Sunteți pe pagina 1din 49

Şcoala Postliceală Sanitară de Stat``Grigore Ghica Vodă`` Iaşi

Proiect de absolvire

Examenul de absolvire a Şcolii postliceale sanitare


Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea pacientului cu Nevroză obsesivo-fobică

Îndrumător,

Candidat,

Promoţia 2016

1
Îngrijirea pacientului cu Nevroză obsesivo-fobică

2
CUPRINS

I. Argument……………………………………………………………….4
Motto……………………………………………………………………6
II. Îngrijirea pacientului cu nevroză obsesivo-fobică………………7
Obiectiv 1:..............................................................................7
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie.
Obiectiv2:..............................................................................10
Prezentarea generală a nevrozei.
a.Definiţie
b.Clasificare
c.Etiologie
d.Simptomatologie
e.Diagnostic
f.Tratament
g. Complicaţii
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
pacientului cu nevroză obsesivo-fobică......................................15
a.Fişa tenhică nr. 1
b.Fişa tenhică nr. 2
c.Fişa tehnică nr. 3
d.Fişa tehnică nr. 4
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu nevoză obsesivo-
fobică............................................................................................31
a.Interviu (culegerea datelor)
b.Nevoi fundamentale după V. Henderson
c.Plan de îngrijire
Obiectiv5:.............................................................................44
Educaţia pentru sănătate la un pacient cu nevroză
III.Bibliografie...............................................................................46
IV.Anexe.........................................................................................47

3
I. Argument:

Nevroza este o tulburare mental de care individual este conştient şi care


nu atinge funcţiile esenţiale ale personalităţii, iar fobia reprezintă frica
patologică, anormală, intensă şi insuficient motivată faţă de o situaţie sau un
obiect.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu nevroză obsesivo-fobică.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu nevroză obsesivo-
fobică şi de care trebuie sa ţină seama asistentul medical la întocmirea planului
de îngrijire sunt: anxietate, depresie, tulburări de somn, fobii, tulburări
comportamentale.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
1.Analizează semnele şi simptomele specifice afecţiunilor.
2.Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de îngrijire
(nursing) la pacienţi.
3.Elaborează planul de îngrijire (nursing).
4.Aplică intervenţii proprii şi delegate planificate.
5.Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe
profesionale:
1. Urmărirea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale şi vegetative.
2. Cunoaşterea şi aplicarea regimurilor dietetice în diferite boli.
3. Utilizarea rezultatelor evaluării pentru identificarea priorităţilor în îngrijirea
pacientului şi clasificarea unui plan al tuturor activităţilor de îngrijire.

4
4. Cunoaşterea stilului de viaţă, a condiţiilor de trai şi de muncă, a efectelor
asupra stării de sănătate.
5. Asigurarea mediului adecvat odihnei şi supravegherea bolnavului.
6. Cunoaşterea metodelor de administrare a medicamentelor.
7. Acordarea de îngrijiri pentru prevenirea complicaţiilor în diferite afecţiuni.
8. Cunoaşterea pregătirii bolnavilor şi a materialelor necesare pentru recoltări de
produse biologice, patologice. Explorări funcţionale, examen radiologie etc.
9. Acordarea de îngrijiri în situaţii de urgenţă.
10. Realizarea educaţiei în scopul prevenirii complicaţiilor şi menţinerea unui
grad ridicat de sănătate.

Aplicarea procesului de îngrijire la un pacient cu nevroză obsesivo-fobică


s-a finalizat prin analiza unui caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza
interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă specifice la nivelul
celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu nevroză
obsesivo-fobică respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost
evidenţiate problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile
autonome şi delegate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

5
MOTTO:
“Studiază mai întâi ştiinţa şi continuă apoi cu practica născută
din această ştiinţă.”
Leonardo da Vinci

6
II. Îngrijirea bolnavului cu nevroză obsesivo-fobică
Obiectiv 1:
Noțiuni generale de anatomie și fiziologie

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL


Sistemul nervos recepţionează, transmite şi integrează informaţiile din
mediul extern şi intern, pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate, motorii şi
secretorii. Prin funcţia reflexă care stă la baza activităţii sale, sistemul nervos
contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului
dinamic dintre organism şi mediul înconjurător.
Siatemul nervos, unitar ca structură şi funcţie, este împarţit în:
-sistemul nervos al vieţii de relaţie (somatic)- care asigură echilibrul
organismului cu condiţiile variabile ale mediului;
-sistemul nervos al vieţii vegetative, care reglează permanent
activitatea organelor interne.
Segmentele sistemului nervos central sunt: măduva spinării, trunchiul
cerebral, cerebelul, diencefalul şi emisferele cerebrale. Organele nervoase care
formează nevraxul sunt învelite de sistemul meningeal, format din trei
membrane: piamater, arahnoida şi dura mater. Între arahnoidă şi piamater există
un spaţiu mai larg în care se găsesc lichidul cefalorahidian, cu rol de protecţie
mecanică şi trofică.
Măduva spinării, adapostită în canalul vertebral, se întinde de la gura
occipitală CI-până la nivelul vertebrei lombare L2, de unde se continuă cu o
formaţiune subţire- filum terminale- până la vertebra a doua coccigiană.
Nervii lombari şi sacrali, în traiectul lor spre găurile intervertebrale,
împreună cu filum terminale, constituie coada de cal. În secţiune transversală
maduva apare constituită, în interior, din substanţa cenuşie- formată din corpii

7
neuronali şi străbătută de canalul ependimar, iar la exterior substanţa albă,
constituită din fibre nervoase mielinice şi celule gliale.
Trunchiul cerebral, continuă maduva spinării şi este format din bulb, punte
şi mezencefal. Structural, trunchiul cerebral este constituit din formaţiuni cenuşii
şi albe, omologe celor medulare. Substanţa cenuşie este situată în interior şi
fragmentată în numeroşi nuclei, separaţi prin substanta albă care apare şi la
periferie.
Cerebelul este situat în etajul inferior al cutiei craniene, înapoia
trunchiului cerebral, fiind alcătuit din două părţi laterale- emisferele cerebrale,
conectate printr-o porţiune mediană denumită vermis. Legăturile cerebelului cu
trunchiul cerebral se fac prin cele trei perechi de pedunculi cerebeloşi care îl
leagă de bulb, punte şi mizencefal.
Diencefalul situat în prelungirea trunchiului cerebral şi sub emisferele
cerebrale, este alcătuit din mai multe mase de substanţă nervoasă: thalamus,
metatalamus, epitalamus şi hipotalamus.
Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului
nervos central. Sunt separate prin fisura interemisferică şi legate în partea bazală
prin formaţiuni de substanţă albă: corpul calos, trigonul cerebral, comisurile albe.
Structural, emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanţă cenuşie
dispusă la suprafaţă, formând scoarţa cerebrală şi substanţa albă la interior,
alcatuită din fibre de asociaţie, comisurale şi de proiecţie.
Viaţa psihică umană este considerată a fi rezultatul a trei compartimente
strâns legate între ele: compartimentul de cunoaştere (gândirea, atenţia,
orientarea, învăţarea, memoria etc.) cu ajutorul căreia omul cunoaşte realitatea şi
pătrunde în descifrarea legilor ei, comportamentul afectiv, constituit din trăirile,
emoţiile, sentimentele şi pasiunile pe care omul le încearcă în viaţă şi
comportamentul voliţional, constând în totalitatea hotarârilor, deciziilor şi în

8
preseverenţa împlinirii lor. Aceste aspecte deosebit de importante ale activităţii
superioare asigură corelaţii optime ale organismului cu mediul fizico-biologic şi
social, fiind din ce în ce mai mult studiat de către fiziologi.

