Sunteți pe pagina 1din 7

Tendinţa actuală este de a prezenta un nou model al stării de sănătate care să

sprijine identificarea priorităţilor, dar care să includă atât determinanţii stării de


sănătate cât şi alţi factori care influenţează rezultatele în sănătate.
Modelul actual grupează diferit determinanţii sănătăţii.
Se adaugă conceptul esenţial de răspuns individual (al gazdei), care include înţelesul
epidemiologic clasic, dar reprezintă mai mult decât acesta.
Comportamentul nu mai este văzut în acest model ca un factor independent, care ar
ţine doar de libera alegere a individului, caz în care individul ar putea fi blamat şi
făcut responsabil pentru alegerea unor comportamente nesănătoase.

Comportamentul este considerat un răspuns individual la factori de mediu, în


special de natură socio-economică.
Presiunea grupului social din care face parte individul sau mijloacele economice de
acesta care dispune, pot condiţiona în mare măsură “alegerile individuale” în privinţa
comportamentelor. De asemenea, modelul propune o reinterpretare a categoriei
“factori biologici” ca răspuns biologic individual la factoride mediu social şi fizic pe
un anumit fond de receptivitate determinată genetic.
Este demonstrată influenţa evenimentelor din mediul social, procesate de
sistemul nervos, asupra funcţionării sistemului imun sau endocrin, care la rândul lor
fac individul mai vulnerabil sau mai rezistent la agenţii declanşatori ai multor boli.
Acest model sugerează şi mecanismele care ar putea explica creşterea spectaculoasă a
speranţei de viaţă în unele societăţi contemporane, chiar dacă ele cheltuiesc relativ
puţin pentru servicii de sănătate (Iglehart, 1988). În cazul Japoniei de exemplu, există
un înalt nivel de autoapreciere şi încredere la nivel individual şi colectiv, bazate pe o
creştere economică susţinută, însoţită de o creştere a veniturilor individuale,
distribuite relativ echitabil marii majorităţi a membrilor societăţii, care au astfel
posibilitatea unei existenţe aducătoare de tot mai multe satisfacţii.
Factorii importanţi care influenţează sănătatea rămân:
- sărăcia,
- factorii sociali,
- stilul de viaţă,
- şomajul,
- locuinţele nesănătoase,
- poluarea mediului,
- nivelul de educaţie.
Aceşti factori necesită o abordare la nivel naţional cu intervenţii la nivelul
comunităţii, care ar trebui să dezvolte proiecte cu implicarea unor resurse publice şi
private din comunitatea respectivă.
Este util ca indivizii şi familia să-şi recunoască responsabilitatea pentru menţinerea şi
ameliorarea sănătăţii
Din experienţa altor ţări reiese că în determinarea unui anumit nivel al stării de
sănătate a populaţiei, stilul de viaţă intervine cu o pondere de 40%, mediul cu
20%, factorii biologici cu 30%, iar serviciile de sănătate intervin direct doar cu
10%.
Modelul integrat al stării de sănătate:
Acest model integrează determinanţii stării de sănătate şi îngrijiri de sănătate în
modelele de evaluare a rezultatelor din diferitele intervenţii aplicate. Rezultatele pot
merge de la îmbunătăţirea stării de sănătate, reducerea mortalităţii,
morbidităţii/incapacităţii, la vindecare sau modificări în calitatea vieţii.
Un rol important îl are cercetarea şi educaţia, precum şi un cadru de lucru în condiţii
de etică.

Concluzie: corelarea indicilor care caracterizează starea de sănătate a populaţiei cu


factorii complecşi ai mediului ambiant, cu gradul de dezvoltare al serviciilor de
sănătate şi cu eficienţa şi eficacitatea activităţii acestora asigura cunoaşterea şi
interpretarea corecta a nivelului stării de sănătate a populaţiei şi permite stabilirea
de măsuri şi soluţii care trebuie adoptate de factorii de decizie ai sistemului de
asigurare a sănătăţii publice.

Grupele de determinanţi (OMS)

În 1998 OMS a clasificat determinantii starii de sanatate in 4 grupe:


 macroeconomici,
 factori de mediu,
 socio-economici si
 educationali.

Fiecare grup include determinanti directi si indirecti.


Determinantii directi de importanta majora sunt:
 stilul de viata (fumat, tip de alimentatie, alcool, utilizarea de droguri),
 conditii de mediu fizic si social (accesul la apa potabila, sanitatia, habitatul),
 comportamente de grup social (violenta in mediul familial, accesul la serviciile
de sanatate).
Determinantii indirecti sunt reprezentati de:
 produsul intern brut;
 saracia;
 poluarea;
 modificarile de clima;
 migratia;
 modificari socio-demografice in structura populatiei;
 situatiile de criza (dezastrele naturale, conflictele armate, etc.).
2.3. Consecinţele problemelor de sănătate, stilul de viaţă, modul de viaţă
Definiţii:
1. Stilurile de viata sunt modele conform carora oamenii aleg sa traiasca.
Ele sunt rezultatul unui total de forte economice, culturale si sociale care
contribuie la dezvoltarea calitatilor indivizilor. Stilul de viata este confundat de
cele mai multe ori cu alte concepte inrudite precum "mod de viata", "clasa
sociala", "cultura/subcultura".

