MANAGEMENTUL

INVESTIȚIEI

Procesul investițional la nivel de firmă (2)

 Scopul cursului
- Identificarea fazelor și riscurilor specifice riscului investitional

Data trecută:
1.4. Caracteristicile investițiilor
1.5. Politici și strategi investiționale
2.1. Fazele procesului investițional – faza pre-investițională
OBIECTIVE:
- faza investițională
- faza de exploatare
- riscurile în procesul investițional
Faza investiţională
Faza investiţională a unui proiect de amploare diferă
considerabil de cea a unui proiect mic.
Astfel realizarea unei investiţii de proiect se poate împărţi în
câteva etape:
- negocierile propriu-zise şi încheierea contractelor;
- elaborarea documentaţiei tehnice şi de proiect;
- construcţia;
- pregătirea cadrelor;
- darea în exploatare a obiectului.
La etapa negocierilor şi încheierii contractelor se semnează
contractele între investitori, pe de o parte, şi instituţiile
financiare, consultanţi, arhitecţi, clienţi, deţinători de patente şi
licenţe, intermediari, furnizorii de utilaje şi materii prime, pe de
altă parte.

Principala formă juridică de reglare a relaţiilor între asociaţi

(parteneri) este contractul.

Relaţiile apărute între participanţii contractului sunt reglementate

de legislaţie. Contractul nu numai întăreşte drepturile şi
obligaţiile părţilor, dar arată şi ordinea de executare, la fel
prevede modalităţile de protecţie a părţilor.
Tipuri de contracte:
- Contract de livrare (predare) – contractul, în care furnizorul
(care este întreprinzător) se obligă în termeni stabiliţi să livreze
marfa în proprietatea cumpărătorului, iar cumpărătorul se obligă
să primească marfa şi să achite suma necesară.
- Contract de antrepriză – contract, în cadrul căruia antreprenorul
îşi asumă în faţa clientului responsabilitatea de a construi
instalaţii de producţie şi prin care se asigură ca acestea vor fie în
perfectă stare de funcţionare înainte de a le livra clientului.

Cercetările preinvestiţionale formează baza pentru faza

investiţională. Însă hotărârile luate în faza investiţională nu
întotdeauna coincid cu recomandările întocmite în faza
preinvestiţională. Negocierile directe şi întocmirea contractelor
deseori implică modificări şi noi idei de perfecţionare a
proiectului, ceea ce duce la creşterea costurilor investiţionale.
Pregătirea (elaborarea) documentaţiei tehnice prevede
întocmirea graficelor de lucru, alegerea locului de amplasare,
proiectarea obiectului, elaborarea unui plan amănunţit de
exploatare şi de instalare a utilajului, precum şi alegerea finală a
tehnologiei şi utilajului.

Etapa construcţiei include pregătirea spaţiului de amplasare a

obiectului, construcţia clădirilor şi pregătirea utilajului în
corespondență cu programul întocmit.
Pregătirea cadrelor, care practic coincide cu cea a construcţiei,
de această fază depinde nivelul creşterii profitabilităţii şi
rentabilităţii producţiei.

Darea în exploatare, de obicei de scurtă durată, este un moment

foarte important în implementarea proiectului de investiții. Este
un moment de legătură între faza precedentă (investiţională) şi
cea ulterioară, adică de exploatare. Succesul obţinut în această
etapă demonstrează eficienţa planificării şi executării proiectului
şi determină funcţionarea programului în viitor.
Faza de exploatare
Problemele ce apar în faza de exploatare trebuie privite dintr-o
perspectivă de scurtă sau de lungă durată.

Prin perspectiva de scurtă durată se are în vedere perioada de

începere a ciclului producţiei propriu-zise, în care pot apărea
probleme ca:
- cea a implementării tehnologiei,
- cea a utilajelor sau a unei productivităţi a muncii
nesatisfăcătoare,
- precum şi problema insuficienţei de personal administrativ
calificat şi a forţei de muncă..
Perspectiva pe termen lung evidenţiază doi factori: pe de o
parte, costurile de producţie, iar pe de altă parte veniturile din
vânzări.