9
Obiectiv 2:
Prezentarea generală a nevrozei obsesivo-fobică

a. Definiția
Nevroza este o tulburare mental de care individual este conştient şi care
nu atinge funcţiile esenţiale ale personalităţii, iar fobia reprezintă frica
patologică, anormală, intensă şi insuficient motivată faţă de o situaţie sau un
obiect.

b. Clasificare
În funcţie de simptomele care domină tabloul clinic au fost izolate mai
multe forme :
- nevroză pură;
- nevroză astenică cu elemente anxioase;
- nevroză cu elemente depresive;
- nevroză cu elemente obsesivo-fobice;
- nevroză cu elemente (isterice).
Din punct de vedere a cazurilor psihice declanşatoare există:
- nevroză de eşec- apare la cei care îţi propun ţeluri care îi depăşesc;
- nevroză de neadaptare care rezultă din ambianţa nouă în care o persoană este
silită să trăiască fără a se putea adapta;
- nevroza de frustrare o resimt cei care au impresia sau certitudinea că nu mai
sunt suficient de iubiţi;
- nevroza de aşteptare care apare la indivizi care aşteaptă vreme îndelungată
un eveniment important, sau o hotarare capitală pentru viaţa sa.

10
c. Etiologia

Se cunosc trei factori mai importanţi răspunzători de apariţia nevrozei:

- factorul psihogen adică tulburările sufleteşti;

- factorul somatogen adică tulburările organice corporale care pot


favoriza sau dezlănţui o nevroză;

- factorul predispozant care ţine de ereditate şi constitutie.

Factorul psihogen este factorul esenţial care provoacă o nevroză astenică. La


baza oricărei nevroze astenice stă unul sau mai multe conflicte sufleteşti care în
general pot îmbrăca aspectele cele mai variate. Necazurile, grijile, decepţiile,
emoţiile neplăcute şi prelungite în general traumele psihice sunt acelea care mai
curând sau mai tarziu sunt fundamental vinovate de apariţia bolii. O importanţă
deosebită o reprezintă factorii emoţionali, afectivi în special frustrările afective,
răceala sufletească, despărţirea de cei dragi, dramele familiare.

Unul din factorii declanşatori cei mai importanţi al neurasteniilor este


surmenajul psihic. Munca neplanificată, munca în asalt, munca neritmică, toate
pot conduce către o nevroză.

Factorul somatogen foarte multe tulburări organice, foarte multe boli, fără a
provoca în mod direct o nevroză, o pot declanşa. Mai mult, unele boli cronice,
dacă nu sunt îndepărtate, contribuie ,, din umbră ,, la întreţinerea nevrozei. Printre
cauzele organice care sunt răspunzatoare de apariţia acesteia se află si perioadele
de schimbări fiziologice importante, de ordin endocrin, cum sunt sarcina,
alăptarea, menopauza.

De asemenea, un factor somatogen important îl constituie şi bolile


infecţioase şi surmenajul.

11
Factorul predispozant unul dintre cei mai importanţi factori predispozanţi îl
constituie tipul de sistem nervos. Dintre cele patru tipuri, tipul „slab” şi tipul
”puternic neechilibrat,, sunt cei mai predispusi. Există şi anumite tipuri
constituţionale, dintre cei graşi şi cei slabi, cei slabi fac mai uşor nevroză.

d. Simptomatologie
Această formă de nevroză, cunoscută şi sub numele de psihastenie, se
caracterizează printr-o serie de simptome funcţionale reversibile, dar foarte
chinuitoare pentru bolnav. Apariţia, în câmpul ideator al bolnavului, a obsesiilor
şi fobiilor, faţă de care bolnavul are atitudine critică, luptând contra lor,
marchează apariţia psihasteniei.
Psihastenia se desfasoară pe un fond afectiv anxios, bolnavul fiind
frământat de teamă, nesiguranţă, dubii. Sindromul psihastenic sau mai bine-zis
obsesivo-fobic poate fi întâlnit şi în A.S.C., în melancolia de involuţie, în P.G.P.
şi în psihopatia psihastenică.
Simptomele obsesive sunt de mai multe feluri: amintiri obsesive, fobii,
ritualuri, idei obsedante etc. Funcţiile psihice intelectuale, ca atenţia, memoria,
raţionamentul, sunt păstrate. Voinţa, randamentul în muncă, fondul afectiv suferă
cel mai mult însă în psihastenie, prin faptul că bolnavul este conştient şi luptă din
răsputeri contra bolii. De aceea, psihastenia mai poartă şi denumirea de "nebunie
lucidă".
ISTERIA (nevroza isterică)
A fost descrisă la începutul acestui secol de Charcot şi Babinski, fiind însă
cunoscută din antichitate. Vechii greci puneau în legatură mecanismul de
producere al isteriei cu suferinţa uterului (hystera = uter).

12
Simptomele isteriei sunt polimorfe, ele manifestându-se prin crize isterice,
tulburări de conştienţă de tip isteric, tulburări asemănătoare celor din unele boli
neurologice şi tulburari somatice.
Crizele isterice se dezlanţuie în diferite condiţii stresante. Deşi se
manifestă asemănător crizelor epileptice, ele nu prezintă semnele obiective care
există cu regularitate în epilepsie. Bolnavul, în urma unui conflict, a unei
contrarieri, a unor certuri sau din dorinţa de a atrage atenţia celor din jur asupra
sa, intră în aşa-numita criza de isterie; la început scoate un ţipăt caracteristic,
cade, alegându-şi locul şi căutând să nu-şi provoace leziuni prin cădere, intră în
contractură tonică cu capul sprijinit, cu trunchiul încordat în poziţie de
opistotonus ca un arc, cu călcâiele la celalalt capat al arcului; alteori, pe de o
parte, în poziţie de emprostotonus. Criza poate dura de la câteva minute până la
câteva ore. Conştienţa nu se tulbură ca în epilepsie, ci se îngustează numai
câmpul acesteia. Contractura tonică nu este urmată de contractura clonică (ca în
epilepsie), bolnavul nu-şi pierde urina, nu-şi muşcă limba; la excitanţi dureroşi
bolnavul răspunde, apărându-se, scurtând criza prin noua dominanţă ce i se
creează prin durere, sustrăgându-1 de la preocuparea sa asupra crizei. Pupilele
reactionează la stimulii luminoşi. După risipirea crizei, bolnavul păstreaza parţial
memoria celor petrecute.

e. Diagnostic
Sunt prezente obsesiile: gânduri recurente şi persistente, impulsuri sau
imagini care sunt intruzive, inadecvate, care pot provoca anxietate marcată şi
suferinţă, nu este pur şi simplu o grijă excesivă pentru problemele din viaţa reală,
face încercări pentru a ignora/neutraliza/suprima obsesiile cu alte gânduri sau
acţiuni, pacientul este conştient că obsesiile provin din propria minte (autocritică
păstrată).

