GP 111 2004

GHID DE PROIECTARE PRIVIND PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL
Indicativ GP 111-04
(Revizuire GP 035-1998)
Cuprins
1. PREVEDERI GENERALE
1. 1. Obiect şi domeniu de aplicare
1.1.1. Prezentul ghid are ca obiect detalierea principiilor, criteriilor şi condiţiilor privind măsurile de protecţie împotriva coroziunii pentru construcţiile supraterane din
oţel noi şi existente.
Prevederile specifice din prezentul ghid se aplică, în faza de proiectare, pentru a răspunde cerinţei implicite privind durabilitatea, cu referire în special ta cerinţa
esenţială "rezistenţă şi Stabilitate", respectiv menţinerea valorilor caracteristicilor implicate în această cerinţă ale elementelor structurale din oţel, în condiţiile acţiunii
agenţilor agresivi din mediul înconjurător.
Cerinţa privind durabilitatea este prevăzută explicit în Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, precum şi în reglementarea tehnică specifică pentru
construcţiile din oţel, Eurocodul 3 (EN 1993) "Calculul structurilor din oţel", preluat în ţara noastră, într-o primă formă, prin NP 042-2000 "Normativ privind prescripţiile
generale de proiectare. Verificarea prin calcul a elementelor de construcţii metalice şi a îmbinărilor acestora".
1.1.2. Protecţia împotriva coroziunii a elementelor/construcţiilor supraterane din oţel se realizează, în etapa de proiectare, în funcţie de clasa de corozivitate a mediului
preconizat, astfel;
a. prin concepţia de ansamblu şi de detaliu şi prin alegerea materialelor adecvate;

b. prin prevederea de măsuri constructive şi de condiţii pentru modul de executare a lucrărilor;
c. prin prevederea unor sisteme de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafaţa elementelor, sisteme adecvate naturii şi clasei de corozivitate a mediului.
1.1.3. Ghidul nu se referă la:
z construcţiile/ elementele din oţel îngropate în teren;

z construcţiile/ elementele din oţel imersate parţial sau total în soluţii sau lichide agresive.
1.1.4. Ghidul nu prevede sisteme speciale de protecţie împotriva coroziunii a construcţiilor din oţel, cum sunt: protecţia electrochimică (catodică, anodică), inhibitori de
coroziune ş.a.
1.1.5. Ghidul se adresează în principal specialiştilor din unităţile de proiectare, precum şi verificatorilor de proiecte.
1.1.6. Prevederile prezentului ghid sunt obligatorii. în situaţiile în care prevederile conţin referirea ia variante în funcţie de situaţia preconizată pentru lucrarea
respectivă, obligativitatea se referă Ia existenţa, în partea scrisă a proiectului, a analizărilor şi a concluziilor motivate privind adoptarea soluţiei respective.
1.2. Terminologie
În prezentul ghid sunt utilizaţi următorii termeni de specialitate:
z agent agresiv: factor de mediu ce acţionează distructiv asupra construcţiei sau a diverselor sale părţi componente, provocând degradarea prin coroziune a
materialului de construcţie;
z acoperire metalică: termen generic pentru unul sau mai multe straturi metalice (zinc, aluminiu), aplicat(e) pe suprafaţa elementelor dtn oţel;
z acoperire organică: termen generic pentru unul sau mai multe straturi compatibile între ele, alcătuite din materiale de acoperire organice (grunduri, vopsele,
emailuri, lacuri), aplicate pe suprafaţa elementelor din oţel;
z clasă de corozivitate: caracteristică tehnică măsurabilă a intensităţii acţiunii mediului agresiv asupra materialului de construcţie;
z coroziune: interacţiune fizico-chimicâ între un material (de construcţie) şi mediul său înconjurător, care conduce la modificarea proprietăţilor materialului şi
adeseori la degradarea unor caracteristici şi/sau funcţională a acestuia, a mediului înconjurător sau a sistemului constituit din cei doi factori;
Notă : Această interacţiune este în general de natură electrochimică.
z corozivitate: capacitate a unui mediu de a determina coroziunea într-un sistem de coroziune dat;
z corozivitatea atmosferei: capacitatea atmosferei de a provoca o coroziune într-un sistem de coroziune dat;
z degradare datorată coroziunii: efect al coroziunii considerat dăunător pentru utilizările materialului de construcţie, mediul sau sistemul pe care aceşti doi factori
îl formează;
z durabilitatea protecţiei: durata de viaţă estimată a unui sistem de protecţie anticorozivă aplicat pe suprafaţa din oţel până la prima lucrare de refacere completă
a protecţiei:
Notă: Durata de viaţă estimată nu constituie o durată de garanţie.
z durata de menţinere a umidităţii pe utprafaţă: interval de timp în care o suprafaţă metalică este acoperită cu o peliculă adsorbită şi/sau un lichid electrolitic,
capabil să provoace coroziunea atmosferică;
z mediu agresiv: mediu care conţine unul Siiu mai mul|i ngcnţi agresivi (corozivi);
z protecţie împotriva coroziunii: modificare a unui sistem de coro/iunc astfel încât să diminueze degradările datorate coroziunii:
z rezistenţa la coroziune: capacitatea unui material de construcţie (oţel) de a rezista la coroziune într-un sistem de coroziune dat;
z sistem de coroziune: sistem format din unul sau mai multe metale şi diferite elemente ale mediului care pot influenţa coroziunea;
Notă: Elemente ale mediului pot fi considerate: acoperirile, straturile superficiale etc,
z sistem de protecţie anticorozivă: ansamblu de straturi aplicate pe o suprafaţă suport, pentru a realiza protecţia acesteia împotriva coroziunii;
z tipul atmosferei: noţiune care caracterizează atmosfera pe baza criteriilor de clasificare corespunzătoare, altele decât corozivitatea (rurală, urbană, industrială,
marină) sau factori opţionali complementari (chimici etc);
z viteză de coroziune: efect al coroziunii asupra materialului de construcţie (oţel) raportat Ia unitatea de timp.
Notă: Expresia utilizată pentru viteza de coroziune depinde de sistemul de coroziune considerat şi de tipul acesteia. Astfel, viteza de coroziune poate fi exprimată
prin creşterea adâncimii coroziunii raportată la unitatea de timp, prin masa de metal transformată în produşi de coroziune raportată la unitatea de suprafaţă şi unitatea
de timp etc. Efectul coroziunii poate varia în timp şi poate să nu fie acelaşi în toate punctele suprafeţei care se corodează. De aceea, referirile la viteza de coroziune
trebuie să fie însoţite de informaţii despre tipul, dependenţa de timp şi localizarea efectului coroziunii.
1.3. Lista documentelor normative de referinţă

1. SR EN 971-1 :2001 - Vopsele şi lacuri. Termeni şi definiţii pentru produse de vopsire. Partea 1: Termeni generali.
2. SR EN 10240:2000 - Acoperiri de protecţie interioare şi/sau exterioare pentru ţevi de oţel. Condiţii tehnice pentru acoperiri prin galvanizare la cald aplicate pe
instalaţii automate.
3. SR. EN 22063:1995 - Acoperiri metalice şi anorganice. Pulverizare termică. Zinc, aluminiu şi aliajele lor.
4. SR EN 24624 :1996 - Vopsele şi lacuri. încercarea la tracţiune.
5. SR EN ISO 1461 :2002 - Acoperiri termice de zinc pe oţel.
6. SR EN ISO 1519:2003-Vopsele şi lacuri. încercarea la îndoire pe dorn cilindric.
7. SR EN ISO 1522:2002 - Vopsele şi lacuri. încercarea la amorţi zarea pendulului.
8. SR EN ISO 2812-1:1996 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la lichide. Metode generale.
9. SR EN ISO 3231:2002 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la atmosferă umedă care conţine dioxid de sulf.
10. SR. EN ISO 4618-2:2002 - Vopsele şi lacuri. Termeni şi definiţii pentru produse de vopsire. Partea 2 : Termeni specifici referitori la caracteristicile şi proprietăţile
vopselelor.
11. SR EN ISO 4618-3:2002 - Vopsele si lacuri. Termeni si definiţii pentru produse de vopsire. Partea 3 : Pregătire a suprafeţei şi procedee de aplicare.
12. SR EN ISO 6270/1:2002 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la umiditate. Partea 1: Condensarea continuă.
13. SR EN ISO 6272:1995 - Vopsele şi lacuri. încercarea la căderea unei mase.
14. SR EN ISO 7253:2002 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la ceaţă salină neutră.
15. SR EN ISO 8044:2000 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Termeni de bază şi definiţii.
16. SR EN ISO 8501/1:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Evaluarea vizuală a curăţeniei suprafeţei. Partea 1:
Grade de ruginireşi grade de pregătire a suporturilor de oţel neacoperite şi a suporturilor de oţel după îndepărtarea acoperirilor anterioare.
17. SR EN ISO 8501/2:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Evaluarea vizuală a curăţeniei suprafeţei. Partea 2:
Grade de pregătire a suporturilor de oţel acoperite anterior, după îndepărtarea locală a acoperirilor.
18. SR EN ISO 8504-1:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Metode de pregătire a suprafeţei. Partea l: Principii
generale.
19. SR EN ISO 8504-2:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Metode de pregătire a suprafeţei. Partea 2: Decapare
cu jet abraziv.
20. SR EN ISO 8504-3:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Metode de pregătire a suprafeţei. Partea 3: Curăţare
manuală şi mecanică.
21. SR EN 12330:2002- Protecţie anticorozivâ a metalelor. Acoperiri electrochimice de cadmiu pe fontă sau oţel.
22. SR EN ISO 12944-2:2002 - Vopsele şi lacuri. Protecţia prin sisteme de vopsire a structurilor din oţel împotriva coroziunii. Partea 2: Clasificarea mediului.
23. SR EN ISO 12944-3:2002 - Vopsele şi lacuri. Protecţia prin sisteme de vopsire a structurilor din oţel împotriva coroziunii. Partea 3: Proiectare şi dispoziţii
constructive.
24. SR EN ISO 12944-5:2002 - Vopsele şi lacuri. Protecţia prin sisteme de vopsire a structurilor din oţel împotriva coroziunii. Partea 5: Sisteme de vopsire.
25. SR EN 60068-2-5:2001 - încercări de mediu. Partea 2: încercări - încercarea la: Radiaţie solară artificială la nivelul solului.
26. SR EN 60068-2-14:2001 - încercări de mediu. Partea 2 : încercări - încercare N : Variaţii de temperatură.
27. SR EN 60068-2-33:2002 - încercări de mediu. Partea 2 : încercări. Ghid pentru încercărila variaţii de temperatură.
28. SR HD 323.2.3 S2:2002 - încercări de mediu. Partea 2: încercări - încercarea Ca : Căldură umedă, continuă.
29. SR ISO 1518:1994 - Vopsele şi lacuri. încercarea la zgâricre.
30. SR ISO 2409:1994 - Vopsele ţii lacuri. încercarea la caroiaj.
31. SR ISO 4618-1:1994- Vopsele şi lacuri. Vocabular. Termeni generali.
32. SR ISO 6860:1997-Vopsele şi lacuri. încercarea la îndoire (mandrină conică).
33. SR ISO/TR 8502-1:1995- Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Încercări pentru aprecierea curăţeniei unei suprafeţe.
Partea 1: Analiza la faţa locului pentru evaluarea produşilor solubili de coroziune ai fierului.
34. SR ISO 8502-2:1994 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea, aplicării vopselelor şi produselor similare. Încercări pentru aprecierea curăţeniei unei suprafeţe.
Partea 2: Determinarea clorurilor pe suprafeţele curăţate.
35. SR ISO 8502-3:1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Încercări pentru aprecierea curăţeniei unei suprafeţe.
Partea 3: Evaluarea prafului pe suprafeţe de oţel pregătite pentru vopsire.
36. SR ISO 8502-4:1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Încercări pentru aprecierea curăţeniei unei
suprafeţe.Partea 4: Principii directoare pentru estimarea probabiliulţii de condensare înainte de aplicarea vopselei.
37. SR ISO 8503-1:1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Caracteristicile rugozităţii suprafeţei suporturilor de oţel
decapate. Partea 1: Precizări şi definiţii referitoare la plăcile de comparare ISO pentru profilul suprafeţei în vederea evaluării suprafeţelor decapate abraziv.
decapate, Partea 2: Metodă pentru clasificarea profilului unei suprafeţe de oţel decapate abraziv - Procedeul prin comparare.
decapate. Partea 3: Metodă pentru clasificarea profilului unei suprafeţe de oţel decapate abraziv - Procedeul cu microscop.
40. SR ISO 8503-4:1995 - Pregătirea suporturilor de oţet înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Caracteristicile rugozităţii suprafeţei suporturilor de oţel
decapate. Partea 4: Metodă pentru clasificarea profilului unei suprafeţe de oţel decapate abraziv - Procedeul cu palpator.
41. SR ISO 9223:1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivitatea atmosferei. Clasificare.
42. SR ISO 9224:1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivitatea atmosferelor. Valori de referinţă pentru clasele de corozivitale.
43. SR ISO 9225:1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivitatea atmosferelor. Măsurarea poluării.
44. SR ISO 9226:1995 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivîtatea atmosferelor. Determinarea vitezei de coroziune pe epruvete de referinţă pentru evaluarea
corozivităţii.
45. 9; SR ISO 11503:1997 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la umiditate (condensare repetată).
46. STAS 7221-90 - Acoperiri metalice. Acoperiri termice de zinc. Condiţii tehnice generale de calitate.
47. STAS 8009-80 -Protecţia suprafeţelor metalice. Acoperiri prin vopsire. Metode de verificare.
48. STAS 10128-86 - Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. Clasificarea mediilor agresive.
49. STAS 10166/1-77 - Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. Pregătirea mecanică a suprafeţelor.
50. ISO 14713:1999 - Protecţia împotriva coroziunii a fierului şi oţelului în construcţii. Acoperiri de zinc şi aluminiu - Linii directoare.
52. NP 039-2000 - Normativ privind criteriile de performanţă pentru protecţia anticorozivă a construcţiilor supuse acţiunii mediilor agresive industriale.
53. NP 042-2000 - Normativ privind prescripţiile generale de proiectare. Verificarea prin calcul a elementelor de construcţii metalice şi a îmbinărilor acestora
[top]
2. CLASIFICAREA MEDIILOR AGRESIVE
2.1. Acţiunea mediilor agresive atmosferice asupra construcţiilor din oţel supraterane şi a elementelor lor componente se clasifică, în şase clase de corozivitate:
C1 - foarte slabă;
C2 - slabă;
C3 - medie;
C4 - ridicată;
C5-I - foarte ridicată - industrială;
C5-M - foarte ridicată - marină.
În tabelul 2.1 se dau, cu caracter de exemplificare, diferite tipuri de medii corespunzătoare claselor de corozivitate.
Tabelul 2.1
Exemple de medii tipice (caracter informativ)

