Psihoterp

CUPRINS
1. Stima de sine ..............................................................................1

2. Disfunctiile somnului ......................................................................6
3. Conceptul sinucigas/tentativa .........................................................10
4. Dependenta de substante chimice ...................................................15
5. Autorul unui abuz sexual .................................................................21
6. Victima abuzului sexual ...................................................................26
7. Conflictul in grupul de prieteni sau frati .........................................32
8. Psihitism ..........................................................................................35
9. Comportamentul deviant/delincventa ..............................................40
10. Victima abuzului fizic .......................................................................47
11. Autism ...............................................................................................52
12. Anxietatea .........................................................................................57
13. Depresia ............................................................................................ 63
14. Mania/hipermania ............................................................................ 68
15. Fobie .................................................................................................72
16. Fobia de tip social/timiditatea .......................................................... 76
17. Suparari/pierderi nerezolvate ........................................................... 80
18. Criza de identitate ............................................................................ 85
19. Fuga de acasa .................................................................................. 88
20. Anxietate de separare ...................................................................... 94
21. Piromania ........................................................................................ 100
Tulburari de vorbire / limbaj ..................................103
1. Masterand MAREŞ MONICA
STIMA DE SINE
Definiţii comportamentale
1. Incapacitatea acceptării complimentelor.
2. Verbalizarea remarcilor negative despre sine; imaginea unei persoane neatractive,

fără valoare, cu capacităţi intelectuale reduse, ratată, o povară pentru cei din jur,
neimportantă; asumarea foarte uşor a vinei.
3. Refuzul contactului cu adulţii sau prietenii.
4. Căutarea excesivă de a plăcea sau sau de a atrage atenţia şi de a fi lăudat /

recunoscut de adulţi şi prieteni.
5. Neputinţa identificării sau acceptării caracteristicilor pozitive sau a propriilor

îndemânări.
6. Frica de respingere de către ceilalţi, mai ales în cadrul grupului de prieteni.
7. Reacţii negative denătând căutarea captării atenţiei celor din jur.
8. Dificultăţi în a refuza vreun lucru în faţa altora; frica de a nu fi plăcut de către cei
din jur.
Obiective pe termen lung
1. Creşterea încrederii în sine.
2. Continuarea construirii unei imagini de sine pozitive.
3. Demonstrarea imbunătăţirii imaginii de sine prin acceptarea complimentelor,

identificarea caracteristicilor personale pozitive, posibilitatea de a spune nu altora,
absenţa remarcilor negative despre sine.
4. Menţinerea încrederii că el / ea poate fi iubit(ă) de către cei din jur şi capabil(ă).

Obiective pe termen scurt
1. .Verbalizarea conştiinţei crescânde în faţa remarcilor negative despre sine.
2. Tendinţa de reducere a frecvenţei apariţiei remarcilor descriptive negative.
3. Tendinţa de reducere a verbalizării fricii de respingere conlucrate cu creşterea

afirmaţiilor de autoacceptare.
4. Identificarea propriilor părţi pozitive şi a îndemânărilor.
5. Dezvoltarea abilităţilor de identificare şi manifestare a sentimentelor.
6. Creşterea frecvenţei contactului vizual direct cu interlocutorul.
7. Identificarea rezultatelor pozitive ce ar putea îmbunătăţi imaginea de sine.
8. Dezvoltarea abilităţii de a identifica şi enunţa verbal propriile nevoi.
9. Recunoaşterea verbală sau în scris a câştigurilor colaterale unor comportamente

negative.
10. Asumarea responsabilităţii pentru activităţile zilnice de autoîngrijire specifice

vârstei.
11. Întocmirea unei liste a ceea ce ar putea face el / ea pentru a-şi construi o imagine
de sine pozitivă şi moduri de implementare pentru fiecare,
12. Recunoaşterea pozitivă şi acceptarea verbală a laudei şi complimentelor.
13. Dezvoltarea unor mesaje autoreflexive pozitive în încercarea de a creşte

încrederea în sine.
14. Identificarea de către părinţi a modurilor specifice prin care ar putea ajuta la
dezvoltarea imaginii pozitive despre sine a clientului.
15. Verbalizarea unor aşteptări realiste din partea părinţilor în privinţa clientului.
16. Verbalizarea de către părinţi a încurajărilor acordate clientului în formarea
încrederii în sine.
17. Creşterea frecvenţei de a vorbi cu încredere în diferite situaţii sociale.
Intervenţii terapeutice
1. Confruntarea şi redirecţionarea remarcilor negative despre sine ale clientului.
2. Asistarea clientului în a deveni conştient de felul în care îşi exprimă sentimentele

negative în legătură cu propria persoană.
3. Probarea interacţiunii dintre client şi părinţii acestuia în timpul şedinţelor cu

familia şi redirecţionarea oricărui model de interacţiune sau oricărei metode de
impunere a disciplinei care ar putea avea repercursiuni negative asupra clientului.
4. Referinţa către un grup cu grad mare de aprecieri pozitive.
5. Cerrea adresată clientului de a face o afirmaţie pozitivă despre sine în fiecare zi şi

înregistrarea ei într-un tabel sau jurnal.
6. Direcţionarea clientului către construirea unor enunţuri autoreflexive pozitive ca

un mod de recunoaştere a imaginii despre sine şi a caracteristicilor ei.
7. Alcătuirea împreună cu clientul a unei liste de afirmaţii pe care ar putea să o

citească de trei ori pe zi.
8. Reluarea în mod verbal a folosirii enunţurilor pozitive proprii clientului.
9. Ajutorul acordat clientului în stabilirea de contacte vizuale cu interlocutorul.
10. Direcţionarea clientului către stabilirea contactului vizual în timpul discuţiilor cu

terapeutul, cu profesorii la şcoală sau cu părinţii.
11. Selectarea unor exerciţii de îmbunătăţire a imaginii despre sine (culegeri ca “The
Building Blocks of Self-Esteem” Shapiro) sau întocmirea unor exerciţii proprii.
12. Folosirea jocurilor terapeutice ca “Vorbind, simţind, făcând” sau “The Ongame”
pentru a promova conştientizarea propriilor sentimente.
13. Educarea clientului în vederea identificării sentimentelor de bază.
14. Folosirea tehnicilor terapeutice de rol pentru a identifica cauzele imaginii negative
despre sine a clientului.
15. Folosirea jocurilor de rol şi repetiţiilor comportamentale pentru îmbunătăţirea

comportamentului social al clientului.
16. Asistarea clientului în dezvoltarea capacităţii de identificare şi verbalizare a

propriilor nevoi.
17. Organizarea unor şedinţe cu familia pe parcursul cărora clientul îşi exprimă
propriile nevoi familiei şi invers.
18. Folosirea povestirilor terapeutice în scopul identificării sentimentelor şi nevoilor

proprii clientului.
19. Folosirea tehnicii de programare neurolingvistică sau a unor metode de

redirecţionare, îm care mesajele privind imaginea de sine sunt schimbate
în mesaje pozitive.
20. Asistarea în vederea reducerii fricii de respingere.
21. Asistarea clientului şi familiei în identificara şi implementarea responsabilităţilor

zilnice ale clientului. Monitorizarea ducerii lor la bun sfârşit şi acordarea unui
feed-back verbal pozitiv atunci când este cazul.
22. Discutarea şi interpretarea incidentelor de abuz (emoţional, fizic sau sexual) ,

precum şi identificarea impactului asupra sentimentelor clientului şi a imaginii
despre sine.
23. Asistarea clientului în recunoaşterea părerilor distorsionate, negative despre

propria persoană şi desptre lume.
24. Reluarea unor mesaje realiste, pozitive folosite de către client în interpretarea
evenimentelor.
25. Direcţionarea părinţilor spre cursuri de specialitate; discutarea aplicării unor

tehnici achiziţionate în timpul acestor cursuri.
26. Asistarea în alcătuirea şi implementarea de către părinţi a modalităţilor specifice

de construire a imaginii pozitive dspre sine a clientului.
27. Direcţionarea părinţilor către implicarea clientului în activităţi de construire

apersonalităţii (cercetaşi, tabere experimentale, muzică, sport, grupuri de tineret,
programe specifice)
28. Explorarea aşteptărilor familiei şi direcţionarea lor, dacă este necesar, către părţile
realiste.
Sugestii pentru diagnostic
Axa 1:
4. Sindrom distemic
1. Deficit de atenţie / Sindromul hiperactvităţii / Tipul predominant hiperactiv – impulsiv
23. Fobie socială
266.xx Sindromul depresiei acute
21. Anxietate în cazul divorţului
2. Anxietate generalizată
V61.21 Abuzul fizic al copilului, 996.54 Victima
V61.21 Abuzul sexual al copilului 995.53 Victima
90. Dependenţa de alcool
30. Dependenţa de canabis

Axa 2:
317. Retardare mintală minoră
V62.89 Funcţionare intelectuală minoră / la limită
9. Diagnostic diferenţiat
V71.09 Fără diagnostic
2. Masterand OLTEANU (LUNGOCIU) MONICA
DISFUNCTIILE SOMNULUI - INSOMNIE
Diferente comportamentale
1. Stress emotional (ex. Plansul, plecarea din pat sa trezeasca parintii dorinta de a
dormii su parintii) acestae insotesc dificultatea de a adormi sau de a doormi.
2. Dificultati in adormire sau de a sta adormit fara cerinte suficiente adresate
parintilor .
3. Stres (plans, strigatul dupa parinti, batai accelerate ale inimiisau frica de a se
culca la loc) rezultand din trezirea brusca de mai multe ori dintr-in cosmar
cunoscand bine detaliile legate de el sau ea sau altele.
4. Incidente repetate de a parasi patul si a merge pin casa in stare de somn dar cu
ochii deschisi , fara nici o mimica a fetei ,fara sa vorbesti sau sa raspunzi si sa ai
amnezii camd te trezestisi .
5. Sa te trezesti brusc panicat fara sa –ti amintesti ce ai visat
6. Atacuri involuntare ale somnului care apar zilnic in timpul starilor de slabiciune
insotite de pierderea fortei si/sau REMvise sau paralizii la inceputul sau sfarsitul
somnului.
7. Insomnii sau hipersomnii de care se plange un client fata de programul normal de
somn.
8. Sonmul prelungit si/sau dormitul excesiv in timpul zilei care nu are ca rezultat o
revigorare, ci din contra oboseala.
1. Sa adormi calm si sa dormi fara sa simti nevoia przentei unui adult.

2. Sa te simti energic in timpul zilei.
3. blocarea stresului care provoaca cosmarurile.
4. Stoparea trezirilor bruste si intoarcerea la un somn calm si linistit
5. Restabilirea somnului placut fara mersul in somn.
1. Identificarea formelor de stres si asocierea lor cu somnul.(1, 6, 11)

2. Comunica starile depresive si gandeste-te la cauze.(2, 5, 6, 15, 16, )
3. Exprima si descrie traumele emotionale care te afecteaza in timpul somnului.(3, 5,
6, 7, 8)
4. Descrie cosmarurile.(1, 3, 4)
5. Marturiseste abuzurile sexuale.
6. Ramai singur in dormitor fara sa-ti fie frica.(5, 6, 7, 8, 9).
7. Urmareste un program de somn. (9, 10, 13)
8. Parintii concep o serie de exercitii menite sa limiteze comportamentul
manipulator al copilului.(9, 10, 13)
9. Parintii identifica sursele de conflict sau stres din familie. .(11, 12)
10. Parintii insista pe o ora de culcare a copilului stabilita intr-o sesiune de terapie.
(11, 12)
11. Parintii exprima conflictele aparute in familie.(13)
12. Clientul si parintii coopereaza in obtinerea unui rezultat la un examen psihologic.
(14)
13. Sa ia tratamentul prescris de psiholog pt a ajuta la problemele de somn.(2, 3, 15,
16)
14. Practica sedinte de relaxare a musculaturii.(17 ,18)
15. Utilizeaza antrenament biofeedback pentru a spori tehnicile de relaxare. (17 ,18)
16. Spune daca ai facut abuz de medicamente si si daca este necesar asuma –ti
responsabilitatea pentru dependenta.(18)
Interventii terapeutice
1. Evalueaza rolul zilnic al stresului in viata clientului.

2. Evalueaza rolul depresiei in turbulentele de somn.
3. Verifica daca exista evenimente traumatice recente care-i intervin somnului.
4. Probeaza natura viselor urate si relatia lor cu stresul zilnic.
5. Exploreaza posibilitatea abuzului sexual asupra clientului care nu au fost
dezvaluite.
6. Utilizeaza terapia pin joaca pentru a evalua si rezolva problemele emotionale.
7. Intercepteaza comportamentul de joaca a clientului cu vedere asupra
sentimentelor lui fata de familie.
8. Evalueaza frica clientului de a ramane singur in dormitor (origine si
severitate).
9. Predai clientilui tehnici cognitive pentru a scapa de frici.
10. Intalneste-te cu parintii pentru a-i ajuta sa stabileasca limite ferme de ore de
culcare in ciuda tehnicii manipulative a copilului.
11. Intalneste-te cu familia pentru a evalua nivelul de tensiune si conflict si
efectul acestuia asupra somnului clientului.
12. Tine sesiuni de terapie cu familia pentru a rezolva conflictele si sa reduci
tensiunea din familie.
13. Intalneste-te cu clientul si parintii pentru a stabili ora de culcare.
14. Indruma clientul la un psiholog care sa elimine cauzele mentale si
paranormale cu privire la turbulentele din somn.
15. Prescrie medicamente antidepresive pentru somnul linistit al clientului.
16. Monitorizeaza clientul pentru a observa efectul medicamentelor.
17. Instruieste clientul pentru sedinte de relaxare a musculaturii cu sauf ara
instructiuni inregistrate.
18. Evalueaza contributia medicamentelor sau a abuzului de substante la somnul
clientului si daca este necesar trateaza problema de dependenta.
Sugestii de diagnostic
AXIS I :
1. Dereglarea provocata de anxietatea de separare.
2. Dereglarea comportamentului (rezistenta impotrivire).
3. Hipersomnie primara.
4. Insomnie primara.
5. Dereglarea somnului de noapte.
6. Cosmaruri
7. Teroare in somn
8. Somnambul
9. Stres post-traumatic
10. Depresie majora
11. Distimica
12. Disfunctie bipolara I
13. Disfunctie bipolara II
14. Disfunctie bipolara NOS
15. Disfunctie ciclotimica
AXIS II :
1. Diagnostice diferentiate
2. Fara diagnostic
3. Masterand BĂLAN CRISTIANA
CONCEPTUL SINUCIGAS/TENTATIVA
1. Gânduri frecvente sau preocupari legate de moarte.

2. Frecventa sau punerea in aplicare a conceptului de sinucidere fara premeditare.
3. Punerea in aplicare a conceptului după un plan preconceput.
4. Tentative de suicid recente.
5. O istorie a tentativelor de suicid care au avut nevoie de o intervenţie profesionala
sau familiala la un anumit nivel (ex. pacient intern, ospiciu, pacient extern,
pacient aflat sub supraveghere).
6. Cazuri familiale de depresii si/sau suicid si tendinţe sinucigaşe.
7. Depresia, atitudine fara speranţa fata de viata, împreuna cu evenimente recente
dureroase care sa motiveze aceasta atitudine (ex. divorţul parintilor, moartea unui
prieten sau a unui membru al familiei, decepţii in relaţii apropiate)
8. Izolarea de societate(retragerea din societate), letargie si indiferenta împreuna cu
dorinţa de a muri.
9. Model de comportament rebel si autodestructiv (ex. abuz de droguri si alcool,
conducere imprudenta, accese de manie violente) care indica o neglijare fata de
siguranţa personala si o încercare disperata de a scăpa de stresul emoţional.
1. Potolirea impulsurilor sinucigaşe sau a conceptului si întoarcerea la cel mai inalt

nivel precedent de activitate zilnica.
2. Stabilizarea crizei suicidale.
3. Stabilirea intr-un nivel special de grija care sa se adreseze crizei suicidale.
4. Reintroducerea sentimentului de speranţa in viata clientului/clientei.
5. Suprimarea dorinţei de moarte si întoarcerea printr-un comportament plăcut in
activitatile sociale si interpersonale.
6. Incetarea unui stil de viata periculos si rezolvarea conflictelor emoţionale care
hrănesc tiparul suicidal.
1. Constatarea gradului de tarie a sentimentelor sinucigaşe, a frecventei acelor

gânduri, si detaliile planului sinucigaş.
2. Raportarea unei descreşteri in frecventa si intensitate a tendinţelor sinucigaşe.
3. Formularea verbala a unei promisiuni (ca parte a unui contract de prevenire a
suicidului) pentru contractarea terapeutului sau a oricărei surse de ajutor in cazul
in care apare un indemn serios către sine-vatamare .
4. Asumarea unei obligaţii si urmarea tuturor stipulărilor din contract
5. Parintii vor creste siguranţa domiciliului prin indepartarea armelor de foc sau
oricăror arme letale de la indemana clientului.
6. Cooperarea cu spitalizarea daca indemnul sinucigaş devine incontrolabil.
7. Creşterea comunicării dintre clientul sinucigaş si parintii lui/ei in aşa fel încât
clientul sa se simtă prezent si sa inteleaga asta.
8. Identificarea sentimentelor de tristeţe, furie si deznădejde, asociat cu un conflict
relaţional cu parintii.
9. Parintii discuta si inteleg sentimentele clientului de înstrăinare si deznădejde.
10. Urmarea corecta a tratamentului medicamentos prescris si raportarea efectelor lui
secundare.
11. Restabilirea unui model consistent de nutriţie si odihna.
12. Discutarea si intelegerea motivelor tiparului comportamentului auto-distructiv.
13. Raportarea verbala si demonstrarea unui sentiment de speranta mărit.
14. Identificarea aspectelor pozitive, relaţiilor si realizarilor din viata lui/ei.
15. A aduce la cunostinta suferinţa provocata de eşecurile romantice sau prieteniilor
sociale, care au dus la un sentiment de cumplita singurătate si respingere.
16. Identificarea încercărilor precedente eşuate in care el/ea a încercat sa rezolve
problemele interpersonale, care au condus in cele din urma la deznădejde.
17. Intarirea reţelei de suport social prin initializarea contactelor sociale si
participarea la activitati sociale cu membrii societatii
18. Dezvoltarea mai multor modele de cunoaştere pozitiva care sa ajute si sa mentina
o perspectiva realista si ajutatoare
19. Dezvoltarea si implementarea unui ritual de penitenta in care clientul care
supravietuieste unui incident fatal pentru alţii, isi exprima durerea pentru victime
si se absolvă de responsabilitatea pentru ca fi supravieţuit.
1. Evaluarea modului de gândire suicidal al clientului, luând in calcul extinderea

modului de gândire, prezenta planurilor principale si a celor de rezerva, încercări
din trecut si istoria familiei. Apoi facerea unei intervenţii favorabile sau a unei
trimiteri către un specialist.
2. Evaluarea si monitorizarea potenţialului sinucigaş ,al clientului intr-o baza de
viitor.
3. Aducerea la cunostinta familiei clientului si a persoanelor importante a oricăror
tendinţe sinucigaşe. Cererea de veghere 24h din 24h pana când criza va descreşte.
4. Explorarea surselor de durere emoţionala de la baza modului de gândire a
clientului si adâncimea deznădejdii sale.
5. Smulgerea unei promisiuni din partea clientului ca el/ea va iniţia un contact cu un
terapeut, pentru ajutor, daca indemnul sinucigaş devine puternic, înaintea oricărui
comportament auto-vatamator.
6. Furnizare clientului unui număr de telefon in caz de urgente care sa funcţioneze
24h/24.
7. Realizarea unui contact cu clientul, identificând ce anume o sa facă in momentul
in care o sa experimenteze gânduri sau impulsuri sinucigaşe.
8. Oferta de a fi disponibil clientului prin telefon in cazul in care apare un indemn
care poate periclita viata.
9. Incurajarea parintilor de a îndepărta armele de foc sau oricare arme letale de la
indemna clientului.
10. Aranjarea spitalizării când clientul este considerat a fi periculos pentru el insusi.
11. Aranjarea ca, clientul sa facă testele MMPI (The Minnesota Multiphasic
Personality Inventory (MMPI - este unul dintre testele de personalitate cel mai
frecvent folosite în domeniul sănătăţii mentale), BDI si evaluarea rezultatelor
precum si a adancimii depresiei.
12. Intalnirea cu parintii pentru a evalua intelegerea lor asupra cauzelor suferinţei
clientului.
13. Sondarea sentimentelor de disperare a clientului in privinţa relaţiilor sale cu
familia.
14. Reexaminarea încercărilor precedente ale clientului de a-si rezolva problemele si
discutarea noilor alternative disponibile.
15. Tinerea unor sesiuni de terapie in familie pentru promovarea comunicării
sentimentelor clientului de tristeţe, durere si manie.
16. Evaluarea nevoi de medicamentaţie antidepresiva si aranjarea unei prescripţii
daca e necesar.
17. Monitorizarea eficacitatii si a conformitatii clientului in privinţa medicamentaţiei
prescrise.
18. Incurajarea nutriţiei si a odihnei normale ca tipar, si monitorizarea conformitatii.
19. Interpretarea tristeţii clientului, dorinţa de moarte sau răzvrătirea sa ca o expresie
a deznădejdii, si neputinţa(ca un strigat de ajutor).
20. Tinerea unor terapii prin joaca, pentru a explora conflictele emoţionale ale
clientului, care-l înconjoară pe el, familia si prietenii sai.
21. Incurajarea clientului de a-si exprima sentimentele in privinţa comportamentului
suicidal, in vederea clarificării lor si creşterea discernământului in cauzele si
motivele comportamentului.
22. Sprijinirea clientului in găsirea de lucruri optimiste, încurajatoare in viata sa in
momentul actual.
23. Sprijinirea clientului in dezvoltarea strategiilor de a combate modul de gândire
suicidal (ex. mai multe exerciţii fizice, mai putina concentrare interioara,
implicare sociala crescuta, mai multa exprimare de sentimente).
24. Incurajarea clientului de a apela la prieteni si a participa la activitati sociale
imbogatite prin stabilirea implicării intr-o activitate sociala cu prietenii in fiecare
saptamana. Monitorizarea si procesarea experienţelor.
25. Incurajarea clientului de a impartasii sentimentele de mâhnire in privinţa ralatiilor
apropiate ruinate.
26. Folosirea de repetiţii comportamentale, modelare si un rol activ in construirea
abilitaţilor sociale a clientului cu prietenii.
27. Incurajarea clientului in lărgirea reţelei sociale prin iniţializarea unui nou contact
social pe saptamana versus agatarea disperata de unul sau doi prieteni.
28. Ajutarea clientului in intelegerea mesajului care intareste sentimentul de disperare
si neputinţa.
29. Identificarea si confruntarea tendinţelor catastrofale in procesul de cunoaştere al
clientului, îngăduind o perspectiva mai realista a speranţei in fata durerii.
30. Dezvoltarea unui ritual de penitenţă a clientului care a supravieţuit unui incident
fatal pentru alţii, si implementarea acestui ritual..
4. Masterand KOKOSI (POPESCU) JUDITH DIANA
DEPENDENTA DE SUBSTANTE CHIMICE
Definiri comportamentale:
 Schimbare marcanta in comportament, care este, retragerea din familie si din
grupul de prieteni apropiati, o pierdere a interesului in activitati, energie scazuta,
cresterea somnolentei sau o scadere a randamentului scolar.
 Ameteala si/sau consumul de droguri observat in doua sau mai multe ocazii.
 Oscilatii ale dispozitiei.
 Absenta de la scoala sau tardivitate in bazele obisnuite.
 Schimbarea de la un grup nobil catre unul orientat vizibil catre consumul de
substante chimice.
 Imagine de sine scazuta, descrierea sinelui ca un ratacit sau esuat, stabilirea rara a
contactului vizual atunci cand se discuta cu alte persone.
 Conceptie predominant negativa sau ostila despre viata si despre ceilalti oameni.
 Detinerea substantei parafernalina.
 Intelegere fata de a fura alcool dintr-un magazine sau fata de a fura din casele
prietenilor ori a parintilor.
 Arest pentru MIP( Minor in Posesie) OUIL/DUIL, sau acuzatii de stare de
ebrietate ori turbulenta.
 Dependenta de substante chimice in istoricul familiei.
 Relatare personala de a avea o dispozitie schimbatoare datorata folosirii
substantelor pana la un nivel ridicat.
Scopuri pe termen lung:

