8.

TIPURI DE POSTURI DE TRANSFORMARE

Posturile de transformare sunt staţii electrice de transformare,

coborâtoare, cu o putere cerută maximă de 1600 kVA, în care tensiunea
energiei electrice este coborâtă de la o tensiune medie la joasă tensiune, în
scopul alimentării reţelelor electrice de utilizare. Posturile de transformare fac
astfel legătura între reţelele electrice de medie tensiune şi cele de joasă
tensiune.
În cadrul instalaţiilor electrice la consumator, posturile de transformare
reprezintă puncte de alimentare cu energie electrică la tensiunea de utilizare,
corespunzătoare receptoarelor şi utilajelor.
Principalele criterii de clasificare a posturilor de transformare se
referă la soluţia constructivă, amplasarea, structura proceselor tehnologice
deservite şi numărul de transformatoare. Alte criterii de clasificare pot fi:
nivelul tensiunii înalte (medii), nevelul tensiunii joase, puterea instalată totală
ş.a.
Din punct de vedere constructiv, posturile de transformare se realizează
în următoarele variante:
- posturi de transformare în cabină de zidărie;
- posturi de transformare în dulapuri metalice;
- posturi de transformare montate pe unul sau doi stâlpi, SnT = (20 ... 350)
kVA; aceste posturi de transformare pot fi pe platformă sau agăţate pe stâlp.
Amplasarea se referă atât la poziţia posturi de transformare în raport cu
clădirile consumatorilor, cât şi la cota de situare în raport cu solul.
După poziţia posturilor de transformare în raport cu clădirile
consumatorilor, se diferenţiază două tipuri de posturi de transformare:
- independente de clădirile consumatorilor, exterior şi interior;
- integrate în clădirile secţiilor productive, cât mai aproape de centrul de
greutate al sarcinilor (interioare).
Cota de situare a posturilor de transformare în raport cu solul, determină
următoarele tipuri de posturi de transformare:
- posturi de transformare subterane;
- posturi de transformare supraterane (terestre);
- posturi de transformare aeriene.
În raport cu structura proceselor tehnologice deservite, se întâlnesc
următoarele două tipuri de posturi de transformare:
- posturi de transformare bloc proces tehnologic, adică posturi de
transformare care alimentează utilaje grupate pe procese tehnologice, în cadrul
unei singure secţii sau a câtorva secţii apropiate. Această situaţie conduce la o
exploatare economică a posturilor de transformare, în condiţiile unei siguranţe
sporite în funcţionare;
 - posturi de transformare cu consumator eterogen, destinat alimentării
unei diversităţi de utilaje, aparţinând unor procese tehnologice diferite şi
prezentând caracteristici electroenergetice diferite.
Astfel de cazuri creează probleme în asigurarea selectivităţii protecţiei şi
conduc la o frecvenţă mai mare a deranjamentelor.
Numărul de unităţi de transformator, care poate fi 1, 2 sau 3, este în
strânsă legătură cu categoriile receptoarelor din punctul de vedere al
continuităţii în alimentarea cu energie electrică şi determină nemijlocit
configuraţia schemei electrice a posturilor de transformare şi o serie de aspecte
funcţionale.