera valoarea termică de bază.
4.7. Pornind de la conductivitatea termică de bază (rezistenţa termică de bază) se calculează conductivitatea
termică de calcul (rezistenţa termică de calcul) respectând schema logică:
corecţia de temperatură
corecţia de umiditate
(concrete, de exploatare)
↓
4.8. Producătorul, fabricantul, distribuitorul au obligaţia să furnizeze pentru produsul pus pe piaţă conductivitatea
termică de bază/declarată sau de calcul, determinate după unul din procedeele arătate în continuare.
4.9. În cazul produselor pline şi omogene (fără goluri, fără perforaţii) şi a mortarelor de zidărie şi tencuială,
conductivitatea termică de bază, lb, a materialului (ciobului) din care este realizat produsul va desemna şi
valoarea conductivităţii termice de bază, echivalentă, a produsului plin.
4.10. Conductivitatea termica de bază, pentru produse pline şi mortare, poate fi determinata sau stabilită:
- cu ajutorul valorilor din tabelele date în standardele sau normativele în vigoare, în care se indică valoarea
conductivităţii termice pentru diferite mase volumice ale produsului plin sau materialului;
- pe baza de încercări, măsurări, efectuate după metode standardizate, pe eşantioane de material prelevate în
conformitate cu prevederile din standardele de produs;
- pe baza utilizării unei relaţii grafice între conductivitatea termică l şi masa volumică a materialului/produsului
uscat, pentru anumită temperatură, similară cu relaţia grafică rezultată din valori tabulate pentru acelaşi tip de
produs.
4.11. Pentru oricare din situaţiile anterioare trebuie să fie precizate valorile umidităţii şi temperaturii produsului
pentru care acea valoare a conductivităţii termice îl caracterizează (a se vedea şi Nota din Anexa F).
4.12. Pentru valorile conductivităţii termice calculate pe baza valorilor tabulate exprimând legătura l - masa
volumică la stare uscat, trebuie avute în vedere următoarele:
- valorile tabulate se utilizează în cazul în care, pentru produsul considerat, există la fabricant, producător,
implementat în producţie, un sistem certificat de determinări curente de control a masei volumice, dar nu există
valori măsurate direct pentru conductivitatea termică;
- valorile tabulate l10 uscat, pentru diferite materiale/produse pentru construcţii se prezintă în anexa A. Masa
volumică din tabele este pentru starea uscat. (În tabele se prezintă, de asemenea,coeficientul de conversie a
umidităţii).
4.13. Valorile conductivităţii termice de bază. rezultate prin măsurări, încercări efective, sau rezultate prin
conversia valorilor astfel măsurate, trebuie să fie obţinute, îndeplinind condiţiile:
- să se efectueze încercări cel puţin la începutul producţiei unui tip de produs sau când intervin schimbări
importante în materia primă sau procedeul de fabricaţie;
- să fie respectată procedura de obţinere a eşantioanelor de produs pentru măsurări, indicată în standardul de
produs; Respectarea acestor cerinţe permite a considera că eşantionul reprezintă produsul;
- eşantioanele pentru măsurători, încercări, să fie aduse la starea de condiţionare privind umiditatea şi
temperatura indicate în norma de determinare;
- metoda de măsură a valorii termice trebuie să fie o normă în vigoare, românească, europeană sau
internaţională, indicată de regulă în norma de produs;
- valoarea termică trebuie să fie media aritmetică a cel puţin trei determinări.
4.14. Pentru valorile conductivităţii termice obţinute pe baza utilizării relaţiei grafice dintre l şi masa volumică la
stare usca, în care valorile l şi masa volumică sunt determinate efectiv, pentru început. trebuie să fie îndeplinite
cerinţele de la pct. 4.13.
Utilizarea metodei presupune că:
- s-a stabilit din valorile tabulate, prevăzute în norme în vigoare, corelaţia dintre l şi masa volumică, pentru
produsul plin sau materialul prevăzut;
- s-a stabilit plaja pentru valorile masei volumice la starea uscat care se obţin în producţie (sau plaja de valori
prevăzută în norma de produs);
- s-au efectuat cel puţin trei măsurări individuale, atât a masei volumice la starea uscat j, cât şi a conductivităţii
termice lj; prin valorile măsurate pe eşantioane diferite se asigură că valoarea de bază ce se va determina este
reprezentativă pentru produsul analizat;
- cele trei încercări efectuate sunt pe eşantioane provenind din loturi de producţie diferite şi reprezintă plaja de
masă volumică realizată de producător.