 Confirmarea sau excluderea existentei unei dependente de substante chimice.
 Pastrarea abstinentei totale de la alternanta dispozitiei in timpul dezvoltarii
unui program activ de recuperare
 Restabilirea sobrietatii in timp ce se dezvolta un plan pentru intelegerea
problemelor grave.
 Confirmarea si adresarea dependentei ca o problema familiala.
 Dezvoltarea esentialelor indemanari in a mentine o viata lipsita de droguri si
alcool.
 Reducerea nivelului de stress in familie referitor la consumul de substante
chimice.
 Restabilirea legaturilor cu prieteni sau grupuri dispuse sa sustina si sa ….
recuperarea in curs.
 Dezvoltarea intelegerii unui stil de refacere si a unor strategii de a face fata
efectiv care sa ajute la sustinerea recuperarii pe termen lung.
Obiective pe termen scurt:

 Completati o evaluare despre dependenta de substante chimice(1,2,6.).
 Admiteti onest(fara a nega) stilul consumului de substante chimice (2,3,8,12).
 Supuneti-va fara cautare de droguri(4,6,10,11).
 Completati o genograma care sa identifice membrii consumatori de astfel de
substante si stilurile relatiilor in familie.
 Supuneti-va tuturor recomandarilor evaluarii dependentei de substante
chimice(1,4,6,7).
 Admiteti verbal tipul problemei legate de dependenta in viata clientului(3,8,9,10).
 Faceti un pact verbal de a incerca sa puneti punct alternantei de dispozitie datorata
consumului(6,10,11).
 Semnati un accord scris de abtinere de la consumul de alcool pana la varsta
legala(4,7,10,11).
 Admiteti verbal si acceptati dependenta de substante chimice si nevoia de
ajutor(3,8,9,12).
 Sporiti cunostintele despre dependenta si despre procesul recuperarii
(13,14,15,19).
 Identificati verbal exemple atunci cand o actiune impulsiva conduce la consecinte
negative si descrieti in ce fel putea fi amanata aceasta actiune.(14,15,18).
 Dezvoltati strategii cheie de a face fata presiunilor din familie si a dinamicilor
uzate de persoane influente (5,18,24,27).
 Verbalizati schimbarile in stilul de viata necesare prevenirii dependentei de
substante chimice.
 Identificati dinamicile familiei si presiunile ce conduc la recaderi(5,14,24,25).
 Intocmiti o lista cu semne de atentionare a recaderii personale si strategii de a face
fata efectiv fiecarui…..(27,28,29,30).
 Dezvoltati si implicati-va intr-o recadere scrisa contactand familia sau celelalte
personae semnificative(29,30,33,34).
 Identificati gandurile si sentimentele care conduc la recadere(24,27,28,29).
 Verbalizati detaliile circumstantelor care au condus la cea mai recenta
recadere(13,29,30,32).
 Dezvoltati o o brosura, un plan de tratament personal pentru prevenirea
recaderii(29,30,32,33).
 Fiecare membru al familiei sa puna pe hartie propriul plan de prevenire a recaderii
clientului si sa il impartaseasca si cu acesta (35,36,40,41).
 Dezvoltati un plan de precautie/ preventie ulterioara care sa sprijine mentinerea
sobrietatii.(14,22,25,26).
 Membrii familiei vor verbaliza intelegerea rolului acestora in cadrul bolii si a
procesului de recuperare(35,36,37,40).
 Membrii familiei descresc frecventa posibilitatii dependentei chimice a copilului
dupa identificarea verbala a posibilelor comportamente.
 Membrii familiei dezvolta indemanarile de a implementa tehnici implicate in
iubirea dura (35,36,38,39).
Interventii terapeutice:
1. Puneti in ordine o evaluare completa a dependentei de substante chimice a
clientului.
2. Explorati cu clientul patternul abuzului de substante.
3. Rugati clientul sa discute stilul abuzului de substante chimice intr-o sesiune de
terapie in grup.
4. Puneti la indemana clientului si monitorizati informatii despre droguri.
5. Insotiti sedintele familiale si individuale care dezvolta genograma.
6. Prezentati ulterior recomandarile evaluarii dependentei de substante chimice
clientului si familiei sale si incurajati-l in conformitate cu acestea.
7. Asistati clientul si familia sa in descoperirea unor programe de tratament
potrivite si sprijiniti grupul pentru recuperare.
8. Stabiliti cu clientul sa completeze un formular de prim acces in ,,Alcoolici
Anonimi” si prezentati-l in terapia de grup sau terapeutului.
9. Sprijiniti clientul si familia sa in construirea si semnarea unui acord de
abtinere de al consumul de substante.
10. Dezvoltati un acord cu clientul de incetare a consumului de substante;
monitorizati rezultatele si dati feedback atunci cand credeti ca este necesar.
11. Combateti refuzul si asistati clientul in admiterea unei dependente de
substante chimice in sesiunile individuale sau in cele de grup.
12. Stabiliti cu clientul participarea la terapiile de grup.
13. Stabiliti cu clientul participarea la cursuri despre dependenta de substante
chimice pentru a-si dezvolta cunostintele despre tipurile si efectele acestora.
14. Solicitati clientului sa participle la toate cursurile despre dependenta, rugati-l
sa identifice punctele cheie a fiecarui curs, si procesati aceste observatii cu
terapeutul.
15. Stabiliti cu clientul sa ceara catorva persoane apropiate sa intocmeasca o
scrisoare terapeutului in care sa semnaleze cum le-a influentat negativ viata
dependenta de substante chimice a clientului, prelucrati aceste scrisori cu
clientul.
16. Indrumati clientul sa intocmeasca o scrisoare de ramas bun alegerii de a
consuma droguri, cititi-o si analiyati sentimentele cu terapeutul.
17. Sporiti parasirea impulsivitatii punctand instantele unui astfel de
comportament si consecintele sale, asistati clientul in construirea strategiilor
de infranare a impulsurilor.
18. Rugati clientul sa citeasca ,,Pamfletul lui Ohm” despre marijuana sau alte
articole specifice legaturii cu canabisul si procesati cu terapeutul cinci puncte
cheie castigate.
19. Cereti clientului sa citeasca paginile 1 – 52 din Alcoolici Anonimi: marea
carte si sa adune cinci puncte cheie din acestea pe care sa le discute cu
terapeutul.
20. Recomandati clientuli sa frecventeze Narcotici Anonimi(NA) sau intalnirile
AA ale tinerilor si sa reporteze terapeutului impactul acestor intalniri.
21. Stabiliti cu clientul sa se intalneasca cu un membru al NA sau AA care a lucrat
de-a lungul anilor cu un program de la al doisprezecelea pas si sa afle in ce
masura l-a ajutat programul sa ramana treaz; procesati intalnirea cu clientul.
22. Incurajati clientul sa gaseasca doi sponsori temporari si sa se intalneasca cu ei
saptamanal. Terapeutul trebuie sa monitorizeze si sa proceseze rezultatele.
23. Sondati sentimentele de depresie ale clientului si stima de sine scazuta care
are putea sublinia abuzul de substante chimice.
24. Planificati impreuna cu clientul modalitatea de a dezvolta eliberarea de
droguri in cadrul unui grup nobil ce ii va sprijini sobrietatea.
25. Incurajati implicarea clientului in activitati extracurriculare sociale, sportive
sau artistice cu un grup ,, nobil” care va trezi interesul acestor iesiri.
26. Procesati sentimentele de respingere ale familiei sau prietenilor clientului care
are putea cauza recaderi in dependenta.
27. Asistati clientul in dezvoltarea unor strategii de a face fata efectiv drogurilor si
alcoolului, impreuna cu dinamicile familiei.
28. Indrumati clientul sa asiste la o serie de conferinte despre recaderi.
29. Asistati clientul in identificarea semnelor recaderii si dezvoltarea strategiilor
specifice de a raspunde efectiv acestora.
30. Indrumati clientul sa citeasca “ Nu mi se va intampla mie niciodata” si sa
proceseze cinci itemi cheie din acea carte cu terapeutul sau cu grupul.
31. Ajutati clientul sa devina mai indemanatic in a recunoaste, procesa si face
fata gandurilor si sentimentelor.
32. Asistati clientul sa redacteze rabdator un plan personalizat de prevenire a
recaderii cu terapeutul si sponsorul.
33. Indrumati clientul sa redacteze un plan de ingrijire ulterioara si sa il
proceseze impreuna cu terapeutul si familia.
34. Indrumati familia clientului sa asiste la intalnirile AA, NA sau Iubire Dura.
35. Educati familia clientului in dinamicile posibilitatilor si a iubirii dure.
36. Rugati familia clientului sa asiste la componenta de educatie familiala din
programul de tratament.
37. Monitorizati familia clientului asupra posibilitatilor comportamentale si
redirectionatii catre sesiuni familiale.
38. Asistati membrii familiei clientului in implementarea si intarirea tehnicilor de
iubire dura.
39. Indrumati documentarile din carti potrivite pentru a dezvolta cunostintele
membrilor familiei despre boala si recuperare, Ex. Bradshaw on the
Family(Bradshaw), Adult Children of Alchoolics(Woititz), It Will Never
Happen to Me(Black).
40. Ajutati membrii familiei sa dezvolte propriul plan individual de prevenire a
recaderii pentru client si facilitati o intalnire in care aceste planuri sa fie
impartasite cu membrul dependent de substante chimice.
5. Masterand TOROIMAN (ZOANĂ) CRISTINA
AUTORUL UNUI ABUZ SEXUAL
Definitii comportamentale
1.Este arestat si acuzat de un delict sexual cum ar fi : exhibitionism,voyeurism,viol,tot ce
inseamna atentat la intimitatea persoanei (primul,al doilea si al treilea grad).
2.Limbajul clientului are continut sexual.
3.Aproape toate relatiile,daca nu toate,au o tendinta evidenta de sexualizare.
4.Se preocupa si centreaza pe orice de natura sexuala.
5.In familie exista o tendinta spre incest.

1.Eliminarea tuturor comportamentelor sexuale inadecvate.
2.Stabilirea limitelor care reflecta un consens mutual de respect reciproc in toate relatiile
interpersonale.
3.Sa devina capabil de a forma si dezvolta relatii sexuale normale.
4.Sa reuseasca sa fie sincer ,sa se ierte pe el si sa ceara iertare victimelor lui dindu-le
inapoi in alt mod ceea ce le-a luat.
5.Recunoasterea si luarea responsabilitatii pentru toate comportamentele sexuale
inadecvate.
6.Sa-si rezolve propriile probleme de abuz sexual.
1.Dezvoltarea relatiei dintre client si terapeut,relatie in care clientul ii impartaseste
gindurile si sentimentele lui.(1,2,3)
2.Sa stabileasca verbal ca relatia nu va avea nimic cu caracter sexual.(1,4,5,6,)
3.Sa fie constient de abuzul savirsit si sa fie responsabil pentru actiunile lui.(1,3,7,8,)
4.Sa recunoasca si sa respecte intimitatea celorlalti si sa elimine comportamentele sexuale
inadecvate.(8,9,10,11)
5.Sa reduca in fiecare zi frecventa cu care foloseste limbajul si comportamentul sexual.
(1,8,12,13)
6.Descrierea completa a unei povesti cu caracter sexual.(1,14)
7.Sa recunoasca verbal toate incidentele de abuz sexual.(1,3,15,16)
8.Sa povesteasca ultimul abuz si sa incerce sa empatizeze cu victima.(1,17,18,19,20)
9.Sa-si dezvolte abilitatea de a-si identifica propriile sentimente.(3,20,21,22)
10.Sa-si identifice gindurile si sentimentele irationale si sa spuna de ce crede ca abuzul
lui sexual are justificare.(8,19,23)
11.Sa-si faca cit mai multi prieteni buni,de suflet.(22,24,25,27)
12.Sa foloseasca metode de autoprotejare (sa evite relatiile dubioase,care l-ar putea
provoca,care nu sint bazate pe sentimente si respect reciproc) cind relationeaza cu altii.
(3,22,29)
13.Sa ceara iertare victimei si familiei ei si sa o intrebe cu ce o poate ajuta.(22,30,31)
14.Sa descopere daca in familie exista anumite patternuri,credinte ,comportamente care
ar putea sustine comportamentul lui inadecvat.(19,32,33,34)
15.Sa-l ajute si parintii in drumul lui spre schimbare si vindecare,spre modificarea
comportamentului sexual inadecvat.(32,33,34,25)
16.Conceperea si punerea in aplicare a unui plan de recuperare pentru client in care este
inclusa familia acestuia deoarece are nevoie de supor afectiv.(35,36,37,38)
17.Completarea unor teste psihologice.(1,39,40)
18.Colaborarea cu alte servicii de ajutor ca: Protectia Copilului sau justitia.(1,41,42)
1.Construirea unei relatii puternice cu clientul bazata pe incredere,ascultare activa,contact
vizual,acceptare neconditionata si ajutor pentru descoperirea si exprimarea sentimentelor.
2.Crearea unei atmosfere placute cind se desfasoara interviul,acesta trebuie sa fie
nonintruziv,sa-l atraga pe client si sa aiba ca rezultat cunoasterea de sine.
Ex.-ce-i place,ce nu-i place , cele mai frumoase momente din viata lui,vacantele favorite.
3.Folosirea unei terapii de joc ( Vorbind,Simtind,Facind) pentru a-l ajuta pe client sa faca
o introspectie.
4.Lucrul cu clientul si familia lui pentru implementarea unui comportament adecvat.
5.Supravegherea impreuna cu parintii pentru a avea un comportament sexual
adecvat,facind modificari atunci cind este cazul iar la final primeste raspunsuri pozitive si
negative in legatura cu modificarile lui comportamentale.
6.Trimiterea clientului spre alt terapeut daca acordul dintre ei este incalcat.
7.Analizeaza comportamentul si incidentele delictelor sexuale ,centrindu-te pe faptul ca
ai nevoie de intreaga poveste in asa fel in care la final clientul sa-si accepte
responsabilitatea pentru faptele sale.
8.Recomanda clientului sa frecventeze un grup de suport format din persoane cu aceeasi
problema.
9.Clientul trebuie educat in legatura cu ce este un comportament adecvat si unul
neadecvat.
10.Ajutarea clientului in constientizarea propriului comportament sexual ,a faptului ca
trebuie sa aiba limite si cum isi poate respecta si mentine aceste limite.
11.Prin jocul de rol clientul poate intelege ce inseamna limite.
12.Accentuarea expresiilor si comportamentelor clientului cu tenta sexuala pentru a-l face
constient de manifestarile lui.Analizeaza gindurile si sentimentele pentru a sublinia
legaturile.
13.I se cere clientului scurte caracterizari de la profesori,parinti pentru a-i arata parerea
celorlalti despre comportamentul lui.Analizeaza impreuna cu el aceste caracterizari si
roaga-l sa traga concluzii.
14.Cere clientului cit si parintilor dar separat sa povesteasca despre evolutia sexuala a
clientului.
15.Folosirea unor intrebari specifice pentru a afla daca cliantul a fost abuzat in
copilarie.Intrebarile trebuiesc formulate cu grija - despre cum au respectat altii intimitatea
lui.
16Asistarea clientului in identificarea consecintelor abuzului sexual (asupra lui) asupra
dezvoltarii atitudinilor si patternurilor lui comportamentale.
17.Incurajarea si sustinerea (suport afectiv) clientului in dezvaluirea abuzului sexual
savirsit asupra lui.
18.Pregatirea,asistarea ,sustinerea clientului cind povesteste parintilor despre abuzul
asupra lui.
19.Conducerea unei sesiuni de familie in care are loc genograma depistind interactiunile
dintre membrii familiei,relatiile dintre ei si identificarea acelui membru care a fost
victima unui abuz sau a fost implicat ca si abuzator.
20.Inscrierea clientului intr-un grup de suport pentru victimele abuzului sexual.
21.Clientul este ajutat in identificarea si exprimarea sentimentelor.
22.Dai clientului feedback daca nu este constient de sentimentele lui,ajuta-l atunci cind a
pierdut firul povestirii.
23,Ajuta clientul sa-si identifice gindurile si sentimentele care justifica abuzul din punctul
lui de vedere,fa-l sa-si inteleaga problema iar apoi plaseaza-l intr-o arie sociala respectata
si arata-i cum trebuie sa te comporti ca sa ramii acolo.
24.Ajuta clientul sa identifice solutia cea mai buna pentru a se implica mai mult in
relatiile cu prietenii.
25.Jocul de rol in diferite relatii sociale pentru a-l ajuta pe client sa aiba incredere in el si
interactiunile lui.
26.Cere-i clientului sa aiba in fiecare saptamina o activitate recreativa.
27.Clientul sa se angajeze intr-o actiune dezirabila cu prietenii o data pe zi.Analizati
rezultatul la sfirsit.
28.Trimite clientul intr-o tabara experientiala bazata pe dezvoltare interpersonala si
incredere de sine.
29.Invata clientul"formula sigurantei" in relatii.Analizeaza modul lui de a
relationa,spune-ti parerea si redirectioneaza-l daca este nevoie.
30.Sustine clientul cind vrea sa-si ceara iertare sincera pentru comportamentul lui.
31.Stabileste o intilnire intre familia victimei si abuzator sustinindu-l pe acesta din urma
sa-si ceara iertare si sa-si exprime regretul si parerile de rau.
32.Stabileste o intilnire de familie in care sa identifici patternurile,credintele si
comportamentele din familie.Ajuta membrii familiei sa identifice daca aceste
comportamente sint indezirabile din punct de vedere sexual sustinindu-le decizia de a le
transforma in dezirabile.
34.Implica parintele de acelasi sex in educatia sexuala a copilului si sa-l supravegheze.
35.Recomanda parintilor clientului sa se inscrie si sa participe intr-un grup de suport cu
alti parinti care au copii cu aceleasi probleme.
36.Roaga-i pe parinti sa-si faca un plan scris de atingere a scopurilor-adica de schimbare
a comportamentului asocial.
37.Terapeutul verifica periodic impreuna cu familia daca acest plan este respectat.
38.In mai multe sesiuni se verifica daca acest plan este eficace,isi atinge scopul.Se
analizeaza si se modifica daca este cazul.
39.Stabileste o intilnire cu psihologul pentru a testa clientul si a depista deficientele
emotionale sau anumite boli psihice.
40.Studiaza si interpreteaza rezultatele testelot psihologice.Accentueaza pe recomandari
si concluziile testelor,ca terapia sa fie eficienta si sa raspunda la toate nevoile clientului.
41.Sesizeaza Protectia Copilului si Justitia pentru orice abuz sexual facut de client.
42.Intreaba clientul despre rezultatul investigatiilor facute asupra lui si comportamentului
lui.Terapeutul se centreaza pe modul de gindire si comportament al
clientului,principiile,daca este responsabil de actiunile lui,daca ii respecta pe
ceilalti,intimitatea si nevoile lor.
6. Masterand BARTHA (STOIANOVICI) LIVIA EDIT
VICTIMA ABUZULUI SEXUAL
1. Percepţia de sine a celui abuzat sexual.