Aceşti factori sunt condiţionaţi de analizele efectuate în faza

preinvestiţională. Dacă analizele vor fi greşite, baza tehnico-
economică a activităţi de producţie va fi pusă în primejdie, iar
dacă neajunsurile se vor depista abia în etapa de exploatare,
înlăturarea lor va fi foarte costisitoare şi anevoioasă.
PENTRU EXAMEN:

Subiect 7: Riscul în procesul investițional (2 p)

- enumerarea caracteristicilor
- descrierea caracteristicilor
 2.2. RISCUL ÎN PROCESUL INVESTIȚIONAL

Orice activitate investiţională necesită, în mod obligatoriu,

- identificarea,
- evaluarea şi
- diminuarea
riscurilor aferente acestei activităţi, în scopul anihilării efectelor
negative.

Riscul investiţional constituie o parte componentă a riscului

financiar şi se caracterizează prin multitudinea de pierderi
financiare, care le provoacă activităţii întreprinderii.
Riscul investiţional este definit prin ansamblul situaţiilor în care
fluxurile de numerar ataşate proiectelor nu pot fi cunoscute cu
certitudine.

În domeniul investiţiilor riscul poate fi definit ca orice situaţie

în care nu se cunosc cu certitudine caracteristicile unui
eveniment viitor, dar în care se cunosc cel puţin numărul de
alternative posibile ale valorilor respective şi posibilitatea de
apariţie a fiecăreia dintre ele.
Riscul în activitatea de investiții apare de la particularitatea
investițiilor:
a) investiţia este generată de nevoi şi trebuinţe individuale şi
social-umane;
b) investiţia este o cheltuială prezentă pentru satisfacerea unor
nevoi şi trebuinţe viitoare;
c) investiţia este o cheltuială prezentă, certă, relativă la un viitor
incert;
d) investiţia este o cheltuială prezentă, reală, subiectiv sau obiectiv
fundamentată pe un scop virtual - speranţa satisfacerii nevoilor şi
trebuinţelor, obţinerea unui câştig, acoperirea cererii de mărfuri,
bunuri şi servicii, reflectată pe piaţă de nevoia individuală şi
socială;
e) investiţia reflectă, în fapt, o formă a ofertei care întâmpină
cererea manifestată pe piaţă;
f) investiţia, prin conţinutul său şi prin modul de înfăptuire,
constituie ea însăşi un purtător de risc.
Riscul în investiţii impune luarea în considerare a următoarelor
forme:
- riscul de proiect;
- riscul de avarie;
- riscul politic;
- riscul economico-financiar.

Riscul de proiect se reflectă prin probabilitatea unor erori

privind soluţiile date prin proiect, responsabilitatea fiind cel mai
adesea în sarcina entităţilor de proiectare. Efectele unui
asemenea risc pot fi identificate pe parcursul executării
investiţiilor, cu ocazia recepţiei şi punerii în funcţiune a
obiectivelor de investiţii sau chiar pe parcursul perioadei de
exploatare. Înlăturarea unor aspecte ale riscului de proiect
presupune atragerea răspunderii proiectantului prin acţiuni
convergente sau divergente, iniţiate de investitor.
Riscul de avarie constituie un risc cu efecte de stadiu fizic, fiind
generat, de regulă, de calamităţi ale naturii (incendiu, trăsnet,
furtună, cutremur de pământ, alunecarea terenului, inundaţie,
grindină etc.) sau de culpa unui terţ.

Manifestarea unui asemenea risc vizează obiectivul de investiţii

în curs de realizare sau finalizat.

Protecţia faţă de riscul de avarie în investiţii este posibilă prin

asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj la societăţile de
asigurare care au în structura portofoliului o asemenea formă de
asigurare.
Riscul politic în domeniul investiţiilor priveşte prioritar cazul
investiţiilor realizate de investitori sau de antreprenori în
străinătate. Cauzele care generează un asemenea risc sunt variate.

Între ele reţinem: măsurile luate de statul respectiv care blochează

derularea lucrărilor de investiţii, interdicţia decontării lor,
blocarea transferului valutei, interzicerea readucerii de către
investitor a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, interdicţia
valorificării investiţiilor aflate în curs de execuţie, războiul,
războiul civil, grevele, embargoul instituit asupra ţării receptoare
a investiţiilor şi multe alte cauze.

