Principiile activității de consiliere

Consilierea, precum psihoterapia sau intervenția de criză, este o activitate

desfăşurată cu scopul de a reconstrui gândirea unei persoane normale, de a o
influența în luarea unei decizii sau de a o transforma pur și simplu din punct de
vederea al concepției despre un anumit subiect. Ea are la baza activității sale un
set de principii pe care consilierul le are în vedere în timpul intervenției socio-
psiho-educaționale.

Se știe, de altfel, că intervenția socio-psiho-educațională este concepută să se

adreseze unei persoane sau unui grup mic cum ar fi: familia, clasă de
studenți/elevi; persoanelor de diferite vârste: copii, adolescenți, tineri, persoane
de vârsta a treia; și indiferent de categoria socio-profesionala din care face parte.

Acestea fiind spuse, Elena Dimitriu-Tiron clasifică principiile consilierii în patru

categorii: principii etice, principii pedagogice, principii psihologice și principii
specifice consilierii.

Principiile etice:
1. Promovarea, menţinerea, dezvoltarea sănătăţii psihice şi educaţionale.

2. Interzicerea acţiunilor non-etice precum: relațiile sexuale între client și

consilier, beneficii materiale pe care consilierul le poate obține în urma
intervenției. Aceste relații speciale produc tentații afective, materiale sau
sexuale, acestea împiedicând scopul consilierii ajungându-se chiar la anularea
procesului de consiliere. Se considera că dependența afectivă este benefică în
partea incipientă a procesului de consiliere în vederea formării unei legături
afective între client și specialist, dar această dependență poate fi negativă în a
doua parte a intervenției.

Conform lui L. Brammer și E. Shostrum, relațiile de ajutor se clasifică în

4 niveluri:
- nivelul prieteniei; - nivelul întâlnirii;

- nivelul altruist; - nivelul erotic.

Și astfel în relația de consiliere se folosește nivelul întâlnirii și nivelul

altruistului.

3. Respectul reciproc: se realizează prin statutul profesional al consilierului,

experiența și rezultatele sale, precum și prin capacitatea sa de a se raporta la o
altă ființă umană. Atitudinea de superioritate sau de inferioritate față de client
duce la nerespectarea principiului de respect reciproc, iar o primă dovadă a
respectului consiliatului față de consilier este chiar alegerea acestuia. În primul
rând consilierul trebuie să umilirea sau să dea dovadă de milă față de cel
consiliat, consilierul fiind specializat de a

13

acorda ajutor profesionist, făcând abstracție, deci, de a-și manifesta sentimentul

de milă.

4. Principiul „adevărului personal”: „Adevărul personal este vectorul lumii

personale a consiliatului ca sinteză între structura sa de personalitate şi contextul
socio-uman în care el trăieşte. El nu este opus adevărului moral ci este doar
propriu, specific unui subiect sau altuia. Boala, tulburarea psihica sau dificultatea
educaţională pot fi considerate consecinţe ale „păcatelor”, dar nu în sens religios
ci în sensul acelui dezechilibru între raţiune, afect si voinţa la care se referea
însuşi Platon. Datoria componenței raţionale este de a le controla pe celelalte,
îndeosebi tendinţa naturală către plăcere este necesar să fie contracarată de
înţelepciune și prudență”7

Rolul consilierului este de a descoperi „adevărul personal” al clientului său

pentru a realiza planul de acțiune în procesul de consiliere. Dar cum adevărul
personal este în strânsă legătură cu adevărul moral, se poate spune că o consiliere
nu este justă și de durată pentru un delicvent sau criminal, deoarece aceștia nu țin
cont de adevărul moral.

5. Principiul non-agresivității: Consilierul trebuie să își controleze

manifestările agresive pe toate căile: verbal, mimică sau gestică. Această stare de
echilibru psihic prin monitorizarea activității sale și chiar prin consultarea
profesională cu un coleg. Faptele agresive ale clientului sunt acceptate doar când
vine vorba de o „eliberare” a stres-ului cotidian. În cazul în care acesta prezintă
manifestări agresive grave consiliatul va fi îndrumat spre alte forme de
intervenție psihologică sau psihiatrică.

