.

Îngrijirea pacientei cu sarcină eutocică

Obiectiv 1:

Noțiuni generale de anatomie și fiziologie ale placentei

Aparatul genital feminin este alcătuit din:

• vagin,

• uter,

• trompe uterine și

• ovare.

Vaginul este organul feminin al copulației. Este un canal cilindric musculomembranos, extensibil
și elastic de aproximativ 8 cm lungime, la femeia adultă (Anexa 1)

Orificiul vaginal, extremitatea inferioară se deschide în vestibulul vaginal și este acoperit parțial
de o membrană: himen.

Extremitatea superioară se inseră pe colul uterin formând fundul de sac vaginal, anterior,
posterior, două laterale.

Fundul de sac posterior este acoperit de peritoneul recto-uterin și formează fundul de sac
Douglas, locul unde se pot puncționa eventualele colecții peritoneale.

Uterul este un organ musculo-cavitar nepereche de formă unui trunchi de con cu baza mare
superior și baza mică și globată în porțiunea inferioară a vaginului.

Uterul are trei porțiuni:

- corpul uterin (corpus uteri)

- istmul uterin (istmus uteri)

- colul uterin (cervix uteri)

Structură:

- uterul este alcătuit din trei tunici:

1.Tunica seroasă sau perimetrium, reprezentată de peritoneu, sub care se află țesut conjunctiv
lax.
 2.Tunica musculară sau miometru este formată din fibre musculare dispuse radial, spiralat și
longitudinal.

3.Tunica mucoasă sau endometru.

Trompele uterine sunt două canale musculo-membranoase având o lungime de aproximativ 10

cm. Sunt în raport cu colonul sigmoid, ansele intestinale subțiri. Blocarea trompelor uterine este o cauză
de infertilitate feminină.

Ovarul este glanda sexuală feminină; este o glandă pereche, mixtă cu funcție exocrină: produce
celule sexuale feminine, ovulele

- funcție endocrină: secretă hormonii sexuali feminini cu rol în determinarea caracterelor sexuale
secundare feminine (estrogen,progesteron).

Anatomia uterului gravid

După aproximativ 6 săptămâni de sarcină, uterul își mărește volumul, dar rămâne în cavitatea
pelvină. Numai în luna a 3-a de sarcină el își mărește volumul de maniera în care părăsește cavitatea
pelvină, devenind organ abdominal.

La sfârșitul lunii a 3-a fundul uterului se găsește la jumătatea distanței dintre ombilic și pubis.

În luna a 5-a de sarcină fundul uterin se găsește la nivelul ombilicului.

La 7 luni de sarcină fundul uterin se găsește la jumătatea distanței dintre apendicele xifoid și
ombilic.

La 8 luni și ½ fundul uterin se găsește la apendicele xifoid, iar în luna a 9-a de sarcină fundul
uterin coboară sub coastele false.

Această situație trebuie avută în vedere în momentul practicării inciziei segmentului superior în
operația cezariană.

În sarcina la termen raporturile uterului sunt: peretele anterior cu peretele abdominal,

porțiunea distală și anterioară a uterului cu vezica urinară, iar peretele posterior al uterului se sprijină pe
coloana vertebrală, aorta la stânga, vena cavă și ureterele la dreapta.

Fundul uterului vine în raport cumarea curbură a stomacului, bordul superior al ficatului, falsele
coaste și vezica biliară.

Bordul drept al uterului vine în raport cu cecul și colonul ascendent, iar cel stâng cu jejuno-
ileonul.
 Segmentul superioral uterului este delimitat inferior de orificiul intern al colului și superior la
corpul uterin. El se constituie în ultimele trei luni de sarcină, se desăvîrșește în travaliu și are forma unei
cupole cu concavitatea superior.

În acest timp uterul este împărțit în două regiuni distincte: una superioară cu pereții groși de 10
mm, esențial musculară, bine vascularizată și o regiune inferioară, subțire, flască formată din segmentul
inferior al colțului șters și dilatat. Ambele regiunisunt cavități care formează împreună canalul cervico-
segmentar Brown.

Mijloacele de susținere și de suspensie ale uterului sunt modificate de sarcină,ligamentele în

totalitatea lor fiind hipertrofiate în cursul sarcinii și ca urmare, toate elementele lor se hiperplaziază.

Ligamentele largi se dedublează pentru a face loc uterului în dezvoltare și pe măsură ce uterul
devine organ abdominal, ligamentele largi sunt dirijate în jos și nu afară.

În cursul primei jumătăți a sarcinii uterul suferă o hiperplazie musculară, în timp ce în cursul
celei de a doua jumătăți principala schimbare este cea a hipertrofiei. Creșterea mărimii uterului în a
doua jumătate a sarcinii este concretizată în primul rând prin hiertrofia sau întinderea fibrelor musculare
miometrice.

Creșterea volumului uterin este determinată de creșterea fătului, a placentei, a secreției

lichidului amniotic. Greutatea fătului și volumul lichidului amniotic cresc în ritm liniar în a doua jumătate
a gravidității, iar greutatea placentară urmează un ritm mai lent (Anexa 2).