Clasa de
corozivitate
Exterior Interior
1 2 3
CI spaţii încălzite, cu umiditate

relativă scăzută şi cu atmosferă
foarte nepoluată, ca de exemplu
slabă birouri, magazine, şcoli, hoteluri
atmosfere cu grad redus spaţii neîncălzite, în care se

C2 de poluare (SO3 < 12 poate produce condens, ca de
μg/m3), ca de exemplu exemplu depozite, săli de sport
slabă (exclusiv bazine de înot)
zone rurale, oraşe mici
atmosfere urbane şi
industriale, cu poluare spaţii de fabricaţie cu umiditate
C3 moderată (SO ,: ridicată şi o poluare redusă a
2
aerului, ca de exemplu industria
medic 12...4μg/m3) sau zone al i inentară, spălă tori i, fabrici
costiere cu concentraţie de bere, fabrici de lapte
scăzută în cloruri
atmosfere industriale cu
C4 poluare ridicată (SO2 spaţii de fabricaţie cu umiditate
ridicată şi o poluare ridicată a
40…90μg/m3) sau zone
acrului, ca de exemplu bazine de
ridicată costiere cu concentraţie înol, piscine, uzine chimice
moderată în cloruri
atmosfere industriale cu construcţii sau zone cu condens

C5-I umiditate ridicată şi permanent şi poluare ridicată
poluare ridicată (SO2:
90...250 μg/m3)
zone costiere şi marine

construcţii sau zone cu condens
C5-M cu concentraţie ridicaţii
permanent şi poluare ridicată
în cloruri
2.2. În tabelul 2.2 se arată echivalenţa între clasele de corozivitate prevăzute în SR ISO 9223 şi SR EN ISO 12944-2 şi clasele de agresivitate prevăzute în STAS
10128.
Tabelul 2.2
Clasa de corozivitate Clasa de agresivitate
C1 1m
C2 1m…2m
C3 2m
C4 2m
C5-I,M 2m…3m
Nu face obiectul SR ISO 9223 şi

4m
SR EN ISO 12944-2
Notă: Echivalenţa s-a făcut prin compararea vitezelor de coroziune a oţelului prevăzute în SR ISO 9223 cu cele din STAS 10128.
2.3. Clasificarea corozivităţii atmosferice se face, în conformitate cu SR ISO 9223 şi SR EN ISO 12944-2, prin două metode de determinare (Anexa I):
i. - clasificare bazată pe măsurarea vitezei de coroziune pe epruvete metalice etalon (SR ISO 9226);
ii. - clasificare în funcţie de caracteristicile mediului înconjură tor (durata de menţinere a umidităţii şi gradul de poluare) (SR ISO 9225).
Valorile de referinţă ale vitezei de coroziune pentru fiecare clasă sunt prevăzute în SR ISO 9224.
2.4. Stabilirea clasei de corozivitate a mediului în care se va amplasa o construcţie nouă se face de către proiectant, pe baza analizei mediului exterior şi a datelor
furnizate de proiectantul tehnolog privind existenţa, natura şi concentraţia agenţilor agresivi care vor rezulta din procesul tehnologic, pentru mediu interior.
2.5. Pentru stabilirea clasei de corozivitate a mediului în care este amplasată o construcţie aflată în exploatare, vor fi precizate rezultatele analizelor calitative şi
cantitative de agenţi agresivi (noxe) şi ale umidităţii relative a acrului, alâl pentru interior, cât şi pentru exterior, efectuate de un institut/laborator de specialitate în
domeniu şi înscrise în buletine de analiză.
2.6. În medii cu clasa de corozivitate mai marc de C5, se vor prevedea măsuri pentru reducerea corozivităţii mediului prin schimbarea sau modernizarea tehnologici de
fabricaţie sau, în caz de imposibilitate, se va studia flecare caz în parte. Studiul se va efectua de un institut de specialitate .
[top]
3. PRINCIPII, CRITERII ŞI CONDIŢII PRIVIND PREVENIREA PRIN PROIECTARE A COROZIUNII CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL
3.1. Principii şi criterii, privind concepţia şi proiectarea, pentru protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor din oţel
3.1.1. La conceperea şi proiectarea construcţiilor din oţel, se vor avea în vedere următoarele principii, pentru asigurarea durabilităţii acestor construcţii prin măsuri de
protecţie împotriva coroziunii:
a. Măsurile de protecţie împotriva coroziunii se referă la ansamblul de acţiuni întreprinse începând de la conceperea şi alcătuirea elementelor construcţiei şi
continuate pe parcursul executării şi exploatării acesteia. Aceste măsuri se referă, în principal, la :
- conceperea, alcătuirea şi proiectarea elementelor/construcţiei, cu luarea în considerare a acţiunii corozive asupra acesteia;
- prevederea sistemelor adecvate de protecţie anticorozivă; asigurarea executării lucrărilor într-un mod în care să nu fie favorizată iniţierea acţiunii
corozive;
- întreţinerea sistemelor de protecţie anticorozivă pe durata exploatării construcţiei;
- evitarea înrăutăţirii condiţiilor de mediu agresiv pe durata exploatării, în special prin asigurarea funcţionalităţii tuturor elementelor construcţiei (izolare
hidrofugă, ventilaţii, instalaţii ş.a.).
b. Măsurile de protecţie se stabilesc prin proiect, pentru toate aspectele arătate, cu un grad de detaliere diferenţiat, determinat de clasa de corozivitate a
mediului şi de sensibilitatea la coroziune a elementelor/construcţiei. Aceste măsuri trebuie să asigure o protecţie uniformă pentru toate zonele
elementelor sau construcţiei.
c. La fiecare proiect, măsurile privind protecţia împotriva coroziunii sunt indisolubil legate de concepţia şi alcătuirea clementelor şi a construcţiei în
ansamblu şi, în consecinţă, acestea trebuie să fie abordate şi rezolvate concomitent şi având în vedere interdependenţa dintre ele.La conceperea şi
proiectarea construcţiilor din oţel trebuie ca, din colectivul de proiectare, să facă parte - direct sau prin colaborare - personal de specialitate în problemele
de coroziune. Este necesar, de asemenea, ca pentru rezolvarea unor situaţii deosebite să fie asigurată colaborarea unor laboratoare de spccialilatc.
pentru caracterizarea unor medii sau materiale.
d. Concepţia şi detalierea măsurilor de protecţie împotriva coroziunii trebuie să ia în considerare toate aspectele, până la detaliu, atât pe cele legate de
manipulare, depozitare, transport, precum şi de executare a lucrărilor (spre exemplu pentru uncie zone ale sudurilor la montare la poziţie), cât şi pe cele
legate de întreţinere.
e. Soluţiile adoptate pentru sistemele de protecţie trebuie să respecte prevederile legale privind:
- rezistenţii la foc (dacă este cazul) ;
- reacţia Ia loc ;
- emisia de substanţe periculoase.
f Eventualele cereri de înlocuire/modificare, la executarea lucrărilor, a unor elemente constructive, produse sau tehnologii utilizate, trebuie să fie analizate şi
sub aspectul implicaţiilor şi eventualelor modificări privind măsurile de protecţie împotriva coroziunii. Acestea trebuie să fie stabilite de către proiectant, prin aplicarea
principiilor de mai sus la situaţia nou creată, după caz.
3.1.2. Principalele criterii pentru stabilirea şi alegerea soluţiilor de protecţie împotriva coroziunii sunt următoarele :
a) - corelarea între caracteristicile implicate ale materialelor şi clasa de corozivitate preconizată ;
b) - asigurarea protecţiei pentru o diversitate mai mare privind natura mediului, pentru o aceeaşi clasă de corozivitate
c) - durabilitatea sistemelor şi produselor de protecţie anticorozivă utilizate ;
d)- simplitatea verificării calităţii acestora la executare şi a performanţelor în timp;
e) - raportul eficacitate/complexitate;
f) - accesibilitatea;
g) - raportul între executarea în atelier şi pe şantier (la montare), în specia! Sub aspectul asigurării calităţii;
h) - raportul eficacitate/cost total;
i) - raportul cost iniţial/cost întreţinere.
3.2. Condiţii la proiectare, pentru protecţia împotriva coroziunii
3.2.1. Principalele condiţii la proiectare pentru protecţia împotriva coroziunii, se referă la :
- alegerea materialelor pentru elementele de construcţie;
- alcătuirea constructivă;
- accesibilitatea;
- alegerea sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafaţa elementelor din oţel.
Aplicarea lor se face având în vedere principiile şi criteriile arătate la pct. 3.1.1 şi 3.1.2.
3.2.2. Alegerea materialelor constitutive ale elementelor/construcţiilor se referă la corelarea dintre clasa de corozivitate a mediului şi categoriile de oţel, caracterizate
prin rezistenţa la coroziune, din care sunt constituite elementele de construcţie, precum şi clementele de asamblare (şuruburi şi piuliţe, şaibe, niiuri, electrozi pentru
sudură ş.a.). Având în vedere criteriile menţionate la pct. 3.1.2, alegerea materialelor componente trebuie să constituie o bază pentru prevenirea coroziunii, care
răspunde îndeosebi criteriilor (a)-(e); (h): (i).
3.2.3. Condiţiile privind alcătuirea constructivă au în vedere următoarele:
- forma (deschisă sau chesonate) şi poziţia relativa a clementelor componente în secţiuni;
- grosimea în secţiune şi mărimea suprafeţei pcrimclralc (expusă);
- îmbinările şi zonele ele rezemarc;
- vecinătatea cu clemente din alte materiale.
3.2.4. Forma şi poziţia relativă a elementelor componente în secţiuni, trebuie să fie astfel încât să nu favorizeze iniţierea şi dezvoltarea coroziunii. Principalele condiţii,
în acest sens, se referă la:
3.2.4.1. Evitarea posibilităţii de acumulare a apei/condensului şi a materialelor pulverulente din aer. în acest scop :
a) - Profîlele concave vor fi amplasate cu concavitatea orientată astfel încât să nu reţină apa/condensul şi materialele pulverulente (exemplificări de principiu în
fig.3.1).
b) - Profilele chesonate care nu permit accesul în interior (ţevi, secţiuni închise realizate prin sudură ş.a.) vor fi prevăzute cu găuri de ventilare interioară, având în
vedere că închiderea etanşă a acestor profile nu se realizează, de regulă, şî oferă asifel, o probabilitate foarte mare de iniţiere şi dezvoltare a coroziunii interioare, caic
nu poate fi depistată şi controlată. Găurile de ventilare vor fi suficient de mari şi astfel amplasate încât să asigure circulaţia permanentă a aerului, fără a permite
intrarea directă a apei.
c) - Zonele de îmbinare a elementelor componente care pot crea interstiţii de acumulare, vor fi evitate, astfel (exemplificări în fig. 3.2):
- prin amplasarea corespunzătoare a plăcilor/fururilor alăturate;
- prin suduri continue, având profilul corespunzător;
- prin adoptarea unor soluţii de îmbinare adecvate;
d) - La înglobarea elementelor metalice în beton sau zidărie, se vor prevedea detalii de alcătuire care să asigure îndepăratrea apei (exemplificare în fig. 3.3).
Aceste condiţii se aplică la elementele/construcţiile din otel indiferent de clasa de corozivitate a mediului.
3.2.4.2. Limitarea distanţei minime dintre profilcle care alcătuiesc o secţiune compusă, conform precizărilor din fig. 3.4.
În cazul în care din calculul de rezistenţă rezultă că nu se poate respecta această condiţie, se vor lua măsuri adecvate, ţinând scama de inacccsibilitatca spaţiului
dintre profite şi de clasa de corozivitate a mediului.
3.2.4.3. Prelucrarea muchiilor sau reliefurilor datorită sudurii, pentru a îmbunătăţi comportarea în timp a sistemelor de protecţie anlicorozivâ prin acoperirea
suprafeţelor (exemplificări de principiu în fig. 3.5).
Această condiţie se aplică, în funcţie de clasa de corozivitate a mediului si în măsura în care este impusă de sistemul de acoperire utilizai.
3.2.5. Grosimea în secţiune şi mărimea suprafeţei perimetrale (expusă) a elementelor care alcătuiesc structura de rezistenţă a construcţiei, inclusiv a celor care
asigură contravântuirea, sunt caracteristici ale secţiunilor clementelor, care rezultă din dimensionarea la rezistenţă si stabilitate, dar trebuie să îndeplinească şi
condiţiile privind protecţia împotriva coroziunii, precizate în continuare.
3.2.5.1. Grosimea minimă a pieselor care alcătuiesc elementele de rezistenţă, inclusiv rigidizârilc acestora, precum şi a celor care realizează contravântuirea, va fi
conform tabelului 3.1.
Tabelul 3.1.
Nr. Clasa de Grosimea minimă Protecţia prin