6. Principiul influenței benefice și al non manipulării: influențarea presupune

orientarea, modelarea clientului cu acordul acestuia, în timp ce manipularea
presupune „reducerea gradului de conştientizare şi de acord intern al
subiectului.”8

7. Principiul confidențialității: „Consilierul se angajează să nu divulge

informaţiile furnizate de beneficiar altor persoane, aducând astfel prejudicii
psihologice, morale, juridice beneficiarului – păstrarea secretului profesional.”9
8. Principiul neculpabilizării: prin activitatea sa consilierul nu trebuie să facă
un proces juridic, dând un verdict de „vinovat” sau „nevinovat”, ci acesta are
menirea de a orienta, îndruma clientul, culpabilizarea fiind ineficiente în cadrul
intervenției de consiliere

Principiile pedagogice

Datorită faptului că intervenția prin consiliere este un proces de orientare-

învățare adresându-se problemelor de adaptare-integrare ale unor persoane
normale din punct de vedere psihologic, dar care prezintă anumite

7 C. Oancea, Tehnici de sfătuire/consiliere, Ed. Medicală, Bucureşti, 2002,

p.98.

8 R. Muchielli, Arta de a influenţa, Editura All, Bucureşti, 2002, p.96.

9 Z. Micleușeanu Z., Bazele consilierii, Tipografia Primex-Com, Chișinău,
2015, p. 43

14

probleme existențiale, se consideră utilă aplicarea principiilor educaționale

specifice pedagogiei și în domeniul consilierii.

1. Optimismul pedagogic: „se referă atât la posibilităţile fiinţei umane de a se

modela, de a se transforma, de a se dezvolta cât şi la forţa benefică a consilierii şi
a disciplinelor educaţionale în general. Consilierul porneşte în demersurile sale
de la nivelul maxim al optimismului pedagogic ajungând în procesul consilierii
şi în relaţia directă cu consiliatul la nivelul optim al acestui principiu.

Atitudinea sa optimistă nu trebuie să fie nejustificată şi „afişată” în mod

ostentativ subiectului consiliat. De exemplu: „Nu este nici o problemă!”; „Lasă
că totul va fi bine!”. De asemenea consilierul trebuie să evite situaţiile de un
pesimism extrem: „Vai, ce problemă gravă!”. Aceasta se reglează treptat pe
măsura desfăşurării procesului consilierii.”10

2. Încrederea reciprocă: prin acest principiu se realizează un climat ambiental

plăcut, de colaborare între subiect și consilier.

3. Evoluția consiliatului: consilierul trebuie să urmărească și să constate

progresul pe care îl are clientul său.

4. Transmiterea de informații și experiență: „este un proces bilateral atât de

la consilier la consiliat cât şi invers. Sensul biunivoc al schimbului de informaţii,
experienţă, trăiri, comportamente poate fi amendat astfel:

˗ consilierul nu trebuie să arate că este atotştiutor, să facă exces de teorii,

legi, răspunsuri gata pregătite

˗ consilierul să se abţină să dea exemple din viaţa şi experienţa personală

˗ mecanismul esenţial al transmiterii de informaţii şi experienţă trebuie să
fie explicaţia problemelor, a situaţiilor existenţiale dificile pentru consiliat”.11
5. Principiul orientării: presupune corelarea între predispozițiile, înclinațiile
și capacitățile consiliatului cu interesele, dorințele, aspirațiile și necesitățile
socio-economice la un anumit moment.

6. Principiul adaptării: presupune adaptarea consiliatului cu mediul din care

face parte, astfel încât să se realizeze un echilibru.

7. Principiul integrării: vizează echilibrul intern între noțiuni, sentimente,

comportamente față de sine. Acest principiu se raportează la componenta psihică
cât și la cea socială.

8. Principiu managementului: „consilierul trebuie să descopere şi aplice acele

metode/tehnici/instrumente şi proceduri cu cea mai mare eficienţă pentru client.
Dacă, din diverse motive, nu reuşeşte a le identifica ori aplica pe acestea (din
lipsă de experienţă, de mijloace, de cadru pentru implementare,

10 E. Dimitriu-Tiron, op. cit., p.43

11 Ibidem, p. 45

15

ori datorită faptului că e necesară o terapie pe care nu o practică), consilierul este

dator să apeleze ori să îndrume clientul spre un alt coleg de breaslă.”12

Principiile psihologice:

1. Transferul: P. Popescu-Neveanu în Dicționarul de psihologie definește

transferul ca „raport și proces de interacțiune dintre două sisteme (de acțiune,
informaționale, de personalitate) cu efect de transport sau transmitere a unui
model dintr-unul în celălalt.”

În timpul intervenției transferul are locul între client și consilier astfel: „în prima
etapă se produce un „transfer proiectiv” de la client către consilier. Clientul
proiectează asupra consilierului propriile sale „probleme” ca întrebări legate de
anumite situaţii critice personale cu care este confruntat iar consilierul preia
întrebările clientului pentru a-i oferi acestuia răspunsuri. În cea de-a doua etapă
consilierul elaborează răspunsul la nivelul Eului său pe care îl comunică printr-
un mecanism de transfer cu valoare de explicare – consiliere Eului clientului
său.”13

2. Interiorizarea: este fenomenul prin care subiectul își însușește explicațiile

consilierului și chiar le consideră idei personale. Prin acest principiu se
garantează eficiența consilierului în cadrul procesului de modelare pe care îl
aplică clientului. Interiorizarea nu presupune oferirea de soluții de la începutul
procesului, ci necesită timp de generarea a soluției.