13
f.Tratament
Tratamentul psihasteniei, se aplică astăzi în mod diferenţiat de la caz la
caz; pe primul plan sunt: terapia psihotropă anxiolitică, antidepresivă, sedativă,
tonică, cu tranchilizante de tip tioridazin, diazepam; neuroleptice de tip Nozinan,
Clordela-zin; anxiolitice: Tranxene, Librium, hidroxizin. Psihoterapia trebuie
condusă cu multă răbdare şi perseverenţă.
Tratamentul consta într-o psihoterapie individuală, susţinută prin hipnoză,
sugestie simplă sau ajutată de "torpiaj" electric sau folosirea unei noi dominante
dureroase - de exemplu injectarea de apă distilată intradermic. Nu trebuie să i se
dea prea multă atenţie în timpul crizei, pentru a nu o exagera spre a-şi prelungi
suferinţa, însă toată aceasta atitudine ar trebui însoţită de calm, blândeţe şi
întelegere pentru boala psihică.
Fobia specifică
-terapia de expunere/desensibilizare -beta-blocante
Fobia socială
-psihoterapie comportamentală şi cognitivă
-farmacoterapie - beta-blocante (propanolol), IMAO (phenelzine), alprazolam,
clonazepam, SSRI (sertralina, paroxetina) –formarea de abilităţi sociale
• altele psihoterapia orientată pe insight, hipnoza, terapia suportivă, terapie
familială

g.Complicaţii
Abuzul de substanţe (consumă alcool ăn scop anxiolitic), depresie.

14
Obiectiv 3:
Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu
nevroză obsesivo-fobică
Rolul autonom al asistentului medical este de a:
-participă la examenul general al pacientului ajutând medicul;
-planificarea şi promovarea măsurilor de menţinere a igienei personale a
pacientului;
-asigurarea confortului fizic şi psihic atunci când pacientul nu îşi poate
îndeplini independent anumite funcţii;
-stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu familia acesteia;
-le transmite informaţii
-ascultă pacientul şi îl susţine;
-recomandă să nu ia medicamente fără recomandarea medicului;
-pregătirea fizică şi psihică a pacientului;
-comunică permanent cu pacientul în scopul menţinerii unui moral ridicat;
-asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor;
-trebuie să urmărească o serie de obiective în realizarea instruirii
pacientului: cum trebuie să folosească: lenjeria de corp, lenjeria de pat, obiectele
personale de toaletă, scuipătoarele, bazinetele.
-se explică pacientului importanţa fiecărui medicament, orarul de administrare şi
efectele medicamentului respective precum şi pericolul transmiterii lor de la
un pacient la altul sau a celor introduse în mod fraudulos de aparţinători;
-se va explica cum trebuie respectat circuitul unor produse patologice
eliminate;
-alimentaţia se va face la ore regulate cu mese mici fracţionate, ultima
masă va fi luată cu 2 ore înainte de culcare.

15
Rolul delegat este o activitate efectuată la indicaţia medicului.
Cum ar fi:
-pregăteşte şi administrează medicamente la indicaţia medicului;
-observă la pacient modificările provocate de tratament şi le transmite
medicului;
-la indicaţiile medicului aplică metodele de observaţie, de tratament sau de
readaptare;
-pregătirea pacientului pentru diferite investigaţii;

16
a. Fișa tehnică nr. 1

Puncția venoasă
1.Definiție:
Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o vena prin
intermediul unui ac de puncție.
2.Scopul:
- explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator, biochimie,
hematologice, serologice și bacteriologice.
- terapeutic: administrarea unor medicamente sub formă injecției și perfuziei
intravenoase; recoltarea sângelui în vederea transfuziei; executarea transfuziei de
sânge sau derivate ale sângelui; sângerare 300-500 ml în edemul pulmonar acut,
hipertensiune arterială.
3. Locul puncției:
- venele de la plica cotului (bazilica și cefalica) unde se formeaza un “M” venos
prin anastomozarea lor;
- venele antebrațului;
- venele de pe fața dorsală a mâinii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare și epicraniene – mai ales la copilul mic;
4. Materiale necesare:
- garou;
- mănuși;
- seringă sau eprubete speciale cu aditivi specifici în funcție de analiza cerută;

17
- holder cu acul atașat sau ac pentru holder și holder;
- paduri cu alcool;
- etichete;
- formular de cerere analize;
- recipient special de colectare și transportare a probelor de laborator;
- bandaj adeziv pentru locul puncției;

Pregătirea materialelor:
• Formularul de cerere analize trebuie completat corect și clar cu datele
pacientului, analizele cerute, data și ora recoltării, numele medicului care indică
analizele;
• Eprubetele trebuie alese cu grijă în funcție de analizele care se cer și de
aditivii pe care îi conțin;
• Fiecare eprubetă trebuie completată corect și clar cu datele
pacientului/ei;
5.Pregătirea psihică:
Înainte de a începe efectuarea puncției asistenta îi explică pacientei cum se
face aceasta. Asistenta arată pacientei instrumentele care se folosesc îi explica de
ce este nevoie de ele. Asistenta îi explică pacientei că puncția nu este dureroasă
și îi poate produce un ușor discomfort.
6.Pregătirea fizică:
- se așează într-o poziție confortabilă atât pentru pacientă cât și pentru asistentă.
- se examinează calitatea și starea venelor.
- se așează brațul pe perniță și mușama în abducție și extensie maximă.
- se dezinfectează tegumentul.
- se aplică garoul la o distanță de 7-8 cm deasupra locului puncției.

18
- se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel
turgescente.
7. Execuția puncției:
• Se spală bine mâinile și se pun mănuși.
• Confirmarea identitații pacientului (pentru a se evita confuzia și a nu se
lua analize la un alt pacient).
• Se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-
i reduce anxietatea și a ne asigura de cooperarea sa.
• Se face o scurtă anamneză referitor la ce a simțit pacientul și la
eventualele incidente în cazul unor recoltări anterioare (lipotimii, amețeli).
• Recoltarea se face cu pacientul întins în pat sau stând în scaun, cu mâna
sprijinită pe suportul special al scaunului sau de o masă.
• Evaluarea celui mai bun loc de puncție venoasă.
• Se observă și se palpează vena pentru o mai precisă localizare.
• Se montează garoul proximal față de zona aleasă pentru puncție. Dacă
venele nu s-au dilatat corespunzător se cere pacientului să închidă și să deschidă
pumnul de câteva ori. (pacientul trebuie să țină pumnul strâns în timp ce se
puncționează vena și să-l deschidă după ce se introduce acul în venă).
• Se dezinfectează zona aleasă pentru puncție cu paduri cu alcool până
acesta rămîne curat. Curătarea zonei se face dinăuntru spre înafară pentru a se
preveni contaminarea zonei puncționate cu flora existentă pe pielea din jur.
• Nu se combină folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod,
deoarece alcoolul neutralizează efectul deinfectantelor pe bază de iod.
• După dezinfectarea zonei se asteaptă să se usuce înaine de puncționare .
• Se imobilizează vena presând cu policele exact sub locul ales pentru
puncție și se întinde de piele.