crt corozivitate (mm) acoperirea suprafeţei
1 C1 3,0 Fără condiţii speciale
Sisteme stabilite
2 C2-C5 3,0+rcor* cpnform prevederilor
din capitolele 4 şi 5
* Viteza de coroziune, rcor este definită în subcapitolul 1.2, valorile fiind prevăzute în tabelul I.1 din Anexa I.
3.2.5.2. La verificarea proiectelor, acestea trebuie să obţină un aviz explicit, privind rezistenţa la coroziune, în cazurile în care:
a) - rezistenţa şi stabilitatea construcţiei este conferită de elemente din tablă, profilată, având giosimea mai mică decât cea prevăzută în tabelul 3.1;
b) - contravântuirea construcţiei este asigurată de panourile de închidere (pereţi, învelitoare) din tablă sau cu alcătuire sandwich.
Acest aviz, elaborat de un institut/laborator de specialitate în domeniul coroziunii, are în vedere atât mediul în care se află şi solicitările la care este supusă construcţia,
cât şi sistemele de protecţie anticorozîvă aplicate, cu referire specială la zonele de îmbinare in situ şi la cele de contact/vecinătate cu alte părţi/materiale ale
construcţiei (fundaţii, compartimentări ş.a.).
3.2.5.3. Suprafaţa perimetrală a elementelor de rezistenţă, inclusiv a contravântuirilor, trebuie să fie minimă şi, în funcţie de clasa de corozivitate a mediului în care se
află expusă construcţia, să fie astfel alcătuită încât să respecte şi următoarele prevederi:
a) - reducerea, la minimum, a numărului de îmbinări, preferându-se secţiuni compacte, laminate sau sudate continuu ;
b) - evitarea formelor complicate în secţiune care conţin unghiuri intrânde şi îngreunează ventilarea şi aplicarea/refacerea sistemului de protecţie anticorozivă prin
acoperire;
c) - condiţionarea, pentru executarea lucrărilor, a stării suprafeţei, în sensul de a fi lipsită de neregularităţi, bavuri, ţunder ş.a., cu precizarea limitelor maxime ale
acestora şi, dacă este cazul, a modalităţilor de corectare a suprafeţei.
Se precizează că prin suprafaţa perimetrală se înţelege şi:
(i)- suprafaţa interioară, în cazul elementelor cu goluri interioare (ţevi. Profile cheson ş.a.);
(ii)- ambele suprafeţe, pe latura pe care profilcle sunt, eventual, lipite, dacă nu există certitudinea etanşării sigure şi durabile a interspaţiului respective.
3.2.6. Îmbinările, care constituie zone sensibile la coroziune, trebuie reduse, ca număr, la minimum şi trebuie să fie alcătuite având în vedere condiţiile prevăzute în
continuare, pe tipuri de îmbinări.
3.2.6.1. La îmbinările prin sudură :
a) - rezistenţă la coroziune, în mediul agresiv respectiv, a materialului de adaos (electrozi, sârmă ş.a.), precum si a zonei influenţată termic ;
b) - prelucrarea suprafeţei, pentru îndepărtarea neregularităţilor (pct. 3.2.5.3.c) şi crearea condiţiilor optime de aplicare a sistemelor de protecţie anticorozivă;
c) - precizarea condiţiilor speciale, după caz, pentru protecţia în zona sudurilor de montaj, executate pe şantier (pentru ambele feţe ale zonei sudate).
3.2.6.2. La îmbinările cu şuruburi (inclusiv pretensionate) sau nituri
a) - compatibilitatea între materialele în contact (piesele îmbinate, şaibe, şuruburi, piuliţe, nituri), pentru a nu forma pile de coroziune ;
b) - precizarea condiţiilor pentru protecţia în zona îmbinărilor definitive, precum şi a celor demontabile, dacă este cazul (având în vedere şi condiţiile impuse de
proiectarea de rezistenţă, privind starea suprafeţelor în contact).
3.2.7. Zonele de rezemare sunt. de asemenea, sensibile la coroziune, atât datorită expunerii la mediul agresiv, cât şi a faptului că sunt supuse unor concentrări de
eforturi şi deplasărilor relative între elementele componente. Pentru aceste zone se vor avea în vedere următoarele condiţii:
a) - compatibilitatea între materialele în contact pentru a nu forma pile de coroziune ;
b) - compatibilitatea între sistemele de protecţie anticorozivă şi condiţiile, determinate prin calcul, privind presiunile locale şi deplasările relative între piesele
componente ;
c) - accesibilitatea pentru verificarea periodică, prin observare directă, a suprafeţelor pieselor componente.
3.2.8. Vecinătatea cu elemente din alte materiale se referă la contactele directe cu acestea, cum sunt, spre exemplu : fundaţii sau reazeme din beton ; reazeme din
ncopren sau alte materiale ; pereţi sau tavane din cărămidă sau lemn (lipite de metal sau cu rosturi închise cu materiale de etanşare, cum sunt spumele poliurctanice).
Pentru aceste zone se vor avea în vedere următoarele condiţii :
a) - proiecţia suprafeţelor metalice considerând cel puţin situaţia în care umiditatea este de 100% (producerea condensului, pe diferite perioade şi la diferite intervale
de timp) pe aceste suprafeţe ;
b} - mediul agresiv care poate apare, în prezenţa umidităţii şi a produselor din materialele alăturate (inclusiv, spre exemplu, produse peniru tratarea lemnului, dacă
este cazul):
c) - electricitatea statică sau curenţii de dispersie (vagabonzi), care pol să apară datorită sau în prezenţa iiccslor materiale.
3.2.9. Accesibilitatea elementelor din oţel, a celor structurale în orice situaţie, este o condiţie de bâză pentru asigurarea întreţinerii sistemelor de protecţie anticorozivă,
deoarece:
a) - permite investigarea periodică, prin observare directă şi efectuarea unor determinări/măsurări, pentru a stabili starea sistemelor de protecţie anticorozivă;
b) - permite efectuarea lucrărilor de intervenţie, începând cu remedierea sistemelor de protecţie anticorozivă, în cazul în care se constată degradarea acestora, înainte
de a începe procesul de coroziune a oţelului.
3.2.9.1. Accesibilitatea se realizează prin respectarea următoarelor condiţii:
a) - prevederea, pentru fiecare suprafaţă exterioară a elementelor structurale (inclusiv contravântuirile), a unui spaţiu liber care să permită efectuarea activităţilor
precizate la pct. 3.2.9; spaţiul minim este de 350 mm, iar în cazul în care acesta nu poate fi respectat, se vor specifica condiţiile si sistemele de protecţie anticorozivâ
si de întreţinere aplicabile în situaţia respectivă (având în vedere şi mediul agresiv respectiv);
b) - prevederea, pentru suprafeţele interioare ale elementelor ehesonate accesibile în interior, a posibilităţilor de intrare în interior; aceste elemente sunt cele având
secţiunea interioară:
- rotundă, cu diametrul de cel puţin 600 mm ;
- dreptunghiulară sau ovală, având cele două dimensiuni maxime, de cel puţin 700 x 500 mm.
e) - prevederea, pentru flecare clement, a mijloacelor de acces pentru realizarea activităţilor precizate la pct. 3.2.9, mijloace prin care se înţelege:
(i) - mijlocul de a ajunge la nivelul elementelor respective (schelă, platformă ridicătoare, scară ş.a.);
(ii) - platforma de lucru, de pe care să fie accesibile toate suprafeţele elementelor respective.
3.2.9.2. Principalele condiţii, pentru aceste mijloace de acces, sunt următoarele :
- asigurarea cerinţelor pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute (cotă, suprafaţă, .stabilitate ş.a.);
- asigurarea condiţiilor privind igiena şi protecţia muncii (rezistenţă, balustrade ş.a.).
Mijloacele de acces nu suni lucrări permanente, dar ele trebuie să fie proiectate şi executate, astfel încât să poată fi montate şi utilizate ori de câte ori este necesar.
3.2.10. Alegerea sistemelor de protecţie anlicoro/.îvă aplicate pe suprafaţa elementelor din oţel. arc în vedere următoarele:
- criteriile şi condiţiile specifice prevăzute la pcl. 3.1.2. şi cap. 4 şi 5;
- utilizarea numai a produselor de proiecţie a vând caracteristicile bine cunoscute şi definite în agremente tehnice sau standarde de produs.
3.3. Desfăşurarea procesului de proiectare pentru protecţia împotriva coroziunii
3.3.1. Odată cu stabilirea datelor de intrare privind proiectarea din punctul de vedere al rezistenţei şi stabilităţii (acţiunile, conceptul privind alcătuirea construcţiei, a
structurii acesteia şi a elementelor componente), se vor stabili şi datele de intrare privind mediul în care va fi exploatată construcţia (mediul interior şi mediul exterior),
respectiv clasele de corozivitate ale acestuia, precum şi agenţii agresivi care se preconizează că vor acţiona asupra construcţiei.
Predimensionarea, care are la bază datele privind rezistenţa şi stabilitatea, va avea în vedere şi condiţiile privind protecţia împotriva coroziunii, precizate în
subcapitolele 3.1 şi 3.2, precum şi criteriile şi nivelurile de performanţă pentru sistemele de protecţie anticorozivă, precizate în subcapitolul 4.2.
3.3.2. La dimensionarea definitivă, pentru mediile având clasa de corozivitate C2 - C5, sistemele de protecţie anticorozivă, precum şi condiţiile speciale, dacă este
cazul, vor fi detaliate de către un institut/laborator de specialitate în domeniul coroziunii.
[top]
4. CRITERII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ PENTRU STRATUL SUPORT ŞI PENTRU SISTEMELE DE PROTECŢIE