2. Semne fizice ale abuzului sexual (ex. zona genitală roşie sau tumefiată, sînge pe
lenjeria intimă, echimoze persistente, ruptură de vagin sau rect, boli venerice, pete
pe corp)
3. Interes crescut sau manifestarea unei curiozităţi cu privire la cunoştinţe sexuale
ample.
4. Apariţia unor comportamente cu tentă sexuală sau apelarea la teme sexuale în
cadrul ludo sau artterapiei.
5. Comportament seductiv sau sexualizat cu copii, persoane de vîrstă similară sau
adulţi (ex. afişări provocatoare ale zonei genitale, manifestarea afecţiunii, pipăiri,
masturbare reciprocă, penetrare anală sau vaginală)
6. Evocări sau coşmaruri recurente ale abuzului sexual.
7. Atitudini sau sentimente ca şi cum abuzul sexual ar fi recurent (inclusiv
halucinaţii, experienţe sau flash-uri perturbate)
8. Sentimente inexplicabile de furie sau teamă în momentul confruntării cu
abuzatorul sau după expunerea la afirmaţii cu tentă sexuală.
9. Perturbări severe ale dispoziţiei sau afectelor (ex. perioade îndelungate şi
frecvente de depresie, iritabilitate, anxietate şi angoasă)
10. Apariţia de comportamente regresive (ex. suptul degetului, limbaj de copil mic,
enurezis)
11. Lipsă de încredere accentuată faţă de ceilalţi, manifestată prin izolare socială şi
dificultăţi în menţinerea unor relaţii apropiate.
1. Stoparea oricărei victimizări sexuale a clientului.
2. Înţelegerea, controlul sentimentelor şi a comportamentelor, ca şi consecinţe ale
rezolvării traumelor legate de abuzul sexual.
3. Rezolvarea problemelor din sfera abuzului sexual, rezultînd abilităţi de stabilire şi
menţinere a relaţiilor interpersonale apropiate.
4. Stabilirea unor limite adecvate şi a unor reguli generale pentru familie pentru a
minimaliza posibilitatea apariţiei abuzului sexual în viitor.
5. Obţinerea vindecării în interiorul sistemului familial, dovedit prin exprimarea
verbală a iertării, a dorinţei de eliberare şi de depăşire a situaţiei.
6. Eliminarea negării din partea clientului şi a familiei, plasînd responsabilitatea
abuzului la agresor şi asigurarea supravieţuitorului de suport şi sprijin.
7. Eliminarea oricărui comportament sexual nepotrivit.
8. Construirea stimei de sine şi a sentimentului de încredere în forţele proprii, prin
manifestarea unui număr crescut de afirmaţii pozitive despre sine şi o participare
mai largă la activităţi extracurriculare.
1. Descrierea completă a abuzului.(1,2,3,6,18, 31)

2. Identificarea naturii, frecvenţei şi duratei abuzului. (1,2,3,4,6)
3. Identificarea şi exprimarea sentimentelor legate de abuz. (1, 2, 17, 25, 27)
4. Renunţarea la păstrarea secretului şi informarea persoanelor semnificative din familie
cu privire la abuz. (6, 10, 16, 21)
5. Demonstrarea verbală a cunoştinţelor privind abuzul sexual şi efectele sale. (12, 14, 17,
24)
6. Verbalizarea modului în care abuzul sexual a influenţat viaţa victimei. (2, 24, 25)
7. Identificarea verbală a abuzatorului ca persoană responsabilă de abuzul sexual. (10, 17,
20, 21, 26)
8. Diminuarea (intensităţii) sentimentelor exprimate de ruşine sau vină şi întărirea
convingerii victimei cu privire la nevinovăţia sa în privinţa producerii abuzului sexual. (2,
17, 20, 25, 30)
9. Accentuarea disponibilităţii de a vorbi despre abuzul sexual în familie. (6, 10, 14, 16,
34)
10.Stabilizarea dispoziţiei şi diminuarea intensităţii emoţionale privind abuzul sexual. (2,
8, 11, 12, 16)
11. Intensificarea sprijinului şi a acceptării din partea părintelui neabuzator şi a altor
membri îmbunătăţirea gradului de socializare şi a numărului sporit de relaţii de prietenie.
(22, 25, 29)
12.Stabilirea unor limite între client şi familia sa cu scopul de a asigura protecţie. (7, 8,
9, 13, 14)
13.Stabilirea şi acceptarea unor limite adecvate privind intimitatea în interiorul familiei.
(8, 13, 14, 15, 33)
1. Creşterea susţinută a nivelului de încredere a clientului în cadrul sesiunilor individuale

prin utilizarea contactului vizual, ascultarea activă, priviri pozitive necondiţionate şi
acceptări empatice, cu scopul de a-i stimula capacitatea de a-şi identifica şi verbaliza
sentimentele.
2.Încurajarea şi sprijinirea clientului în exprimarea şi clarificarea sentimentelor asociate
abuzului sexual.
3.Sesizarea abuzul sexual la cea mai apropiată instituţie de protecţia copilului, poliţie sau
instituţie medicală
4. Consultarea unui medic, unui ofiţer criminalist sau a unui manager de caz din
domeniul protecţiei copilului pentru a susţine veridicitatea acuzaţiilor de abuz sexual.
5.Consultarea unui medic, unui ofiţer criminalist sau a unui manager de caz din domeniul
protecţiei copilului pentru a elabora planurile de intervenţie imediată.
6.Organizarea unor sesiuni multidisciplinare cu membrii semnificativi ai familiei cu
scopul de a dezvălui abuzul sexual.
7.Implementarea paşilor necesari protejării clientului şi a celorlalţi copii din casă de un
alt eventual abuz sexual.
8.Luarea deciziei cu privire la menţinerea sau înlăturarea abuzatorului din casă.
9.Evaluarea riscului de menţinerea sau mutarea clientului din casă, în scopul asigurării
siguranţei acestuia.
10. Confruntarea şi provocarea atitudinii de respingere/negare a abuzului în interiorul
sistemului familial.
11.Programarea pentru o evaluare medicală.
12.Potenţarea clientului prin consolidarea paşilor necesari în vederea protejării sale.
13.Utilizarea mesajelor verbale de autoidentificare ca supravieţuitor al abuzul sexual. (23,
24, 25)
14. Eliminarea afirmaţiilor care scuză acţiunea abuzatorului. (10, 17, 25)
15. Creşterea nivelului de iertare a clientului cu privire la abuzator şi la cei implicaţi în
abuzul sexual. (17, 19, 20, 23)
16. Utilizarea mesajelor verbale de autoidentificare ca supravieţuitor al abuzul sexual.
(23, 24, 25)
17. Creşterea încrederii celorlalţi rezultată din îmbunătăţirea gradului de socializare şi a
numărului sporit de relaţii de prietenie. (22, 25, 29)
18. Lărgirea contactului în afara familiei şi a reţelei sociale. (22, 25, 26, 29)
19. Asumarea, de către abuzator, a responsabilităţii comiterii abuzului sexual. (7, 20, 20,
26)
21. Solicitarea, de către abuzator, a iertării din partea victimei şi asigurarea respectării
limitelor stabilite. (19, 20)
22. Determinarea abuzatorului de a accepta tratament de specialitate. (3, 5, 21, 26, 33)
23. Consilierea membrilor familiei pentru stabilirea limitelor privind intimitatea în
interiorul familiei.
24. Evaluarea dinamicii familiale şi identificarea factorilor producătoare de stres sau a
evenimentelor care contribuie la apariţia abuzului.
25. Evaluarea în familie a posibilităţii/riscului consumului de substanţe care duc la
dependenţă.
26. Identificarea turor modalităţilor prin care membrii semnificativi ai familiei vor
sprijini clientul.
27. Convingerea clientului de a redacta o scrisoare la adresa abuzatorului şi analizarea
acesteia împreună cu terapeutul.
28. Implicarea clientului în desenarea unei schiţe a casei unde s-a petrecut abuzul sexual,
indicînd locul în care dormea fiecare membru şi discutarea acestui plan cu terapeutul.
29. Determinarea clientului de a redacta o scrisoare de iertare sau/şi de a exersa iertarea
abuzatorului în care să verbalizeze iertarea la adresa abuzatorului sau a altor membri
semnificativi din familie. Analizaţi-le cu terapeutul.
30. Realizarea unei şedinţe în care abuzatorul să îşi ceară scuze de la client sau alţi
membri de familie.
31. Realizarea unei şedinţe în care clientul şi/sau terapeutul să confrunte abuzatorul cu
abuzul sexual.
32. Familiarizarea clientului cu metoda verificării-împărtăşite în scopul creşterii
încrederii, metodă în care nivelul informaţiilor împărtăşite este raportat la unul acceptat
de încredere.
33. Determinarea clientului de a utiliza exerciţii de eliberare în care simbolul abuzului
este descărcat sau distrus. Realizaţi aceste exerciţii cu terapeutul.
34. Chestionarea clientului cu privire la identificarea pozitivă şi negativă a consecinţelor
ideii de a fi victimă şi, în antiteză, de a fi supravieţuitor. Comparaţi şi analizaţi listele
împreună cu terapeutul.
35. Îndrumaţi clientul către un grup constituit din copii cu experienţe similare pentru a-i
sprijini în internalizarea convingerii că nu sînt singurii care au trecut prin aşa ceva. 36.
Obligarea abuzatorului de a participa la grupuri constituite din persoane care au săvîrşit
acest tip de infraţiune.
37. Utilizarea de sesiuni terapeutice individuale pentru a oferi clientului ocazia de a se
exprima şi de a lucra cu sentimentele sale.
38. Evaluarea psihologică a clientului şi/sau a altor membri de familie cu scopul de a
depista disfuncţii psihologice severe.
39. Încurajarea clientului de a participa la grupuri constituite din persoane cu interese
similare sau la activităţi extracurriculare.
40. Determinarea clientului de a citi cărţile A Very Touching Book (Hindman), I Can’t
Talk About It (Sanford) sau It’s Not Your Fault (Jance), apoi analizarea unor concepte
împreună cu terapeutul.
41. Utilizaţi păpuşi cu detalii anatomice pentru a permite clientului să verbalizeze şi să
arate cum a fost abuzat. Evitaţi influenţele de orice fel.
42. Determinarea părinţilor clientului şi altor persoane semnificative pentru el să citească
volumul Allies in Healing (Davis) cu scopul de a înţelege modalităţile prin care îl pot
ajuta.
43. Determinaţi familia clientului să citească volumul Out of the Shadows (Carnes)
pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele despre tipurile de comportamente sexuale ce creează
dependenţă.
44. Construiţi o genogramă multigeneraţională de familie care să identifice abuzul sexual
în cadrul familiei extinse pentru a realiza că nu este singurul abuzat şi pentru a îl ajuta pe
abuzator să recunoască ciclul violării graniţelor.
Sugestii de diagnosticare
Axa I:
309.81 Tulburări de stres posstraumatic

308.3 Tulburare acută de stres
296.xx Tulburare depresivă majoră
309.21 Tulburare anxioasă de separare
V61.21 Abuzul sexual al copilului, 995.53 Victima
307.47 Tulburări de somn (coşmaruri)
300.6 Tulburări de depersonalizare
300.15 Tulburări dissociate NOS
Axa II:
799.9 Diagnostic deferit (referire de diagnostic)
7. Masterand DOGARU (GUTU) BIANCA
CONFLICTUL IN GRUPUL DE PRIETENI SAU INTRE

FRATI / FRATI VITREGI
1. lupte frecvente, intense (verbale si / sau fizice) cu prietenii sau fratii

2. relatiile din grupul de prieteni sau frati, frati vitregi caracterizate prin
neintelegeri, batai, revanse, provocari neincetate, incordare, tensiuni
3. relatii cu personae, care de fapt nu sunt prieteni pentru ca dezvolta un
comportament indezirabil (neadecvat).
4. comportamente impulsive si de intimidare, neadecvate.
5. comportament agresiv impotriva grupului de prieteni, lipsa discernamantului si a
empatiei pentru ceilalti.
6. esecul in raspunsul la lauda si la incurajarea prietenilor.
7. atitudine argumentativa, agresiva din punct de vedere fizic si psihic impotriva
grupului de prieteni, a fratilor vitregi sau buni, cand parintii sunt ostili clientului
demonstrand ca in familie exista lipsa de respect si afectiune, certuri, respingeri.
1. sa fie competent sa coopereze in rezolvarea conflictului cu prietenii din grup si

fratii vitregi sau buni ( cu unul sau doi parinti comuni).
2. sa-si dezvolte un mecanism sanatos de lucru si negociere cu anxietetea, tensiunea,
frustarea.
3. sa fie capabil in a construi relatii pozitive cu ceilalti.
4. sa aiba un comportament agresiv dar in limitele acceptate de societate.
5. sa-si formeze si sa obtina respectul in relatii, increderea prietenilor si a fratilor .
1. sa-si dezvolte o relatie buna si de incredere cu terapeutul in care clientul sa-i

impartaseasca deschis gandurile si sentimentele. (1,4,11)
2. sa-si diminueze intensitatea si frecventa actiunilor agresive impotriva prietenilor.
(1,2,3,4)
3. sa identifice verbal sau in scris cum i-ar placea sa fie tratat de altii.(4,6,7,8)
4. sa recunoasca si sa verbalizeze sentimentele altora si ale lui proprii.(4,7,8,11)
5. sa-si faca cat mai multe relatii sociale dezirabile (adecvate) cu prietenii si fratii.
(3,5,6,8)
6. sa zambeasca si sa-si exprime multumirea atunci cand este laudat si incurajat
pentru progresul lui. (6,8,9,10)
7. sa-si mareasca timpul acordat prietenilor si fratilor timp in care nu trebuie sa fie
agresiv, trebuie sa se poarte frumos. (2,5,8,12)
8. sa verbalizeze si sa inteleaga durerea ce apare dupa furie. (10,11,12,13)
9. sa descreasca certurile din familie si respingerile. (15,16,17)
10. sa demonstreze cat mai des parintilor afectiunea lui pentru ei. (15,16,17,18)
11. parintii sa-si faca un plan, in care sa-si propuna sustinerea comportamentelor
acceptate social.(16,18,21)
12. familia sa-si exprime in timpul terapiei dorinta de a coopera in rezolvarea
conflictului pe care clientul il are cu grupul de prieteni si frati vitregi sau buni.
(16,17,19)
13. parintii sa-i incheie o alianta clientului, cu ceilalti frati cu care acesta este in
conflict.(16,18,20)
14. sa se completeze terapia cu testare psihologica si psihiatrica.(22,23,24)
15. sa fie satisfacut cu recomandarile si evaluarile lui.(22,23)
Interventiile terapeutice
1. construirea unei relatii puternice cu clientul bazata pe incredere, ascultare activa,
contact vizual, acceptare neconditionata si ajutor, pentru descoperirea,
exprimarea cat mai veridica a sentimentelor clientului.
2. instruieste parintii si profesorii pentru a invata diferite tehnici sociale ca sa
ignore actele agresive ale clientului, exceptand pe acelea cand reprezinta un
pericol fizic si psihic pentru ceilalti, si sa-l laude de fiecare data cand este
cooperant, linistit sau are un comportament adecvat.
3. foloseste jocul “Controlul Agresivitatii” sau alte jocuri asemanatoare pentru a
controla sentimentele agresive ale clientului.
4. invata clientul despre sentimente si cum se poate centra pe sentimentele altora
cand acestea sunt agresive (sa-i invete el pe altii sa-si controleze sentimentele
agresive)
5. propune parintilor sa se implice in activitatile sportive sau educative ale
clientului si sa-l sustina.
6. recomanda clientului sa mearga in tabere specializate in cresterea respectului de
sine, si al cooperarii intre prieteni.
7. foloseste “Poveste cu caracter terapeutic “ pentru a constientiza clientul asupra
sentimentelor si a modurilor de colaborare cu altii.
8. recomanda clientului terapia de grup care dezvolta sentimentele sociale si
comportamentul flexibil (care se adapteaza situatiei) si foloseste exercitii de
exprimare a sentimentelor.
9. ajuta clientul sa fie sincer si sa se deschida cat mai mult laudandu-l si
incurajandu-l.
10. implica clientul in terapii specifice in care sa-i respecte pe altii, sa coopereze, sa
raspunda laudelor si sa-si exprime sentimentele negative.
11. foloseste jocul “vorbind, simtind, facand” ca sa fie cat mai constient de el si de
altii.
12. dovedeste cauza furiei clientului atunci cand s-a simtit respins de familie si
prieteni.
13. foloseste tehnica jocului in terapie, pentru a explora care au fost sursele temerilor
si “ranirii” lui, care l-au infuriat si care l-au facut sa devina agresiv.
14. aranjeaza ca clientul sa participe intr-un grup in care se exerseaza “deprinderi
pozitive de comportament “ iar acestea sunt concluzionate si analizate in fiecare
saptamana . Feedbackul primit de la grup cat si micile recompense au o mare
importanta deoarece intaresc comportamentele pozitive.
15. lucreaza si cu parintii clientului in sesiunile de familie pentru a elimina
neintelegerile, certurile, si mesajele de respingere din cadrul familiei.
16. recomanda parintilor sa participe intr-un grup al parintilor cu probleme commune.
17. in sesiunile cu familia ajuta parintii sa-si exprime verbal afectiunea si lauda pentru
client.
18. in intalnirea saptamanala cu clientul si parintii acestuia discuta ce probleme au
intampinat saptamana trecuta, incurajeaza-i si ajuta-i ca in urmatoarea saptamana
sa le depaseasca .
19. in sesiunea de familie ajuta-i sa-si exprime si dezvolte sentimentele de respect
reciproc care reprezinta baza unei bune cooperari si intelegeri in familie.
20. organizeaza o sesiune de familie, din care sa reiasa aliantele din familie care au
dus la conflicte intre prieteni si frati.
21. sustine parintii in conceperea unui plan de modificare a comportamentului gresit
fata de client astfel incat sa-l ajute pe client sa aiba o atitudine adecvata
situatiilor iar acesta sa se simta sustinut. Monitorizeaza si da un raspuns atunci
cand este cazul.
22. aranjeaza o intalnire pentru evaluare psihologica, psihiatrica si educationala.
23. ajuta si sustine clientul si familia lui pentru a urma recomandarile din evaluare.
8. Masterand OLTEANU MARIA-IZABELA
PSIHOTISM
1. Gandirea bizara continand (deziluzii de grandoare, persecutie, referinta,
influenta, control, senzatii somatice sau infidelitate).
2. Forma ilogica a gandirii sau a vorbirii (pierderea asociata de idei in vorbire;
incoerenta; gandire ilogica; vorbire vaga, abstracta sau vorbire repetata;
neologisme, perseverenta; sunete).
3. Perceptie disturbata (halucinatii, in primul rand auditive, dar ocazional si
vizuale sau olfactive).
4. Afectivitate perturbata (aplatizata, nepotrivita, serios afectata).
5. Pierderea stimei de sine (pierderea delimitarilor eului, lipsa identitatii, confuzii
facute intr-un mod de care nu se rusineaza).
6. Vointa diminuata (interes neadecvat sau abilitatea de a urma un curs al actiunii
la concluziile sale logice; ambivalenta pronuntata sau incetarea activitatii
directionate spre o tinta).
7. Intreruperea relatiilor (intreruperea contactului cu lumea exterioara si
preocupari cu idei egocentrice si fantezii; sentimente de alienare).
8. Deprinderi sociale sarace (lipsa interpretarii actiunilor ori a motivelor celorlalti;
mentinerea distantei emotionale fata de ceilalti; sentimente neplacute si
amenintatoare in multe situatii sociale incurcarea celorlalti prin esecul de a
recunoaste impactul comportamentului ei/lui).
9. Control insuficient in legatura cu sexul, agresivitatea sau ganduri infricosatoare,
sentimente sau impulsuri (fantezii sexuale puse in practica fara rusine sau
agresive, teama in fata destinului, manifestarea impulsurilor sexuale sau
agresive intr-o maniera neobisnuita si neasteptata, deseori orientata spre familie
sau prieteni).
10. Anomalii psihomotorii (o scadere remarcabila in reactia la mediul inconjurator;
variate modele catatonice cum ar fi stupoare, rigiditate, excitare, impresionare
sau negativism, manierisme neobisnuite sau urate).

1. Controlul sau eliminarea simptomelor psihotice active cum ar fi faptul ca
functionarea supervizata este pozitiva iar medicatia este luata in mod constant.
2. Reducerea semnificativa sau disparitia halucinatiilor si/sau iluziilor.
3. Eliminarea simptomelor psihotice acute, reactive si revenirea la functionarea
normala in afectivitate, gandire si relatare.
4. Interactiunea corespunzatoare in situatii sociale si imbunatatirea intelegerii
realiste a unei reactii la comportamentele si motivele celorlalti.
5. Atingerea controlului peste ganduri, sentimente si impulsuri disturbate.

