15.

CARACTERISTICI ALE REŢELELOR RADIALE

Alimentarea radială - alimentarea prin care un punct de alimentare este

legat de un punct de consum printr-o singură linie electrică.
Principial se numeşte radială, pentru că fizic traseele liniilor electrice de
JT. sunt dispuse rectangular, cu tronsoane paralele cu pereţii încăperii.
Fie planul unei secţii, de formă dreptunghiulară (L1L2; L1L2), raportată
la planul xOy, ca în figură:

- se consideră determinat punctul C(xC,yC) - punctul de alimentare a

secţiei (PT) în funcţie de puteri şi amplasări;
- se trasează dreptele x=xC şi y=yC rezultând patru dreptunghiuri cu
centrele de simetrie C1, C2, C3 şi C4 în care vor fi plasate punctele de distribuţie
următoare (ex.: TD);
- W1W4 reprezintă conductele electrice radiale dintre punctul de
alimentare C şi punctele de distribuţie C1C4.
Ipoteză: sarcinile electrice sunt uniform distribuite pe subzone.
- se definesc coordonatele relative ale punctului de alimentare C (centrul
de sarcină) sub forma:
xC y
 ;  C; (1)
L1 L2
- lungimea medie a reţelei radiale de distribuţie:
nL
1
Lr 
L1 L2
A
k 1
sk  lrk , (2)
unde nL reprezintă numărul liniilor de distribuţie; în acest caz este egal cu
numărul punctelor de distribuţie ale consumatorului considerat: nL=nD (pot
exista şi linii de distribuţie spre receptoare); Ask – aria ocupată de diviziunea k a
consumatorului (subconsumatorul care primeşte energie prin linia k); lrk –
lungimea reţelei radiale pentru diviziunea k.
Exemplu: pentru dreptunghiul2:
1
As 2lr 2 
1
 xC  L2  yC     xC   L2  yC    1  1   L1  1   L2  (3)
L1 L2 L1 L2 2 2  2
- pentru cele 4 subzone se obţine

1
Lr  {  L1 L2   1  L1  1  L2  
2
 1   1   1    L1  1   L2   1     1    L1 L2 } (4)
şi apoi
Lr 
2

L1 2 L
 
  1     2  2  1    .
2

2
2
 (5)
Obs: expresia lungimii medii a reţelei nu depinde de modul de împărţire.
- se defineşte raportul de aspect al halei:
L2
  1; (6)
L1
-suprafaţa totală a secţiei:
L22
A S  L1  L 2    L21  (7)

Din (6) şi (7) rezultă
AS
L1  şi L2  AS   . (8)

Expresia lungimii reţelei radiale devine

Lr 
AS 
 1
  
 2   1       2  1   
2
2
 (9)
2   
 Se pune problema aflării minimului acestei lungimi; se caută minimul
după cele două coordonate relative ale centrului:
L r 1 Lr 1

0   ; 0   ; (10)
2  2
rezultă
AS  1 
L r (0.5 ; 0.5)    . (11)
4   
 
Mai departe
 L ro AS
0  pentru =1 şi  L ro  . (12)
 2
Deci valoarea optimă se obţine pentru cazul particular al unui patrat, iar C este
în mijloc.
 Se defineşte coeficientul configuraţiei reţelei radiale:
r 
Lr
L ro

1 2

 2

  1       2  1    .
2
  (13)
Din (12) şi (13) rezultă
1
L r  L ro   r   r AS , (14)
2
deci L r nu depinde de numărul de linii radiale, deci în câţi subcosumatori se
împarte suprafaţa luată în calcul.
Obs.: cu cât r este mai mic, cu atât sunt mai buni indicatorii tehnico-
economici, dacă celelalte condiţii sunt identice.
Valoarea minimă a lui r se obţine pentru:
 r  r
0 şi  0  ==0.5, (15)
 
adică dacă C este amplasat în centrul de simetrie. Rezultă:
1 
 r min ( )  , (16)
2 
care este minim pentru  = 1. Deci  rmin = 1, adică suprafaţa de calcul este
reprezentată de un pătrat.

Dacă  şi  sunt date, rmin se obţine pentru:

 r  2  1   
2
 0  o  2 2 , (17)
   1   
deci
 
 ro  2  2  1      2  1  
2
(18)
2
.
Caz des întâlnit în practică: punctul de alimentare este scos în afara zonei de
plasare a sarcinilor electrice (în afara secţiei):
- lungimea reţelei radiale este:
L rE  L rE  l E , '
(19)
’
unde lE reprezintă distanţa de la PA E la proiecţia sa E pe porţiunea cea mai
apropiată a conturului secţiei.
- dacă se împarte cu L r se obţine:
o

2l E
 rE   rE '  . (20)
AS