Valoarea de bază pentru conductivitatea termică va fi determinată plecând de la valoarea medie obţinută pentru
l şi de la variaţiile limită superioară şi inferioară ale valorii l, faţă de valoarea medie.
4.15. Obţinerea valorii l şi a limitelor sale de variaţie, conform pct. 4.14. se realizează parcurgând etapele (a se
vedea figura 1):
a) se trasează curba Co, reprezentând corelaţia dintre l şi masa volumică la stare uscat, pe baza valorilor
tabelate date în norme sau normative în vigoare, româneşti, europene sau internaţionale;
b) se calculează media aritmetică a celor trei valori j, şi media aritmetică a celor trei valori lj, convertite la starea
10°C şi uscat;
c) se fixează în grafic punctul A, având drept coordonate valorile medii determinate la pct. b;
e) se determină masa volumică medie a producţiei, pentru produsul analizat, pe baza valorilor determinate curent
prin măsurători certificate în laboratorul uzinal. Pe baza acestei valori (pct. m) se determină în ordonată valoarea
medie pentru conductivitatea termică (punctul lm).
f) se stabileşte în abscisa intervalul de variaţie a masei volumice la starea uscat pentru producţia realizată şi
pentru produsul analizat;
g) se calculează şi se notează în abscisă masele volumice ale produsului caracterizând 10% şi 90% din
producţia realizată, cu nivel de încredere de 90%;
h) se stabilesc în ordonată valorile limită superioară şi inferioară pentru l (punctele lmax şi lmin).
Valoarea conductivităţii termice de bază, la 10°C, uscat, care se consideră a caracteriza producţia realizată,
pentru produsul respectiv, va fi valoarea lm (obţinută în grafic) ± variaţiile reprezentând diferenţa între valorile
limită superioară şi inferioară faţă de valoarea medie.
Metoda determinării în acest fel a valorii l se aplică cu precădere pentru controlul indirect al caracteristicilor
termice l a producţiei realizate, cunoscând prin determinări curente, certificate, în laboratorul uzinal, masa
volumică medie Ia starea uscat, fără a mai fi determinate efectiv valorile l, utilizând alura de variaţie conform
curbei C1.
NOTĂ:
Pentru produsul analizat trebuie să se verifice cel puţin o dată pe an încadrarea valorii conductivităţii termice în
limitele stabilite prin grafic, pornind de la valorile parametrilor masei volumice la starea uscat, obţinută prin
măsurători efective.
• Dacă valoarea pentru l nu depăşeşte valoarea limită superioară, conformitatea este demonstrată.
• Dacă valoarea l, depăşeşte limita superioară vor fi prelevate prin hazard trei noi eşantioane suplimentare, fiind
supuse aceloraşi determinări pentru a verifica dacă valoarea l se situează sub lmax. Producătorul trebuie să
analizeze cauzele şi să ia măsurile necesare corective pentru a evita depăşirea valorilor lmax.
Valorile sunt considerate ca fiind confirmate dacă cel mult o valoare măsurată depăşeşte valoarea lmax cu cel
mult 10%, dar media pentru l a celor trei măsurări este inferioară sau cel mult egală cu limita superioara a valorii
l.
Neîncadrarea în aceste limite conduce la obligativitatea ca producătorul să modifice valorile considerate pentru
l.
Conductivitatea termică de bază pentru produse cu goluri, perforaţii (obţinerea acestor valori prin calcul sau
măsurători efective)
4.16. Conductivitatea termică de bază pentru produse cu goluri, perforaţii, produse neomogene, nemontate în
elemente de construcţie, poate fi determinată prin calcul pornind de la valoarea l de bază a materialului
(ciobului) din care este realizat produsul, ţinând seama de geometria golurilor de aer din produs. Valoarea
obţinută caracterizează produsul în configurarea analizată.
4.17. Pentru a determina conductivitatea termică a produselor cu goluri, nemontate în elemente de construcţie,
se utilizează calculul numeric (metoda diferenţelor finite sau metoda elementelor finite).
4.18. Pentru calculul valorilor termice ale produsului cu goluri nemontat în elemente de construcţie trebuie
cunoscute ca date de intrare:
4.19. Calculul simplificat al valorilor termice pentru produsele cu goluri se face în conformitate cu SR EN ISO
6946:1996.
Co – curba l - masă volumică la starea uscat, pe baza valorilor tabelate preluate din norme în vigoare.