ANTICOROZIVĂ
4.1. Criterii şi niveluri de performanţă pentru stratul suport
Principalele criterii şi niveluri de performanţa care trebuie satisfăcute de stratul suport de oţel (oţel zincat) pe suprafaţa căruia se aplică sistemele de protecţie
anticorozivă sunt prezentate în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1.
Nr. Criterii de Metoda de U.M. Niveluri de

crt performanţă determinare performanţă
1 Gradul de SR EN ISO Min:St3, PSt3 (3)

pregătire al 8501-1
suprafeţie Grad Optim: Sa3, PSa3
(STAS (1) sau Sa2,5,
10166/1) PSa2,5 (2)
2 Rugozitatea Clasă
suprafeţei (1) SR ISO 8503-1 profil Min (mediu)
(microni)
3 Umiditatea SR ISO 8502-4 % Lipsă
4 Temperatura Min. +3 peste

puntul de rouă (2)
SR ISO 8502-4 0
C
Max. +40(2)
5 Prezenţa
clorurilor
SR ISO 8502-2 μ g/cm2 Max. 7
6 Praf SR ISO 8502-3 Etalon Max. 2

7 Alte impurităţi
(săruri, uleiuri,
vizual - lipsă
grăsimi, rugină,
etc)
(1) se referă la profilul obţinut după pregătirea suprafeţei cu jet abraziv de nisip sau alice (SR ISO 8504-2), la gradele de curăţare Sa 2,5 şi Sa 3. Rugozitatea
suprafeţei se corelează cu grosimea stratului de grund.
(2)
dacă în fişa produsului de protecţie anticorozivă nu se specifică altfel.
4.2. Criterii şi niveluri de performanţă pentru sistemele de protecţie anticorozivă
4.2.1. Principalele criterii şi niveluri de performanţă pe care trebuie să Ic îndeplinească sistemele de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafeţele de oţel (oţel zincatl),
în funcţie de clasa de corozivitate a mediului, precum si metodele de determinare (evaluare şi/sau verificare a performanţelor acestora), sunt prezentate în tabelul 4.2.
În tabelul 4.2 sunt prezentate nivelurile de performanţă sub formă de valori concrete pe care trebuie să le îndeplinească sistemul de protecţie. Experienţa a impus
aceste valori ca fiind minimale, pentru a obţine o protecţie anticorozivă eficientă.
Tabelul4.2
Nivelurile de performanţă pentru clasa de corozivitate

Nr. Metode de
Criterii de performanţă U.M.
crt. determinare
C1 C2 C3 C4 C5 - I C5 - M
Aderenţa la support – metoda

1. SR ISO 2409 nivel - 2 1 0 0 0
grilei(1)
Aderenţa la support – metoda

2. SR EN 24624 MPa - min. 0,5 min. 7,0 min. 1,0 min. 1,0 min. 1,0
smulgerii(2)
Rezistenţa la lovire(3) (înălţimea

3. maximă de cădere a mase de SR EN ISO 6272 cm - min. 40 min. 50 min. 60 min. 60 min. 60
500g, la care apar amprente cu
fisuri)
Rezistenţa la zgâriere (greutatea

4. minimă la care apar zgârieturi SR ISO 1518 g - min. 250 min. 250 min. 300 min. 400 min. 400
fine)
SR ISO 6860
Flexibilitatea pe dorn (diametrul la
5. mm - min. 20 min. 10 min. 10 min. 7 min. 7
care apar fisuri)
SR EN ISO 1519
6. Duritatea (pendul) SR EN ISO 1522 s - min. 70 min. 70 min. 70 min. 70 min. 70
7. Porozitatea STAS 8009 clasa - 2P 2P 1P 1P 1P
8. Rezistenţa la ceaţă salină SR EN ISO 7253 ore - - min. 480 min. 720 min. 1440 min. 1440
SR ISO 11503
9. Rezistenţa la umiditate ore - min. 120 min. 240 min. 480 min. 720 min. 720
SR EN ISO 6270-
1
10. Rezistenţa la căldură şi umiditate SR HD 323.2.3 S2 ore - min. 120 min. 240 min. 480 min. 720 min. 720
SR EN 60068-2-
14
Rezistenţa la variaţii de
11. cicluri - min. 25 min. 25 min. 56 min. 56 min. 56
temperatură
SR EN 60068-2-
33
12. Rezistenţa la radiaţii UV(4) SR EN 60068-2-5 cicluri - min. 56 min.56 min. 56 min. 56 min. 56
SR EN ISO 2812-
13. Rezistenţa chimică(5) 1
ore - min. 24 min. 168 min. 168 -
14. Aviz sanitar Necesar pentru protecţiile anticorozive care pot veni în contact direct cu produse alimentare
(1) Metoda grilei se utilizează pentru determinarea aderenţei acoperirilor cu grosimi de până la 250 microni.
(2)
Metoda smulgerii se utilizează pentru determinarea aderenţei acoperirilor cu grosimi de peste 250 microni.
(3)
Determinarea nu se efectuează pentru acoperiri de protecţie cu deformabilitate ridicată.
(4)
Determinarea se efectuează pentru acoperiri de protecţie aplicate la exterior sau la interior, dacă sunt supuse, tehnologic, unor asemenea acţiuni.
(5)
Pentru medii cu clasa de corozivitate C5-L se recomandă utilizarea de criterii suplimentare, ca de exemplu rezistenţa la atmosferă umedă cu bioxid de sulf (SR EN
ISO 3231), rezistenţa la îmbătrânire artificială (pentru protecţii anticorozive de exterior) etc
[top]
5. SISTEME DE PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ A CONSTRUCŢIILOR DIN OTEL
5.1. Condiţii generale

5.1.1. Sistemele de protecţie anticorozivă a construcţiilor din oţel se vor alege în funcţie de clasa de corozivitate a mediului, de starea suportului de oţel, de
durabilitatea estimată a protecţiei şi de considerente economice.
Protecţia împotriva coroziunii este, de regulă, cu atât mai economică, cu cât are o durabilitate mai ridicată, deoarece astfel se reduc la minimum lucrările de
întreţinere/refacere a protecţiei pe durata de serviciu a construcţiei.
5.1.2. Durabilitatea sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafeţele de oţel se clasifică în trei clase de durabilitate :
- durabilitate limitată (L): 2...5 ani ;
- durabilitate medie (M): 5... 15 ani;
- durabilitate ridicată (R): peste 15 ani.
Principalii factori care determină durabilitatea sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafeţele de oţel sunt următorii :
- concepţia structurii;
- calitatea produselor folosite pentru protecţie ;
- starea iniţială a suportului;
- eficacitatea pregătirii suportului ;
- condiţiile de aplicare ;
- calitatea aplicării ;
- condiţiile de expunere după aplicare.
5.1.3. Elementele de construcţii din oţel expuse la acţiunea corozivă a mediului şi care, după montaj, nu mai sunt accesibile, se vor proteja împotriva coroziunii în aşa
fel încât, pe durata de serviciu a construcţiei să nu afecteze durabilitatea acesteia. În cazul în care accesul pentru aplicarea sistemului de protecţie anticorozivă pe
suprafaţa suportului de oţel nu este posibil, se vor prevedea alte măsuri, ca de exemplu : execuţia elementelor de construcţii dintr-un material rezistent la coroziune,
supradimensionarea elementelor pentru compensarea pierderi lor prin coroziune, asigurarea posibilităţii înlocuirii clementelor degradate datorită coroziunii.
5.1.4. În cazul reperelor din oţel protejate exclusiv prin zincare se va prevedea tratamentul îmbinărilor sudate prin polisare şi aplicarea unei paste de zincare la rece.
5.1.5 Principalele criterii si niveluri de performanţă care trebuie satisfăcute de stratul suport de oţel (oţel zincal) pe suprafaţa căruia se aplică sistemele de proiecţie
anticorozivă sunt precizate la pct. 4.1 (tabelul 4.1).
5.1.6 Principalele criterii si niveluri de performanţă pe care trebuie să Ie îndeplinească sistemele de protecţie anticorozivă în funcţie de clasa de corozivitate a
mediului, sunt precizate la pct. 4.2 (tabelul 4.2).
5.1.7. La aplicarea sistemelor tic protecţie anticorozivă trebuie sa se respecte reglementările în vigoare privind proiecţia mediului înconjurător, masurile de protecţia
muncii şi măsurile privind prevenirea incendiilor.
5.2. Alcătuirea generală a sistemelor de protecţie anticorozivă
În tabelul 5.1 sunt prezentate tipurile, alcătuirea generală a sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafaţa elementelor de construcţii din oţel, precum şi
domeniul de utilizare a acestora.
Tabelul 5.1
Tipul
Nr. Alcătuirea sistemului de
sistemului Domeniul de utilizare
crt protecţie
de protecţie
1 Sisteme de - strat primar (grund) protecţia împotriva