1. Sa accepte si sa inteleaga ca simptomele de durere sunt datorare bolii mentale
(1,2,3,8).
2. Sa inteleaga necesitatea de a lua medicamente antipsihotice si sa fie de acord sa
coopereze cu grija (1,4,5,6).
3. Sa ia medicamente antipsihotice in mod constant (4,5,6).
4. Sa inceapa sa arate functionalitate sociala limitata prin a raspunde in mod
corespunzator la intalniri prietenoase (4,7,8,22,29).
5. Revenirea treptata la un nivel premorbid al functionalitatii si participarea la
activitati sociale si academice corespunzatoare varstei (7,9,16,17,29).
6. Cresterea suportului pozitiv al familiei clientului in scopul reducerii sanselor
unei exacerbari acute a episodului psihotic (10,11,18,28).
7. Cresterea frecventei comunicarii dintre parinti si client prin contactul vizual,
limbaj clar si ganduri complete (12,15).
8. Diminuarea presajelor contradictorii ale parintilor pentru client si cresterea
consistentei comunicarii verbale si nonverbale (10,12,15,18).
9.Incetarea raspunsurilor ostile si critice ale parintilor pentru client si cresterea
exprimarilor de lauda, optimism si afirmare (13,14,28).
10. Sa fie la curent cu munca de la scoala, sa completeze sarcini si sa interactioneze
corespunzator cu colegii si profesorii(16,17,24).
11.Cresterea suportului in cadrul scolii cu profesori care sa fie mai intelegatori cu
boala clientului si sa-si exprime verbal acceptarea lui/ei (16,17).
12. Identificarea verbalizata a factorilor stresanti care au contribuit la reactia psihotica
(8,18,19,20,29,30).
13. Reducerea verbala a anxietatii si sporirea increderii in abilitatea de a coopera cu
actori stresanti din mediul inconjurator(18,19,20,27,29).
14. Gandire mai clara demonstrata prin vorbire coerenta, logica (5,22,24,25,27).
15.Raportarea diminuarii sau absentei halucinatiilor si/sau iluziilor (15,20,21,24).
16.Verbalizarea si intelegerea nevoilor fundamentale, a conflictelor si emotiilor care
vin in sprijinul gandurilor irationale (19,21,23,27,30).
17.Demonstrarea controlului peste ganduri nepotrivite, sentimente si impulsuri, prin
verbalizarea unei frecvente reduse a intamplarilor (14,21,26).
1.Evaluarea permanenta a tulburarilor de gandire ale clientului printr-un interviu
clinic si/sau pregatirea pentru testarea psihologica.
2. Sa se determine daca psihoza clientului are reactii naturale de scurta durata sau de
lunga durata cu elemente reactive.
3. Investigarea istoriei familiei clientului pentru boli mentale serioase.
4. Pregatirea pentru un nivel optim de ingrijire rezidentiala pentru client, daca este
nevoie.
5.Pregatirea pentru administrarea medicamentatiei psihotrope corespunzatoare.
6.Monitorizarea clientului pentru acordul pentru medicamentatie si redirectionarea lui
in cazul in care nu-si da acordul.
7. Monitorizarea activitatilor zilnice ale clientului (ex.orientarea spre realitate) igiena
personala, interactiuni sociale si obtinerea feed-back-ului care ori redirectioneaza ori
intareste comportamentul.
8. Prevederea unei terapii suportive caracterizata prin entuziasm original,
intelegere si acceptarea reducerii neincrederii clientului, diminuarea fricii.
9. Folosirea jocului de rol si a repetarii comportamentului situatilor sociale pentru a
investiga si a invata clientul interactiuni sociale pozitive alternative cu familia si
prietenii.
10. Pregatirea pentru sedintele de terapie familiala pentru a-i educa cu privire la boala
clientului, tratament si diagnostic.
11.Incurajarea membrilor familiei sa imparta sentimentele lor de frustare, vina, frica
sau depresie fata de boala mentala a clientului si modele comportamentale.
12. Asistarea familiei in evitarea mesajelor legate dublu care sunt insuficiente si
contradictorii, rezultand o anxietate sporita, confuzie si simptome psihotice la client.
13.Derularea sedintelor de terapie familiala pentru a reduce atmosfera de situatie
critica si ostilitate in ceea ce priveste clientul si promovarea intelegerii clientului si a
bolii.
14.Sprijinirea parintilor in stabilirea limitelor clare fara ostilitate pentru
comportamentul sexual sau agresiv nepotrivit al clientului.
15.Confruntarea parintilor in terapia familiala cand comunicarea lor este indirecta si
confuza, lasandu-l pe client confuz si anxios.
16. Pregatirea si chiar incurajarea pentru urmarea de training-uri academice pe durata
tratamentului psihologic.
17.Contactarea personalului de la scoala ( obtinandu-se confidentialitatea necesara) si
educarea lor cu privire la comportamentul neobisnuit al clientului si nevoia acestuia
de a fi acceptat si de a i se oferi un cadru suportiv.
18. Asistarea clientului in identificarea amenintarilor si punerea in aplicare a unui
plan impreuna cu familia pentru a reduce acesti factori.
19. Aflarea cauzelor pentru psihoza reactiva a clientului.
20. Investigarea sentimentelor clientului in legatura cu factorii stresanti care duc la
aparitia episoadelor psihotice.
21. Asistarea in procesul de restructurarea a gandurilor irationale ale clientului prin
analizarea realitatii-evidenta de baza si interpretare gresita.
22. Diferentierea dintre sursele stimulilor pentru mesajele produse singure si
realitatea lumii exterioare pentru client.
23. Aflarea nevoilor interioare si sentimentelor clientului (neadaptare, respingere,
anxietate, vina).
24. Incurajarea clientului pentru a se focaliza pe realitatea exterioara in opozitie cu
fantezia deformata.
25. Confruntarea gentila dintre gandurile ilogice ale clientului si vorbire pentru
refocalizarea pe gandirea disturbata.
26. Stabilirea de limite clare pentru comportamentul sexual nepotrivit sau agresiv care
ia nastere dintr-o lipsa de control a impulsurilor sau perceperea gresita a realitatii.
27. Interpretarea perceptilor corecte ale clientului sau asociatii bizare cum ar fi frica
reflectiva sau neexprimata de rejectare sau pierdere a controlului.
28. Incurajarea parintilor pentru a-l implica pe client in activitati recreative si sociale
gen “aici si acum”(ex.sporturi in cadrul grupului, imbogatirea programelor scolare,
structurarea programelor YMCA.
29. Utilizarea sedintelor de terapie individuala bazata pe joc pentru a i se da clientului
posibilitatea de a lucra cu sentimentele sale, de a si le clarifica si de a le exprima.
30. Investigarea istoriei clientului pentru separari semnificative, pierderi sau traume.
Sugestii pentru diagnostic
Anexa I 297.1 Tulburari ale iluziilor

298.8 Tulburari psihotice scurte
295.xx Scizofrenia
295.30 Scizofrenia, Tipul paranoid
295.70 Tulburari schizoafective
295.40 Tulburari ale formelor de schizofrenie
296.xx Tulburari bipolare I
296.89 Tulburari bipolare II
296.24 Tulburari depresive majore, Un episod cu trasaturi
psihotice
296.34 Tulburari depresive majore, Revenire cu trasaturi psihotice
Anexa II 799.9 Amanarea diagnosticului
V71.09 Nici un diagnostic
9. Masterand BAJAN ELENA-EMILIA
COMPORTAMENT DEVIANT/DELINCVENTA
1. Esec continuu in acceptarea regulilor si a asteptarilor acasa, la scoala sau in

comunitate.
2. Lupta excesiva, intimidare sau altele, cruzime sau violenta asupra oamenilor sau
animalelor si distrugerea proprietatii.
3. Cunostinte despre spargeri, efractii sau furturi.
4. Adaptarea scolara caracterizata prin absente repetate, lipsa de respect si
comportament rau.
5. Conflicte repetate sau confruntari cu autoritatea de acasa, de la scoala sau din
comunitate.
6. Esec in asumarea consecintelor actiunilor, asumarea riscurilor si angajarea in
comportamente cu senzatii tari.
7. Numeroase eforturi pentru a-i pacali pe altii prin minciuna sau manipulare.
8. Esec consistent in acceptarea responsabilitatii pentru comportamente rele, insotite
de modele de blamare a celorlalti.
9. Mici remuscari, sau niciun fel de remuscare pentru comportamentele rele din
trecut.
10. Lipsa sensibilitatii pentru gandurile, sentimentele si nevoile celorlalti.
11. Existenta mai multor parteneri sexuali, lipsa angajamentului emotional si
implicarea in relatii sexuale care duc la aparitia bolilor cu transmitere sexuala.
1. Demonstrarea cresterii onestitatii, acordului in ceea ce priveste regulile, intelegerea

drepturilor si sentimentelor celorlalti, controlului asupra impulsurilor, acceptarii
responsabilitatii pentru comportamentul ei/lui.
2. Satisfacerea regulilor si asteptarilor acasa, la scoala si in comunitate pe o baza
consistenta.
3. Eliminarea tuturor comportamentelor ilegale si antisociale.
4. Incetarea oricaror acte de violenta sau cruzime asupra oamenilor si distrugerea
proprietatii.
5. Examinarea nemultumirilor prin verbalizari potrivite si modalitati nonverbale de
exprimare pe o baza consistenta.
6. Demonstrarea imbunatatirii marcante in ceea ce priveste controlul impulsurilor.
7. Rezolvarea conflictelor interioare care contribuie la descoperirea problemelor de
conduita.
8. Parintii stabilesc si mentin limitele potrivie, cadrul ferm, limitele consistente in
momentul in care clientul actioneaza intr-o maniera agresiva si rebela.
9. Demonstrarea empatiei, grijii si sensibilitatii pentru gandurile, sentimentele si nevoile
celorlalti pe o baza regulara.
10. Eliminarea tuturor comportamentelor sexuale promiscue.
1. Completarea testarii psihologice (1,3).

2. Completarea evaluarii psihoeducationale (2,3).
3. Completarea unei evaluari referitoare la abuz si indeplinirea recomandarilor oferite
de constatarile facute in urma evaluarii (4,5,6).
4. Cooperarea la recomandarile si cerintele mandatate de sistemul de justitie criminala
(3,5,6,7).
5. Indreptarea catre un cadru alternativ potrivit sau facilitatea detentiei juvenile
(5,6,7).
6. Recunoasterea si verbalizarea modului in care sunt legati de comportamente rele
(9,11,35).
7. Cresterea numarului de declaratii care reflecta acceptarea responsabilitatii pentru
comportamente rele (10,12,13,22).
8. Scaderea frecventei verbalizarilor care proiecteaza raspunderea pentru problemele
personale spre alte persoane (10,12,13).
9. Exprimarea supararii prin verbalizare corespunzatoare si iesiri fizice sanatoase
(14,15,16, 17).
10. Reducerea frecventei si severitatii comportamentelor agresive, distructive si
antisociale (8, 10,14, 16).
11. Cresterea acordului in ceea ce priveste regulile pentru casa si scoala (8,9, 19,20,21).
12. Amanarea activitatilor recreative(ex.a juca baschet cu prietenii) pana la terminarea
temelor sau a treburilor casnice (8,18,22,23).
13. Parintii stabilesc limite corespunzatoare, descopera reguli clare si urmeaza
consecintele pentru rele comportamente (8,20,21,23)
14. Clientul si parintii lui sunt de acord si urmeaza implementarea unui sistem bazat pe
recompensa sau un posisbil contract (8,20,22).
15. Parintii sporesc frecventa intaririi pozitive a clientului si lauda acestuia (20,22).
16. Cresterea timpului petrecut cu parinti neimplicati sau detasati, in activitati de timp
liber, scoala sau munca (24,25,26,27).
17. Parintii verbalizeaza limitele potirvite pentru disciplina, pentru a preveni eventuale
forme de abuz si sa se asigure de siguranta clientului si a rivalului in competitia pentru
dragostea parinteasca(frate/sora) (25,28,29,30).
18. Verbalizarea si intelegerea modului in care comportamentele agresive sunt asociate cu
neglijari din trecut, abuz, separare sau abandon (28,31,32,33,34).
19. Identificarea si verbalizarea sentimentelor asociate cu neglijari din trecut, abuz,
separare sau abandon (31,32,33,34,35).
20. Cresterea participarii la activitati extracurriculare sau activitati pozitive in grupuri de
aceeasi varsta (36, 38,39).
21. Identificarea si verbalizarea modului in care comportamentele concrete ii afecteaza
negativ pe ceilalti (10,13,37).
22. Cresterea verbalizarii empatiei si preocuparii pentru cei din jur (18,35,36,37).
23. Stabilirea si mentinerea unei ocupatii sigure pentru a impiedica aparitia
comportamentelor impulsive ( 40,41).
24. Identificarea si verbalizarea riscurilor implicate in comportamente sexuale promiscue
(42,43).
25. Identificarea si verbalizarea sentimentelor, gandurilor irationale si nevoilor care
contribuie la aparitia comportamentelor sexuale promiscue (28,42,43).
26. Cresterea comunicarii, intimitatii si consecventei dintre parinti (24,25,44).
27. Luarea de medicamente prescrise de doctor (1,45).
1. Pregatirea clientului pentru testarea psihologica pentru a aprecia daca factorii

emotionali sau ADHD contribuie la impulsivitatea clientului si la comportamente
concrete.
2. Pregatirea clientului pentru o evaluare psihoeducationala pentru a exclude prezenta
unei dizabilitati invatate care poate contribui la comportamente impulsive si concrete
in cadrul scolii.
3. Asigurarea feed-back-ului clientului si parintilor sai, oficialilor scolii sau oficialilor
justitiei criminale in ceea ce priveste testarea psihologica si/sau psihoeducationala.
4. Pregatirea pentru evaluarea referitoare la abuz si/sau tratament pentru client.
5.Consultarea cu oficialii justitiei criminale despre consecintele comportamentului
antisocial al clientului(ex. restituirea de bani, serviciu in cadrul comunitatii,
verificare, supraveghere intensiva).
6. Consultarea cu parintii, oficialii scolii si oficialii justitiei criminale despre nevoia
de a plasa clientul intr-un cadru alternativ (ex.copii lipsiti de adapost, program
rezidential, facilitatea detentiei juvenile).
7.Incurajarea si provocarea parintilor pentru a nu proteja clientul de consecintele
comportamentelor sale antisociale.
8. Asistarea parintilor clientului in stabilirea clara a regulilor, a limitelor si a
consecintelor pentru comportamente rele.
9. Construirea progresiva a nivelului de incredere a clientului in sedintele de terapie
prin: contactul vizual, ascultare activa, cosideratie neconditionata si calda acceptare in
ajutorul cresterii abilitatii clientului pentru a identifica si a exprima sentimente.
10.Confruntarea ferma a comportamentelor antisociale ale clientului si atitudine,
sublinierea consecintelor pentru client si pentru ceilalti.
11.Asistarea clientului in a face conexiunea dintre sentimente si comportamente
reactive.
12.Confruntarea declaratiilor in care clientul ii acuza pe ceilalti pentru relele sale
comportamente si esueaza in acceptarea responsabilitatii pentru actiunile sale.
13. Explorarea si procesarea factorilor care contribuie la modelul clientului de a-i
blama pe cei din jur.
14. Invatarea de stategii pentru detinerea controlului propriu(relaxare, “stop privire”,
ascultare si gandire) pentru a ajuta clientul sa-si exprime furia prin verbalizari
potrivite si modalitati de exprimare nonverbala.
15. Incurajarea clientului pentru a folosi listele de monitorizare proprie acasa sau la
scoala pentru a descoperi mai eficient controlul asupra furiei si a impulsurilor.
16. Utilizarea cartii terapeutice “Monstrul furios” pentru a-l ajuta pe client sa
descopere intr-un mod mai eficient controlul asupra furiei si a impulsurilor.
17. Clientul sa invete comunicarea efectiva si priceperi declarate pentru a-si exprima
sentimentele intr-un mod controlat si sa-si intalneasca nevoile prin actiuni mai
constructive.
18. Asistarea parintilor in cresterea structurii pentru a-l ajuta pe client sa invete sa
amane realizarea obiectivelor pe termen lung (ex.finalizarea temelor sau a muncilor
casnice inainte de a juca baschet).
19. Stabilirea de reguli clare pentru client acasa sau la scoala; clientul este pus sa repete
regulile pentru a demonstra ca a inteles.
20. Desemnarea unui sistem bazat pe recompensa sau un eventual contract pentru client
pentru a intari comportamentele pozitive identificate si pentru a impiedica aparitia
comportamentelor impulsive.
21.Desemnarea si implementarea unei economii simbolice pentru a spori
comportamentele sociale pozitive ale clientului si pentru a impiedica aparitia
comportamentelor impulsive si concrete.
22.Incurajarea parintilor pentru a prevedea lauda frecventa si intarirea pozitiva pentru
comportamentele sociale pozitive ale clientului si pentru bunul control al impulsurilor.
23.Sarcina pentru parinti sa citeasca “1-2-3 Magic: Cum sa-ti antrenezi prescolarul sa
faca ce vrei tu”(Phelan), “Regulile familiei”(Kaye) si “Disciplina asertiva pentru
parinti”(Canter si Canter).
24. Dirijarea sedintelor de terapie familiala pentru explorarea dinamismului care
contribuie la urgentarea problemelor comportamentale ale clientului.
25.Utilizarea tehnicii “ family-sculptin” in care clientul defineste rolurile si
comportamentele fiecarui membru al familiei intr-o scena proprie in care alege sa
evalueze dinamismul familiei.
26. Dirijarea sedintelor de terapie familiala in care membrilor familiei clientului li se dau
sarcini sau probleme de rezolvat impreuna(ex.construirea unui vas, observarea
interactiunilor in familie si procesarea experientei cu ei pe viitor).
27.Trasarea de directive parintilor neimplicati sau dezinteresati, sa petreaca mai mult
timp cu clientul in activitati de timp liber, scoala sau munca.
28. Investigarea trecutului familiei clientului pentru a afla istoria unui abuz fizic sau
sexual care poate contribui la problemele comportamentale ale clientului.
29.Confruntarea parintilor clientului pentru a inceta sa mai aplice metode de disciplina
punitive sau de abuz fizic.
30.Implementarea pasilor necesari pentru protejarea clientului sau a rivalului in
competitia pentru dragostea parinteasca(frate/sora) pentru un eventual abuz(ex. raportarea
abuzului la cea mai apropiata agentie; luarea clientului sau a autorului abuzului de acasa)
31.Incurajarea si sprijinirea clientului in a-si exprima sentimentele asociate cu neglijarea,
abuzul, separarea sau abandonul.
32. Dirijarea sedintelor de terapie individuala prin joc pentru a informa clientul in
legatura cu posibilitatea de a-si exprima sentimentele legate de neglijarea din trecut, abuz,
separare sau abandon.
33. Interpretarea sentimentelor exprimate in terapia prin joc si legarea lor de furia
clientului si comportamentele sale concrete.
34.Trasarea unei sarcini clientului de a scrie o scrisoare unui parinte absent sau folosirea
tehnicii scaunului gol pentru urmarirea clientului in a se exprima si a lucra prin
intermediul sentimentelor de furie si suparare despre abandonul din trecut.
35.Utilizarea jocului terapeutic “Vorbind, simtind, facand” pentru sporirea constientizarii
gandurilor si sentimentelor sale.
36.Pregatirea clientului pentru participarea la un grup terapeutic pentru a imbunatati
judecata sa sociala si deprinderile interpersonale.
37.Trasarea pentru client a sarcinii de a arata empatie, bunavointa si sensibilitate fata de
nevoile celor din jur (ex.sa citeasca o poveste la culcarea unui rival in competitia pentru
dragostea parinteasca(frate/sora), sa coseasca iarba pentru bunica).
38.Incurajarea clientului sa participe la activitati de grup de aceeasi varsta,
extracurriculare sau pozitive, pentru a demonstra o depasire sanatoasa a furiei, pentru a-
si imbunatati deprinderile sociale si pentru a spori stima de sine.
39. Indrumarea clientului spre organizatii tip Big Brother/Big Sister pentru a vedea un
model de rol pozitiv.
40.Indrumarea clientului spre training-uri vocationale pentru a descoperi deprinderile de
baza pentru munca si gasirea unui loc de munca.
41.Incurajarea si intarirea asumarii responsabilitatii pentru o munca a clientului,
acceptarii autoritatii unui supervizor si regulilor angajatilor.
42.Educatia sexuala a clientului si discutarea riscurilor care apar in relatii sexuale
promiscue.
43.Explorarea sentimentelor clientului bazate pe gandire irationala si nevoi nesatisfacute
care contribuie la urgentarea comportamentelor sexuale promiscue.
44.Evaluarea diadelor maritale pentru posibile conflicte care plaseaza problema pe
comportamentele concrete ale clientului si departe de sursele mariajului.
45.Pregatirea pentru evaluarea medicala a clientului pentru a prevedea controlul
impulsurilor si stabilizarea starilor.
Strategii legate de diagnostic
Anexa I: 312.81 Comportament deviant/Tipologia copilariei

312.82 Comportament deviant/Tipologia adolescentei
312.81 Tulburari grave opuse
312.9 Comportament deviant dezbinat NOS
314.1 Deficiente de atentie/Tulburari hiperactive, Tip impulsiv
hiperactiv predominant
314.9 Deficit de atentie/Tulburari de hiperactivitate NOS
312.34 Tulburari explozive intermitente
V71.02 Comportament antisocial la copii si adolescenti
V61.20 Probleme in relatia parinte-copil
_____ ______________________________________
Anexa II: V71.09 Nici un diagnostic pentru anexa II
799.9 Diagnostic amanat
10. Masterand STOIANOVICI MARIUS
VICTIMA ABUZULUI FIZIC
1. Percepţia de sine a celui abuzat sexual sau confirmare din partea altora (ex. lovire,
arsuri, pălmuire sau tortură).
2. Contuzii sau răni ca dovezi ale victimizării.
3. Percepţia de sine a faptului de a fi rănit asociată cu sentimente de teamă şi izolare
socială.
4. Creşterea, ca frecvenţă şi intensitate, comportamentelor agresive faţă de persoane de
aceeaşi vîrstă sau adulţi.
5. Evocări de angoasă recurente cu privire la abuzului.
6. Sentimente de furie sau teamă în momentul confruntării cu abuzatorul.
7. Perturbări severe ale dispoziţiei sau afectelor (ex. perioade îndelungate şi frecvente de
depresie, iritabilitate, anxietate şi retragere apatică)
8. Apariţia de comportamente regresive (ex. suptul degetului, limbaj de copil mic,
enurezis)
9. Tulburări de somn (ex. dificultăţi de adormire, refuzul de a dormi singur, coşmaruri
nocturne, coşmaruri recurente de angoasă)
10. Evadarea ca formă de evitare a altor atacuri fizice.
1. Stoparea abuzul psihic.