3. Conștientizarea: problemei, a soluţiei, a căilor de acţiune reprezintă

principiul psihologic prin care persoana devine cu adevărat conştientă, poate
verbaliza, poate formula clar şi raţional o problemă, poate explica o soluţie sau
căile prin care s-a ajuns la ea. Explicaţia este o fază superioară a conştientizării.
Putem explica o anumită problemă numai dacă suntem conştienţi cu adevărat de
ea. În acest sens poate fi prezentat exemplul frecvent al elevilor care atunci când
nu învaţă suficient se justifică spunând: „ştiu dar nu mă pot exprima”.

4. Empatia: „este abilitatea de a te transpune în locul unei alte persoane.

Empatia nu este echivalentă cu identificarea cu o altă persoană, situaţie în care se
preia modul ei de gândire, de relaţionare atitudinală, emoţională şi
comportamentală. Empatia este abilitatea de a înţelege modul în care gândeşte,
simte şi se comportă o altă persoană. Empatia este atitudinea de a fi "cu"
persoana şi nu "ca" persoana cealaltă. Un indicator al empatiei este sentimentul
elevului că este înţeles şi acceptat.
Empatia nu trebuie confundată cu mila sau compasiunea faţă de o altă persoană
în dificultate. Nimănui nu îi face plăcere să fie compătimit, chiar dacă
sentimentul este sincer. Empatia înseamnă "a fi alături" de persoană,

12 A. Burcu, Managementul calității vieții și condiției umane-fundamentele

consilierii, editura Mega, 2004, p.145
13 C. Enăchescu, Tratat de psihanaliză şi psihoterapie, 1999.

16

atitudine care facilitează exprimarea emoţiilor, convingerilor, valorilor şi

îmbunătăţeşte comunicarea dintre profesor şi elev.”14
5. Actualizarea: reprezintă capacitatea de adaptare a persoanei consiliate la
evenimentele din societatea in vederea evitării de situații critice, a situațiilor
frustrante, a eșecurilor. Ea reprezintă principiul libertății persoanei de a alege
pentru ea, implicând astfel asumarea responsabilității.

6. Autenticitatea: eficienţa consilierii este determinată de gradul de

autenticitate al subiectului, de deschiderea şi sinceritatea sa.

7. Tranzacția: este principiul prin care se înțelege o bună comunicare în

relația consilier-consiliat.

8. Interpretarea: „se referă la căutarea motivelor şi a mobilurilor din

inconştientul clientului care au determinat ca circumstanţele vieţii acestuia să
aibă caracterul de „situaţii critice” cărora trebuie să le facă faţă.”15

Principii specifice consilierii:

1. Susținerea afectivă: consilierul trebuie să fie pregătit pentru a oferi în

primul rând susținere afectivă clientului, întrucât acesta va apela la consilier în
momente de frustrare, iar susținerea afectivă este primul remediu de care va
aveam nevoie clientul.

2. Susținere cognitivă: consilierul va căuta să identifice mecanismele

cognitive ale clientului în vederea rezolvării situațiilor de criză. În vederea
aplicării acestui principiu, specialistul va folosi mecanismele cognitive

înțelegerea, interiorizarea, conștientizarea, problematizarea pentru a stabilii

obiectivele consilierii.

3. Susținerea volitiv-decizională: se întâmplă ca persoana consiliată să

cunoască problema pe care o are și chiar să cunoască și modul de rezolvare, însă
îi lipsește voința și puterea de decizie, fapt pentru care intervenția consilierului
constă în a sporii încrederea clientului, prin diferite tactici specifice.

4. Descărcarea emoțională: prin acest principiu clientului îi este permis să-și

exprime trăirile. Prin acesta se reduce tensiunea și facilitează autocunoașterea.

5. Principiul orientare-dirijare-învățare: dacă subiectul dispune de un grad

înalt de structurare a problemelor sale de viaţă şi educaţionale, ca şi soluţiile
proprii posibile el are nevoie de o directivitate redusă, de o orientare în luarea
celei mai bune decizii. Cel mai scăzut grad de structurare a problemei, soluţiei şi
deciziei subiectului corespunde celui mai mare grad de directivitate, de dirijare a
consiliatului