19
• Se puncționează vena sub un unghi de 30 de grade. Dacă se folosește
eprubeta, ea se va umple automat până la nivelul la care este marcată. Dacă se
folosește seringa, se va evita aspirarea bruscă și rapidă, deoarece se va colaba
vena.
• Holderul trebuie menținut într-o poziție sigură pentru a evita ieșirea lui
din venă.
• Se va îndepărta garoul imediat ce sângele începe să curgă adecvat, pentru
a preveni staza și hemoconcentrația sângelui ce pot afecta rezultatele probelor
recoltate.
• Se va evita să se țină garoul mai mult de 3 minute.
• Se schimbă cu atenție eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se
scoate accidental acul din vena sau a se perfora vena.
• După umplere, fiecare eprubetă se va agita cu blândețe pentru amestecarea
aditivilor cu sângele.
• Se desface garoul întotdeauna înainte de scoaterea acului.
• Se pune o compresă sterilă deasupra acului la nivelul locului de puncție și
se scoate cu blândețe acul din venă. Întotdeauna se scoate întâi eprubeta din
holder si apoi se scoate acul.
• Se presează locul puncției pentru 2-3 minute sau până când se oprește
sângerarea dacă aceasta durează mai mult de atât. Aceasta previne extravazarea
sângelui în țesutul din jur și formarea hematomului.
7.Notarea/ interpretarea:
Asistenta notează efectuarea tehnicii.
8.Îngrijirea/ intervenții după tehnică:
• După oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv.

20
• A se evita agitarea puternică și bruscă a eprubetelor deoarece se poate
produce hemoliză.
• Se reverifică locul puncției pentru a se vedea dacă s-a produs hematom. În
cazul în care s-a produs hematom se va presa energic timp de 5 minute, după
care se aplică comprese calde.
• Se descarcă materialele folosite în containerele speciale, separate.
9. Incidente si accidente:
• Nu se va recolta niciodata de pe brațul sau piciorul care au fost folosite
deja pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deoarece rezultatul
analizelor poate fi afectat.
• De asemenea, se va evita recoltarea de sânge din zone edemațiate, zone cu
hematoame sau răni vasculare.
• Dacă pacientul are vene vizibile, pronunțate, se va recolta evitând
folosirea garoului, prevenindu-se astfel formarea de hematoame.
• Dacă pacientul are tulburări de coagulare sau este sub tratament cu
anticoagulante, se va presa ferm locul puncției cel puțin 5 minute pentru
prevenirea formării hematomului și se va specifica tratamentul anticoagulant pe
cererea de analize ce se trimite la laborator.
• Se va evita puncția venoasă din picior deoarece poate crește riscul
apariției tromboflebitei.

21
b.Fișa tehnică nr. 2
Măsurarea pulsului

1.Definiţie ‫׃‬
Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut.
2.Materiale şi instrumente necesare ‫׃‬

• ceas de mână cu secundar sau cronometru.

• culoare roşie ( creion, pix, sau cariocă)

• carnet de notiţe personal

3.Respectarea normelor de protecţie a muncii ‫׃‬

• nu sunt cunoscute;

4.Pregătirea psihică a bolnavului ‫׃‬

• se informează pacientul, i se explică tehnica şi necesitatea ei

pentru a reduce emoţiile, teama.

• obținem consimţământul pacientului

• asigurăm un repaos psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare

5.Pregatirea fizică a pacientului ‫׃‬

• asigurăm un repaos fizic de cel putin 5 minute înaintea măsurării

• aşezăm pacientul în poziţie confortabilă în funcţie de starea sa

generală

• în poziţie decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp,

articulţia mâinii în extensie, palma să fie orientată în sus

22
6.Execuţie

• spălăm mâinile cu apă şi săpun

• plasăm degetele, index, mediu şi inelar deasupra

• exercităm o presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel încât

să percepem sub degete pulsaţiile sângelui

• fixăm un punct de reper pe cadranul ceasului de mână

• numărăm timp de 1 minut pulsaţiile percepute cu degetele, sau timp

de 30 de secunde înmulţit cu 2 pentru a obţine rata pulsului pe minut

• apreciem ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial în timp

ce măsurăm fregvenţa

• înregistrăm fregvenţa pulsului în carnetul personal şi în foaia de

observaţie notând, numele, pacientului , salonul, data înregistrării, rata.


7.Incidente și accidente:

• nu sunt cunoscute;

8.Îngrijire după tehnică, notare, interpretare

• aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate, stres

Notare ‫׃‬

• notăm grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie

aşezat direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru valorile


care cresc din 4 în 4 (dimineaţa sau seara)

23
• notăm grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie

aşezat în mijlocul pătratului pentru valorile ce cresc din 2 în 2.

Interpretare

• nou născut ‫ ׃‬120-160 pulsaţii ⁄ minut

• 1-2 luni (sugar) ‫׃‬100-140 pulsaţii ⁄ minut

• 12 luni-2 ani ‫ ׃‬80-130 pulsaţii ⁄ minut

• 2 ani-6 ani ‫ ׃‬75-120 pulsaţii ⁄ minut

• 6 ani-12 ani ‫ ׃‬75-110 pulsaţii ⁄ minut

• adolescent ‫ ׃‬60-100 pulsaţii ⁄ minut

• Adult ‫ ׃‬60-80 pulsaţii ⁄ minut

9.Reorganizarea la locul de muncă

• spălăm mâinile cu apă şi săpun

10.Observaţii

• anunţăm medicul pentru orice modificare anormală

24
c.Fișa tehnică nr. 3

Administrarea medicamentelor pe cale orală

1.Definiție
Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea
putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale și a intestinului subțire sau gros.
2.Scop
Obținerea efectelor locale și generale ale medicamentelor:
-efecte locale:-favorizează cicatrizarea ulcerațiilor mucoasei digestive;
-protejează mucoasa gastrointestinală;
-înlocuiește fermenții digestivi, secreția gastrică, în cazul lipsei acestora;
-dezinfectează tubul digestiv;

25
- efecte generale:-medicamentele administrate pe cale orală se resorb la nivelul
mucoasei digestive, pătrund în sânge și apoi acționează asupra unor organe,
sisteme, aparate (antibiotice, vasodilatatoare, cardiotonice, sedative).
3.Materiale necesare:
-medicația prescrisă;
-recipient pentru medicamente;
-pahar apa sau suc pentru copii;
4.Pregătirea psihică
Pacientul este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea
medicamentului respectiv și a eventualelor efecte secundare.
5.Pregătirea fizică
-I se dă în poziție șezând dacă starea pacientului o permite.
6.Execuția
Administrare:

• Se verifică cu atenție medicația prescrisă de medic și se compară cu cea

primită de la farmacie;

• Se spală mâinile;

• Se verifică data expirării medicamentelor;

• Se confirmă identitatea pacientului;

• Se verifică starea pacientului (conștientă) și semnele vitale. O schimbare

în starea acestuia poate justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de


exemplu, nu se vor mai administra antihipertensive la un pacient care prezintă
hipotensiune);

• Se administrează medicația împreună cu apa sau alt lichid adecvat;

26
• Siropul nu se administrează cu apa pentru a nu-i diminua efectul;

• Dacă este necesar, se vor sfărama tabletele pentu a facilita înghițirea lor;

• Se va sta lângă pacient până când acesta va înghiți medicamentul și dacă

este nevoie, se va verifica deschizându-i gura;