2.Reconstruirea respectul de sine al clientului şi înlăturarea sentimentul copleşitor de
frică, ruşine şi tristeţe.
3. Rezolvarea sentimentelor de frică ale clientului şi depresia prin îmbunătăţirea
comunicării şi
limitelor respectului în interiorul familiei
4. Îndepărtarea clientului din mediul unde abuzul se petrece şi asigurarea unui climat
sigur.
5. Stabilirea limitelor pentru autopedepsirea clientului astfel încît să nu intervină nici o
atingere fizică, iar respectul pentru drepturile lui/ei să se menţină.
6. Eliminarea refuzului la client şi familia sa, transferînd responsabilitatea abuzului pe
agresor şi asigurarea victimei de susţinere/suport.
7. Reducerea indiciilor agresiunii la client care reflectă abuzul şi păstrarea unei distanţe
emoţionale faţă de ceilalţi.
8. Construirea stimei de sine în client, prin manifestarea unui număr crescut de declaraţii
pozitive autodescriptive şi accentuarea participării acestuia la activităţi extracurriculare.
Obiectivele pe termen scurt
1. Relatarea întregului abuz (1,2,3,4,5)

2. Identificarea naturii, frecvenţei şi duratei abuzului. (3,4,5,6,7)
3. Identificarea şi exprimarea sentimentelor legate de abuz (1,2,3,10,22)
4.Stabilizarea dispoziţiei clientului şi descreşterea intensitatăţii emoţionale legate de
abuz. (1,2,3,17,18)
5. Verbalizarea modului în care abuzul fizic a afectat viaţa clientului. (2,3,10, 22)
6. Stoparea verbalizării privind justificarea abuzatorului. (8,9)
7. Verbalizarea, din partea părinţilor, cu privire la limitele disciplinei adecvate care să
asigure protecţia clientului(7,11,12)
8. Reducerea sentimentelor de ruşine şi de vină ale clientului prin transferarea
responsabilităţii abuzului asupra agresorului. (2,8,9,11,12)
9. Determinarea făptuitorul de a-şi asuma responsabilitatea pentru abuz. (8.13.15.16.17)
10. Determinarea făptuitorului să ceară iertare şi să promită respect pentru graniţele
stabilite. (9,12,16,17)
11. Determinarea agresorului să urmeze tratamentul de specialitate. (8,14, 15,24,25)
12. Determinarea agresorului şi a celorlalţi care au legătură cu abuzul de a-şi cere iertare
faţă de făptuitor , insistînd pe respectarea drepturilor clientului de siguranţă pe viitor.
13. Reducerea furiei şi agresivităţii izvorîte din sentimentele de neputinţă cauzate de
abuzul fizic. (16,25,27)
14. Verbalizarea clientului cu privire la ideeea că un control slab al furiei continuă ciclul
violenţei şi neîncrederii în familia extinsă. (27,31)
15. Reducerea comportamentului depresiv, a capacităţii de concentrare slabă, a lipsei de
energie şi a
izolării sociale. (20,21,23,26)
16. Creşterea stimei de sine evidenţiată prin numeroase autodescrieri pozitive,
îmbunătăţirea
contactului vizual şi folosirea unei voci puternice. (20,21,23,26)
17 Creşterea încrederii în forţele proprii prin mai multe ocazii de socializare activă,
promptitudine în
luarea de decizii şi verbalizare pozitivă în ceea ce priveşte viitorul. (22,24,25,26,30)
18. Reducerea declaraţiilor de victimizare şi accentuarea celor care reflectă angajamentul
personal.
(11,21, 22, 24)
19. Verbalizare cu privire la acceptarea pierderii încrederii în toate relaţiile interumane
care au
rezultat ca urmare a abuzului comis de părinte. (2, 3, 18, 27, 28,)
20. Creşterea nivelului încrederii în alţii dovedit prin accentuarea socializării şi mărirea
numărului
de prieteni (18, 25, 27, 28, 30)
21. Creşterea contactelor în afara familiei şi construirea de reţele sociale. ( 26, 28, 30)
1. Construirea activă a nivelului încrederii clientului în sesiuni individuale directe prin

contact vizual, ascultare activă, atenţie pozitivă necondiţionată şi acceptare caldă pentru
a-l sprijini în
vederea dezvoltării abilităţii sale de a-şi identifica şi exprima sentimentele.
2. Explorarea, încurajarea şi susţinerea clientului în verbalizarea şi clarificarea
sentimentelor asociate cu abuzul.
3. Utilizarea şedinţelor individuale de joc de rol pentru a-i furniza clientului ocazii de a-
şi exprima şi lucra sentimentele rănite, teama şi furia legate de abuz.
4. Reclamă abuzul fizic la cea mai apropiată direcţie de protecţie a copilului, birou de
justiţie delictuală sau unitate medicală.
5. Consultarea cu familia, un doctor, oficialităţi ai justiţiei sau managerii de caz din
protecţia copilului pentru a stabili veridicitatea acuzaţiilor de abuz fizic.
6. Evaluarea oportunităţii de îndepărtare a abuzatorului din locuinţa clientului.
7. Implementarea paşilor necesari ( ex. îndepărtarea clientului din casă) în vederea
protejării clientului şi altor copii din casă de un alt eventual abuz psihic.
8. Confruntarea energică şi provocativă a negării în sistemului familial.
9. Confruntarea clientului cu afirmaţii de iertare la adresa agresorului şi acceptarea
consecinţelor acuzaţiilor.
10. Evaluarea nevoilor clientului pentru medicaţie psihotropă şi, dacă este necesar,
programarea pentru o reţetă.
11. Susţinerea clientul prin întărirea/reevocarea paşilor necesari protejării sale.
12. Consilierea membrilor familiei clientului despre limitele adecvate stabilite.
13 Evaluarea dinamicii familiei şi identificarea factorilor de stres sau evenimentelor
declanşatoare care contribuie la emergenţa abuzului.
14. Determinarea făptuitorului de a participa la grupuri de copii abuzaţi.
15. Evaluarea posibilităţii de consum de substanţe în cadrul familiei.
16. Organizarea unei sesiuni de terapie de familie unde clientul şi/sau terapeutul
confruntă făptuitorul cu abuzul.
17. Organizarea unei sesiuni cu familia în care făptuitorul îşi cere scuze de la client şi alţi
membri ai familiei pentru abuz.
18. Determinarea clientului de a scrie o scrisoare agresorului prin care să îşi exprime
sentimentele de durere, frică şi furie şi analizarea acesteia cu terapeutul.
19. Determinarea clientului să scrie o scrisoare de iertare şi/sau un exerciţiu de
completare de fraze de iertare în care acesta verbalizează iertarea făptuitorului şi/sau
altor membri semnificativi ai familiei în timp ce îşi susţine dreptul la siguranţă.
Analizarea cu terapeutul.
20. Solicitarea şi întărirea suportul şi îngrijirii clientului din partea unor membri
cheie/semnificativi ai familiei.
21. Determinarea clientului de a participa la exerciţii de resemnare în care un simbol al
abuzului este îndepărtat sau distrus. Procesarea cu terapeutul.
22. Îndrumaţi clientul către un grup constituit din copii cu experienţe similare pentru a-i
sprijini în internalizarea convingerii că nu sînt singurii care au trecut prin aşa ceva.
23. Sprijinirea clientului în identificarea bazei propriei valori prin reconsiderarea
propriilor valori, importanţa/semnificaţia pentru alţii şi valoarea spirituală intrinsecă.
24. Întărirea declaraţiilor pozitive ale clientului despre sine şi viitor.
25. Întărirea sentimentului propriei valori a clientului prin consideraţii pozitive
necondiţionate, căldură autentică şi ascultare activă.
26. Încurajarea clientului în vederea realizării de planuri de viitor care să implice
interacţiuni cu cei de vîrsta lui şi familia.
27. Sprijinirea clientului în emiterea de judecăţi discriminatorii care să permită
instaurarea încrederii în anumite persoane mai degrabă decît neîncrederea în toţi.
28. Determinarea clientului de a utiliza exerciţii de eliberare în care simbolul abuzului
este descărcat sau distrus. Realizaţi aceste exerciţii cu terapeutul.
29. Organizarea unor şedinţe pentru testarea psihologică a clientului şi/sau membrilor
familiei cu scopul de a depista disfuncţii psihologice severe.
30. Încurajarea clientului de a participa la grupuri constituite din persoane cu interese
similare sau la activităţi extracurriculare.
31. Construirea unei genograme multigeneraţionale de familie care să identifice abuzul
fizic în cadrul familiei extinse pentru a realiza că nu este singura victimă şi pentru a îl
ajuta pe abuzator să recunoască ciclul violenţei.
11. Masterand: MIHALACHE (STATE) MIHAELA ALINA
AUTISM / DISFUNCTIE PERVAZIVA DE DEZVOLTARE
1.Lipsa de interes si/sau feed-backul fata de alti oameni

2.Esecul cronic de a dezvolta relatii sociale potrivite nivelului de dezvoltare.
3.Lipsa de spontaneitate si reciprocitatea emotionala sau sociala
4.Amanarile semnificative in dezvoltarea limbajului vorbit sau totala lipsa a acestuia sau
incapacitatea de a sustine sau initia conversatii
5.Ciudatenii in vorbire si limba manifestate prin ecolalie, inversare pronominala, sau
limbaj metaforic
6.Aderenta inflexibila la repetitia ritualurilor nonfunctionale sau a manierelor
stereotipice.
7.Preocuparea exagerata ptr.obiecte, parti ale obiectelor sau ptr.domenii de interes
restranse.
8.Primejdia subliniata sau variabilitatea extrema in functionarea intelectuala si cognitive.
9.Rezistenta extrema sau reactia exagerata la schimbarile minore in rutina sau in mediu.
10Disimularea emotionala sau prefactoria.
11.Modelul repetat a comportamentelor auto-abuzive(ex.pendularea capului, muscatul,
sau temperatura).
Scopuri pe termen lung
1.A dobandi scopurile educationale, comportmentale, si sociale identifcate sau Planul

Educational Indivdualizat al clientului.
2.A dezvolta deprinderi ale limbajului de baza si abilitatea de a comunica pur si simplu cu
altii.
3.A stabili o leg. De BAZA intre client si figura cea mai apropiata din viata lui
4.Membrii familiei sa dezvolte o acceptare a capacitatilor anormale ale clientului sis a
aiba asteptari realiste de la el ca si comportament.
5.Sa se angajeze in joaca reciproca, cooperanta si imitativa bazata pe ceva obisnuit.
6.Sa stabilizeze o stare de spirit a.i. clientul sa fie capabil sa tolereze schimbari in rutina
sau schimbari ale mediului inconjurator.
7.Sa elimine intregul comportament de tip autoabuziv.
1.Sa completeze o apreciere intelectuala si cognitiva(1,4)

2.Sa completeze o evaluare de vorbire si limbaj(2,7,10)
3.Sa completeze o evaluare de tip neurologic si\sau neuropsihologica(3, 4)
4.Sa ia medicamente pe baza prescrierii psihiatrului(3, 5)
5.Clientul si parintii sai se supun unor recomandari oferite de Comitetul de Planificare
Educationala Individuala(IEPC), (1, 2, 6, 7, 22)
6.Sa se supuna mutarii intr-o clasa potrivita(1, 2, 6, 7 )
7.Sa se supuna mutarii intr-un loc potrivit ca asezare.(8, 15)
8.Sa creasca verbalizarea spontana in prezenta terapeutului(9, 11, 12, 13)
9.Sa descreasca ciudateniile din limbaj si vorbire(10, 11, 12, 15)
10.Sa creasca frecventa comunicarii sau interactiunii cu ceilalti( 9, 10, 11, 12, 13)
11.Sa descreasca frecventa si severitatea izbucnirlor de temperament si a manifestarilor
ciudate in comportament( 14, 15, 16)
12.Sa descreasca severitatea comportamentului autoabuziv ( 14, 17, 18)
13.Sa participe la jocuri sau activitati orgnizate cu parintii sau fratii cate 20 min. in
fiecare zi.(13, 19, 20, 21)
14.Sa dezvolte o grija esentiala asupra propriei persoane si calitati independente de trai.
(25, 26, 28, 29)
15.Parintii dezvolta si mentin un sistem suportiv.(22, 23, 24)
16.Sa dezvolte calitati de baza in gasirea unei slujbe care sa-I prilejuiasca clientului
domenii de interes intr-un mod pozitiv(27, 30)
1.aranjati o evaluare intelectuala si cognitive pentru a patrunde in lumea interioara a

clientului si a-I descoperi partile lui puternice si slabiciunile.
2. faceti referire la evaluarea de vorbire si limbaj a clientului
3. stabiliti o evaluare de tip neurologic sau neuropsihiatric care sa testeze factorii organici
4. stabiliti raspunsuri de la parintii clientului cu privire la tot ce au gasit din punct de
vedere al evaluarii
5. stabiliti o evaluare psihiatrica a clientului
6. participate la o intalnire IEPC pentru a determina eligibilitatea clientului pentru servicii
educationale speciale, trasati interventii educationale si stabiliti scopuri
7. consultati-va cu parintii, profesorii si alti oficiali ai scolii cu privire la intocmirea unor
programe de invatamant efficient sau cu privire la slabiciunile sale
8. consultati-va cu parintii, oficiali ai scolii si medici psihiatrii despre nevoia de a plasa
clientul intr-o asezare alternativa (loc care sa se potriveasca nevoilor sale) – de exemplu
ingrijire speciala, camine sau un program rezidential
9. construiti in mod activ un nivel de incredere al clientului prin contactul continuu al
privirii, atentie frecventa si interes, recompensa pozitiva neconditionata si facilitarea
cresterii comunicarii.
10. faceti referire la un logoped pentru a-i imbunatatii abilitatile de vorbire si limbaj
11. construiti si implementati un program de raspuns prin desen utilizand principii
pozitive pentru a facilita dezvoltarea limbajului clientului
12. sustineti parintii si exemplificati metode de incurajare a dezvoltarii limbajului
clientului
13. folositi frecvent recompensa si incurajarea pentru a creste feed-back-ul venit din
partea clientului
14. invatati parintii tehnici de management comportamental – exemplu: pauza, asumarea
responsabilitatii, indepartarea de la privilegii – pentru a descreste vorbirea idiosincretica a
clientului, autostimularea excesiva, izbucnirile temperamentale si comportamentul
autoabuziv.
15. construiti o pusculita pentru clasa sau pentru un program rezidential in vederea
imbunatatirii calitatilor sociale ale clientului, a controlului impulsivitatii si abilitatilor de
vorbire si limbaj
16.dezvoltati un sistem de recompensare sau un contract de eventualitate ptr.a imbunatati
calitatile sociale ale clientului si controlul furiei.
17.Folositi tehnici de terapie prin aversiune ptr. a opri sau a limita comportamentul
autoabuziv al clientului.
18.Consiliati parintii sa dezvolte interventii ptr. a controla comportamentul clientului de
tip autoabuziv folosind incurajarile, iar daca este necesar constrangerea psihica.
19.Incurajati membrii familiei sa includa in mod regulat clientul in munca structurata sau
in activitati de joc ptr.20 min. In fiecare zi.
20.Dati-i clientului si parintilor sai o sarcina, (ex. Innotul, mersul pe bicicleta) care ajuta
la construirea increderii si a dependentei reciproce.
21.Incurajati parintii detasati sa se implice in viata de zi cu zi a clientului, in activitatile
sale din timpul liber sau in ceea ce trebuie sa faca ptr. Scoala.
22.Educati parintii clientului sau membrii familiei in leg. Cu privire la simptomele si
caracteristicile autismului sau a dereglarii comportamentale.
23.Incurajati parintii clientului sa caute ragaz pe o perioada de timp.
24.Sugerati parintilor incadrarea intr-un grup terapeutic, de sustinere.
25.Consiliati parintii cu privire la invatarea clientului despre calitati esentiale de
autoajutorare(ex. Pieptanatul parului, imbaierea, spalatul dintilor)
26.Monitorizati si dati feed-back frecvent asupra progresului clientului legat de
dezvoltarea tehnicilor de auto-ajutorare.
27.Faceti referire la un atelier de munca linistit sau la un program de pregatire
vocationala ptr. A dezvolta talente de lucru de baza.
28.Faceti referire la integrarea intr- un centru de copii cu probleme de acest gen .
29.Faceti referire la participarea intr-o tabara de vara ptr. A facilita contacte sociale.
30.Redirectionati preocuparile clientului prin obiecte sau un domniu resrans de activitate
in concordanta cu cerintele sociale acceptabile.(ex. Clientul invata sa acordeze
instrumente sau sa impacheteze obiecte intr-un atelier linistit.
Sugestii de diagnostic
Axa I: 299.00 Deregalarea de tip autist

299.80Deregalarea de dezvoltare pervasiva NOS
299.80 Sindromul RETT.
299.10 Deregalarea din cauza copilariei dezintegrate
299.80 Sindromul ASPERGER.
313.89 Deregalrea ractiva de atasament a Infantilitatii sau Copilariei infantile
307.3 Deregalrea de miscare stereotipica
295.xx Schizofrenia
Axa II: 317.Retardul mental