Prevenirea unor asemenea riscuri este dificilă. Protecţia faţă de

asemenea riscuri este posibilă, măcar parţial, prin intermediul
asigurărilor şi reasigurărilor cu valenţe internaţionale.
Riscul economico-financiar în investiţii are cauze şi manifestări
complexe.

Printre cele mai frecvente cauze sau surse de risc reţinem:

- erori în analiza oportunităţilor de investiţii;
- estimarea incorectă a parametrilor proiectului;
- evaluarea greşită a cadrului social-economic în care se
încadrează investiţia;
- supradimensionarea proiectului;
- imprevizibilitatea mersului economic (cererea, concurenţa,
evoluţia preţurilor etc.);
- evoluţia cursului valutar, a ratei dobânzii, a fiscalităţii şi a
altor factori.
Prevenirea sau evitarea unor riscuri ale investiţiilor sunt
dependente de
- capacitatea de autofinanţare,
- costul resurselor,
- costul capitalurilor permanente,
- variaţia valorii în timp a banilor (deci a valorii actuale nete)
şi de alţi factori.

Pentru a determina mărimea riscului investiţional, pot fi utilizate

diverse metode şi calculaţi anumiţi indicatori, după cum urmează:
- Valoarea medie aşteptată
- Dispersia
- Devierea standard
- Coeficientul de variaţie
Valoarea medie aşteptată (rentabilitatea medie sperată sau venitul
mediu aşteptat) poate fi calculată prin două metode:

a) Metoda distribuţiei probabilistice, care constă în estimarea

rentabilităţii proiectelor investiţionale pe baza unor serii
probabile ale ratei rentabilităţii:
b) Metoda şirurilor cronologice, care constă în estimarea
rentabilităţii proiectelor investiţionale pe baza rentabilităţii medii:

În practică, pentru calcularea mărimii riscului, cel mai frecvent

se utilizează metoda distribuţiei probabilistice.
APLICAȚIE

În baza datelor furnizate în tabelul următor, să se determine

mărimea ratei medii de rentabilitate aferente investiţiei A şi B, și
să se precizeze care investiție este mai riscantă.

Rentabilitatea Rentabilitatea
Nr. Situaţia
Probabilitatea investiției A investiției B
crt. economiei
(%) (%)
1. Recesiune 0,3 10 15
2. Stabilitate 0,5 15 20
3. Avânt 0,2 20 25
Rezolvare:

1. Determinăm rentabilitatea medie a investiției A

2. Determinăm rentabilitatea medie a investiției B

Concluzie: Rentabilitatea medie a investiției B este mai mare

decât cea a investiției A cu 5%, fapt ce confirmă că investiția A
este mai riscantă şi nu trebuie selectată de investitor.
Dispersia (D), este un indicator ce măsoară nivelul riscului
aferent unei investiţii şi se poate calcula cu ajutorul următoarei
formule:
APLICAȚIE

În baza datelor furnizate în aplicația anterioară, să se determine

mărimea dispersiei aferente investițiilor A şi B, și să se
precizeze care investiție este mai riscantă.

Rentabilitatea Rentabilitatea
Nr. Situaţia
Probabilitatea investiției A investiției B
crt. economiei
% medie % medie
1. Recesiune 0,3 10 15
2. Stabilitate 0,5 15 14,5 20 19,5
3. Avânt 0,2 20 25
Rezolvare:

Comentariu: Ambele investiții au aceeaşi mărime a dispersiei,

iar pentru selectarea investiției cu cel mai mic nivel al riscului
este necesară calcularea altor indicatori de măsurare a riscului.
Devierea standard (abaterea medie pătratică, abaterea standard)
se calculează mai frecvent prin metoda distribuţiei probabilistice,
după cum urmează:
APLICAȚIE

În baza datelor furnizate în aplicația anterioară, să se determine

mărimea devierii standard aferente investițiilor A şi B, și să se
precizeze care investiție este mai riscantă.