A – punctul având drept coordonate mediile aritmetice ale masei volumice la starea uscat j şi ale conductivităţii
termice lj la 100C, uscat
m - punctul reprezentând masa volumică medie pentru producţia realizată şi pentru produsul respectiv
lm - punctul reprezentând conductivitatea termică medie, la 10°C, uscat, pentru producţia realizată şi pentru
produsul respectiv
lmax, lmin - - punctele reprezentând conductivitatea termică maximă, respectiv minimă, la 10°C, uscat, pentru
producţia realizată şi pentru produsul respectiv
4.20. Valorile termice (conductivitatea termică şi/sau rezistenţa termică) de bază ale produsului cu goluri se pot,
de asemenea, deduce prin calcul pornind de la valorile termice ale zidăriei, valori obţinute prin măsurători
efective asupra elementului de construcţie realizat cu aceste produse cu goluri.
4.21. Pentru obţinerea valorilor termice de la pct. 4.20. trebuie adoptat următorul mod de lucru:
- se măsoară rezistenţa termică şi/sau conductivitatea termică echivalentă pe fiecare din pereţii realizaţi, urmând
normele în vigoare, interne, europene sau internaţionale;
- se măsoară conductivitatea termică a mortarului de zidărie utilizat, precum şi toate elementele geometrice;
- se calculează rezistenţa termică medie şi/sau conductivitatea echivalentă medie a peretelui, plecând de la cele
trei valori determinate, convertindu-se apoi ca valoare termică de bază pentru starea uscat şi temperatura de
10°C;
[top]
5.1. Conductivitatea termică declarată este acea valoare posibil de obţinut (care ne aşteptăm a se obţine) pentru
produsele pe care le caracterizează, fiind:
- stabilită pe baza datelor măsurate, în condiţii de referinţă privind temperatura, umiditatea şi gradul de
maturizare,îmbătrânire;
5.2. Conductivitatea/rezistenţa termică declarată se determină şi se exprimă sub un set de condiţii privind
temperatura medie,umiditatea şi gradul de maturizare, îmbătrânire ale produsului/materialului.
5.3. Pentru a evita conversia valorilor termice măsurate în alte condiţii, la condiţiile de referinţă privind umiditatea
şi temperatura se recomandă ca măsurările valorilor termice să fie făcute chiar la valorile de referinţă.
Valoarea declarată trebuie dată sub unul din următoarele seturi de condiţii (tabelul 1.) privind temperatura medie,
umiditatea şi gradul de maturizare ale produsului sau materialului (a se vedea şi Nota din Anexa F).
Tabelul 1
Ia Ib IIa IIb
Temperatura de
referinţă medie a 100C 100C 230C 230C
produsului
Umiditatea medie a
Uuscat U23,50 Uuscat U23,50
produsului
Starea de maturizat maturizat maturizat maturizat
maturizare* îmbătrânit îmbătrânit îmbătrânit îmbătrânit
Uuscat – este cel mai scăzut nivel al umidităţii obţinut prin uscarea
materialului/produsului.
U23,50 – conţinutul de umiditate al materialului/produsului când acesta este
în echilibru higrotermic cu aer având temperatura de 23 0C şi umiditatea
relativă de 50%.
*) – în măsura în care aceasta este posibilă.
5.5. Când valoarea termică declarată este exprimată la setul de condiţii la (10 0C şi Uuscat) ea este identică cu
valoarea termică de bază.
- indirect, din tabele existente, prin corelare, interpolare, pornind de la o valoare a unei mărimi stabilită prin
măsurare, cu care conductivitatea termică se află în corelaţie directa (ex.: se cunoaşte prin măsurări densitatea la
starea uscat, rezultând valoarea pentru ld).
5.7. Conversia de la un set de valori de temperatură, umiditate, la alt set este permisă. Coeficientul de conversie
pentru temperatură se poate considera dacă temperatura medie a materialului/produsului este în intervalul 0°C +
30°C (Anexa B). Limitele de umiditate ale produsului pentru care se poate considera coeficientul de conversie
pentru umiditate sunt date în tabele, în funcţie de produs (Anexa C).
Valorile termice declarate sunt valorile rotunjite ale valorilor direct sau indirect stabilite, după cum urmează:
b) pentru rezistenţa termică - se rotunjeşte în jos, declarându-se valoarea cu două sau trei cifre semnificative
după virgulă.
5.9. Conductivitatea termică declarată şi/sau rezistenta termică declarată permit a se evaliţa, pentru aceleaşi
condiţii privind temperatura şi umiditatea, performanţele termice ale diferitelor materiale sau produse de acelaşi
fel, realizate de producători diferiţi.
5.10. Producătorul, fabricantul, distribuitorul, au obligaţia să furnizeze pentru produsul pus pe piaţă
conductivitatea termică declarată/de bază sau de calcul, determinate după unul din procedeele arătate,
specificând metoda de stabilire şi valorile de temperatură şi umiditate pentru care valoarea indicată este valabilă.