7. Notarea/ Interpretarea:
Se va nota efectuarea tehnicii.
8. Îngrijire/ Intervenții dupa tehnică:
-se va reveni pentru verificarea stării pacientului în maxim o oră.
9. Incidente și accidente:

• Nu se va administra niciodată un medicament dintr-un flacon neetichetat;

• Nu se va eticheta niciodată un flacon decât de către farmacist;

• Medicația nu se va lăsa niciodată la îndemâna nimanui. Pacientul poate

lua din greseală altceva sau un alt coleg le poate aranja altfel cauzând confuzii și
greșeli;

• Dacă pacientul nu poate înghiți o tabletă sau o capsulă, fie aceasta se va

sfărma daca este posibil, fie se va cere medicului și farmacistului să ofere o


varianta lichidă a aceluiași medicament. Capsulele se pot deschide și administra
pulberea dinauntru;
10. Observații:

• Asistenta se va asigura că are medicație scrisă de medic, cerând indicații

necesare timpului și modului de administrare dacă este necesar. Nu se va


administra niciodată medicație prin indicație verbală;

27
• Se va anunța medicul pentru orice medicație neadministrată din diverse

motive sau efecte adverse;

• Medicamentele lichide necesită atenție sporită la dozare;

• Medicația opioidă trebuie supervizată de două nurse și trebuie avut în

vedere atât specificul spitalului cu privire la circuitul acestora cât și legile


general valabile referitoare la acestea;

• Dacă pacientul cere detalii despre medicația sa, se va verifica din nou

prescripția medicului și i se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui să fie


informat despre orice schimbare survenită în schema sa de tratament;

• Pacientul va fi informat asupra posibilelor efecte adverse si i se va cere să

anunțe echipa de îngrijire despre schimbare în starea sa;

• Se vor administra preparatele lichide pe baza de fier, de exemplu cu

ajutorul unui pai, pentru a preveni afectarea dentară;

d.Fișa tehnică nr. 4

Măsurarea și notarea respirației


1.Definiție

28
Respirația reprezintă realizarea aportului de oxigen necesar proceselor
vitale, în paralel cu eliminarea în atmosferă, a dioxidului de carbon rezultat din
acestea.
2.Scop

• Stabilirea diagnosticului

• Aprecierea evoluției bolii

• Recunoașterea complicațiilor

• Prognosticul bolii

3.Materiale necesare

• Ceas cu secundar/ cronometru

• Pix cu pastă de culoare albastră

• Foaie de temperatură (F.T.)

• Carnet de notări personale

4.Pregătirea pacientului

• Așezarea pacientului în decubit dorsal

• Evitați pregătirea psihică a pacientului pentru a nu-și modifica ritmul

obișnuit al respirației

• Se preferă perioadele de somn ale pacientului

5.Efectuarea tehnicii

29
• Observați mișcările de ridicare sau de coborâre ale toracelui cu fiecare

inspirație sau expirație

• Așezați fața palmară a mâinii pe toracele pacientului

• Numărați mișcările de ridicare a toracelui (inspirațiile), timp de 1 minut.

• Evitați măsurarea respirației la sugar sau copil în timpul plânsului.

6.Notarea grafică a respirației

• Notați grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră și

uniți printr-o linie cu valoarea anterioară pentru a obține curba respirației.

• Pentru fiecare linie orizontală a foii, se socotesc 2 respirații.

7.Interpretarea rezultatelor

• Frecvența respirației variază în funcție de vârstă, sex, poziție, temperatura

mediului ambiant.

• Modificări ale respirației: zgomote respiratorii anormale

(dispnee,tahipnee, polipnee, bradipnee), efort respirator, ortopnee, piele palidă


sau cianotică, piederea stării de conștiență.

• Dispnee Cheyne-Stockes

• Dispnee Kussmaul

8.Educarea pacientului

• Informați pacientul/ familia despre valorile normale caracteristice vârstei:

• Nou-născut 30-80 resp/min

30
• Copil mic 20-40 resp/min

• Copil mare 15-25 resp/min

• Adult 16-18 resp/min

9.Observații

• Rata respirației, în repaus, este în limitele normale caracteristice vârstei.

• Respirația se face pe nas, este liniștită, fără zgomote și fără efort.

Tegumentele și mucoasele sunt normal colorate, pacientul este conștient și


orientat în timp și spațiu

31
Obiectiv 4 : Procesul de îngrijire al unui pacient cu nevroză obsesivo-fobică
a. Interviu.
I. Date generale:
Iniţialele : I.F. Vârsta : 16 ani Sex : masculin Stare civilă : necăsătorit
Nr. copii : - Religie : ortodox Naţionalitate : roman
Limba vorbită : română Profesia : elev Statut social : elev Ocupaţia : elev
Domiciliu : localitate Iaşi Nivel de educaţie/studii : -
Greutate : 56 kg. Înălţime : 1,64 m. Semne particulare : nu are
II. Obişnuinţe de viaţă:
Alcool : da
Tutun : da
Drog : nu
Cafea : - Nr. ceşti : -
Dieta : nu
Alergii conoscute : nu se ştie alergic
III. Starea de sănătate:
TA : 115/80 mmHg, Puls : 68 b/min Semidependent : - Proteze : nu
Lentile de contact : nu Ochelari : da Nr dioptrii : -1
Afecţiuni care limitează activitatea : epuizare și oboseală, agitaţie, dificultăți de
concentrare, anxietate, iritabilitate, comportament dezinhibat sexual, râs
nemotivat. limbaj injurios, agresivitate faţă de membrii familiei.
32
IV. Antecedente personale:
Spitalizări : da
Operaţii / intervenţii : apendicectomie laparoscopică.
Tratamente prescrise : -
Tratamente urmate : -

V. Probleme actuale de sănătate:


Data apriţiei : 30.01.2016
Motivele internării : investigații
Probleme şi manifestări de dependenţă : epuizare și oboseală, agitaţie,
dificultăți de concentrare, anxietate, iritabilitate, comportament dezinhibat
sexual, râs nemotivat. limbaj injurios, agresivitate faţă de membrii familiei
Formularea obiectivelor de îngrijire : cambaterea durerilor, înlăturarea
cauzei.
Istoric de viaţă
Pâna la vârsta de 1 an e crescut de mamă şi de bunicii materni, tatăl fiind
plecat l. L.. De la 1 la 5 ani, e crescut de bunicii matrni, mama plecând la L.
pentru a fi mai aproape de soţ care era preot, copilul fiind vizitat de părinţi doar
în perioada concediilor. De la 5 la 7 ani e crescut de bunicii paterni, copilul fiind
vizitat de părinţi la sfârşitul săptămânii. De la 10 ani, este luat de mamă.
Tatăl era alcoolic, agresiv cu familia.
Familia tatălui este bilingvă: română-maghiară.
Când pacientul avea 12 ani, mama suferă un episod paranoid, când
afirmativ încearcă de 2 ori, să-l omoare pe paciet. Mama îl acuză pe pacient că
este vinovat de boala ei.
Bunicul patern, în vârstă de 75 de ani, este sever cu pacientul, îl pune să
muncească în grădină ceea ce nu-i place pacientului.
33
Mătuşa maternă, hiperprotectivă cu pacientul, are o expresie emoţională
particulară, fiind mai iritabilă cu o toleranţă redusă la frustrări.
La momentul actual, nu frecventează şcoala, pe care a întrerupt-o în
februarie. Ar trebui să fie clasa X. A avut rezultate şcolare bune până în clasa
a IX-a când performanţele lui şcolare scad.