319.Retartul mental, severitate nespecificata
799.9 Diagnostice diferentiate.
V 71.09 Nici un diagnostic
12. Masterand GÂRBACEA JULIETA
ANXIETATEA
1. Anxietate, grija sau frica excesiva care depaseste considerabil nivelul de

dezvoltare al clientului.
2. Nivel inalt al tensiunii motorii cum ar fi oboseala, neliniste, agitatie sau tensiune
musculara.
3. Hiperactivitate anatomica ca tahicardia, respiratia sacadata, ameteala, uscarea
buzelor, greata sau diareea.
4. Hiperatentie ca nervozotatea constant ,deficitul de concentrare, dificultatea in a
adormi sau a dormi, si o stare generala de iritabilitate.
5. O frica specifica care s-a generalizat acoperind o arie mai larga si a ajuns la
punctul la care interfereaza semnificativ cu viata cotidiana a clientului si a
familiei acestuia.
6. Anxietate sau grija excesiva datorata amenintarii cu abandonul de catre un
parinte, supralicitarea vinovatiei, negarea autonomiei sau a statusului , frictiunile
dintre parinti sau interferenta cu activitatea fizica.
1. Reducerea completa a frecventei si intensitatii reactiei anxioase in asa fel incat

functionarea zilnica sa nu aiba de suferit.
2. Stabilizarea nivelului anxietatii o data cu cresterea abilitatii de functionare de la
un punct de plecare
3. Rezolvarea problemei cheie care este sursa anxietatii sau fricii.
4. Atingerea punctului in care clientul poate sa interactioneze cu lumea, fara frica,
grija sau anxietate excesiva .
1. Dezvoltarea unei relatii de lucru cu terapeutul in care clientul isi prezinta in mod
deschis gandurile si sentimentele (1,2)
2. Identificarea verbala a fricilor, grijilor si anxietatilor.(1,2,8,9)
3. Folosirea unui autodiscurs pozitiv pentru a reduce sau a elimina anxietatea.
(1,3,4,7)
4. Cresterea manifestarilor comportamentale prin socializarea cu ceilalti, prin
activitate fizica si autoincurajare.
5. Cresterea participarii in activitati sociale si academice zilnice.
6. Dezvoltarea si aplicarea unei metode de relaxare adecvate si a unor activitati
diverse pentru a cobori nivelul de anxietate (7,12,14,15)
7. Identificarea ariilor de conflict din viata clientului (5,6,12,15)
8. Parintii exprima verbal faptul ca inteleg anxietatile si fricile clientului.
(16,17,18,19)
9. Parintii dezvolta moduri specifice de a ajuta empatic clientul in fata anxietatii si
fricii.(20,21,22,23)
1. Se construieste in mod activ, impreuna cu clientul , nivelul de incredere in timpul

sedintelor individuale prin contact vizual, prin ascultare activa, prin privire
neconditionat pozitiva, si acceptare calda in scopul de a o/il ajuta sa isi creasca
abilitatile de a –si identifica si exprima sentimentele.
2. Se foloseste unui joc terapeutic ( Discutia, Emotia, Actiunea sau Lipsa
jocului)pentru a-I largi clientului constienta de sine si de ceilalti.
3. Clientul este ajutat sa-si dezvolte mesaje cognitive bazate pe realitate, care ii vor
creste increderea in sine in a face fata fricilor si anxietatilor.
4. Se exploreaza mesajului cognitiv care mijloceste raspunsul anxios si opreste
cunoasterea adaptativa.
5. Clientului i se cere sa prezinte o lista de conflicte cheie din trecut si din present cu
familia si cu partenerul.Se proceseaza lista impreuna cu terapeutul.
6. Clientul este asistat in scopul de a deveni constient de conflictele cheie si sa
inceapa munca in vederea rezolvarii lor.
7. Clientul este ajutat sa-si dezvolte un discurs sanatos cu sine insusi ca o modalitate
de a trata anxietatea.
8. Se foloseste metoda narativa prin care clientul descrie complet povestea anxietatii
sau a fricii sale si apoi interpreteaza aceasta poveste impreuna cu terapeutul
pentru a-si externaliza problemele. Se colaboreaza cu clientul pentru a lua o
decizie sau se dezvolte un mod efectiv de a face fata anxietatii sau fricii.
9. Se realizeaza sedinte de terapie prin joc in care anxietatile, fricile sau grijile
clentului sunt explorate si rezolvate.
10. Foloseste o metoda de intervievare interpretativa in care terapeutul isi
intervieveaza clientul pentru a-l ajuta sa-si exprime motivatia si sentimentele.
Apoi clientul este asistat sa faca o legatura intre fricile sau anxietatile sale si
ganduri sau dorinte “rele” neexprimate sau neacceptate.
11. Parintii sunt incurajati sa caute o tabara sau un weekend experientiala care se
concentreaza pe problema fricilor , asumarea riscurilor si construirea increderii.
Se proceseaza experienta cu clientul si cu parintii lui.
12. Iintalnirile sunt conduse concentradu-se pe situatiile care produc anxietate in care
tehnicile de povestire, desen, vizionarea de fotografii, si rezolvarea temelor sunt
folosite pentru a reduce nivelul de anxietate sau de frica al clientului.
13. Clientul este asistat in scopul dezvoltarii strategiilor de a face fata cu anxietatea.
(ex: cresterea implicarii sociale, contactul cu ceilalti, exercitii fizice)
14. Se pledeaza si incurajeaza analiza. Rezultatele sunt monitorizate saptamanal si se
redirectioneaza acolo unde este nevoie.
15. Se foloseste o tehnica de povestire mutuala (de Richard Gardner0 in care clientul
isi spune povestea.Terapeutul interpreteaza povestea subliniind intelesurile si
spune povestea proprie folosind aceleasi personaje in contexte similare dar
impletind in poveste adaptari mai sanatoase la frica sau anxietate si de rezolvare a
conflictelor.
16. Parintilor clientului sunt educati in scopul de a-i constientiza si a-i face sa
inteleaga in ce masura fricile si anxietatile sunt normale din punct de vedere al
dezvoltarii pentru copii sau adolescenti, in functie de varsta.
17. Stabileste pentru parintii clientului lecturarea unor carti despre dezvoltarea
copilului si despre cum e sa fii parinte ca “Intre parinte si Copil/Adolscent” sau “
Cum sa vorbim ca sa ne asculte copiii si cum sa ascultam ca copii sa vorbeasca.”
18. Trimite parintii clientului la o clasa sau la un grup de suport pentru parinti.
19. Lucreaza cu parintii in sedinte cu familia pentru a le dezvolta abilitatile de a trata
cu eficacitate fricile si anxietatile clientului cu incredere calma si nu cu reactii
pline de frica.
20. Condu intalniri cu familia in care sistemul este examinat pentru a determina
nivelul de frica sau anxietate la momentul respectiv sau pentru a scoate la
suprafata conflicte subterane.
21. Lucreaza in intalniri cu familia pentru a rezolva conflictele si pentru a ridica
nivelul de functionare sanatoasa al familiei.
22. Foloseste o apropiere structurala in intalnirile cu familia in care rolurile sunt
modificate pentru a incuraja parintii sa lucreze mai putin si sa permita copiilor sa
fie copii.
23. Condu intalniri cu familia ale caror directii strategice sunt dezvoltate si oferite
familiei ,acestea fiind concepute pentru a da libertate fizica copilului si pentru a
ajusta controlul parental al sistemului.
13. Masterand: POPA MILENA
DEPRESIA
1. Tristete sau afecte (dispozitii) aplatizate;

2. Preocupari legate de subiectul mortii;
3. Idei si planuri suicidale;
4. Iritabilitate ocazionala;
5. Izolare de familie si/sau semeni;
6. Deteriorarea performantelor academice;
7. Scadere marcata a interesului fata de activitati anterior agreate;
8. Refuzul de a comunica deschis;
9. Folosirea de substante pentru imbunatatirea dispozitiei;
10. Energie redusa;
11. Contact vizual minimal si frecvente verbalizari ale autodeprecierii / stimei de sine
scazute;
12. Apetit redus;
13. Somn prelungit;
14. Concentrare deficitara si indecizie;
15. Sentimente nejusificate de disperare, autodepreciere sau autoculpabilizare
/invinovatire;
16. Probleme actuale, generatoare de suferinta;
17. Iluzii si halucinatii asociate cu dispozitia.
1. Constientizarea si verbalizarea depresiei si inlaturarea cauzelor, conducand la

normalizarea starii emotionale;
2. Evaluarea dispozitiei si relevarea dovezilor unui nivel normal de energie,
activitate si socializare;
3. Reducerea iritabilitatii si normalizarea interactiunilor sociale cu familia si
prietenii;
4. Manifestarea unui interes adecvat pentru achizitii academice, implicare sociala,
obiceiuri alimentare precum si manifestari ocazionale ale bucuriei si pretuirii vieti
1. Testare psihologica completa pentru evaluarea profunzimii starii depresive; (1,2)

2. Stabilirea legaturii dintre razvratire, tendinte autodistructive sau retragerea in sine
si fondul depresiv; (3,4)
3. Exprimarea verbala a nefericirii, nemultumirii existentiale; (5,7,14,15,29)
4. Specificarea a ceea ce ii lipseste clientului din viata sa, cauzandu-i nefericire;
(5,6,8,14,15)
5. Punctarea aspectelor care, in trecut sau in prezent, cauzeaza / contribuie la tristete;
(5,9,10,14,15)
6. Aprecierea asertiva, de catre client, a ceea ce-i este necesar pentru a fi cu adevarat
fericit; (5,10,13,29)
7. Exprimarea nevoilor emotionale catre persoanele semnificative; (6,11,12,28)
8. Inhibarea / stoparea abordarilor verbale ale subiectului/temei mortii;
(6,7,14,15,18)
9. Incetarea conduitelor suicidare si/sau exprimarii dorintei de a muri; (16,17,18,19)
10. Sa initieze si sa raspunda activ la comunicarea sociala cu familia si semenii;
(12,20,21,28,29)
11. Verbalizarea sentimentelor generate de a fi iubit si acceptat de catre familie si
prieteni; (6,16,17)
12. Descrierea interesului si participarii la activitati sociale si recreationale; (13,20)
13. Reducerea furiei si iritabilitatii, evidentiindu-se prin interactiuni placute si
prietenoase cu familia si prietenii; (11,12,20)
14. Sa fie compliant/ sa coopereze cu evaluarea necesitatii medicamentatiei
psihotrope; (21,22)
15. Sa urmeze tratamentul medicamentos prescris de medic; (21,22,23)
16. Imbunatatirea performantei academice, evidentiindu-se prin note mai bune si
rapoarte/recomandari ale profesorilor; (24,25)
17. Sa manance meniuri nutritive fara a fi imboldit constant de altii; (21,22,23,26)
18. Sa-si ajusteze programul de dormit adecvat nivelului de dezvoltare; (21,22,23,27)
1. Organizarea administrarii testelor psihologice asa incat sa se faciliteze o stabilire

cat mai completa/realista/ a profunzimii depresiei;
2. Oferirea unui feedback clientului si familiei sale, in ceea ce priveste rezultatele
testarii;
3. Aprecierea nivelului de intelegere /constientizare de catre client, a
comportamentelor/mecanismelor sale defensive legate de depresie;
4. Interpretarea manifestarilor comportamentale ale clientului, ca reflectare a
depresiei;
5. Intarirea manifestarii deschise / acceptarii, de catre client a sentimentelor sale
profunde / implicite de furie, durere si dezamagire.
6. Evaluarea temerilor clientului in ceea ce priveste pierderea afectiunii altora.
7. Confruntarea clientului cu comportamentele / manifestarile sale de evitare a
adevaratelor conflicte, cu nevoile sale emotionale neconstientizate /neasumate /
nesatisfacute.
8. Cerinta catre client sa aduca in discutie ce anume ii lipseste din viata, contribuind
astfel la starea sa de nefericire.
9. Evaluarea / aprecierea aspectelor prezente, din viata clientului, care contribuie la
starea sa de nefericire.
10. Explorarea suferintei emotionale din trecutul clientului, care contribuie la
sentimentele de disperare si stima de sine redusa.
11. Organizarea unei sedinte de terapie familiala pentru facilitarea exprimarii
conflictelor cu membri ai familiei.
12. Sprijinirea clientului in exprimarea nevoilor sale emotionale catre membrii
familiei si persoanele semnificative.
13. Mobilizarea clientului in formularea unui plan, menit sa-i stimuleze actiunea de
satisfacere a nevoilor.
14. Organizarea/ punerea in scena a unui joc psihodramatic care sa-i permita
clientului exprimarea sentimentelor fata de sine si altii.
15. Interpretarea sentimentelor exprimate in joc, ca fiind cele ale clientului fata de
viata reala.
16. Stabilirea cognitiilor care intaresc neajutorarea si disperarea clientului
17. Invatarea de catre client si intarirea cognitiilor functionale, care ii faciliteaza
cresterea increderii si acceptarii de sine.
18. Monitorizarea potentialului autoagresiv al clientului si indrumarea sa catre un
mediu protectiv / sanatorial, daca este necesar.
19. Obtinerea unui angajament al clientului, de a nu-si provoca rau.
20. Incurajarea clientului de a participa la activitati sociale/ recreative, care sa-i
imbogateasca existenta.
21. Aprecierea/ evaluarea nevoii clientului de a urma un tratament medicamentos
psihotrop.
22. Obtinerea unei prescriptii medicamentoase antidepresive pentru client.
23. Monitorizarea eficacitatii medicamentelor si a efectelor secundare.
24. Stimularea interesului clientului in obtinerea unor performante academice.
25. Contractarea unui tutore in vederea incurajarii clientului sa-si dezvolte un simt al
performantei academice.
26. Monitorizarea si incurajarea clientului in ceea ce priveste dobandirea unor
obiceiuri alimentare corespunzatoare.
27. Monitorizarea deprinderilor de somn ale clientului si a efectului odihnitor al
somnului acestuia.
28. Lucrul cu parintii clientului pentru dezvoltarea abilitatilor lor de a incuraja,
sustine si/sau tolera modalitatile expresive ale gandurilor si sentimentelor
clientului.
29. Folosirea unui joc terapeutic care sa vizeze expresivitatea emotiilor pentru
sprijinirea clientului in demersul verbalizarii adecvate a sentimentelor.
Sugestii diagnostice
Axul I Distimia
Tulburare Depresiva Majora, episod singular
Tulburare Depresiva Majora, Recurenta
Tulburare Bipolara II
Tulburare Bipolara I
Tulburare Ciclotimica
Tulburari de Adaptare cu Dispozitie Depresiva
Alterare a personalitatii determinata de o afectiune pe axul III
Doliu / pierdere ireparabila / deprivare
Axul II Diagnostic deferit

Nediagnosticat
14. Masterand: DIMITRIU S. IRINA
MANIA / HIPERMANIA
Definiţiile comportamentale
1. Un stil social intens(puternic), excesiv prietenos, care depăşeşte parametrii sociali

normali şi care dă dovadă de o judecată scăzută(săracă), pe plan social (adaptare sociala
scăzuta) (ex. Credulitatea şi deschiderea în faţa altora cu prea multă uşurinţă).
2. Mândrie excesivă(părere mult prea bună despre sine) dar si exagerarea
optimismului(absenţa depresiei), încrederii, cu prea mult optimism în capacităţile sale,
încredere care neagă orice autolimitare sau obstacol real, dar îi vede pe ceilalţi ca stându-
i în drum ( ca pe un impediment).
3. Lipsa puterii de concentrare asupra unui singur fapt, incapacitatea de a-şi păstra gândul
asupra unui singur lucru. ( îi fug gândurile)
4. Apariţia stresului în vorbire.
5. Hiperenergic şi impacient(foarte agitat, fără astâmpăr).
6. Impulsivitate haotică (comportament agitat), fără capacitatea de a anticipa consecinţele
comportamentului.
7. Nevoie de odihnă redusă şi o negare a durerii fizice şi a emoţiilor.
8. Boli la nivelul afectiv întâlnite la generaţiile precedente(în familie).
9. Agresiune verbală sau fizică cuplată cu dorinţa de manifestare violentă (ex. aruncarea în
aer a diferitelor obiecte) în cazul neândeplinirii unei dorinţe, ceea ce este în contrast cu
comportamentul lui obişnuit de ascultare şi supus.
10. Uşor de distras şi capabil de atenţie redusă ca timp.
11. Incapacitatea de a duce mai departe proiectele, chiar dacă nivelul de energie este foarte
ridicat. Acestea se datoreaza lipsurilor comportamentale la nivel disciplinar cît si lipsei
dorinţei de interes în a îndeplini/urma un scop.
12. Acţiuni negândite(produse de factori interni) care reflectă o nerecunoaştere a
consecinţelor ce duc la autodistrugere (ex. Furatul din magazine, abuzul de alcool, de
droguri sau promiscuitatea-variaţia partenerilor în viata sexuala,viaţa mizeră).
13. Îmbrăcăminte bizară şi anumite moduri de manifestare( ex. curăţarea corporală cu
ajutorul limbii, muşcare, pişcare a plielii).
69
1. Creşterea controlului asupra anumitor impulsuri, reducerea nivelului de energie şi

stabilizarea stării(“toanelor”), a sentimentelor.
2. Scăderea nivelului de iratibilitate şi agitaţie, îmbunătăţirea judecăţii în plan social şi
dezvoltarea unui tip de sensibilitate asupra consecinţelor aduse de comportament,
având totodata mai multe aşteptări reale/realizabile de la sine.
3. Recunoaşterea depresiei din subconştient (ascunse) şi găsirea unui mod de a se
descurca (cooperarea) cu sentimentele sau teama de pierdere .
4. Să vorbească despre sentimentele ascunse de părere prostă despre sine sau vină, teama de a fi respins,
dependentă şi abandon de către persoane importante pentru el.
Obiective pe termen scurt Interventii terapeutice
1. Ia medicamentele psihotropice( care 1. Estimează(stabileşte) nevoia clientului

afecteaza mintea, emoţiile sau de medicamentele necesare stabilizarii
comportamentul) prescrise.( 1, 2, 3) stării/sentimentelor (ex. Carbonat de
2. Începe să arate încredere în relaţia litiu)
terapeutică împărtăşindu-şi temerile de 2. Concepe (recomandă) prescripţia
dependenţă, pierdere(absenţă) şi medicală adecvată, care să ajute clientul
abandonare.( 4, 5, 6, 9) la reducerea energiei în exces/exagerate
3. Ajunge la stabilitate a provocată de anumite sentimente.
“toanelor”starii/sentimentelor, începând sa 3. Monitorizează racţiile clientului la
reacţioneze mai rar cu furie, mai puţin medicaţie (efecte secundare şi eficienţă).
exagerat şi mult mai adecvat social şi 4. Se leagă (promite) să fie acolo(prezent),
sentimental.( 11, 15, 16, 21) un ajutor real, să asculte şi să sprijine
4. Verbalizează (exprimă) tristeţea, teama şi clientul.
furia privind pierderi din viaţă reale sau 5. Explorează temerile clientului de a fi
imaginare. ( 5, 6, 7, 8) abandonat izvorând dragoste şi îngrijire.
5. Conştientizează (admite) părerea proastă 6. Demonstrează pierderi reale sau
despre sine şi teama de a fi respins pe care percepute din viaţa clientului.
se sprijină falsa lui mândrie(importanţă 7. Reevaluează modurile de a înlocui
prea mare alocata sieşi combinată cu pierderile şi le prezintă în perspectivă(ca
aroganţă).(9, 10, 11, 12) pe un deziderat).
6. Identifică motivele(cauzele) părerii 8. Ajută clientul să facă diferenţa între real
proaste despre sine şi temerile de şi imaginar, pierderi prezente(curente) şi
abandon.( 9, 10, 12) pierderi exagerate.
70
7. Face diferenţa între pierderile reale şi 9. Demonstrează(găseşte) cauzele care au
imaginare, respigeri şi abandonări.( 6,8) provocat temerile de abandon ale
8. Părinţii întăresc comportamentele pozitive clientului precum şi proasta impresie
când impun/fixează limite ferme pentru despre sine, în istoria familiei de
ostilitate.( 10, 11, 19, 21, 22) provenienţă.
9. Încetează (stopează) comportamentele 10. Ţine (organizează) sesiuni de terapie de
autodistructive cum ar fi promiscuitatea, familie pentru a cerceta şi confrunta
abuzul de anumite substanţe şi ostilitatea respingerile parentale sau abandonul
exagerată sau agresiunea.( 13, 15, 16) emoţional.
10. Vorbeşte mai rar şi este mai concentrat pe 11. Confruntă grandomania cilentului
subiect. 13, 14) precum şi cerinţele (pretenţiile
11. Se îmbracă şi se îngrijeşte într-o manieră exagerate) acestuia treptat dar ferm.
mai puţin extravagantă.( 11, 18, 20) 12. Exlorează/cercetează factorii stresanţi
12. Trebuie vorbit deschis despre acceptare si care provoaca comportamentul maniacal
impacarea cu nevoile sale dependente.( 4, al clientului (ex.
5, 10, 18) insuccesele/nereuşitele şcolare,
13. Identifică trăsături de personalitate respingerea socială, trauma familială).
pozitive şi comportamente care 13. Asigură structură (substanţă) şi
construiesc stima de sine autentică. ( 19, concentrare gândurilor şi acţiunilor
20) clientului controlând (dirijând)
14. Scad declaraţiile de grandoare şi se desfăşurarea conversaţiei şi stabilind
exprimăpe sine mult mai atent (mai planuri de comportament.
cenzurat).( 11, 15, 17) 14. Întăreşte verbal vorbirea rară (calmă) şi
15. Identifică factorii stresanţi care sporesc aprofundarea proceselor de gândire.
teama de respingere şi eşec.( 12, 17, 18) 15. Focalizarea continuă asupra
16. Acceptă limitele impuse în consecinţelor comportamentului pentru a
comportamentele manipulatorii şi ostile reduce impulsivitatea negândită
care tind să îi controleze pe ceilalţi. (necontrolată).
( 21, 22) 16. Facilitează (uşurează) controlul
impulsurilor prin jocul de rol, repetarea
comportamentelor şi inversarea rolurilor
pentru a mări sensibilitatea(în a percepe)
în ceea ce priveşte consecinţele
comportamentului.
71
17. Încurajează clientul să împărtăşească
sentimente la un nivel mai profund
pentru a uşura “deschiderea”, intimitatea
şi încrederea în relaţii şi acţionează
contra negării, fricii şi superficialităţii.
18. Interpretează teama şi insecuritatea care
stau la baza mândriei, ostilităţii şi negării
dependenţei.
19. Asistă clientul în identificarea propriilor
forţe şi repere să-şi construiască stima de
sine şi încrederea.
20. Încurajează şi întăreşte o manieră
vestimentară şi de îngrijire adecvată.
21. Impune limite în manipulare sau
manifestări făcând reguli şi stabilind
consecinţele clare ale încălcării acestora.
22. Incurajează părinţii în crearea/impunerea
unor limite rezonabile asupra
comportamentului clientului şi în aşi
exprima dedicaţia şi dragostea lor
necondiţionate fata de client.
Sugestii pentru diagnosticare
AnexaI: 296.xx Tulburare biolară I

296.89 Tulburare bipolară II
301.13 Ciclotimie
295.70 Schizofrenie afectivă
296.80 Tulburare bipolară
310.1 Schimbare de personalitate datorată (tulburări din anexa III)
314.01 Deficit de atenţie / hiperactivitate
Predominanţa tipului hiperactiv – impulsiv.
Anexa II: 799.9 Diagnostic amânat
V71.9 Nici un diagnostic.
15. Masterand ROATA ANA-MARIA
72
FOBIE – ATAC DE PANICĂ / AGORAFOBIE
1. Teama de a fi într-un loc sau într-o situaţie din care scăparea poate fi dificilă, sau
dezvoltarea unei simptom care poate fi incapacitant sau stânjenitor (ameţeală,
depersonalizare sau derealizare, greaţă, diaree, transpiraţie, palpitaţii sau stări de leşin).
2. Teama de a fi departe de casă (în special singur)
3. Evitarea mulţimilor de oameni (restaurante, mall-uri, biserici, teatre, etc.)
4. Evitarea mijloacelor de transport închise (autobuz, tren, avion, maşină, etc.)
5. Teamă persistentă şi nejustificată făţă de un obiect sau o situaţie specifică din cauza ca
întâlnirea unui stimul fobic ar declanşa un răspuns anxios imediat.
6. Evitarea sau suportarea stimulului fobic cu anxietate intensă care interferează cu
comportamentele rutiniere normale, sau distres marcat.
Scopuri de lungă durată
1. Să reducă teama, astfel încât, clientul să îşi poată părăsi domiciliul liber şi independent şi să
se simtă confortabil în spaţii publice, în prezenţa oamenilor.
2. Să permită clientului să călătorească într-un mijloc de transport închis.
3. Să reducă teama de obiecte sau situaţii specifice care anterior provocau imediat anxietatea.
4. Să elimine interferenţa cu comportamentele rutiniere şi să îndepărteze distresul provocat de
obiectul sau situaţia temută.
1. Verbalizarea temerii şi focalizarea pe descrierea stimului specific al acesteia (1,9,10).
2. Construirea unei ierarhi a situaţiilor care evocă anxietate gradulă. (2)
3. Dobândirea expertizei în relaxarea musculară profundă (3,4).
4. Identificarea unei secvenţe plăcute, neameninţătoare, care să permită folosirea tehnicilor de

imagerie dirijată. (5)
5. Coroborarea desenzitivizării sistematice faţă de obiectul sau situaţia anxiogenă. (5,6)
73
6. Implicarea în desensitivizări in vivo faţă de obiectul sau situaţia stimul. (7)
7. Ieşirea din casă fără a resimţi o anxietatea copleşitoare (6,7,8,20).
8. Confruntarea obiectului sau situaţiei fobice cu calm, control şi confort. (7,8)
9. Transpunerea în scris a poveştilor reale sau imaginare care descriu o întâlnire cu situaţia sau
obiectul temut. (9)
10. Adunarea de imagini sau poveşti plăcute cu privire la stimulul fobic şi împărtăşirea acestora
cu clientul (11).
11. Transpunerea în act a comportamentului sau înfruntarea situaţiei temute şi experimentarea

liberă a anxietăţii lipsită de urmări devastatoare. (7,10,12)
12. Dezvoltarea suportului familial pe măsură ce clientul tolerează o mai mare expunere la
stimulul fobic. (13,14,15)
13. Identificarea semnificaţiei simbolice a stimlului fobic care poate sta la baza fricii. (1,16)
14. Verbalizarea realităţilor separate ale obiectului sau situaţiei temute în mod iraţional şi ale
experienţei emoţionale dureroase din trecut, care este evocată de stimulul fobic (1,7,18,19)
15. Împărtăşirea sentimentelor asociate cu o situaţie emoţională dureroasă din trecut care este
legată de fobie. (16,17,18,19)
16. Diferenţierea situaţiilor reale de cele imaginate, distorsionate care pot produce teama
raţională şi iraţională. (17,18,19)
17. Verbalizarea „credinţelor” cognitive şi a mesajelor care mediază răspunsul anxios.