[top]
6.1. Conductivitatea termică de calcul şi/sau rezistenţa termică de calcul constituie valori termice de calcul.
6.2. Conductivitatea termică de calcul este cea valoare a conductivităţii termice a materialului sau produsului în
condiţii interne şi externe specifice, care poate fi considerată ca fiind reprezentativă pentru performanţa termică a
materialului sau produsului în exploatare, incorporat într-o parte de construcţie.
6.3. Conductivitatea termică de calcul pentru material/produs se obţine pornind de la conductivitatea termică de
bază sau de la conductivitatea termică declarată ţinând cont de influenţa umidităţii şi temperaturii
materialului/produsului în condiţiile concrete, normale, de exploatare.
6.4. La determinarea conductivităţii termice de calcul, condiţiile specifice privind umiditatea şi temperatura se
stabilesc ţinând seama de condiţiile de exploatare şi de reglementările naţionale în domeniu. Valorile
temperaturilor medii şi ale umidităţii materialului/produsului în condiţii normale de exploatare, utilizate pentru
obţinerea valorilor termice de calcul, trebuie să fie în concordanţă atât cu datele la nivel naţional, cât şi cu tipul de
aplicaţie dată şi materialul/produsul respectiv.
În Anexa D se dau valori ale conţinutului de umiditate pentru unele materiale/produse de izolaţie propriu-zise şi
pentru unele materiale/produse de zidărie în echilibru cu aer la 23°C şi umiditate relativă de 50% şi 80%. Se dau
şi coeficienţii de conversie pentru umiditate.
6.5. Pentru un material sau produs se pot stabili mai multe valori pentru conductivitatea termică de calcul,
depinzând de condiţiile în care se va afla materialul sau produsul în exploatare.
b) pornind de la valori ale conductivităţii termice de bază sau declarată, tabelate, date în norme sau normative în
vigoare, ţinând seama de condiţiile privind umiditatea şi temperatura la care sunt exprimate.
6.7. Pentru calculul valorilor lc (lu) şi Rc (Ru) se vor utiliza factorii şi coeficienţii de conversie pentru temperatură
şi umiditate daţi în anexele A, B şi C. Valorile temperaturii şi umidităţii luate în considerare pentru a determina
valorile de calcul sunt stabilite de specialistul care efectuează calculele termice.
6.8. Procedura de conversie a valorilor l, R pentru a ajunge de la valorile de bază sau declarate la valorile de
calcul este indicată în cap. 7.
Considerând valorile de bază sau declarate corespunzând unui set de valori 1, iar cele de calcul unui set de
valori 2, relaţiile de obţinere a valorilor de calcul sunt cele prezentate în cap. 7.
6.9. Valorile termice de calcul obţinute se rotunjesc superior sau inferior, aşa cum se arată în cap. 5, pentru
valorile termice declarate.
Valori ale conductivităţii termice de calcul sunt date în C. 107/3- Anexa A. Preluarea lor se face numai dacă
materialul/produsul se află în condiţii concrete de exploatare care concordă cu cele prezentate în documentele
menţionate.
6.10. Conductivităţile termice pentru unele materiale şi produse de zidărie în starea uscat, pe baza cărora se
poate obţine conductivitatea termică de calcul sunt date în anexa A.
6.11. În C107/0-02 se dau valori ale conductivităţii termice de calcul pentru unele materiale de termoizolaţie.
Pentru alte materiale şi produse, valorile conductivităţii termice de calcul se dau în CI07/3-97 (a se vedea şi Nota
din Anexa F).
[top]
7. CONVERSIA VALORILOR TERMICE
7.1. Valorile termice (conductivitatea termică, rezistenţa termică) date pentru un set de condiţii 1, când
temperatura şi umiditatea sunt T1, respectiv w1 (l1, R1, T1, w1) pot fi convertite pentru alt set de condiţii, 2 (l2, R2,
T2, w2)
7.2. Relaţiile de calcul pentru conversia valorilor termice (neglijând factorul Fa de conversie ţinând seama de
îmbătrânire) sunt:
l2 = l1 . FT . Fw (7.1.)
şi
(7.2.)
în care:
NOTĂ:
Influenta îmbătrânirii asupra caracteristicilor termice este numai la materiale spongioase pe bază de polimeri
organici.
(7.3.)
în care:
NOTĂ:
Valorile coeficientului de conversie pentru temperatura ( f T ) sunt date în tabelele din anexa B, în funcţie de clasa
de conductivitate termică, pentru unele materiale şi/sau produse.