acoperiri coroziunii a
prin vopsire - strat(uri) intermediar(e) elementelor de
construcţii din oţel noi
sau
- (strat de nivelare,
remedierea/refacerea
vopsea)
sistemelor de
protecţie existente
- strat(uri) final(e)/de
finisare (vopsea, email)
2 Sisteme de a) - strat de zinc depus protecţia împotriva

acoperiri termic coroziunii a
metalice elementelor de
b) - strat de zinc sau construcţii din oţel noi
aluminiu depus prin
metalizare (pulverizare) protecţia elementelor/
c) - strat de zinc depus pieselor de îmbinare
electrochimie (şuruburi, piuliţe,
şaibe s.a.)
3 Sisteme de a) - strat de zinc depus protecţia împotriva

acoperiri termic, protejat cu coroziunii a
combinate sisteme de acoperire prin elementelor de
(duplex) vopsire construcţii din oţel
noi, în special a celor
b) - strat de zinc sau greu accesibile
aluminiu depus prin remedierilor pe
metalizare, protejat cu durata de serviciu a
sisteme de acoperire prin construcţiei
vopsire
protecţia
c) - strat de zinc depus clementelor/pieselor
electrochimie, protejat cu de îmbinare
(şuruburi, piuliţe,
sisteme de acoperiri prin şaibe
vopsire
5.3. Sisteme de protecţie anticorozivă pentru diferite clase de corozivitate
La pct. 5.3.1. ..5.3.6 se prezintă alcătuirea detaliată a sistemelor de protecţie anticorozivă prevăzute în tabelul 5.1, precizându-se o scrie de caracteristici principale,
care permit îndeplinirea criteriilor şi nivelurilor de performanţă menţionate în tabelul 4.2.
Sistemele de protecţie anticorozivă prevăzute în prezentul ghid nu exclud utilizarea altor sisteme alcătuite din alte produse de protecţie sau din produse noi pentru
care există agremente tehnice, dacă aceste sisteme îndeplinesc criteriile şi nivelurile de performanţă menţionate în tabelul 4.2, corespunzătoare clasei de corozivitate
a mediului şi durabilităţii estimate a protecţiei. Aplicarea acestora, pentru medii având clasa de corozivitate egală sau mai marc decât C 3 va trebui să fie avizata, pe
proiect de un specialist de la un institut/laborator de specialitate în domeniul coroziunii.
5.3.1. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa de corozivitate C1
În medii cu clasa de corozivitate C1 nu este necesară protecţia împotriva coroziunii a suprafeţelor de oţel.
In cazul în care din criterii estetice/de finisare rezultă necesitatea acoperirii suprafeţelor de oţel, se vor prevedea sistemele de protecţie menţionate la pct. 5.3.2 pentru
clasa de corozivitate C2.
5.3.2. Sisteme de protecţie pentru med îi cu clasa de corozivitate C2
5.3.2.1. Sisteme de acoperiri prin vopsire
Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii cu clasa de corozivitate C2 sunt prezentate în tabelul 5.2 (SR EN ISO 12944-5).
5.3.2.2. Sisteme de acoperiri metalice
Sistemele de protecţie anticorozivă din acoperiri metalice pentru medii cu clasa de corozivitate C2 sunt prezentate în tabelul 5.3 (ISO 14713).
Tabelul 5.2
Gradul de pregătire Sistem de Durabilitatea sistemului

Strat(uri) primar(e) Strat(uri) intermediar(e)/final(e)
a suportului(1) protecţie (vezi pct. 5.1.2)
Nr.
crt. Număr Număr Număr Grosime
Grosime Grosime
St 2 Sa 2,5 Liant de Liant de de totală limitată medie ridicată
straturi μm straturi μm straturi μm
1. X 1 40 1 40 2 80 X
2. X 1 40 1 40 2 80 X X
3. X 2 80 1 40 3 120 X X
4. X 1-2 80 răşini alchidice 1 40 2-3 120 X X
5. X 2 80 1-2 80 3-4 160 X X

răşini alchidice
6. X 1-2 80 1-2 80 2-4 160 X X X
7. X 1-2 80 2-3 120 3-5 200 X X X
8. X 1-2 100 - - - 1-2 100 X X
9. X 2 80 1-2 80 3-4 160 X X

răşini acrilice,
clorcauciuc
10. X 1-2 80 1-2 80 2-4 160 X X X
11. X 1-2 100 - - - 1-2 100 X X

răşini arcrilice
12. X 1 80 răşini arcrilice 1 40 2 120 X X
13. X 2 80 1-2 80 3-4 160 X X

răşini acrilice, răşini acrilice,
clorcauciuc clorcauciuc
14. X 1-2 80 1-2 80 2-4 160 X X X
15. X 1-2 80 răşini 1 40 2-3 120 X X

răşini epoxidice,
epoxidice poliuretanice
16. X 1-2 80 (2) 1-2 80 2-4 160 X X X
răşini
epoxidice,
17. X 1-2 80 - - - 1-2 80 X X X
poliuretanice,
bogate în zinc
etil silicat
18. X 1 80 - - - 1 80 X X X
bogat în zinc
(1)Pentru St 2, gradul de ruginire C definit în SR EN ISO 8501-1 este gradul de referinţă.
Pentru Sa 2,5, gradul de ruginire A,B sau C definit în SR EN ISO 8501-1 este gradul de referinţă.
(2)Dacă se impune păstrarea culorii şi a luciului, se recomandă ca ultimul strat de protecţie să fie pe bază de răşini poliuretanice alifatice.
Tabelul 5.3
Grosimea totală Durabilitatea
Nr. Materialele de bază ale sistemului
minimă a
crt sistemului de protecţie (1)
acoperirii, microni
1 strat de zinc depus termic pe

elemente din oţel 25...85(2)

ţevi din oţel 25...55(3)

20
table din oţel Foarte
ridicată
5 strat de zinc depus prin (peste 20
metalizare, necolmatat sau 50 ani)
colmatat(4)
5 strat de aluminiu depus termic,

100
necolmatat sau colmatat(4)
6 strat de zinc depus

20
electrochimie
în medii cu clasa de corozivitate C2, viteza de coroziune a zincului este în general ≤ 0,7 μm/an sau ≤ 5g/(m2, an), iar viteza de coroziune a aluminiului este ≤ 0,6 g/
(l)
(m2, an) (SR ISO 9223).
(2) Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (SR EN ISO 1461).
(3)
Grosimea acoperirii depinde de « calitatea acoperirii » specificată pentru ţeava din oţel (conform SR EN 10240).
(4) Produsele de colmatare îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare (pulverizare).
5.3.2.3. Sisteme de acoperiri combinate (duplex)
Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu clasa de corozivitate C2 sunt realizate din acoperirile metalice prevăzute la pct. 5.3.2.2 şi sisteme de acoperire prin
vopsire, după cum urmează :
a) sistemele prevăzute în labclul 5.4, pentru acoperirile de zinc depuse termic ;
b) sistemele 11...16 din tabelul 5.2 (pct. 5.3.2.1), pentru acoperirile de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare şi acoperirile de zinc depuse electrochimie.
Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperire prin vopsire va fi un strat de grund specific pentru suportul de zinc/aluminiu, care trebuie să asigure aderenţa la
suport şi să fie compatibil cu straturile ulterioare din componenţa sistemului de protecţie.
Sistemele de protecţie antiouru/.iva prin vopsire pentru medii cu clasa de corozivitalc C3 sunt prezentate în tabelul 5.5 (SR EN ISO 12944-5)
Sistemele de protecţie anticorozivă din acoperiri metalice pentru medii cu clasa de corozivitate C3 sunt prezentate în tabelul 5.6 (ISO 14713).
Tabelul 5.6
Grosimea totală
Nr. Materialele de bază ale minimă a Durabilitatea
crt sistemului de protecţie acoperirii, sistemului(1)
microni
strat de zinc depus foarte ridicată (peste

1.
termic pe elemente din 45...85(2) 20 ani)
oţel
2. 25 ridicată(10...20ani)
foarte ridicată (peste

3
strat de zinc depus 45...55(3) 20 ani)
termic pe ţevi din oţel
4 25 ridicată (10...20 ani)
strat de zinc depus medie (5...10 ani)

5 20
termic pe table din oţel
strat de zinc depus prin foarte ridicată (peste

6 metalizare, necolmatat 100 20ani)^
sau colmatat(4)
strat de aluminiu depus foarte ridicată (peste

prin metalizare, 20 ani)
7 necolmatat sau 100
colmatat(4)
strat de zinc depus medie (5... 10 ani)

8 20
electrochimie
(1) în medii cu clasa de corozivitate C3, viteza de coroziune a zincului este în general de 0,7...2,1 μm/an sau 5...15 g/(m2, an), iar viteza de coroziune a aluminiului
este de 0,6...2 g/(m2, an) (SR ISO 9223).
(2) Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (SR EN ISO 1461).
(3)
Grosimea depinde de «calitatea acoperirii » specificată pentru ţeava de oţel (SR EN 10240).
(4) Produsele de colmatare îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare (pulverizare).
Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu clasa de corozivitate C3 sunt realizate din acoperiri metalice prevăzute la pct. 5.3.3.2 si sisteme de acoperire prin
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.7, pentru acoperirile de zinc depuse termic;
b) sistemele 9... 17 din tabelul 5.5, pentru acoperirile de zinc si aluminiu depuse prin mcializare şi acoperirile de zinc depuse electrochimie
Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperire prin vopsire va fi un strat de grund specific pentru suportul de zinc/aluminiu, care trebuie să asigure aderenţa la
Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii cu clasa de corozivitate C4 sunt prevăzute în tabelul 5.8 (SR EN ISO 12944-5).
Sistemele de protecţie anticorozivă din acoperiri metalice pentru medii cu clasa de corozivitate C4 sunt prevăzute în tabelut 5.9 (ISO 14713).
Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu clasa de corozivitate C4 sunt realizate din acoperirile metalice prevăzute la pct. 5.3.4.2 şi sisteme de acoperiri prin
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.10, pentru acoperirile de zinc depuse termic ;
b= sistemele 4...11 din tabelul 5.8 (pct.5.3.4.1), pentru acoperirile de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare şi acoperirile de zinc depuse electrochimie.
Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperiri prin vopsire va fi un strat de grund specific pentru suportul de zinc/aluminiu, care trebuie să asigure aderenţa la
Tabelul 5.4
Strat(uri) primar(e) Strat(uri) intermediar(e)/final(e) Sistem de protecţie Durabilitatea sistemului(1)