(20,21,22)
18. Dezvoltarea discursului interior pozitiv, sănătos şi raţional, care reduce frica şi permite
înfruntarea comportomentală cu stimulul evitat. (21,22)
19. Administrarea responsabilă a medicaţiei psihotrope prescrise pentru a uşura anxietatea

fobică. (23,24)
1. Discutaţi şi evaluaţi teama clientului, profunzimea acesteia premcum şi stimulul ce o

provoacă.
2. Direcţionaţi şi asistaţi clientul în construirea unei ierarhii a situaţiilor provocatoare de

anxietate.
3. Învăţaţi clientul metodele de relaxare progresivă.
4. Utilizaţi tehnici de biofeedback pentru a facilita deprinderile de relaxare ale clientului.
74
5. Învătaţi clientul să utilizeze imageria dirijată pentru uşurarea anxietăţii.
6. Direcţionanţi procedurile de desenzitivizare sitematică pentru a reduce răspunsul fobic al

clientului.
7. Atribuiţi şi/sau acompaniaţi clientul în desensitivizarea in vivo în contact cu situaţia sau

obiectul fobic.
8. Rezumaţi şi reîntăriţi verbal progresul clientului faţă de anxietatea resimţită.
9. Utilizaţi o abordare narativă (Michael White) în care clientul transpune în scris povestea
spaimei sale, iar apoi o transpune în act împreună cu terapeutul, pentru externalizarea
problemei. Apoi asistaţi clientul la găsirea unei soluţii efective de copying pentru poveste, ce
poate fi pusa de asemenea transpusă în act.
10. Jucaţi-vă în mod agreabil cu clientul în prezenţa situaţiei sau obicetului temut, ca o
modalitate de desenzitivizare. Asta poate însemna părăsirea cabinetului pentru a desfăşura
şedinţa.
11. Structuraţi şedinţele cu clientul folosind imagini, lecturi sau poveşti plăcute despre obiectul
sau situaţia temută, ca o modalitate de desenzitivizare faţă de stimulul ce produce teamă.
12. Utilizaţi o intervenţie strategică (Fisch, Watzlawick, Weakland), în care transpunerea

simptomului este prescrisă, perminţând clientului să-şi expună in mod evident anxietatea (de
exemplu, dacă simpotomul este frica de a ţipa într-un loc public, îndreptatţi clientul spre
acest loc, şi să facă acest lucru). Prelucraţi expectanţele catastrofice ale clientului.
13. Ţineţi şedinţe cu familia, în care aceasta este instruită să ofere suport, pe măsură ce clientul
se confruntă cu stimulul fobic, şi să nu ofere suport atunci când acesta intră în panică şi
eşuează în a face faţă fricii (Pitman). Oferiţi suport, încurajaţi şi redirecţionaţi în funcţie de
solicitări.
14. Asistaţi familia în a depăşi tendinţa de a reîntări fobia clientului şi pe măsură ce aceasta
descreşte instruiţi-i în modalităţi constructive de recompensare a clientului.
15. Evaluaţi şi confruntaţi membrii familiei în cazurile în care aceştia creează un model
comportamental fobic pentru client, în prezenţa obiectului sau a situaţiei temute.
16. Discutaţi şi interpretaţi înţelesul posibil simbolic al situaţiei sau obiectului fobic.
17. Clarificaţi şi diferenţiaţi frica iraţională actuală a clientului şi durerea emoţională trecută.
18. Prin ascultare activă, întrebări şi atitudine pozitivă, încurajaţi clientul să împărtăşească
sentimentele sale din trecut.
19. Reîntăriţi insight-urile clientului privind trecutul emoţional dureros şi anxietatea prezentă.
20. Învăţaţi clientul strategii de copying (diversiunea, respiraţia profundă, discursul interior
pozitiv, relaxarea musculară, ş.a.m.d.)
21. Identificaţi schemele distorsionate şi gândurile automate legate de acestea, care mediază
răspunsul anxios al clientului.
75
22. Invăţaţi clientul să-şi readapteze schemele folosind tehnici de restructurare cognitivă.
23. Facilitaţi prescrierea de medicaţie psihotropică pentru client.
24. Monitorizaţi complianţa şi eficacitatea medicaţiei pentru client.
16. MASTERAND: ŞENDRESCU (DUMAN-ŞENDRESCU) LAURA
76
FOBIA DE TIP SOCIAL/TIMIDITATEA
1. Ascunderea, contactul slab al privirilor sau chiar lipsa contactului vizual între două persoane, un
refuz sau reţinerea de a răspunde verbal la iniţierea altora si izolarea in cele mai multe situaţii de
socializare.
2. Incruntarea in mod excesiv sau evitarea contactului cu oameni care nu ne sunt familiari pentru o
perioada lunga de timp(ex. şase luni sau mai mult)
3. Izolarea sociala si/sau implicarea excesiva in activitati izolate( ex.cititul, ascultarea muzicii in
camera ei/lui, jocul video).
4. Număr limitat de prietenii sau prietenii nu foarte apropiate in afara membrilor familiei.
5. Hipersenzitivitatea la critica sau dezaprobarea altora.
6. Nevoia excesiva de reasigurare ca el/ea este plăcut de ceilalţi înainte de a demonstra dorinţa de a
se implica într-o alta relaţie.
7. Ezitarea marcată de a se angaja in activităţi noi sau a-şi asuma riscuri personale din cauza
potentialei rusini sau umiliri.
8. Imaginea de sine proasta, evidenţiată de remarce dese de subestimare, comparaţiile nefavorabile
cu altii, si o percepţie de sine ca fiind neatragator.
9. Lipsa de asertivitate din cauza fricii de a fi întampinat cu critică, dezaprobare sau respingere.
10. Suferinţă psihologică înaltă (distres) în diverse situaţíi sociale manifestată prin bătăi mărite de
inimă, transpiraţie abundentă, gură uscată, tensiune musculară si tremur.
Scopuri pe termen lung:
1. Elimina anxietăţii, rusinea si timiditatea in majoritatea situaţiilor sociale.

2. Stabilirea si menţinerea pe termen lung (de exemplu, 6 luni) a relaţiilor interpersonale sau a
acorda atenţie relaţiilor de prietenie mai depărtaţi sau mai apropiaţi familiei.
3. Interacţiuni sociale cu acordarea de atenţie prietenilor in mod regulat fara frica excesiva sau
anxietate.
4. Păstrarea unui echilibru sănătos între timpul petrecut singur (activitati solitare) si interacţiunea
sociala cu ceilalti.
77
5. Dezvoltarea unor deprinderi sociale esenţiale care vor atrage după sine o relaţionare
interpersonale de calitate.
6. Rezolvarea conflictelelor centrale care contribuie la aparitia anxietaţii sociale si a timiditatii.
7. Cresterea respectului de sine si a sentimentelor de securitate în relaţiile interpersonale
evidenţiate de o dorinţa de a participa la activitati de grup si a-si exprima gânduri, sentimente, si
nevoi obişnuite, de bază.
1. Completarea testelor psihologice

2. Completarea testelor psihoeducationale
3. Completarea unei evaluari de limba si vorbire
4. Complianta cu strategiile de comportament si cognitive si cresterea graduala a duratei contactelor
sociale.(5.6,7,8,9)
5. A fi de acord cu initierea unui contact social pe zi(6,8,12,14,15)
6. A creste participarea in activitatile de grup sau interpersonale(11,12.13,14,15)
7. A creste verbalizarea argumentelor pozitive despre el/ea în interactionarea cu semenii si
experientele sociale.(11, 12, 13, 14, 15)
8. Verbalizarea complimentelor primite fara timiditate excesiva sau retinere.
9. Cresterea exprimarii argumentelor pozitive în interacţionarile de tip social(9,10,17)
10. Descreşterea frecventei remarcelor de tip descurajant in prezenţa semenilor (8,9, 16, 17, 18)
11. Dezvoltarea comportamentului pozitiv pentru a face faţă efectiv si direct stresului, conflictelor
si responsabilitatilor.(17, 18, 28, 29)
12. Prinderea ca in plasa sau protectia peste masura a parintilor identifica cum ei instaleaza
anxietatea de tip social si comportamentele dependente peste masura.(22, 24, 25, 27)
13. Recunoasterea verbala a castigului secundar care rezulta din anxietatea sociala , remarcele de
tip descurajator si din dependenta exagerata de parinti.(22, 25, 27).
14. Parintii consolideaza comportamentele de tip pozitiv din punct de vedere social ale individului
si stabilesc limite ale comportamentelor extra-dependente(14,24,25,26)
15. Parintii peste masura de critici recunosc verbal cum contribuie remarcele lor negative la
anxietatea sociala a individului, la timiditatea sa si aprecierea scazuta fata de sine. (22,23,26)
16. Parintii stabilesc scopuri realiste si apropiate/potrivite cu varsta individului.(22,23, 26)
78
17. Verbalizarea modului in care anxietatea sociala curenta si insecuritatea sunt asociate cu
experientele de respingere si critica din trecut din partea celor semnificativi pentru persoana în
cauză.(19, 20, 21)
18. A lua medicamente prescrise direct de medic(30,31)
6. Introduceti sarcina de a initia macar un contact social pe zi

7. Antrenati clientul sa reduca anxietatea utilizand ghidarea imaginatiei intr-un mediu relaxant in
care clientul sa se vizualizeze pe sine facând fata unor probleme sociale variate .
8. Asistati clientul in dezvoltarea exprimarii pozitive de sine cu scopul de a face fata anxietatii
sociale sau fricii.(temerilor)
9. Utilizati repetitii in ceea ce priveste comportamentul, exemple si joc de rol in sesiuni individuale
ptr. a reduce anxietatea, a dezvolta calitati sociale si a invata sa initieze conversatii.
10. Lauda si incurajeaza orice coportament social pozitiv.
11. Cereti clientului sa insire calitatile si defectele sale in comparatie cu ale semenilor sai.
12. Incurajati partciparea in activitati extracurriculare sau in activitati de grup.
13. Cereti clientului sa tina un jurnal cu experientele atat positive cat si negative d.p.d.v. social;
parcurgeti-le impreuna cu terapeutul dvs.
14. Dati clientului directive de a-si invita peste noapte un prieten sau să stabilească o vizita peste
noapte acasa la un prieten; retineti orice moment de teama care ar putea aparea.
15. Consultati-va cu oficialii scolii despre modalitati de a dezvolta socializarea clientului (ex.:
prezentati clasei o situatie de interes sau cercetare, un profesor sau o persoana cunoscuta, , lucrati in
perechi in care clientul sa fie cu alt seaman popular de-al sau )
16. Dati un feedback oricarui comportament negativ care apare in abilitatea clientului de a stabili si
mentine relatii de prietenie.
17. Predati moduri de delaratii pentru a ajuta clientul sa exprime ganduri, sentimente si nevoi mult
mai deschis si direct.
18. Cautati exemple de experiente de respingere, critica dura, abandon, sau traume care au
contribuit la scaderea respectului de sine si la anxietate sociala.
19. Incurajati si sprjiniti clientul in exprimarea verbala si în clarificarea sentimentelor sale asociate
cu experientele trecute de respingere, critica dura, abandon sau trauma.
20. Utilizati sesiuni terapeutice de joc individuale pentru a da clientului psibilitatea de a se exprima
si de a lucra la sentimentul de anxietate si la sentimentul de nesiguranta in relatiile sociale.
79
21. Interpretati anxietatea si nesiguranta exprimate in terapia prin joc si legati-le de situatiile
prezente de viata ale clientului.
22. Conduceti o sesiune de terapie familala pentru a aprecia dinamica care cotribuie la anxietatea
sociala a clientului si la retragerea lui.
23. Apreciati relatia parinte-copil pentru a determina daca asteptarile cele mai inalte si nerealiste ale
parintilor au contribuit la anxietatea si nesiguranta clientului.
24. Identificati cum parintii extrem de protectivi contribuie la dependenta clientului si la anxietatea
de tip social.
25. Incurajati parintii sa recompenseze comportamentele sociale pozitive ale clientului (ex.: a suna
un prieten, a se juca cu semenii afara) si a stabili limite ale comportamentului peste masura de
dependent (ex.: a –si cere iertare, a se tine de parinti in mediile sociale).
26. Instruiti parintii sa ignore comportamentele antisociale sau agresive ocazionale (doar daca nu
devin prea intense sau frecvente) pe perioada initiala a tratamentului astfel încât sa nu extinda
comportamente nepotrivite.
27. Asistati clientul si pe parintii acestuia in dezvoltarea personala.
28. Aranjati participarea clientului la terapia de grup pentru îmbunatatirea calitatilor sociale.
29. Dati clientului directive de a se dezvalui de 2 ori in fiecare sesiune de terapie de grup.
30. Aranjati o evaluare terapeutica a clientului.
31. Monitorizati clientul pentru complianta, efecte secundare si eficienta maxima a
medicatiei.Consultati-va cu medicul curant la intervale regulate.
Sugestii de diagnostic:
Axa I: 300.23 Fobia sociala

300.02 Tulburarea de anxietate generalizată
300.00 Tulburarea de anxietate NOS
309.21 Anxietatea de separare
300.4 Tulburarea distimica
296.xx Tulburarea depresiva majoră
311 Tulburarea depresiva NOS
309.81 Tulburarea posttraumatică de stres
Axa II: 799.9 Diagnostic diferenţial

V 71.09 Fără diagnostic
80
17. Masterand COMĂNESCU ŞTEFANIA
SUPĂRĂRI / PIERDERI NEREZOLVATE
1. pierderea contactului cu un părinte prin divorţ

2. pierderea contactului cu un părinte prin îmbolnăvirea cronică a acestuia sau prin moarte
3. pierderea contactului cu un părinte prin încetarea drepturilor părinteşti ale acestuia asupra
copilului
4. pierderea contactului cu părintele prin arestarea părintelui
5. pierderea contactului cu o reţea pozitivă de suport prin mutarea geografică a clientului
6. pierderea contactului semnificativ cu un părinte prin abandonul d.p.d.v. emoţional de către
părinte
7. un răspuns emoţional puternic manifestat atunci când pierderea este exprimată
8. manifestări simptomatice ca lipsa apetitului, coşmaruri noaptea, lipsa odihnei şi a relaxării,
incapacitatea de concentrare şi alţi indicatori ai depresiei care urmează unei pierderi
9. scăderea pronunţată a notelor şcolare, creşterea în număr a izbucnirilor de furie,
hiperactivitate, răcirea afectivă atunci când se separă de părinţi, toate acestea nefiind
caracteristice clientului
10. sentimente de vinovăţie asociate cu ideea nerezonabilă că el a determinat pierderea sau că
nu a împiedicat-o
11. evitarea de a vorbi - în nici o circumstanţă - despre pierdere
Obiective pe termen lung:
1. începerea procesului de vindecare a supărării legate de pierdere

2. desfăşurarea procesului de vindecare a pierderii cauzate de dispariţia unei persoane
importante
3. lucrul cu trăirea emoţională negativă şi dezvoltarea procesului de recuperare şi găsirea unor
elemente de îmbunătăţire a vieţii clientului
4. crearea unui cadrul emoţional suportiv pentru depăşirea trăirii emoţionale negative cauzate
de pierdere
81
5. rezolvarea pierderii şi începerea reintegrării în relaţii şi activităţi cu persoane de aceeaşi
vârstă
1. dezvoltarea unei relaţii de încredere cu terapeutul, evidenţiată printr-o comunicare deschisă

a sentimentelor şi gândurilor (1, 2, 3)
2. povestirea pierderii (4, 5, 6, 7)
3. identificarea trăirilor asociate cu pierderea (3, 4, 8, 9, 10)
4. creşterea abilităţii de a verbaliza şi experimenta sentimentele asociate pierderii (8, 9, 10)
5. identificarea modalităţii de a utiliza variaţiile de stări ca şi ajutor în evitarea trăirilor
asociate pierderii (10, 11, 12, 13)
6. punerea unor întrebări despre pierdere şi căutarea obţinerii unor răspunsuri pentru fiecare
întrebare (4, 10, 14)
7. arată o creştere a nivelului de înţelegere a procesului de supărare şi o depăşire a supărării
(2,7,11,15)
8. identificarea lucrurilor pozitive despre decedat şi/sau despre relaţia lor şi căutarea
mijloacelor ca aceste lucruri să fie rememorate (19, 23, 24)
9. scăderea numărului de manifestări a sentimentelor de vină şi blamare pentru pierdere (16,
17, 18, 20)
10. exprimarea şi rezolvarea sentimentelor de furie şi vină căutate asupra propriei persoane sau
asupra decedatului care blochează procesul vindecare (20, 21, 22, 25)
11. verbalizarea sau scrierea unei liste de persoane care au depăşit un proces de supărare în
urma unei pierderi (13, 23, 25, 26)
12. creşterea nivelului de înţelegere a părinţilor în ceea ce priveşte pierderea şi verbalizarea
acesteia (27,28,29,32)
13. părinţii îşi măresc deschiderea lor în ceea ce priveşte discuţiile despre pierdere (29, 30, 31,
32)
14. părinţii identifică căi de încurajare şi de suport a clientului în procesul de vindecare a
supărării (28, 29, 32)
15. părinţii care îşi pierd custodia copiilor îşi iau la revedere de la client (29, 32, 33)
16. asistarea şi participarea într-o sesiune formală de luare de rămas bun de la părinţii care şi-
au pierdut drepturile părinteşti (34, 35)
82
Intervenţii terapeutice:
1. construirea activă a nivelului de încredere al clientului în sesiuni individuale de terapie prin