- Valorile date în tabele pentru conductivităţile termice ale diferitelor materiale sunt doar parametri de identificare
pentru stabilirea coeficienţilor de conversie pentru temperatură. Ele nu pot fi considerate conductivităţi de bază
declarate sau de calcul.
- Valorile coeficienţilor de conversie date în tabele sunt valabile pentru domeniul de temperatură medie 0...+
30°C.
- Pentru alte conductivităţi termice decât cele din tabel, corespunzând unui material/produs, coeficienţii de
conversie se determină prin interpolare liniară.
a) (7.4a)
când umiditatea materialului/produsului este exprimată cu referire la masă, în kg apa/kg produs uscat.
NOTĂ:
b) (7.4b)
când umiditatea materialului/produsului este exprimată cu referire la unităţi de volum, raportat la volumul
materialului uscat, în m3 apa/ m3 produs uscat.
NOTĂ:
- umiditatea absolută volumică este wv = wm . uscat / apa , relaţie dedusă din cea anterioară;
în care:
7.5. Valorile coeficientului de conversie pentru umiditate (fwm şi fwv) sunt date în tabelele din Anexa C, pentru
plaja de umiditate absolută masică sau de umiditate absolută volumică a materialului/produsului înscrisă în
anexă.
7.6. Pentru aspectele de statistică matematică intervenind în stabilirea conductivităţii de bază sau declarată,
pornind de Ia valorile măsurate, se vor avea în vedere normele specifice.
[top]
ANEXA A
Normativă
VALORI TABULATE PENTRU CONDUCTIVITATEA TERMICĂ l 10, USCAT (l 10, DRY; l 10,
SEC) A UNOR MATERIALE /PRODUSE PENTRU CONSTRUCŢII
Tabelul A.1.
l10, uscat
Masa volumică a
produsului, la starea uscat
P = 50% P = 90%
Kg/m3 W/(mK)
Fwv=10(m3/m3)
Tabelul A. 2.
l10, uscat
Masa volumică a
produsului, la starea uscat
P = 50% P = 90%
Kg/m3 W/(mK)
Fwv=10(m3/m3)
Tabelul A. 3.
l10, uscat
Masa volumică a
produsului, la starea uscat
P = 50% P = 90%
Kg/m3 W/(mK)
fwv=4(kg/kg)
Tabelul A. 4.
Mortare (de zidărie şi de tencuială)
l10, uscat
Masa volumică a
produsului, la starea uscat
P = 50% P = 90%
Kg/m3 W/(mK)
fwv=4(m3/m3)
Tabelul A. 5.
l10, uscat
Masa volumică a
produsului, la starea uscat
P = 50% P = 90%
Kg/m3 W/(mK)
fwv=4(m3/m3)
Tabelul A. 6.
l10, uscat
Masa volumică a
produsului, la starea uscat
P = 50% P = 90%
Kg/m3 W/(mK)
Tabelul A. 7.
Produse din beton cu mai mult de 70% agregat zgură expandată de furnal
l10, uscat
Masa volumică a
produsului, la starea uscat
P = 50% P = 90%
Kg/m3 W/(mK)
Tabelul A. 8.
l10, uscat
Masa volumică a
produsului, la starea uscat
P = 50% P = 90%
Kg/m3 W/(mK)
fwm=4(kg/kg)
Tabelul A. 9.
Produse din beton cu agregate uşoare (diferite de argilă expandată, zgură de furnal, cenusă polistiren)
Kg/m3 W/(mK)
500 0,24
600 0,27
700 0,30
800 0,33
900 0,37
1000 0,41
1100 0,46
1200 0,52
1300 0,58
1400 0,66
1500 0,74
1600 0,83
1800 1,08
2000 1,33
fwv=4(m3/m3)
Tabelul A. 10.
l10, uscat
Masa volumică a
produsului, la starea uscat
P = 50% P = 90%
Kg/m3 W/(mK)
Tabelul A. 11.
l10, uscat
Masa volumică a
produsului, la starea uscat
P = 50% P = 90%
Kg/m3 W/(mK)
fwv = 4(m3/m3)
Tabelul A. 12.
Kg/m3 W/(mK)
Rocă cristalină
2800 3,5
Rocă sedimentară
1500 0,85
2600 2,3
1600 0,55
[top]
ANEXA B
Normativă
Valorile date pentru conductivitatea termică sunt doar parametri de identificare. Ele nu reprezintă nici una dintre
conductivităţile termice de bază, declarate sau de calcul.
Datele din tabel sunt valabile pentru conversia în domeniul de temperaturi 0 0C…+300C.
Pentru conductivităţi termice altele decât cele date în tabel, se pot obţine coeficienţii de conversie prin interpolare
liniară.