Stebbins (2004: 65) defineşte stilul de viaţă ca fiind „un set de comportamente care
este determinat de un set coerent de interese sau condiţii sociale, fiind explicat şi
justificat de un set de valori, atitudini şi orientări interdependente şi care, în anumite
condiţii, devine baza identităţii sociale comune a celor care îl execută”

Stilul de viata defineste individul privit ca un intreg, in interactiune cu mediul


sau specific. Se poate spune ca stilul de viata poate reprezenta tiparul vietii
individului ce se exprima prin interese, opinii, atitudini.
Stilul de viata este modalitatea prin care individul alege sa isi traiasca viata si acesta
se formeaza in timp, odata cu dezvoltarea sa personala. De-a lungul vietii trecem prin
mai multe stiluri de viata care se formeaza sau se adopta in functie de diferitele stagii
ale vietii: copilarie, adolescenta, maturitate.

Modul de viata, face referire la felul in care isi desfasoara viata anumite grupuri
sociale, ce atitudini si comportamente adopta acele grupuri sociale la un anumit
moment dat.
Stilul de viata este mai degraba un indicator al optiunii individuale, facand referire
la strategiile de viata, atitudinile si comportamentele individului.
Spre deosebire de valori care sunt destul de stabile, stilurile de viata sunt intr-o
continua schimbare pe parcursul vietii.
Nu se poate spune ca unui om ii este specific un anumit stil de viata permanent.
Acesta isi poate modifica felul in care alege sa isi traiasca viata conform anumitor
factori ce au un grad de diversificare foarte ridicat.

Componentele stilului de viaţă sunt:


 stilul de lucru,
 stilul de recreere,
 stilul de distracţie,
 stilul de comunicare,
 stilul de relaţionare,
 stilul de cunoaştere,
 stilul de consum,
 stilul de alimentaţie şi
 stilul de ecologie.

Stilul de viaţă este un factor ce poate fi controlat, deci in procent mare rezulta că ne
putem controla sănătatea.
În timp ce ereditatea şi mediul joacă un rol deosebit în statutul sănătăţii noastre,
alegerile pe care le facem în ceea ce priveşte stilul de viaţă ne afectează şi ne
determină starea de sănătate într-o mai mare măsură.
Deşi nu toate componentele stilului de viaţă se situează sub controlul individului, toţi
oamenii abordează tipuri de stiluri de viaţă care le afecetază în mod direct sănătatea şi
bunăstarea. Rolul factorilor comportamentali în etiologia, evoluţia şi recuperarea din
boală este astăzi tot mai clar precizat şi înţeles.
Peste 50% din cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate (inclusivEuropa centrală şi
de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 1.)
Tabel 1. Cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate:

Cauză Procent din total

Stil de viaţă 50

Factori biologici 25

Factori de mediu 15

Sistem medical 10

Factorii comportamentali ai stilului de viaţă se pot constitui în:

 factori de risc pentru îmbolnăviri, răniri şi morţi premature (ex: fumat,


conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranţă, relaţii
sexuale neprotejateetc.);
 factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciţiilor
fizice,alimentaţie raţională, suport social etc.)
Pentru a ajunge la o stare de sănătate optimă, este necesar să fim conştienţi de
factorii de risc şi de cei de protecţie; să avem informaţii corecte şi cunoştinţe
adecvate despre aceştia; să avem o atitudine pozitivă faţă de factorii de protecţie şi
una negativă faţă de cei de risc; să practicăm comportamentele sănătoase şi să le
evităm pe cele nocive.

Factorii comportamentali ai stilului de viaţă:


1. Uzul de substanţe
! nicotina (fumat activ, pasiv, orice tip de ţigaretă, pipă)
! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional)
! medicamente, droguri (non-aderenţa, automedicaţia, autoinjectarea drogurilor)
2. Comportament alimentar
! balanţă calorică(aport-necesitate)
! balanţa dietei (proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale)
! regularitatea meselor (3 mese/zi)
! preferinţe culinare (carne albă vs. roşie, vegetale, fructe vs. dulciuri, condimente)
! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. prăjire, îngheţare vs. proaspete)
3. Activitate fizică
! tip de mişcare aerobic (flexibilitate, vigoare)
! frecvenţa (3-5/săptămână)
! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă)
! durată (20-60 minute)
4. Somn, relaxare
! 7-8 ore de somn zilnic
! hobiuri
! exerciţii de relaxare, meditaţie
! echilibru muncă/recreaţie
5. Alte comportamente preventive
! imunizări/vaccinări
! verificări medicale periodice
! autoexaminări (ex: palparea sânilor, testiculelor)
! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite, a avorturilor septice, a
bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil)
! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranţă, viteză redusă, etc.)
! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare
! evitarea accidentelor domestice şi ocupaţionale