Nr.
crt. Număr de Grosime Număr de Grosime Număr de Grosime
Liant Liant limitată medie ridicată
straturi μm straturi μm straturi totală μm
1. - - - răşini arcrilice 1 80 1 80 X X X
2. răşini arcrilice 1 40 răşini arcrilice 1 80 1 80 X X X
răşini
epoxidice,
3. - - - răşini 1 80 1 80 X X X
poliuretanice
(2)
(1) Durabilitatea estimată a sistemului de protecţie este determinată de aderenţa acestuia la suportul de zinc; pregătirea suportului se realizează prin mijloace
mecanice sau chimice (SR EN ISO 12944-4).
(2) Dacă se impune păstrarea culorii şi a luciului, se recomandă ca ultimul strat de protecţie să fie pe bază de răşini poliuretanice alifatice.
Tabel 5.5
Gradul de pregătire Sistem de Durabilitatea sistemului

a suportului(1) protecţie (vezi pct. 5.1.2)
Nr.
crt. Număr Număr Număr Grosime
Grosime Grosime
18. X 1-2 80 - - - 1-2 80 X X
răşini
19. X 1 40 1-2 120 2-3 160 X X X
epoxidice,
răşini răşini
epoxidice, poliuretanice
20. X poliuretanice, 1 40 (2) 2-3 160 3-4 200 X X X
bogate în zinc
21. X 1 40 1-2 120 2-3 160 X X
răşini acrilice,
clorcauciuc
22. X 1 40 2-3 160 3-4 200 X X X
23. X 1 80 - - - 1 80 X X
24. X 1 80 1-2 80 2-3 160 X X

răşini acrilice,
25. X 1 80 clorcauciuc 2-3 120 3-4 200 X X X
etil silicat răşini

26. X bogat în zinc 1 80 1-2 80 2-3 160 X X X
epoxidice,
(3) răşini
poliuretanice
27. X 1 80 (2) 2-3 120 3-4 200 X X X
18. X 1-2 80 - - - 1-2 80 X X
răşini
19. X 1 40 1-2 120 2-3 160 X X X
epoxidice,
răşini răşini
epoxidice, poliuretanice
20. X poliuretanice, 1 40 (2) 2-3 160 3-4 200 X X X
bogate în zinc
21. X 1 40 1-2 120 2-3 160 X X
răşini acrilice,
clorcauciuc
22. X 1 40 2-3 160 3-4 200 X X X
23. X 1 80 - - - 1 80 X X
24. X 1 80 1-2 80 2-3 160 X X

răşini acrilice,
etil silicat clorcauciuc
25. X 1 80 2-3 120 3-4 200 X X X
bogat în zinc
(3)
răşini
26. X 1 80 1-2 80 2-3 160 X X X
epoxidice,
răşini
poliuretanice
27. X 1 80 (2) 2-3 120 3-4 200 X X X
(1)Pentru St, gradul de ruginire C definit în SR EN ISO 8501-1 este gradul de referinţă.Pentru Sa 2,5, gradul de ruginire A,B sau C definit în SR EN ISO 8501-1 este
gradul de referinţă.
(3) Se recomandă utilizarea unuia dintre straturile intermediare ca strat barieră (start de vopsea cu rol de îmbunătăţire a aderenţei şi/sau de tratare a unor defecte
datorate aplicării).
Tabel 5.7

Nr.
1. - - - 1 80 1 80 X
2. 1 40 răşini arcrilice 1 80 2 120 X X

răşini arcrilice
3. 1 80 1 80 2 160 X X X
4. - - - răşini 1 80 1 80 X X
epoxidice,
răşini epoxidice, răşini
5. răşini 1 40 poliuretanice 1 80 2 120 X X X
(2)
poliuretanice(2)
Tabel 5.8
Gradul de
pregătire a Sistem de Durabilitatea sistemului
protecţie (vezi pct. 5.1.2)
suportului(1)
Nr.
crt. Grosime
Număr Grosime Număr Grosime Număr
1. X 1-2 80 răşini alchidice 2-3 120 3-5 200 X
2. X răşini alchidice 1-2 80 2-3 120 3-5 200 X

răşini acrilice,
clorcauciuc
3. X 1-2 80 2-3 160 3-5 240 X X
4. X 1-2 80 2-3 120 3-5 200 X

răşini acrilice,
clorcauciuc
5. X 1-2 80 2-3 160 3-5 240 X X
răşini acrilice,
clorcauciuc
6. X 1 160 1 40 2 200 X
7. X 1 160 1 120 2 280 X X X
8. X 1-2 80 2-3 120 3-5 200 X

răşini
9. X răşini epoxidice, 2-3 160 3-5 240 X X
epoxidice
răşini
10. X 1-2 80 poliuretanice(2) 2-3 200 3-5 280 X X
11. X 1-2 80 3-4 240 4-6 320 X X X
12. X 1 80 1-2 120 2-3 160 X

răşini acrilice,
13. X 1 80 2-3 160 3-4 200 X X
clorcauciuc
14. X 1 80 2-3 200 3-4 240 X X X
răşini
15. X epoxidice, 1 80 1-2 120 2-3 160 X
răşini
16. X poliuretanice 1 80 2-3 160 3-4 200 X X
bogate în zinc răşini epoxidice,
17. X 1 80 răşini 2-3 200 3-4 240 X X X
poliuretanice(2)
18. X 1 80 2-3 240 3-4 280 X X X
19. X 1 80 3-4 280 4-5 320 X X X
20. X 1 80 - - - 1 80 X
21. X 1 80 1-2 80 2-3 160 X

răşini acrilice,
22. X 1 80 2-3 120 3-4 200 X X
clorcauciuc
23. X 1 80 2-3 160 3-4 240 X X X
etil silicat
24. X bogat în zinc(3) 1 80 1-2 80 2-3 160 X
25. X 1 80 2-3 120 3-4 200 X X

răşini epoxidice,
26. X 1 80 răşini 2-3 160 3-4 240 X X X
poliuretanice(2)
27. X 1 80 2-4 200 3-4 280 X X X
28. X 1 80 3-4 240 4-5 320 X X X
(1) Pentru Sa 2,5, gradul de ruginire A,B sau C definit în SR EN ISO 8501-1 este gradul de referinţă.
datorate aplicării)
Tabelul 5.9
Materialele de bază Grosimea totală Durabilitatea

Nr.
ale sistemului de minimă a
crt sistemului(1)
protecţie acoperirii, microni
85 (grosimea foarte ridicată

1
oţelului ≥ 6 mm) (peste 20 ani)
45...7O'(2) ridicată(10...20ani)
strat de zinc depus
2 (grosimea oţelului
termic pe elemente din
oţel ≤6 mm)
25 (diametru filetat medie(5...10ani)

3 <6 mm pentru
piese componente)
4 strat de zinc depus 45...55 (3) ridicată(l0...20ani)

termic pe (evi din oţel
5 25 medie (5... 10 ani)
strat de zinc depus medie (5... 10 ani)

6 20
termic pe table de oţel
strat de zinc depus foarte ridicată

prin metalizare, (peste 20 ani)
7 necolmatat sau 100
colmatat (4)
strat de aluminiu foarte ridicată

8 depus prin metalizare, 100 (peste 20 ani)
colmatat H1
strat de zinc depus medie(5...10ani)

9 25
electrochimie
(1) în medii cu clasa de corozivitate C4, viteza de coroziune a zincului este în generai de 2,1 ...4,2 μm/an sau 15...30 g/(m2, an), iar viteza de coroziune a aluminiului
este de 2...5 g/(m2 an) (SR ISO 9223).
(2) Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (SR EN ISO 1461),
(3)
Grosimea depinde de «calitatea acoperirii» specificată pentru ţeava de oţel (SREN 10240).
(4) Produsele de colmatare îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare (pulverizare)
Tabelul 5.10

Nr.
1. 1 80 1 80 2 160 X X
răşini arcrilice
2. răşini arcrilice 1 80 2 160 3 240 X X X
3. 1 40 1 80 2 120 X X
răşini
4. 1 80 epoxidice, 1 80 2 160 X X X
(2)
poliuretanice
6. 1 80 2-3 240 3-4 320 X X X
5.3.5. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa de corozivitate C5-1
Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii cu clasa de corozivitate C5-1 sunt prevăzute în tabelul 5.11 (SR EN ISO 12944-5).
Sistemele de protecţie anticorozivă din acoperiri metalice pentru medii cu clasa de corozivitate C5, în funcţie de viteza de coroziune a zincului/aluminiului, sunt
prevăzute în tabelele 5.12 şi 5.13(ISO 14713).
Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu ctasa de corozivitate C5-1 sunt realizate din acoperirile metalice prevăzute la pct. 5.3.5.2 şi sisteme de acoperiri
prin vopsire, după cum urmează:
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.14, pentru acoperirile de zinc depuse termic,
b) sistemele 1...4 din tabelul 5.11 (pct.5.3.5.1.), pentru acoperirile de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare şi acoperirile de zinc depuse electrochimie.
Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperiri prin vopsire va fi un strat de grund specific pentru suportul de zinc/aluminiu, care trebuie să asigure aderenţă la
suport şi să fie compatibil cu straturile ulterioare din componenţa sistemului de protecţie
Tabelul 5.11
Gradul de
protecţie (vezi pct. 5.1.2)
suportului(1)
Nr.
crt. Grosime
Număr Grosime Număr Grosime Număr
răşini acrilice,
1. X clorcauciuc 1-2 80 2 120 3-4 200 X
clorcauciuc
2. X 2 120 1-2 80 3-4 200 X X

răşini
epoxidice,
3. X 1 80 3 200 4 280 X X X
răşini
poliuretanice răşini epoxidice,
4. X 1-2 80 3-4 240 4-6 320 X X
răşini
răşini poliuretanice(2)
5. X 1 40 2 120 3 160 X X X
epoxidice,
răşini
poliuretanice
6. X 1 40 3 200 4 240 X X X
bogate în zinc
răşini acrilice,
7. X 1 80 3 200 4 280 X X X
clorcauciuc
8. X etil silicat 1 80 2-4 240 3-5 320 X X

bogat în zinc răşini epoxidice,
9. X 1 80 răşini 2-4 160 3-5 240 X X X
poliuretanice(2)
10. X 1 80 3 200 4 280 X X X
răşini acrilice,
11. X 1 80 4 240 5 320 X X X
clorcauciuc
Tabelul 5.12
Materialele de bază Grosimea totală

Nr. Durabilitatea
ale sistemului de minimă a
crt sistemului"'
protecţie acoperirii, microni
strat de zinc depus foarte ridicată

1 115
termic pe elemente din (peste 20 ani)
oţel
85 (grosimea
2 ridicată(l0...20ani)
oţetului ≥ 6 mm)
45...70(2)
3 (grosimea oţelului medie (5... 10 ani)
<6 mm)
25 (diametru filetat
4 <6 mm pentru pie- limitată (sub 5 ani)
se componente)
5 strat de zinc depus 45...55'31 medie(5...I0ani)