Pentru produsele spumă din poliuretan şi spumă fenolică se consideră materiale spumate numai CFC (cloro-
fluoro-carbonice).
Tabelul B.1.
Conductivitatea Coeficientul de
Tipul de produs conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
0,100 0,003
0,150 0,002
Beton uşor
0,400 0,001
Beton dens, ceramică
Toate 0,001
arsă şi mortare
Tabelul B.2.
Vată minerală
Conductivitatea Coeficientul de
Tipul de produs conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
0,035 0,0046
0,040 0,0056
Saltele, pâsle, vrac
0,045 0,0062
0,050 0,0069
0,032 0,0038
0,034 0,0043
Plăci
0,036 0,0048
0,038 0,0053
0,030 0,0035
0,033 0,0035
Plăci rigide
0,035 0,0031
Tabelul B.3.
Polistiren expandat
Conductivitatea Coeficientul de
Grosimea d (mm) conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
0,032 0,0031
0,035 0,0036
d ≤ 20
0,040 0,0041
0,043 0,0044
0,032 0,0030
0,035 0,0034
20 < d ≤ 40
0,040 0,0036
0,032 0,0030
0,035 0,0033
0,040 0,0036
40 < d ≤ 100
0,045 0,0038
0,050 0,0041
0,032 0,0030
0,035 0,0032
d > 100
0,040 0,0034
0,053 0,0037
Tabelul B.4.
Polistiren expandat
Conductivitatea Coeficientul de
Tipul de produs conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
0,025 0,0046
0,030 0,0045
Cu peliculă
0,040 0,0045
0,025 0,0040
0,025 0,0030
0,030 0,0028
Cu strat impermeabil
0,035 0,0027
0,040 0,0026
Tabelul B.5.
Spumă poliuretanică
Conductivitatea Coeficientul de
Tipul de produs conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
0,025 0,0055
Toate produsele
0,030 0,0050
Tabelul B.6.
Spumă fenolică
Conductivitatea Coeficientul de
Tipul de produs conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
0,020 0,040
Toate produsele
0,032 0,0029
Tabelul B.7.
Sticlă celulară
Conductivitatea Coeficientul de
Tipul de produs conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
0,035 0,0043
0,040 0,0037
0,045 0,0033
Toate produsele
0,050 0,0030
0,055 0,0027
Tabelul B.8.
Silico-calcare
Conductivitatea Coeficientul de
Tipul de produs conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
Tabelul B.9.
0,040 0,0041
Toate produsele
0,050 0,0033
Tabelul B.10.
Conductivitatea Coeficientul de
Tipul de produs conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
Tabelul B.11.
Conductivitatea Coeficientul de
Tipul de produs conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
Tabelul B.12.
Vermicult vrac
Conductivitatea Coeficientul de
Tipul de produs conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
Tabelul B.13.
Tabelul B.14.
Conductivitatea Coeficientul de
Tipul de produs conversie pentru
termică l [W/(mK)] temperatură fr [1/K]
0,070 0,0040
0,080 0,0041
Toate produsele
0,090 0,0046
[top]
ANEXA C
Normativă
Tabelul C.1.
Umiditatea
Coeficientul
absolută
Tip produs de conversie
masică/volumică
fwm (kg/kg)
wm (kg/kg)
Tabelul C.2.
Vată minerală
Umiditatea
Coeficientul de
absolută
Tip produs conversie fwv
volumică wv
(m3/m3)
(m3/m3)
Tabelul C.3.
Plastice celulare
Umiditatea
Coeficientul de
absolută
Tip produs conversie fwv
volumică wv
(m3/m3)
(m3/m3)
Tabelul C.4.
Umiditatea Coeficientul de
Tip produs absolută masică conversie fwm
wm (kg/kg) (kg/kg)
Tabelul C.5.
Umiditatea Coeficientul de
Tip produs absolută masică conversie fwm
wm (kg/kg) (kg/kg)
Tabelul C.6.
Umiditatea Coeficientul de
Tip produs absolută masică conversie fwm
wm (kg/kg) (kg/kg)
Tabelul C.7.
Sticlă celulară
Umiditatea Coeficientul de
Tip produs absolută masică conversie fwm
wm (kg/kg) (kg/kg)
Toate produsele 0,0 0,00
Tabelul C.8.
Vermiculit, vrac
Umiditatea Coeficientul de
Tip produs absolută masică conversie fwm
wm (kg/kg) (kg/kg)
Tabelul C.9.
Umiditatea
Coeficientul de
absolută
Tip produs conversie fwv
volumică wv
(m3/m3)
(m3/m3)
[top]
ANEXA D
Informativă
Nr.