Rentabilitatea Rentabilitatea
Nr. Situaţia
P investiției A Dispersia investiției B Dispersia
crt. economiei
% medie % medie
1. Recesiune 0,3 10 15
2. Stabilitate 0,5 15 14,5 12,25 20 19,5 12,25
3. Avânt 0,2 20 25
 Rezolvare:

1. Determinăm mărimea deviaţiei standard aferentă investiției A

2. Determinăm mărimea deviaţiei standard aferentă investiției B

Comentariu: Ambele investiţii au aceeaşi mărime a deviaţiei

standard de 3,5%, respectiv decizia îi aparţine investitorului
referitor la investiția pe care o va selecta.
Coeficientul de variaţie
Există situaţii când, pentru investiții izolate, este preferabilă
utilizarea coeficientului de variaţie în locul deviaţiei standard,
deoarece principalul inconvenient al deviaţiei standard îl
constituie imposibilitatea realizării de comparaţii între fluxurile
de lichidităţi generate de mai multe investiții în cazul în care
acestea prezintă valori previzionate diferite.
APLICAȚIE

În baza datelor furnizate în aplicația anterioară, să se determine

mărimea coeficientului de variație aferente investițiilor A şi B, și
să se precizeze care investiție este mai riscantă.

Rentabilitatea Rentabilitatea
Nr. Situaţia
P investiției A Dispersia investiției B Dispersia
crt. economiei
% medie % medie
1. Recesiune 0,3 10 15
2. Stabilitate 0,5 15 14,5 12,25 20 19,5 12,25
3. Avânt 0,2 20 25
Rezolvare:

1. Se determină coeficientul variaţiei aferent investiției A

2. Se determină coeficientul variaţiei aferent investiției B

Concluzii: Investiția cea mai avantajoasă este B, deoarece riscul

aferent acesteia este mai mic cu 0,6, deşi ambele investiții au o
deviaţie standard în mărime de 3,5%.
APLICAȚIE propusa

În baza datelor furnizate în tabelul următor să se precizeze care

investiție este mai riscantă, utilizând toți indicatorii prezentați
anterior.

Rentabilitatea Rentabilitatea
Nr.
Situaţie Probabilitatea investiției A investiției B
crt.
(%) (%)
1. Nefavorabilă 0,4 12 19
2. Stabilă 0,6 17 24
3. Favorabilă 0,3 22 29
TEMĂ SEMINAR:

Aplicaţia 1. O întreprindere are în vedere două proiecte

investiţionale cu următoarele valori actualizate nete (NPV)
posibile:

Starea economiei Probabilitatea Proiectul A Proiectul B

Avânt 0,2 2 000 1 800
Creştere moderată 0,2 1 000 1 200
Recesiune 0,5 500 600
Criză 0,1 -500 -1 000

Apreciaţi proiectele date în funcţie de risc şi rentabilitate, cu

ajutorul deviaţiei standard şi al coeficientului de variaţie.
Aplicaţia 2. Un investitor are posibilitatea să aleagă între două
proiecte investiţionale, cu următoarele caracteristici:
Valoarea estimată pentru:
• proiectul A este de 1060 mii u.m;
• proiectul B este de 1550 mii u.m;

Deviaţia standard pentru:

• proiectul A este de 659,09 mii u.m;
• proiectul B este de 700 mii u.m;
Cu ajutorul coeficientului de variaţie, să se decidă care proiect
investiţional va fi acceptat de investitor.
Aplicaţia 3. Se analizează posibilităţile de investiţii în proiectul
investiţional A. S-a estimat următoarea distribuţie a probabilităţii
de obţinere a rentabilităţii proiectului dat (vezi tabelul de mai
jos).

Nr. de estimări Rentabilitatea (%) Probabilitatea

1 -10 0,1
2 0 0,25
3 10 0,4
4 20 0,2
5 30 0,05
 Bibliografie:
1. Ciomoş V., Managementul investiţiilor, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, 2009.
2. Cucu V., Modele de fundamentare a deciziei de investiţie, Editura Artifex,
Bucureşti, 2008.
3. Dobrea R.C., Managementul investiţiilor (suport de curs ID),
Universitatea Hyperion, Bucureşti, 2011.
4. Dumitraşcu V., Managementul investiţiilor, Editura Universitară,
Bucureşti, 2014.
5. Ilie G., Managementul investiţiilor, Editura Universitară, Bucureşti, 2013.
6. Vasilescu I, Cicea C., Dobrea C., Gheorghe A., Managementul
investițiilor, Editura Eficon Press, București, 2009.