Până în februarie este descris de către aparţinători, ca un copil în general


închis, cuminte, ascultător, nu prea vorbăreţ, timid, cu puţini prieteni. Învăţa
bine.
Avea conflicte doar cu mama, pe care o ura, îi vorbea urât, o lovea pe
stradă. Nu a fumat, nu a consumat alcool sau a luat droguri.
Istoricul bolii
Pacientul intră în circuitul psihiatric în urmă cu 6 ani, când în urma
imersiei accidentale în apă, cu pericol de înec, a primit tratament anxiolitic la
NPI, pentru care aparţinătorii nu-l pot preciza.
Din relatarea bunicului, în urmă cu 4 ani după tentativele mamei de a-l
omorî, pacientul prezintă ruminaţii pe tema morţii, tanatofobie, ideaţie suicidară,
insomnii.
Din mai 2010, este în evidenţa la un cabinet particular de psihiatrie, cu
dg.: Episod depresiv major, afirmativ cu elemete psihotice, pentru care a urmat
tratament (Sulpirid) , (Venlafaxină) , Xanax 0,5 mg , şi 1 lună Seroxat..
Prima internare în Clinica NPI 2010 când a prezentat: atitudine crispată,
dificultăţi de concentrare a atenţiei, hipomnezie de fixare, mai evidente la şcoală,
flux ideativ mai lent, lentoare a răspunsurilor pe o voce cu tonalitate scăzută,

34
vorbire spontană redusă, idei din derie depresivă, suicidare, dar fără un plan
stabilit, („ s-a gândit să se spânzure”), „nu are nici un viitor”, „ce rost are să mai
trăiască dacă oricum se va îmbolnăvi şi el”, idei recurente de vinovăţie refritoare
la boala mamei, stimă de sine scăzută („nu mai sunt bun de nimic”), expectanţe
crescută referitoare la propria persoană, ruminaţii legate de boala sa şi de boala
părinţilor, ruminaţii pe tema morţii, psihotofobie, anxietate legată de faptul că ar
putea pierde pe cei dragi, de faptul că are performanţe scăzute la şcoală,
nelinişte psihomotorie, iritabilitate, toleranţă scăzută la frustrări, ambivalenţă
afectivă faţă de mamă şi de bunic, labilitate emoţională cu plâns facil, anhedonie,
subiectiv se descrie trist. La nivel comportamental: este hetero-agresiv verbal şi
fizic faţă de aparţinători la frustări minime (bunicul relatează un episod în care
pacientul în urma unui conflict sare la el cu cuţitul), în spital nefiind agresiv;
retragere socială.
La momentul examinării fără modificări din sfera perceptivă.
Astenie, diminuarea apetitului, insomnie de adormire, insight prezent.
Sub tratament Amitriptilină 50 mg 0-0-1, Rispolept 2mg ½-0- ½, Diazepam
10mg 0-0-1, Propranolol ½-0-½ , cu evoluţie lent favorabilă. Este externat după
3 săptămâni la cererea aparţinătorilor cu tratament ambulator cu Rispolept 2mg
½-0- ½, şi Seroxat 20mg 1-0-1, cu recomandarea unui control la 2 săptămâni, la
care pacientul nu s-a prezentat.
Este adus în septembrie 2010 pentru iritabilitate, irascibilitate, cu
comportamente agresive verbal şi fizic faţă de aparţinători şi verbal, cu
coprolalie, solilocvie, râs nemotivat, idei că „ar fi Hitler”, insomnie, cu debut în
urmă cu 1 săptămână.
Examen clinic
Examen somatic: tegumente palide, cu cicatrici cheloide pe genunchi,
multiple vergeturi sidefii, pe coapse, şolduri, abdomen, ţesut celular subcutunat

35
bine reprezentat, pacientul s-a îngrăşat 15 kg de la internarea precedentă (2 luni
), tahicardie sinusală, tuse seacă, disfonie, ronchusuri.
Examen neurologic: fără elemente de focar acut.
Examen psihic: ţinuta neîngrijită, hainelele stropite cu mâncare, spatele
mereu gol pentru că nu îşi trage pantalonii, halenă din pricina igienei orale
deficitare, contact psihic mai dificil, mimică şi gestică hipomobile, uneori
inadecvată stărilor afective şi situaţional, orientat temporo-spaţial auto şi
allopsihic, câmp de conştiinţă clar;
Funcţii mnezico-prosexice: hipoprosexie de concentrare, hiperprosexie
distributivă, fiind mereu atent la ce se întâmplă în jur, în salon se preface că
doarme dar stă cu ochii întredeschişi şi urmăreşte ce se întâmplă în jur, fără
modificări mmezice.
Gândire: flux ideativ coerent, vorbire îngrijită, cu dezacorduri de gen
(pacientul vorbeşte limba română şi limba maghiară), pe un ton iritat, cu
răspunsuri scurte, mormăite, latenţă a răspunsurilor, idei de grandoare („el e
foarte deştept, nu are ce învăţa şcoală”, „este bogat, bunicul îi lasă moştenire
toată averea, are în bancă un cont de 5000 euro, şi la cec 20 milioane pensia de
urmaş din partea tatălui”), idea „că ar fi Hitler”: din relatarea aparţinătorilor, la
şcoală şi-a scos afară din clasă colegii care îl supărau pentru că el este Hitler, şi-
a ameninţat mătuşa maternă „Ai grijă ce spui la doctor pentru că eu sunt Hitler!”.
La spital, întrebat în legătură cu aceste evenimente râde, spune că a glumit. Idei
senzitiv-relaţionale. Pe parcursul internării aceste comportamente nu s-au mai
repetat; ruminaţii pe temele: că este leneş, incapabil, nesuferit;
Comportament: comportament de disimulare prin răspunsuri scurte,
frecvent închise, de genul: „Nu ştiu”, „Nu îmi amintesc”, încearcă să evite să
răspundă punând la rândul său întrebări, încearcă să schimbe subiectul