Materialul Densitatea Umiditatea Umiditatea Coeficientul
Crt. materialului în stare absolută masică absolută masică de conversie
uscat a materialului la a materialului la pentru
echilibru cu aer echilibru cu aer umiditate
la 230C şi 50% la 230C şi 80%
umiditatea umiditatea
relativă relativă
wm wv wm wv fwm fwv
Ceramică arsă
1. 1000-2400 - 0,007 - 0,012 - 10
Silico-calcare
2. 900-2200 - 0,012 - 0,024 - 10
Beton celular
3. autoclavizat 300-1000 0,026 - 0,045 - 4 -
Beton cu agregate
5. dense şi piatră
prelucrată 1600-2400 - 0,025 - 0,04 - 4
Beton cu polistiren
6. 500-800 - 0,015 - 0,025 - 5
Beton cu argilă
8. expandată ca agregat
predominant 800-1700 0,02 - 0,03 - 4 -
Beton cu agregat
10. predominat provenind
din procesarea 1100-1500 0,02 - 0,04 - 4 -
materialelor miniere
Vată minerală
12. 10-200 - 0 - 0 - 4
Spumă fenolică
16. 20-50 - 0 - 0 - 5
Sticlă celulară
17. 100-150 0 - 0 - 0 -
Plută expandată
18. 90-140 - 0,008 - 0,011 - 6
Vermiculit, vrac
20. 30-150 0,01 - 0,02 - 2 -
Polistiren expandat
22. 10-50 - 0 - 0 - 4
Poliuretan, spumă
24. rigidă 28-55 - 0 - 0 - 3
[top]
ANEXA E
Normativă
EXEMPLE DE CALCUL
Se presupune că au fost efectuate 10 măsurători pe 10 probe dintr-un produs de termoizolaţie - plăci din vată
minerală. Măsurătorile s-au efectuat la o temperatură medie de 11°C. Probele au fost, anterior măsurătorii,
condiţionate la o temperatură a aerului de 23°C, aerul având umiditatea relativă de 50 %.
Obs. Din punct de vedere al umidităţii, mostra de produs are umiditatea aşa cum se impune prin setul de condiţii
de referinţa Ib (adică umiditatea de echilibru cu aer la 23°C, aer având umiditatea relativă de 50 %). în schimb,
temperatura impusă de setul Ib pentru ca valoarea l să reprezinte „valoarea declarată" trebuie să fie 10°C. Se
impune, deci, conversia valorii l măsurate la 11°C şi umiditatea de echilibru cu aer la 23°C şi umiditatea relativă
= 50 %, cu factorul de temperatură FT. Valoarea nouă va fi prezentată ca „valoare declarată".
Măsurătoarea l Măsurătoarea l
1 0,0331 6 0,0341
2 0,0343 7 0,0334
3 0,0346 8 0,0342
4 0,0338 9 0,0335
5 0,336 10 0,0339
în care:
Conversia valorii l1 obţinută la 110C, pentru temperatura de 100C, se face cu relaţia (a se vedea cap. 7):
l 2 = l 1 . FT
în care:
FT = e0,0043(10-11) = 0,99571
Tabelul E.1
- nivelul de încredere, adică valoarea (1) a probabilităţii ca intervalul de încredere să conţină cel puţin o
proporţie p (%) din valori;
k1 k2
în care
Din anexa C, pentru produsul polistiren expandat, se găseşte coeficientul de conversie pentru umiditate fw v = 4,0.
Rezultă factorul de conversie pentru umiditate:
Rezultă:
Valoarea de calcul se consideră acea valoare care se obţine după rotunjire, superior, cu 0,001 W/(mK).
Se obţine
l2 = lc 0,039W/(mK)
Se consideră un produs ceramic cu densitatea în stare uscat de 800 kg/m şi umiditatea relativă masică de 2%.
Se cere să se afle umiditatea absolută volumică.
sau 0,022 / (1 0,02) = mapa / mmat. uscat = wabs. = 0,0204 kgapa /kgmat. uscat
wv = wm.mat. uscat / apa = 0,0204 . 800 / 1000 = 0,016326 m3apa / m3mat. uscat
valoare pe baza căreia se calculează factorul de conversie pentru umiditate, Fw v, conform cap. 7.
[top]
ANEXA F
Informativă
NOTE EXPLICATIVE
• Materialele de construcţie sunt în mod normal supuse încercărilor de determinare a valorilor termice la starea
uscat.
