Solutii tampon in sistemelebiologice

Solutiile tampon sunt amestecuri de acizi si bazele lor conjugate, in anumite proportii. Aceste solutii au
proprietatea de a-si modifica foarte putin pH-ul la adaugarea decantitati mici de acid sau baza.
Actiunea tampon este determinata de faptul ca solutiacontine un acid si o baza apartinand aceleiasi perechi si
care pot neutraliza baza, respectivacidul adaugat.Pentru multe procese chimice este important ca
valoarea pH-ului unei solutii sa nuse schimbe, chiar daca sunt adaugate cantitati de acizi
sau de baze tari. La nivel celular, inorganismul uman, participa acizi si baze ; valoarea pH-
ului poate oscila .Ca de exempluPh-ul sangelui poate oscila intre 7,2 si 7,6. Echilibrul acido-
bazic sanguin este
asigurat prin intermediul unui sistem tampon plasmatic, reprezentat de bicarbonati-acid carbo
nic.Orice dezechilibru al sistemului tampon determina mecanisme fiziologice complexe pentrumentinerea
parametrilor optimi functionali ; depasirea acestor mecanisme are ca urmareinstalarea unor stari
patologice.De asemenea, procesele biochimice sunt controlate de enzime, care au actiuneoptima doar in
intervale mici de pH. In terenurile arabile, fertile, au loc procese biochimiceintr-un interval relativ mic de pH. In
toate aceste cazuri, precum si in alte cazuri similare, pastrarea constanta a pH-ului se face cu ajutorul
solutiilor tampon.Mentinerea PH sanguin se realizeaza normal prin sistemele tampon din plasma siglobule
(studiate la sange), prin eliminarea CO2 prin respiratie si intr-un mod important prin rinichi care au
capacitatea de a mentine sau elimina, dupa conditii anionii si cationii, inasa fel incat sa asigure
constanta compozitiei sanguine. Exista in plasma substante care trecin urina si tind a se elimina complet, pana
la disparitia lor totala sau pana la un nivel foartescazut. Altele, din contra fiind necesare vietii organismului, nu
se elimina niciodata

complet, sangele retinand todeaun o anumita cantitate, in asa fel incat proportia acestora nuscade niciodata
(glucoza, Na, K, Ca, Cl, sulfatii). Aceste substante sunt economisite deorganism si pentru a fi eliminate in urina
ele trebuie sa atinga un anumit grad deconcentratie in sange. Cand pragul este depasit, ele se elimina rapid prin
urina.Trebuie mentionat ca tot aici se produc o serie de schimbari ionice avand ca rezultateliminarea acizilor si
a sarurilor de amoniu.Apar aici mecanisme care se intrepatrund, unele normale altele apar si devindecisive
numai in conditii patologice. Aici se incadreaza: formarea amoniacului- cantitateade amoniac urinar nu este
direct proportionala cu concentratia sanguina, fiind posibila oeliminare mare la un continut normal
sanguin.Amoniacul se formeaza si in alte organe: pancreas, ficat, plamani, intestin, glandesalivare, creier, dar
fiind toxic se transforma in glutamina si in asparagina, eliminandu-sedin aceste combinatii la nivelul
parenchimului renal .Sursa amoniacului renal este in primul rand glutamina, care prin desaminare oferacam
60% din amoniacul urinar, apoi acidul adenilic si unii aminoacizi. In aceste proceseintervin enzimele
corespunzatoare: glutaminoza aminoacidoxidozelor care elibereazaamoniacul sub forma de NH3, care cu
ionul de H+ se transforma in NH4+, capabil de a neutraliza diferiti anioni, prin care contribuie
la economisirea bazelor fixe(Na+, K+)In cazuri patologice (acidoze) organismul raspunde invadarii cu
acizi prin formareaamoniacului, care in aceste cazuri poate creste de zece ori fata de valorile normale.
Dozareaamoniacului sanguin si urinar este importanta in urmarirea unor tulburari renale (in nefrita).Rinichiul
este cel mai important organ in mentinerea echilibrului hidrosalin dinorganism (eliminare cantitatilor variabile
de urina cu compozitii diferite (la exces de aparinichiul intervine imediat, se constata ca dupa ingerarea unei
cantitati de 1,5 l de H2O seelimina un volum egal de urina in timp de patru ore).

Rinichiul intervine si in procesul invers, de mentinere a apei in organism, atuncicand ea lipseste din
alimaentatie, sau este eliminata in cantitate crescuta prin : transpiratie,exercitii fizice, diaree,
varsaturi ).Mentinerea echilibrului hidrosalin prin rinichi este controlata pe cale nervoasa si pecale
endocrina.Rinichiul participa si la reglarea tensiunii arteriale care se face atat prin mecanismefiziologice cat si
prin procese biochimice speciale.Pentru aprecierea functiei rinichiului, laboratorul ofera o serie de metode care
potda indicatii de ansamblu asupra unor tulburari ale rinichilor.In acest sens se folosesc date furnizate de:-
Analiza urinei-analiza sangelui-studiul comparativ, in care se urmareste concentratia aceleasi substante in sange
siurina.