36
conversaţiei; cu personalul medical nu iniţiază conversaţii; cu copiii mai mici
din salon iniţiază conversaţii, se joacă cu ei.
La momentul examinării fără modificări din sfera perceptivă.
Afectivitate: pe parsursul unei zile prezintă treceri de la tristeţe, când are
un facies trist şi e retras la stare de veselie, cu zâmbet uneori inadecvat, când
face glume, caută compania celorlalţi; prezintă stare marcată de irascibilitate, cu
tolerană redusă la frustrări, ambivalenţă afectivă faţă de mamă, de bunic,
mătuşă, labilitate emoţională cu plâns facil (plânge la venirea şi plecarea
bunicului, la frustrare); capacitate empatică diminuată, emoţiile şi afectele sale
par superficiale, vocea este monotonă fără coloratură afectivă, discrepanţă între
amploarea unui comportament şi expresia emoţională a comportamentului
respectiv (în cazul unui raptus heteroagresiv când loveşte un alt copil, faciesul
său nu trădează furie, chiar zâmbeşte inadecvat), doreşte să fie în centrul atenţiei
acceptând să fie prezentat; scăderea plăcerii la participarea în activităţi anterior
plăcute;
Voinţă: hipobulie, revine frecvent asupra deciziilor luate, le modifică.
Comportament: este suspicios, cercetându-şi mereu mediul, verificând
obiectele, întrebând „Ce este cutare sau cutare lucru, la ce serveşte?”; la frustrări
minime ( de ex. un pacient nu vrea să îi dea o carte ) devine heteroagresiv verbal
şi fizic, ridică pumnul şi chiar loveşte dacă nu este nimeni de faţă sau nu este
admonestat. Când este admonestat râde, scuipă pe jos; comportament
dezinhibat: acasă ascultă muzica foarte tare, refuzând să dea muzica mai încet, a
cheltuit sume importante de bani, mătuşa nu ştie pe ce; dezinhibiţie la nivel
pulsional: a început să fumeze, să consume alcool, alimentar (episoade de
hiperfagie când mănâncă 4-5 porţii de mâncare- pacientul s-a îngrăşat 15 kg în 2
luni), la nivel sexual: merge frecvent la toaletă ca să se masturbeze, a avut faţă de
mătuşa maternă un comportament inadecvat sexual.

37
Somnul: sub medicaţie, somnul nocturn cu câteva treziri nocturne, fără
dificultăţi de adormire, fără medicaţie, este insomnie de adormire (adoarme la
ora 4 dimineaţa), cu scăderea necesarului de somn (3-4 ore pe noapte).
Subiectiv: fatigabilitate
Conştiinţa bolii parţială.
Examene paraclinice
EEG efectuat la internarea precedentă: traseu cu ritm alfa modulat în fusuri
nemodificat de hiperpnee.
Consult cardiologic efectuat pentru tahicardia sinusală, susţinută sub
tratament beta-blocant, şi valori tensionale izolate mari nu decelează modificări
cardiace pe electrocardiogramă sau pe ecografia cardiacă în afara tahicardiei
sinusale. Se recomandă efectuarea unui Holter tensional.
Examen psihologic
Nivel intelectual QI=100 Raven
Desenul arborelui relevă: agitaţie interioară marcată, instinctualitate
predominentă, traumă psihică, infantilism, dificultăţi adaptative, disociere
interioară, susceptibilitate, senzitivitate –tendinţe paranoice
3 supărări-3 dorinţe:
3 supărări:
- Uneori sunt leneş
- Uneori sunt incapabil de a face unele lucruri
- Uneori sunt nesuferit
Scor PANSS:
Subiect= 49
Aparţinător =71
Scor patologic între valorile 60-120
Analize de laborator: L= 10,8*10³/mm³, PMN=77,5%

38
TGO= 38 u/l, TGP= 53 u/l- valori uşor crescute faţă de internarea precedentă
Evoluţia
În primele 2 săptămâni se accentuează starea de iritabilitate, cu raptusuri
heteroagresive la provocări minime, este foarte suspicios şi interpretativ. În
acastă perioda fuge din spital de 3 ori, când este readus de bunicul patern,
respectiv de 2 ori revine singur, lipsind o oră afirmativ pentru a se plimba. În
week-end este lăsat acasă cu bilet de voie; a fost agresiv cu mătuşa, pe care o
loveşte şi faţă de care are un comportament sexual indecent.
În ultima săptămână evoluţia a fost lent favorabilă, cu diminuarea
iritabilităţii şi a suspiciozităţii, cu scăderea intensităţii elementelor depresive,
aspectul clinic actual fiind de hipoman.
Tratament
Haloperidol pic 10-10-20 →3*20 pic→ 10-10-20
Levomepromazin 25 mg ½- ½- 1→ 3*1→3*1/2
Diazepam 10 mg 3*1→ 0-0- 1
Carbamazepin 200mg ½-1/2-1 de 10 zile
Propranolol 10 mg 3*1
Discuţii
Particularitatea cazului constă în problema diagnosticului diferenţial între
evoluţia naturală a unei tulburări afective, care a debutat cu un episod depresiv
major, şi virează la momentul actual într-un episod maniacal şi conversia
maniacală produsă de administrarea de antidepresive pentru un episod depresiv
major (Seroxat 20 mg 2*1, ~2 luni, Amitriptilină 50 mg, 0-0-1- pe perioada
primei spitalizări, Efectin 2*1, Dogmatil 50 mg 1-0-0.
De asemenea cazul este particular prin ereditatea încărcată a pacientului şi
mediul soacial perturbat în care pacientul a fost supus la multiple psihotraume
care ar fi putut facilita decompensarea acestuia.

39
Recomandări:
Pacientul trebuie să urmeze tratamentul prescris de medic cu stricteţe şi să
se prezinte periodic la control.

Nevoile fundamentale după Virginia Henderson

Nevoile Manifestări de Manifestări de Sursa de


fundamentale independenţă dependenţă dificultate
1. A respira şi a -Dificultate în -anxietate
avea o bună capacitatea de a
circulaţie. respira
2. A bea şi a -alimentaţie -slăbiciune,
mânca. neadecvată-deficit; oboseală;
-deficultate în a se -diminuarea
hidrata; mobilităţii;
3. A elimina. -diaree -diminuarea
mobilităţii
4. A se mişca şi a -dificultate în a se -durere;
păstra o bună mişca; -oboseală;
postură. -slăbiciune;
5. A dormi, a se -dificultate în a se -anxietate şi
odihni. odihni; durere;
6. A se îmbrăca şi -dificultate în a se -diminuarea
dezbrăca. îmbrăca şi a se mobilităţii;
dezbrăca; -slăbiciune;
-oboseală;
7. A menţine -dificultate de a -diminuarea
tegumente face îngrijiri de motricităţii
curate şi igienă; membrelor
îngrijite. superioare;
8. A păstra temp. -lipsa de
corpului în conoaştere a
limite normale. mijloacelor de
prevenire a

40
efectelor
căldurii;
9. A evita -anxietate Neaccesibilita
pericolele. moderată; -te la
informaţii;
10.A comunica. -comunicare -anxietate;
ineficace la nivel -lipsa de
afectiv; cunoaştere a
mijloacelor
eficace de a
comunica;
11.A se realiza. -sentiment de -lipsa de
neputinţă; conoaştere a
stării sale de
sănătate şi a
medicamentel
or;
12.A se recrea. -dificultate în a -durere;
îndeplini activităţi -slăbiciune;
recreative;- -oboseală;
13.A învăţa. Lipsa cunoştinţelor Deficit de
despre boală cunoştinţe
14.A-şi practica -acţionează după
religia. propriile credinţe şi
valori;
-îşi respectă religia în
care s-a născut