• Este posibil ca încercările de determinare a valorilor termice să fie făcute la o stare umedă a produsului (de
exemplu, după ce acesta a fost supus condiţionării higrotermice şi a ajuns la masa constantă în echilibru cu o
ambianţă având parametrii 23°C ± 1°C temperatură şi 50 % ± 5 % umiditate relativă).
Este obligatoriu ca după efectuarea determinărilor valoarea măsurată să fie convertită la starea uscat. Pentru a
reprezenta valoarea termică de bază se va comerti valoarea la temperatura de 10°C
- pentru domeniul de temperatură de 25-35°C (temperatura medie a probei), domeniu care poate fi extins, prin
măsuri constructive, între 180°C ... + 200 °C.
Indiferent de metoda utilizată pentru determinarea conductivităţii termice (metoda plăcii încălzitoare cu două
corpuri de probă dispuse simetric, metoda plăcii încălzitoare cu un singur corp de probă, metoda firului cald),
dacă nu se poale determina conductivitatea termică la temperatura medie de 0°C a piesei, atunci aceasta se
calculează (prin reducere) pentru temperatura de 0°C cu formula:
în care:
II) Conform STAS 12057-82 - „Măsurarea rezistenţei la transfer termic a elementelor de închidere ale clădirilor" -
determinarea rezistenţei la transfer termic prin metodele prevăzute în STAS (metoda peretelui auxiliar, cu bandă
termofluximetricâ, metoda cofretului încălzit protejat, metoda cofretului încălzit etalonat) se poate face:
a) În condiţi de laborator pe probe mici cu alcătuire omogenă şi dimensiuni minime de 1,2 x 1,2 m. încercarea se
face pentru un ecart de temperatură între zona caldă şi cea rece de 20°C şi pentru umiditatea de laborator. Prin
umiditate de laborator se înţelege umiditatea pe care o are proba menţinută într-o încăpere închisă, cu
temperatura aerului de 20 ± 1°C şi umiditatea relativă de 60 ± 5 % cu aer în nemişcare, pană când variaţia
densităţii aparente între două măsuri consecutive efectuate la 48 h nu depăşeşte 0,1 %.
b) În condiţii de exploatare, pe elemente de închidere în mărime naturală, pentru temperatura aerului din
interiorul clădirii prevăzută de STAS 6472/3-75 şi C107/3-97 corespunzătoare felului clădirii şi destinaţiei încăperii
şi pentru temperatura exterioară de calcul a aerului prevăzută de STAS 6472/3-73 şi C. 107/3-97, pentru timp
friguros în zona climatică unde urmează a fi utilizat elementul de construcţie. Umiditatea elementului va fi cea
normală de exploatare.
În cazul când umiditatea materialelor componente nu corespunde condiţiilor de încercare prevăzute în STAS
12057-82, aceasta va fi adusă la limitele necesare.
• Conductivitatea termică de calcul este dată în diverse publicaţii pentru temperatura medie de 0°C, care se
consideră a corespunde condiţiilor concrete de exploatare a materialelor şi produselor înglobate în construcţie, în
condiţiile climatice de iarnă din ţară. În ceea ce priveşte umiditatea, conductivitatea termică de calcul este
considerată de cele mai multe ori pentru o umiditate de exploatare considerată conform următoarelor convenţii:
- pentru materiale nehigroscopice, materiale/produse care nu conţin sau nu păstrează apa de fabricaţie,
conductivitatea termică de calcul este aceea determinată pentru materialul/produsul în stare uscată, la
temperatura medie de 0°C;
- pentru materialele temioizolante uşoare, conductivitatea termică de calcul este aceea corespunzătoare
umidităţii de echilibru a materialului când este plasat într-o atmosferă cu temperatura de 20°C şi umiditatea
relativă a aerului de 65 %;
- pentru materialele temioizolante care conţin în pori alte gaze decât aerul, conductivitatea termică de calcul este
aceea determinată în stare uscată, după un interval de îmbătrânire dat pentru fiecare produs.
• Valorile conductivităţii termice de calcul pentru materialele termoizolante uşoare, moderne, prezentate în
C107/0-02, sunt definitorii pentru condiţiile de temperatură şi umiditate considerate ca reprezentative pentru
construcţiile din ţara noastră, materialele/produsele fiind montate în structura elementelor de construcţie în
conformitate cu normativul (Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice la clădiri).
Materialele/produsele sunt ferite de acţiunea apei din precipitaţii şi a umidităţii rezultate din condensarea
vaporilor de apă. Valorile reprezintă rezultatul prelucrării statistice a unui şir de date obţinute pe bază de
măsurători pentru un număr reprezentativ de probe din cadrul aceleaşi grupe de materiale.
[top]