16.

DETERMINAREA NUMĂRULUI OPTIM DE TD

Proiectarea reţelelor de secţii se bazează pe determinarea prealabilă a numărului

şi amplasării TD, cu repartizarea între acestea a utilajelor şi receptoarelor.
- în general, reţeaua de distribuţie se realizează radial, dar există şi situaţii în
care se poate folosi de tip linie principală (receptoare care se pot alimenta prin
circuite de protecţie comună la scurtcircuit).
Criterii de grupare a utilajelor şi receptoarelor pe TD:
- criterii tehnologice;
- amplasare învecinată (dacă nu deservesc procese paralele);
- puterea maximă pe un TD - să fie în funcţie de parametrii aparaturii
prevăzute la intrările în TD, utilizabilă la momentul dat şi de curentul admisibil în
conductele electrice, conform secţiunilor normalizate;
- selectivitatea între protecţiile de la TD şi de la TG să se asigure natural,
datorită treptelor de putere respective şi nu forţat; aceasta pledează încă o dată pentru
TD cu încărcări cât mai apropiate;
- categoria d.p.d.v. al continuităţii în alimentare;
- condiţiile de tarifare;
- criterii privind automatizarea instalaţiilor de distribuţie;
- criterii economice: minimizarea unor costuri şi cheltuieli - cheltuielile totale
pentru reţeaua secţiei, alimentată de la un PT să fie minime.
Pe baza acestei funcţii obiectiv se propune [Kojalov] următoarea relaţie pentru
numărul optim economic de receptoare electrice (Noe) pe un TD:
2
N
1
 4a  AD 3
N oe    N3   , (2)
nD   r  ar 
unde:
N – numărul total de receptoare;
nD – numărul optim economic de TD;
N
N  - numărul mediu de receptoare pe unitatea de suprafaţă (m 2) a secţiei;
AS
r – coeficientul configuraţiei reţelei de distribuţie radiale;
ar – cheltuielile specifice pentru o plecare cu curentul nominal IN.
Având determinat Noe, numărul optim economic de TD se determină din:
 N 
nD   . (6)
 N oe 