41
PLAN DE ÎNGRIJIRE ÎN NEVROZĂ OBSESIVO-FOBICĂ
Data Problema Obiective de Intervenții Investigații Evaluare
îngrijire
30.03 -dureri -combaterea -perfuzii ci G5%, Hematii=4.3mil/mm³ Pacientul a înțeles
abdominale durerilor 1.500 ml/zi Leucocite=10.000/mm³ necesitatea regimului
-Algocalmin 3 fiole/zi VSH=7mm/1h alimentar și
-diaree -reglementarea -Vitamina B1, B8 Glicemie=90 mg% principiile unei
tranzitului Trombocite=380.000/ alimentații corecte.
intestinal mm³
Colesterol Amitriptilină 50 mg
total=260/mg% 0-0-1, Rispolept 2mg
-crearea condițiilor
-Dificultate în -înlăturarea Fibrinogen=300mg% ½-0- ½, Diazepam
optime și punerea la
capacitatea de cauzei. TGO=7U.I. 10mg 0-0-1,
dispoziție a
a respira TGP=12U.I. Propranolol ½-0-½ ,
aparatelor necesare
Bilirubina t=1.8mg% cu evoluţie lent
în vederea obținerii
Bilirubina d=0.54mg% favorabilă. Este
obiectivului urmărit.
Bilirubina i=1.26 mg% externat după 3
-exerciţii fizice
-dificultate în a -oferirea Uree=30mg% săptămâni la cererea
se îmbrăca şi a ajutorului. Creatinina=0.9mg% aparţinătorilor cu
se dezbrăca; Acid uric=3.2mg% tratament ambulator
-administrarea de
-oboseală -înlăturarea Amilaze s=300U.I./1 cu Rispolept 2mg
sedative la indicaţia
cauzei Amilaze ½-0- ½, şi Seroxat
medicului.
minore=6.000U.I./1 20mg 1-0-1, cu
recomandarea unui
control la 2
săptămâni.

42
31.03 -alimentație -înlăturarea -administrez în -sumar de urină
necorespunzăto cauzei continuare medicația
are prescrisă de medic
Diuretice, Furosemid,
-anxietate -înlăturarea Spironolactonă
cauzei

-consum -înlăturarea -psihoterapie.


ridicat de cauzei
alimente grase
şi alcool
-scăderea -înlăturarea -stabilesc împreună
poftei de cauzei cu pacientul un orar
mâncare de mese regulate şi
un regim alimentar
01.04 -incapacitatea -asigurarea -crearea unui climat -monitorizarea -pacientul nu doarme
de a se odihni odihnei corespunzător. funcțiilor vitale. datorită anxietății,
-odihnă suficiente. -psihoterapie necesită îngrijiri pt.
insuficientă -administrarea de satisfacerea nevoii de
-slăbiciune, sedative la indicația a dormi.
oboseală. medicului
-bolnavul prezintă
-diminuarea -educație -asistenta crează parțial dependenţă în
ariei de interes sanitară activități recreative ceea ce privește
la care să participle nevoia de a se recrea.
-dificultate în a și bolnavul

43
îndeplini -exercitii fizice.
activităţi
recreative

02.04 -astenie fizică -psihoterapie -urmărirea -monitorizarea -bolnavul parțial


-repaos la pat respirației pacientului după dependent privind
-combaterea -administrarea tratamentul nevoia de a respira.
asteniei medicației prescrise medicamentos prescris După tratament
-aerisirea de medic (glucoză de medic. bolnavul devine vioi,
salonului. 5%, vitamina C 200, valorile funcțiilor
-întocmesc un B1, B6 2fiole. vitale apropiate de
-insomnie orar -Extraveral 1-2 cp la normal.
relativă corespunzător nevoie.
de odihnă și
somn.
-constipaţie -înlăturarea -administrare de
cauzei. Dulcolax la indicaţia
medicului.

44
Obiectiv 5
Educația pentru sănătate
Stilul de Viaţă Sănătos este compus în principal din:
- Odihnă (somnul), odihna activă şi managementul stresului (managementul
energiei)
- Alimentaţia sănătoasa şi hidratare
- Munca şi mişcarea
- Educaţia
- Natura - Factorii naturali
- Etc.
Odihna: 7-9 ore pe zi - cine doarme mai puţin sau mai mult işi scurtează
viaţa.
Odihna prin somn, cel mai sănătos somn este noaptea între ora 22:00 - 23:00
pana la 6:00 - 7:00 dimineata.
Odihna poate să fie şi activă. Odihna activă sau sa faci ceva ce te destinde,
ce te relaxează, să faci ce-ţi place în viaţă: dans, înot, muncă placuta intensă,
mişcare, exerciţiu fizic sau sport intens, cititul unei cărti, ascultarea muzicii,
plimbarea cu prietenii prin parc (prin natură), etc.
Alimentaţia sănătoasă: mai puţină mâncare animală, proteină, grasime
animală (lapte, brânză, carne, ouă şi derivate din acestea) şi mai multă mâncare
vegetală cum recomandă din ce în ce mai mulţi doctori nutriţionişti.
Beți alcool cu moderație.
• Sǎ aveți o dietǎ sǎnǎtoasǎ. Alegeți o dietǎ bazată pe fructe şi legume, cereale
integrale şi surse de proteine slabe. Reduceţi cantitatea de sare, alimente grase si
prǎjite.

45
• Pǎstrați-vǎ o greutate sǎnǎtoasǎ. Un exces de grǎsime corporalǎ poate afecta
ficatul, de aceea trebuie sǎ discutaţi cu medicul dumneavoastră despre un plan de
pierdere în greutate.
• Reduceți riscul de hepatită B sau C, prin luarea unor mǎsuri de igiena corporalǎ
precum evitarea acelor folosite.
• Evitați contaminarea cu virusul hepatitei C.
• Dacǎ suferiți de acloolism, ȋncepeți un tratament ȋmpotriva dependenței.
• Ȋncercați sǎ aveți un stil de viațǎ cȃt mai sǎnǎtos, cu o dietǎ potrivita și cu
exerciții fizice regulate.
Scăderea consumului de alcool şi tratamentul pentru abuzul de droguri.
Mănâncă sănătos!
Obişnuieşte-te să ai o dietă sănătoasă, cu conţinut scăzut de grasimi, sare,
bogată în fibre, în vitamine şi minerale. Consumul de vitamina B-complex (ce se
gaseşte în cereale) şi omega -3 acid gras (în peştele oceanic, uleiul de peşte şi
seminţe de in).
Respectă-ţi orele de somn.
Dormi atât cât trebuie (aproximativ 8 ore) pe noapte. Dacă suferi de
insomnie, cere tratament medicului, deoarece insomnia cronică este considerată
un factor de risc în depresii.

46
BIBLIOGRAFIE

1. Scorţeanu E.- ,,Îngrijiri în boli interne şi speciale înrudite’’2008


2. Titircă L.- ,,Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor’’, Ed. Didactică
şi Pedagogică 1994.
3. Titircă L.- ,,Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
asistenţi medicali, Ed. Viaţa medicală românească 1995.
4.Toma E.-„Manual de practică standardizat conținând tehnici pentru stagiul de
pregătire practică a elevilor din școlile sanitare-specializarea ASISTENT
MEDICAL GENERALIST”, Ed. Conphys 2013.
5.Lupa Gh.- `` Medicină internă``vol III, Ed. Medicală.
6. Enescu Loginus: “Farmacologie”, Ed. Dimitrie Cantemir Tg. Mureş 1998.
7. Titircă L.: “Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali”, Ed.
Viaţa Medicală Românească 2003.
8. Titircă L.: “Manual de îngrijiri specifice acordate de către asistenta medicală”,
Ed. Medicală Bucureşti 1998.
9. Borundel C.: “Manual de medicină internă”, Ed. All, Bucureşti 1999
10. www.scribd.ro
11. www.sfatulmedicului.ro
12. www.medicdefamilie.ro

47
ANEXE

48
49