6 25 limitată (sub 5 ani)
strat de zinc depus

termic pe table de oţel
strat de zinc depus

prin metalizare : foarte ridicată
8 150
(peste 20 ani)
- necolmatat sau
colmatat(4)
9 100 ridicată(10...20anj)
- colmatat(4>
10 100 medie (5... 10 ani)
- necolmatat
strat de aluminiu
depus prin metalizare : foarte ridicată
11 150
- necolmatat sau (peste 20 ani)
colmatat(4')
12 100 ridicată(10...20ani)
- colmatat(4)
13 - necolmatat 100 medie (5... 10 ani)
strat de zinc depus

electrochimie
(1)
În medii cu clasa de agresivitate C5 (1), viteza de coroziune a zincului este în general 4,2...6,3 μ m/an sau 30...40 g/(m2 an), iar viteza de coroziune a aluminiului
este de 5.-.7,5 g/(m2 an) (SR ISO 9223).
(2) Grosimea acoperirii depinde de grosimea clcmcnlului/picsci de oţel (SR EN ISO 1461).
(3)
(4) Produsele de colmatarc îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare (pulverizare).
Tabelul 5.13
Nr. Grosimea totală Durabilitatea

Materialele de bază ale
crt minimă a
sistemului de protecţie sistemului(1)
acoperirii, microni
foarte ridicată
1 150...200
(peste 20 ani)
2 strat de zinc depus 115 ridicată(10...20ani)

termic pe elemente din
oţel
70...85(2)
3 (grosimea oţelului medie (5... 10 ani)
≥ 3 mm)
strat de zinc depus

4 25...55(3) limitată (sub 5 ani)
strat de zinc depus
termic pe table din oţel
strat de zinc depus prin foarte ridicată

6 metalizare : 250
(peste 20 ani)
7 - necolmatat 150 ridicată (10..20 ani)
strat de zinc depus prin foarte ridicată

8 metalizare : 150
(peste 20 ani)
9 - colmatat 150 ridicată(10...20ani)
strat de aluminiu depus foarte ridicată

10 prin metalizare : 250
(peste 20 ani)
11 - necolmatat 150 ridicată(10...20ani)
strat de aluminiu depus foarte ridicată

12 150
prin metalizare : (peste 20 ani)
- colmatat(4) ridicată (10...20

13 100
ani)
(1) În medii cu clasa de agresivitate C5 (2), viteza de coroziune a zincului este în general 6,3...8,4 μm/an sau 40...60 g/(m2 an) (SR ISO 9223).
(2) Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (sR EN ISO 1461).
(3)
(4) Produsele de colmatarc îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare (pulverizare).
5.3.6. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa de corozivitate C5-M
Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii cu clasa de corozivitate C5-M sunt prevăzute în tabelul 5.15 (SR EN ISO 12944-5).
Sistemele de protecţie anticorozivă din acoperiri metalice pentru medii cu clasa de corozivitate C5, în funcţie de viteza de coroziune a zincului/aluminiului, sunt
prevăzute în tabelele 5.12 şi 5.13.
Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu clasa de corozivitate C5-M sunt realizate din acoperirile metalice prevăzute la pct.5.3.6.2 şi sistemele de acoperiri
prin vopsire, după cum urmează:
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.16, pentru acoperirile de zinc depuse termic ;
b) sistemele 1...6, 11 din tabelul 5.15 (pct.5.3.6.1), pentru acoperirile de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare şi acoperirile de zinc depuse electrochimie.
Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperiri prin vopsire va fi un strat de grund specific pentru suportul de zinc/aluminiu, care trebuie să asigure aderenţa la
suporl şi să fie compatibil cu straturile ulterioare din componenţa sistemului de protecţie
Tabelul 5.14

Nr.
1. 1 80 1 80 2 160 X
răşini arcrilice
2. răşini arcrilice 1 80 2 160 3 240 X
3. 1 40 1 80 2 120 X
răşini
4. 1 80 epoxidice, 1 80 2 160 X
5. răşini 1 80 poliuretanice 2 160 3 240 X X
(2)
poliuretanice
6. 1 80 2-3 240 3-4 320 X X
Tabelul 5.15
Gradul de
Nr. protecţie (vezi pct. 5.1.2)
suportului(1)
crt.
Număr Număr Număr Grosime
de Grosime de Grosime de totală
St 2 Sa 2,5 Liant straturi Liant limitată medie ridicată
μm straturi μm straturi μm
răşini acrilice,
1. X clorcauciuc 1-2 80 2 120 3-4 200 X
clorcauciuc
2. X 1 80 2 120 3 200 X
3. X răşini 1 150 răşini epoxidice, 1 150 2 300 X X

epoxidice, răşini
răşini
4. X 1-2 80 poliuretanice(2) 3-4 240 4-6 320 X X
poliuretanice
5. X 1 250 1 250 2 500 X X X
6. X 1 400 - - - 1 400 X X
7. X 1 40 răşini epoxidice, 3 200 4 240 X X

răşini
răşini
epoxidice,
8. X răşini 1 40 poliuretanice(2) 3-4 280 4-5 320 X X X
poliuretanice
bogate în zinc răşini epoxidice
(intermediar)+
9. X 1 40 2 200 3 240 X X
clorcauciuc
(final)
10. X 1 80 2-4 160 3-5 240 X X

etil silicat răşini epoxidice,
bogat în zinc(3) poliuretanice(2)
11. X 1 80 2-4 240 3-5 320 X X X
Tabelul 5.16

Nr.
1. 1 80 1 80 2 160 X
răşini arcrilice
2. răşini arcrilice 1 80 2 160 3 240 X
3. 1 40 1 80 2 120 X
răşini
4. 1 80 epoxidice, 1 80 2 160 X X
(2)
poliuretanice
6. 1 80 2-3 240 3-4 320 X X X
[top]
ANEXA I
CLASIFICAREA MEDIILOR AGRESIVE ASUPRA CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL SUPRATERANE
1.1. Mediile agresive atmosferice se clasifică în cinci clase de corozivitate (SR ISO 9223):
• C1 -foarte slabă;
• C2 -slabă;
• C3 -medie;
• C4 -ridicată;
• C5 -foarte ridicată.
sau în şase clase de corozivitate (SR EN ISO 12944-2), clasa C5 divizându-se în C5-1 pentru medii industriale şi în C5-M pentru medii marine :
• C1 -foarte slabă;
• C2 -slabă;
• C3 -medie;
• C4 -ridicată;
• C5-I - foarte ridicată -industrială;
• C5-M - foarte ridicată -marină.
1.2. Clasa de corozivitate se stabileşte în funcţie de:
a)- viteza de coroziune determinată pe epruvctc etalon, conform pct. 1.2.1; sau
b)-durata de menţinere a umidităţii pe suprafeţe şi de nivelul de poluare cu dioxid de sulf (SO2) şi cu cloruri (CI), conform pct. 1.2.2.
1.2.1 Stabilirea clasei de corozivitate în funcţie de viteza de coroziune determinată pe epruvete etalon
1.2.1.1. În tabelul 1.1 sunt prezentate, pentru flecare clasă de corozivitate, vitezele de coroziune determinate după un an de expunere, pentru metale de referinţă (oţel
nealiat, zinc).
Tabelul I.1
Viteza de coroziune (rcor) a metalelor

Clasa de
corozivi- Oţel nealiat Zinc
tate
g/(m2, an) μ m/an g/(m2, an) μ m/an
C1 rcor≤10 rcor≤1,3 rcor≤0,7 rcor≤0,4
C2 10< rcor≤200 1,3< rcor≤25 0,7< rcor≤5 0,1< rcor≤0,7
200<
C3 rcor≤400 25< rcor≤50 5< rcor≤15 0,7< rcor≤2,1
400<
C4 rcor≤650 50< rcor≤80 15< rcor≤30 2,1< rcor≤4,2
C5 650< rcor≤1500 80< rcor≤200 30< rcor≤60 4,2< rcor≤8,4
NOTE:
(i). Metodele de determinare a vitezei de coroziune a epmvetelor de referinţă sunt stabilite in SR ISO 9226.
(ii) Vitezele de coroziune exprimate în grame pe metru pătrat si an [ g (m2, an)] sunt exprimate şi în micrometri pe an (μ m/an), rotunjite.
(iii). Materialele pentru epruvete sunt caracterizate in SR ISO 9226,
(iv) Vitezele de coroziune care depăşesc limita superioară a clasei C5 reprezintă medii care ies din cadrul prezentului ghid.
I.2.1.2. Valorile din tabelul I.1 nu pot fi extrapolate pentru a prevedea comportarea la coroziune pe termen lung.
Valorile de referinţă şi informaţii suplimentare asupra coroziunii sunt cuprinse în SR ISO 9224.
I.2.2. Stabilirea clasei de corozivitate în funcţie de durata de menţinere a umidităţii pe suprafeţe şi de nivelul de poluare cu dioxid de sulf(SO ) şi cu cloruri (CI).
2
I.2.2.1. Umezirca suprafeţelor poate fi determinată de numeroşi factori, de exemplu condensul, ploaia, zăpada topită şi un grad ridicat de umiditate. Pentru estimarea
duratei calculate de menţinere a umidităţii (τ ) pe suprafeţele corodate, se ţine scama de durata în care umiditatea relativă (RH) depăşeşte 80% la o temperatură 0 mai
mare de 0° C
I.2.2.2. Durata de menţinere a umidităţii pe suprafeţe se poate determina experimental direct, cu ajutorul diverselor sisteme de măsurare. Durata de menţinere a
umidităţii depinde de zona macroclimatică şi de categoria de amplasament considerată.
I.2.2.3. Clasificarea duratelor de menţinere a umidităţii pe suprafeţe în funcţie de tipul de atmosferă este prezentată în tabelul 1.2
Tabelul I.2
Durata de menţinere a umidităţii τ

Exemple de situaţii
Clasa
corespunzătoare
h/an %
Microclimate formate în
τ1 τ ≤10 τ ≤0,1 spaţii interioare cu climati-
zare
Microclimate formate în
spaţii interioare rară clima-
τ2 10<τ ≤250 0,1<τ ≤3 tizare, cu excepţia spaţiilor
interioare neclimatizate din
zonele climatice umede
Atmosfere exterioare din

zone climatice uscate, reci
τ3 şi o parte din zonele
250<τ ≤2500 3<τ ≤30
temperate; spaţii ventilate
adecvate din zonele
climatice temperate
Atmosfere exterioare din
toate zonele climatice (cu
excepţia celor uscate şi
τ4 2500<τ
30<τ ≤60 reci); spaţii ventilate în
≤5500
climat umed; spatii
neventilate în climat
temperat
Părţi ale zonelor climatice

τ5 5500<τ 60<τ umede; spaţii ncvcntilate în
climat umed
NOTE:
(i). În anexa B din SR ISO 9223 sunT prezentate valori calculate ale menţinerii umidităţii şi caracteristicile climaterice alese ale unor zone macroc/imatice.
(ii). Durata de menţinere a umidităţii (τ ) dintr-o localitate dată depinde de relaţia temperatură-umiditate a atmosferei în aer liber şi de categoria de amplasament.
Aceasta se exprimă în ore pe an (h/an) sau în procentaj al duratei de menţinere a umidităţii (%).
(iii). Valorile duratei de menţinere a umidităţii exprimate în procente se rotunjesc si se dau cu titlu informativ.
(iv). Coloana în care sunt indicate situaţiile corespunzătoare nu ţine seama de toate posibilităţile de adăpost care se pot realiza.
(v). Suprafeţele protejate în atmosfere marine, pe care pot apare depuneri de cloruri pot avea durate de menţinere a umidităţii substanţial mărite, în funcţie de
prezenţa sărurilor higroscopice. Ele trebuie să fie încadrate in clasa τ .
3
(vi). Atmosferele interioare fără climatizare, se încadrează în clasele de durată de menţinere a umidităţii de la τ la τ - în cazul în care conţin surse de vapori de apă.
3 5
(vii). In clasele τ 1 şi τ 2 probabilitatea de coroziune este mai mare în cazul suprafeţelor cu depuneri de pulberi.
I.2.2.4. Poluarea atmosferică se împarte în două categorii: poluare cu dioxid de sulf (SO ) şi poluare cu săruri (cloruri) conţinute în aer.
2
Aceste două categorii de poluare sunt reprezentative pentru atmosferele rurale, urbane, industriale şi marine.
I.2.2.5. 9; O clasificare a poluării cu dioxid de sulf (SO ) a atmosferelor exterioare este prezentată în tabelul 1.3.
2
Tabelul I.3
Viteza de acumulare Concentraţia SO2 Categoria de poluare

a SO, mg/( m2, zi) cu SO2
Hg/m3
Pd≤10 Pc≤12 P0
10< Pd≤35 12< Pc≤40 P1
35< Pd≤80 40< Pc≤90 P2
80< Pd≤200 90< Pc≤250 P3
(i). Metodele de determinare a vitezei de acumulare şi a concentraţiei dioxiduluî de sulf (SO2) sunt stabilite prin SR ISO 9225.
(ii). Pentru clasificare sunt echivalente cantităţile de dioxid de sulf (SO ) determinate prin metoda acumulării (P ) şi prin metoda volumetrică (P ). Raportul dintre
2 d c
valorile obţinute prin cele doua metode se poate exprima prin următoarea laţie de echivalenţa: Pd= 0,8 Pc.
(iii). Viteza de acumulare a SO2 si concentraţia sa se calculează prin determinări realizate continuu timp de cel puţin un an. Ele se exprimă sub forma unei medii
anuale. Rezultatele determinărilor pe termen scurt pot să difere considerabil faţa de rezultatele pe termen lung. Determinările pe termen scurt sunt doar orientative.
(iv). Poluarea cu dioxid de sulf (SO2) din categoria P0 se consideră ca fiind reziduală, nesemnificativă din punct de vedere a! corozivilăţii.
1.2.2.6. Clasificarea poluării cu cloruri (CI) se referă la mediile poluate în special cu sărurile conţinute în acrul atmosferelor marine. Această clasificare este prezentată
în tabelul 1.4.
Tabelul I.4
Viteza de acumulare a clorurilor

Categoria de poluare cu cloruri (CI)
mg/(m2,zi)
S≤3 S0
3<S≤60 S1
60< S≤300 S2
300< S≤1500 S3
(i) Clasificarea conţinutului de săruri din aer se bazează pe metoda numită "metoda cu fitil umed" stabilită în SR ISO 9225.
(ii) Rezultatele obţinute prin diferite metode de măsurare a conţinutului în săruri ale atmosferei nu sunt întotdeauna direct compatibile si convertibile.
(iii) Viteza de acumulare a clorurilor se exprimă sub forma de medie anuală. Rezultatele determinărilor pe termen scurt sunt foarte variabile şt depind foarte mult de
precipitaţii.
(iv) Poluarea cu cloruri din categoria S0 se consideră ca fiind reziduală, nesemnificativa din punct de vedere al corozivitaţii.
(v) O poluare intensă cu cloruri, de tip stropire cu apă de mare nu se încadrează în prezenta clasificare.
(vi) Cantitatea de săruri din aer depinde de factorii care influenţează transferul sărurilor marine în interiorul continentului, şi anume direcţia şi viteza vânturilor,
topografia locală, distanţa dintre locurile de expunere şi mare ş.a..
1.2.2.7. Clasele de corozivitate care corespund claselor de durată de menţinere a umidităţii şi categoriilor de poluare sunt prezentate în tabelul I.5.
Tabelul I.5
Durata de Categoria de Categorie de

Clasa de poluare cu dioxid
menţinere a poluare cu cloruri
corozivitate de sulf (SO2), P
umidităţii, τ (Cl), S
S0
P0 S1
S2
S0
τ1 P1 S1
C1 S2
S0
P2 S1
S2
S0
τ2 P0
S1
P0 S3
C1 sau C2 τ1
P1 S3
P2 S3
S0
τ1
P3 S1
S2
C1 sau C2
S0
P1
S1
τ2
S0
P2
S1
τ1 P3 S3
P0 S2
C2
τ2 S0
P3
S1
P1 S2
τ2
P2 S2
C2 sau C3
S0
τ3 P0
S1
τ2 P3 S2
C3 S0
τ4 P0
S1
P0 S3
P1 S3
P2 S3
S0
P1 S1
τ2
S2
C3 sau C4
S0
P2 S1
S2
P0 S2
S1
τ5 P0
S2
τ2 P3 S3
C4
τ3 P3 S0
P3 S1
τ3
P0 S3
P0 S2
S0
τ4
C4 P1 S1
S2
S0
P2 S1
S2
P1 S3
τ3 P2 S3
P3 S2
C4 sau C5 S0
P1
S1
S0
P2
S1
τ3 P3 S3
P0 S3
P1 S3
P2 S3
τ4 S0
C5 S1
P3
S2
S3
S2
P0
S3
S2
P1
S3
S2
P2
S3
τ5
S0
S1
P3
S2
S3
I.2.2.8. În anexa A din SR ISO 9223 sunt prezentate exemple de determinare a corozivităţii atmosferelor pentru diferite metale.
I.3: Echivalenţa între clasele de corozivitate şi clasele de agresivitate
I.3.1. În tabelul I.6 se prezintă clasele de corozivitate prevăzute în SR ISO 9223 şi SR EN ISO 12944-2 şi clasele de agresivitate prevăzute în STAS 10128, în funcţie
de valorile vitezelor de coroziune a oţelului corespunzătoare.
Tabelul I.6
Viteza de
Clasa de
coroziune a Viteza de
corozivitate Clasa de
oţelului, μ m/an coroziune a
(SR ISO 9223 agresivitate
(SR ISO 9223 şi oţelului, μ m/an
şi SR EN ISO (STAS 10128)
SR EN ISO (STAS 10128)
12944-2)
12944-2)
C1 ≤1,3 1m <10
C2 1,3…25 2m 11…100
C3 25…50 3m 110…500
C4 50…80 4m >500
C5-I, M 80…200 -
I.3.2. În tabelul I.7 se arată echivalenţa între clasele de corozivitate şi clasele de agresivitate, rezultată prin compararea valorilor vitezelor de coroziune a oţelului
prezentate în tabelul I.6.
Tabelul I.7
Clasa de corozivitate Clasa de agresivitate
C1 1m
C2 1m…2m
C3 2m
C4 2m
C5-1, M 2m…3m
Nu fac obiectul SR ISO 9223 şi

4m
SR EN ISO 12944-2

GP 111 2004

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GP 111 2004

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID DE PROIECTARE PRIVIND PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL

1. 1. Obiect şi domeniu de aplicare

a. prin concepţia de ansamblu şi de detaliu şi prin alegerea materialelor adecvate;

1.1.3. Ghidul nu se referă la:

z construcţiile/ elementele din oţel îngropate în teren;

În prezentul ghid sunt utilizaţi următorii termeni de specialitate:

Notă : Această interacţiune este în general de natură electrochimică.

Notă: Durata de viaţă estimată nu constituie o durată de garanţie.

1.3. Lista documentelor normative de referinţă

4. SR EN 24624 :1996 - Vopsele şi lacuri. încercarea la tracţiune.

5. SR EN ISO 1461 :2002 - Acoperiri termice de zinc pe oţel.

6. SR EN ISO 1519:2003-Vopsele şi lacuri. încercarea la îndoire pe dorn cilindric.

7. SR EN ISO 1522:2002 - Vopsele şi lacuri. încercarea la amorţi zarea pendulului.

8. SR EN ISO 2812-1:1996 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la lichide. Metode generale.

13. SR EN ISO 6272:1995 - Vopsele şi lacuri. încercarea la căderea unei mase.

15. SR EN ISO 8044:2000 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Termeni de bază şi definiţii.

26. SR EN 60068-2-14:2001 - încercări de mediu. Partea 2 : încercări - încercare N : Variaţii de temperatură.

29. SR ISO 1518:1994 - Vopsele şi lacuri. încercarea la zgâricre.

30. SR ISO 2409:1994 - Vopsele ţii lacuri. încercarea la caroiaj.

31. SR ISO 4618-1:1994- Vopsele şi lacuri. Vocabular. Termeni generali.

32. SR ISO 6860:1997-Vopsele şi lacuri. încercarea la îndoire (mandrină conică).

41. SR ISO 9223:1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivitatea atmosferei. Clasificare.

2. CLASIFICAREA MEDIILOR AGRESIVE

C5-I - foarte ridicată - industrială;

C5-M - foarte ridicată - marină.

Exemple de medii tipice (caracter informativ)

CI spaţii încălzite, cu umiditate

atmosfere cu grad redus spaţii neîncălzite, în care se

atmosfere industriale cu construcţii sau zone cu condens

zone costiere şi marine

Clasa de corozivitate Clasa de agresivitate

Nu face obiectul SR ISO 9223 şi

- întreţinerea sistemelor de protecţie anticorozivă pe durata exploatării construcţiei;

- rezistenţii la foc (dacă este cazul) ;

- emisia de substanţe periculoase.

a) - corelarea între caracteristicile implicate ale materialelor şi clasa de corozivitate preconizată ;

c) - durabilitatea sistemelor şi produselor de protecţie anticorozivă utilizate ;

d)- simplitatea verificării calităţii acestora la executare şi a performanţelor în timp;

h) - raportul eficacitate/cost total;

i) - raportul cost iniţial/cost întreţinere.

3.2. Condiţii la proiectare, pentru protecţia împotriva coroziunii

3.2.1. Principalele condiţii la proiectare pentru protecţia împotriva coroziunii, se referă la :

- alegerea materialelor pentru elementele de construcţie;

- alegerea sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafaţa elementelor din oţel.

3.2.3. Condiţiile privind alcătuirea constructivă au în vedere următoarele:

- forma (deschisă sau chesonate) şi poziţia relativa a clementelor componente în secţiuni;

- grosimea în secţiune şi mărimea suprafeţei pcrimclralc (expusă);

- îmbinările şi zonele ele rezemarc;

- vecinătatea cu clemente din alte materiale.

- prin amplasarea corespunzătoare a plăcilor/fururilor alăturate;

- prin suduri continue, având profilul corespunzător;

- prin adoptarea unor soluţii de îmbinare adecvate;

Nr. Clasa de Grosimea minimă Protecţia prin

1 C1 3,0 Fără condiţii speciale

Se precizează că prin suprafaţa perimetrală se înţelege şi:

3.2.6.1. La îmbinările prin sudură :

3.2.6.2. La îmbinările cu şuruburi (inclusiv pretensionate) sau nituri

a) - compatibilitatea între materialele în contact pentru a nu forma pile de coroziune ;

3.2.9.1. Accesibilitatea se realizează prin respectarea următoarelor condiţii:

- rotundă, cu diametrul de cel puţin 600 mm ;

3.2.9.2. Principalele condiţii, pentru aceste mijloace de acces, sunt următoarele :

- asigurarea condiţiilor privind igiena şi protecţia muncii (rezistenţă, balustrade ş.a.).

- criteriile şi condiţiile specifice prevăzute la pcl. 3.1.2. şi cap. 4 şi 5;