menţinerea contactului vizual, ascultare activă, acceptare pozitivă şi necondiţionată, toate
menite să crească abilitatea clientului de identificare şi exprimare a trăirilor
2. educarea clientului şi/sau a părinţilor săi de-a lungul procesului de vindecare a durerii despre
cum să răspundă oricăror întrebări
3. parcurgerea împreună cu clientul a unor povestiri despre pierderi şi apoi discutarea acestor
povestiri
4. lucrul cu clientul în rol-play-uri terapeutice despre probleme de negare şi exprimarea
gândurilor şi a sentimentelor legate de pierdere
5. terapeutul cere clientului să scrie o scrisoare persoanei pierdute, în care să-şi descrie
sentimentele şi să-i citească apoi această scrisoare
6. terapeutul cere clientului să exprime o poveste despre o pierdere prin desenarea unor
imagini din experienţa proprie
7. utilizarea unei „tehnici reciproce” ( a lui Richard Gardner) în care clientul îşi povesteşte
istoria. Terapeutul interpretează istoria cu subînţelesurile găsite şi apoi spune o poveste
folosind aceleaşi personaje, în aceleaşi situaţii, dar transformând-o într-o istorie cu o
abordare pozitivă a pierderii
8. asistarea clientului în identificarea sentimentelor proprii folosind tehnica celor 5 feţe
(„Helping Children Cope with Separation and Loss” by Jewett)
9. utilizarea discuţiilor serioase pentru declanşarea la client a verbalizării gândurilor şi a
trăirilor
10. includerea clientului într-un grup de suport format din copii şi adolescenţi provenind din
familii divorţate
11. asistarea clientului în identificarea şi exprimarea trăirilor asociate pierderii, în cadrul unor
sesiuni de terapie individuală sau de grup
12. terapeutul cere clientului să întocmească o listă cu modalităţi de evitare a efectelor negative
pe care supărarea le poate avea asupra vieţii sale
13. influenţarea clientului pentru întocmirea unui jurnal al supărării zilnic, în care să îşi exprime
toate gândurile şi sentimentele asociate pierderii şi cum au fost ele stopate. Discutarea
jurnalului în sesiunile de terapie.
14. asistarea clientului în dezvoltarea unei liste de întrebări despre o pierdere concretă şi găsirea
unor posibile răspunsuri pentru fiecare întrebare
83
15. încurajarea clientului în abordarea unei discuţii cu un membru al clericului despre moarte şi
a unei discuţii cu un adult care a trecut prin pierderea unui apropiat
16. explorarea trăirilor de vină şi blamare ale clientului datorate pierderii
17. utilizarea unei „fabule a despărţirii” (vezi „Helping Children Cope with Separation and
Loss” by Jewett) pentru a ajuta clientul să îşi exprime blamarea proprie vis-a-vis de
pierderea suferită (de ex., terapeutul spune: „un copil spune timid „oh, îmi e frică”. „De ce
credeţi că îi e frică copilului?””)
18. ajutarea clientului să renunţe la autosugestionarea negativă că el este cauza pierderii suferite,
prin interogarea persoanei care este percepută ca fiind cea care îi imprimă blamarea sau
printr-un rol-play, o conversaţie la telefon prin care clientul să îşi ceară iertare pentru
comportamentul care este perceput ca fiind cauza blamării
19. terapeutul cere clientului să întocmească o listă de lucruri pozitive despre decedat şi cum îşi
propune să şi-l amintească de acum încolo. Apoi se discută lista cu terapeutul
20. terapeutul sugerează clientului un obicei neobişnuit (de ex., dedicarea timpului unei acţiuni
de caritate pe care decedatul ar fi acceptat-o), pentru a uşura eliberarea de vină şi blamare a
acestuia pentru pierderea suferită. Monitorizează rezultatele şi intervine pentru modificări,
dacă este cazul.
21. încurajarea şi susţinerea clientului în exprimarea furiei în sesiunile de terapie, comportarea
ca şi un om furios şi apoi verbalizarea furiei
22. lucrează cu clientul folosind tehnici comportamentale ca, de exemplu, olăritul, lovirea unei
pungi de hârtie umplută cu hârtie de ziar sau folosirea făcăleţului pentru a lovi obiecte, fără
să producă dezastre, ci doar să îşi exteriorizeze furia reprimată
23. cere clientului să aducă la câteva sesiuni de terapie poze sau amintiri legate de persoana
pierdută şi să poarte discuţii despre acesta cu terapeutul
24. încurajează clientul să completeze un exerciţiu asociat cu iertarea şi discutarea pe marginea
lui împreună cu terapeutul în sesiuni de terapie
25. încurajează clientul să viziteze mormântul persoanei decedate împreună cu un adult şi apoi
să discute cu terapeutul pe marginea acestei experienţe
26. educarea părinţilor astfel încât aceştia să ofere comfort, consolare, dragoste, companie
plăcută şi suport pentru clientul suferind
27. asistarea părinţilor în dezvoltarea aptitudinilor de a sprijini clientul în verbalizarea trăirilor
28. încurajarea părinţilor clientului de a citi „Learning to say good- bye” (LeShan) sau o lucrare
similară în scopul de a îi familiariza pe copii cu procesul de suferinţă provocat de o pierdere
84
29. aducerea familiei în sesiuni de terapie în care fiecare membru al familiei clientului vorbeşte
despre relaţia pe care a avut-o cu decedatul
30. încurajarea părinţilor de a-i permite clientului să participe în obiceiuri şi tradiţii ale
înmormântării în măsura în care ei vor fi implicaţi în aşa ceva
31. definirea părinţilor clientului ca fiind un grup de suport al acestuia
32. desfăşurarea unei şedinţe de terapie cu părinţii care şi-au pierdut custodia clientului, pentru
a-l pregăti pe acesta să îşi ia rămas bun de la aceştia într-un mod pozitiv
33. asistarea clientului în realizarea unei biografii a vieţii sale pentru a-l ajuta în vizualizarea
trecutului, prezentului şi viitorului. În momentul în care este gata, cereţi clientului să
păstreze o copie şi o alta să o dea părinţilor actuali
34. facilitarea unor şedinţe de rămas bun cu clientul şi părinţii care pierd custodia copilului,
pentru a-i permite clientului de a se simţi împăcat şi de a merge mai departe cu viaţa sa.
Dacă părinţii care pierd custodia sau părinţii actuali nu sunt disponibili, cere-le să scrie o
scrisoare care poate fi citită într-o şedinţă de terapie sau jucaţi un rol-play prin care clientul
să îşi ia la revedere de la fiecare părinte în parte.
85
18. Masterand: GEANTĂ (BARBU) NICOLETA DELIA
CRIZA DE IDENTITATE
12. stări repetate în care se crede a fi/simte ca şi cum ar face parte din sexul opus
13. preferinţă pentru purtarea hainelor specifice sexului opus
14. preferinţă pentru roluri şi statusuri ale sexului opus în acţiunile sale fanteziste şi imaginare
15. insistenţă în participarea la jocuri şi distracţii tipice sexului opus
16. preferinţă în alegerea partenerilor de sex opus pentru distracţii
17. frecvenţă sporită în afişare ca prezenţă de sex opus
18. insistă că simte ca şi o persoană de sex opus sau că a fost născut(ă) în sexul greşit
19. verbalizează dezgust (cu)/respingere a anatomiei proprii
20. verbalizează dorinţa de a scăpa de caracteristicile primare şi secundare ale sexului propriu
pe cale hormonală sau prin operaţie chirurgicală
6. încetarea confuziei în ceea ce priveşte identitatea sexuală şi acceptarea identităţii şi

anatomiei sexuale
7. încetarea manifestărilor specifice sexului opus în ceea ce priveşte îmbrăcatul şi distracţiile
8. acceptarea organelor genitale ca o parte normală a corpului şi încetarea repulsiei sau a
dorinţei de a le schimba
9. stabilirea şi menţinerea unor prietenii durabile (de cel puţin şase luni) cu persoane de acelaşi
sex
17. exprimarea deschisă a trăirilor în ceea ce priveşte identitatea sexuală şi identificarea

cauzelor respingerii identităţii sexuale (1,2,3)
18. înlocuirea părerilor negative cu privire la sexul propriu cu gânduri pozitive (4,5)
19. reducerea în frecvenţă a stărilor critice şi de repulsie în ceea ce priveşte anatomia proprie
(4,5,6,7)
86
20. identificarea aspectelor pozitive ale rolului sexual al clientului (4,5,6,7,10)
21. exprimarea confortului cu/chiar şi a mândriei în identitatea sexuală (4,5,6,7)
22. părinţii trebuie să fie atenţi la mesajele directe sau mai puţin directe ale clientului care
menţin confuzia identităţii sexuale a acestuia (8,9)
23. manifestarea unei stime de sine crescute, evidenţiată prin stări pozitive date de abilităţi, trăiri
şi înfăţişare (10,11)
24. părintele de acelaşi sex cu clientul trebuie să agreeze să crească interacţiunea cu clientul (12,
13)
25. exprimarea de către client a dorinţei de a fi cu părintele de acelaşi sex sau cu un alt adult
important pentru el în momente de tăcere, dar şi în activităţi (12, 13)
26. părintele de sex opus încurajează şi consolidează îmbrăcămintea adecvată sexului clientului,
jocurile sale şi membrii grupului de identificare, în acelaşi timp, între client şi părintele de
acelaşi sex formându-se o puternică relaţie (12, 13)
27. mărirea timpului petrecut în grupurile cu membri de acelaşi sex (13, 14, 15)
28. consolidarea obiceiului de a se îmbrăca în haine adecvate sexului său, fără a aduce obiecţii
la aceasta (12, 13, 15)
29. enumerarea unor modele pozitive de comportament pentru identitatea sa sexuală şi
explicarea motivului alegerii acestora (6, 16)
30. identificarea oricărui abuz fizic sau sexual (1, 2, 3, 17)
35. construirea nivelului de încredere al clientului în sesiuni individuale de terapie prin contact
vizual permanent, ascultare activă, acceptare necondiţionată a clientului şi ajutor deschis în
a-l ajuta să îşi identifice şi să îşi exprime trăirile
36. identificarea motivaţiei clientului de a fi atras de identitatea sexului opus
37. utilizarea tehnicilor terapeutice de rol-play pentru explorarea atitudinilor cu caracter sexual
ale clientului şi cauzele respingerii identităţii sale sexuale
38. utilizarea tehnicilor de terapie cognitivă pentru identificarea şi înlocuirea mesajelor pe care
clientul şi le induce despre identitate sa sexuală
39. confruntarea şi refacerea stimei de sine a clientului în ceea ce priveşte identitatea şi
anatomia sexuală
40. asistarea clientului în identificarea aspectelor pozitive ale identităţii sexuale
87
41. introducerea unui exerciţiu cu oglinda în care clientul vorbeşte pozitiv cu el însuşi în ceea ce
priveşte identitatea sa sexuală
42. şedinţe terapeutice cu întreaga familie pentru explorarea factorilor care pot influenţa
confuzia legată de identitatea sexuală a clientului
43. întâlnirea cu părinţii pentru a explora atitudinile şi comportamentul lor legat de identitate
sexuală a clientului
44. consolidarea stărilor pozitive ale clientului
45. asistarea clientului în dezvoltarea unei liste pozitive de trăiri, abilităţi şi caracteristici fizice
46. introducerea părintelui de acelaşi sex în jocuri şi diverse activităţi pentru mărire timpului şi
a contactului cu clientul şi, în acelaşi timp, îndemnarea părintelui de sex opus în sprijinirea
clientul într-o identificare adecvată
47. încurajarea părinţilor pentru consolidarea identităţii sexuale adecvate, a îmbrăcăminţii
potrivite şi a comportamenului clientului
48. încurajarea iniţiativei clientului de a participa la activităţi sociale cu perechi de acelaşi sex
49. monitorizarea clientului şi oferirea de feedback pozitiv în momentul în care îmbrăcămintea,
modalitatea de socializare şi identitatea sexuală a grupului său sunt cele potrivite
50. încurajarea clientului să enumere modele pozitive de acelaşi sex cu el şi motivele pentru
care le admiră pe acestea
51. explorarea posibilităţii ca pacientul să fi fost fizic sau sexual abuzat
88
19. Masterand: MUNTEAN (BLAJ) LIGIA-NICOLETA
FUGA DE ACASA
Definitii de comportament
1. Fuga de acasa timp de una sau mai multe zile fara permisiunea parintilor.
2. Pattern-ul fugii la parintele care nu are copilul in custodie ,la o ruda sau un prieten, de cate
ori apar conflicte cu parintele sau persoana ce are copilul in custodie .
3. Fuga de acasa si trecerea granitei de stat / limitei de judet.
4. Fuga de acasa peste noapte , cel putin de doua ori , in timp ce copilul locuieste in casa
parintelui sau persoanei care il are in custodie ( sau o singura data , fara a se intoarce o
perioada mai indelungata.)

1. Sa se dezvolte o relatie mai apropiata , mai afectuoasa intre parinti si client.
2. Sa se reduca nivelul, frecventa si gradul de conflicte familiale.
3. Sa se dobandeasca deprinderile necesare pentru a face fata stresului familial fara a se recurge la
raspunsul / reactia prin fuga de acasa.
4. Sa se stopeze orice fel de abuz asupra clientului si sa se intemeieze un mediu (cadru) familial
sanatos, cu stabilirea de limite adecvate.
5. Sa se elimine comportamentul fugii de acasa.
6. Sa se initieze procesul de separare in mod sanatos , de familie.
Planificarea tratamentului psihoterapeutic pentru copil si adolescent

Obiective pe Interventii
termen scurt terapeutice
1.Sa se dezvolte suficienta incredere in 1. Sa se dezvolte in mod activ
terapeut pentru a verbaliza /transpune in nivelul de incredere al clientului
cuvinte durerea ce cauzeaza fuga din in sesiuni / sedinte individuale
mediul familial.( 1 , 2 , 10 ) prin contact vizual sustinut,ascul-
tare activa, perspectiva pozitiva
2.Sa se diminueze reactiile impulsive la situ- neconditionata si acceptarea cu
atii conflictuale. ( 1 , 2 , 3 , 4 ) caldura sa ajute la cresterea capa-
citatii lui / ei de a-si identifica si
89
3.Sa intensifice comunicarea si sa ridice ni- exprima sentimentele.
velul de intelegere dintre client si parinti.
(2,4,5,7) 2.Sa se identifice cauze dovedi-
toare ale durerii clientului care
4.Clientul si parintii sa verbalizeze respon- declanseaza fuga de acasa .
sabilitatea pentru contributiile individuale
la conflictele ce apar intre ei.(5 , 7 , 9 ) 3. Sa se antreneze clientul pentru a
folosi metode alternative de a -
5.Sa se stopeze orice abuz fizic si / sau sexual bordare a situatiilor conflictuale
asupra clientului ( 5 , 6 , 7 , 9 ) si sa fie asistat la implementarea
lor in viata sa de zi cu zi.
6.Sa se identifice necesitatile nesatisfacute in
cadrul familiei. ( 1 , 2 , 10 , 11 ) 4. Sa i se ceara clientului sa enu-
mere intr-o lista toate metodele
7.Sa se diminueze mesajele de respingere a posibile de abordare a situati-
clientului din partea parintilor ilor conflictuale si sa se pre –
lucreze aceasta lista cu terape -
8. Sa se mareasca frecventa afirmatiilor ce utul.
subliniaza simtul valorii personale.
( 11 , 12 , 15 , 16) 5.Sa se ceara dovezi clientului si
familiei sale pentru orice caz
9. Parintii sa identifice cai prin care sa –l faca de abuz fizic sau sexual
pe client sa se simta apreciat si indragit in asupra clientului.
cadrul familiei. (12 , 13 , 14 , 15 )
2.
10. Sa se exprime verbal un plan pentru a de- 6. Sa se procedeze la amanarea
veni mai responsabil si mai matur in com- plasarii in grija a clientului sau
portare. (11 , 16 , 17 , 18) la o alta forma de plasament
sigur, daca este necesar ,in
11. Sa se exprime verbal sentimentele de furie timp ce familia se afla in tera-
si suparare legate de familie si de modul pie familiala , pentru rezolva-
cum functioneaza ea . ( 1 , 2 , 20 , 21 ) rea conflictelor.
12. Sa se identifice in mod specific felul cum 7. Sa se faca evaluarea parintilor
90
fuga de acasa elibereaza parintii de la a se privind dependenta de substan-
concentra asupra lor insisi.( 2 , 23 , 24 ) te chimice si efectul acestora
asupra clientului.
13. Sa se obtina acordul verbal si apoi sa se
implementeze in familie recomandari- 8. Clientul este indrumat sa frec-
le structurale sau strategice ale terapeu- venteze un grup psiho-educa-
tului . (24 , 25 ) tional de rezolvare a proble-
melor.
14. Sa se co-opereze cu evaluarile in ce priveste
abuzul de substante ,ADHD ,sau psihoza. 9. Clientul si parintii sai sa fie a -
( 7 , 26, 27) sistati in acceptarea respon-
sabilitatii pentru contributiile
15. Sa se tina seama de recomandarile specifice individuale la conflictele din-
care rezulta in urma evaluarilor.(sa fie aplica- tre ei.
te) (6,13 , 26 , 27 )
- ……………………………………………. 10. Sa se ceara clientului sa faca o
……………………………………………. lista cu necesitatile ce nu sunt
- …………………………………………….. satisfacute in familie.Se pre-
…………………………………………….. lucreaza lista intr-o sesiune /
- …………………………………………….. sedinta individuala si , mai
…………………………………………….. tarziu, la timpul potrivit,
intr-o sedinta cu familia.
11. Sa se incurajeze clientul sa-
inceapa sa - si satisfaca acele
necesitati , corespunzatoare
varstei, care nu au mai fost
satisfacute pana acum,
12. Sa se efectueze sedinte
terapeutice de familie, cu
clientul si familia sa pentru a
facilita o comunicare poziti-
va si sanatoasa.
13. Sa se sfatuiasca parintii cli-
3. entului sa urmeze un curs de
91
consiliere pentru parinti.
14. Sa se indrume parintii
clientului sa citeasca
diferite carti de consiliere
a parintilor ( ‘P.E.T.’ de
Gordon sau ‘Cum sa cresti
copii increzatori in sine,
intr-o lume prea indulgenta
cu sine insasi ‘, de Glenn si
Nelson) si sa se prelucreze
ceea ce au retinut.
15.Sa se efectueze sedinte cu
parintii pentru a-i asista in
gasirea de cai pentru a-l fa-
ce pe client sa se simta mai
pretuit , in mod individual si
ca parte / membru a(l) fami-
liei.
16. Clientul sa fie ajutat sa ga-
seasca si sa implementeze
cai constructive specifice
de interactionare cu parin-
tii sai.
17. Sa fie confruntat clientul –
atunci cand este cazul- cu
lipsa asumarii responsabi-
litatii pentru sine, in con-
flictele aparute in familie.
18. Sa se scoata in evidenta
temerile clientului de a
deveni mai independent
si responsabil cu/ pentru
sine.
19. Sa se lucreze cu parintii si
92
sa li se ofere asistenta in
dezvoltarea la client a in-
dependentei si maturitatii.
20. Sa se sustina si sa se incu-
4. rajeze clientul atunci cand
incepe sa –si exprime verbal,
intr-un mod corespunzator
sentimente negative ca , de
exemplu, furia.
21. Clientul sa fie indrumat sa-
-si identifice propriile sen-
timente si sa cunoasca va-
loarea exprimarii lor intr-
un mod corespunzator.
22. Clientul sa fie ajutat sa con-
stientizeze si sa-si asume
rolul sau in familie , cu
descentralizarea rolului
jucat de parinti.
23. Facilitarea efectuarii de se-
dinte de terapie familia-
la cu scopul de a releva
conflicte ascunse si a se e-
libera clientul din a deveni
purtator de simptom.
24. Sa se procedeze la sedinte
de terapie in familie, in care
se elaboreaza mai intai o in-
terventie structurala si apoi
se implementeaza de catre
familia clientului.
Terapeutul va monitoriza
si adapta interventia
conform cerintelor.
93
25. Sa se elaboreze o interven-
tie strategica si si sa se im-
plementeze in familia cli-
entului.Aceasta va fi moni-
torizata si adaptata de catre
terapeut, conform necesita-
tilor.
26. Sa se efectueze evaluari ale
clientului , privind abuzul
5.
de substante ,ADHD,tul-
burari de afectivitate sau
psihoza.
27. Sa se monitorizeze clientul
si familia in ceea ce priveste
aplicarea recomandarilor ce
au rezultat in urma evalu-
arilor.
6.
Planificarea tratamentului psihoterapeutic la copil si adolescent
AXA I. 314.01 Deficitul de atentie / Tulburarea de hiperactivitate

Tip predominant hiperactiv-impulsiv.
312.81 Tulburarea de conduita / Tipul declansat in copilarie
312.82 Tulburarea de conduita / Tipul declansat in adolescenta
313.81 Tulburarea de opozitie sfidatoare
300.4 Tulburarea distimica (depresiva)
309.24 Tulburarea de adaptare cu anxietate
309.4 Tulburarea de adaptare cu deranjamente /devieri mixte
de emotivitate si conduita.
312.30 Tulburarea de control a impulsurilor (NOS)
V61.20 Probleme privind relatia parinte-copil
V61.21 Abuzul fizic al copilului , 995.54 Victima
94
V61.21 Abuzul sexual al copilului , 995.53 Victima
V61.21 Neglijarea copilului , 995.52 Victima
AXA II. 301.83 Tulburare de personalitate de tip Borderline

799.9 Amanarea diagnosticului
V71.09 Fara diagnostic
20. Masterand: BRÂNCOVEANU OANA
ANXIETATEA DE SEPARARE
Simptomatologie
1. Angoasă emoţională excesivă şi plângeri repetate (ex: plânsete, comportamente regresive,
rugămintea părinţilor de a rămâne, istericale) când anticipează separarea de casă sau de o
persoană apropiată.
2. Griji persistente şi nefondate referitoarea la bunăstarea unor persoane apropiate sau frica
excesivă că aceştia vor pleca şi nu se vor mai întoarce.
3. Frică excesivă persistentă şi nefondată de calamităţi ce îl vor separa pe subiect de persoanele
apropiate (ex: clientul sau părinţii se vor pierde, vor fi răpiţi, ucişi sau victimele unui
accident).
4. Plângeri repetate şi angoasă sporită (ex: implorarea de a merge acasă, cereri de a-şi vedea
sau suna părinţii) ca urmare a unei separări de casă sau de persoanele apropiate.
5. Frică persistentă sau evitarea singurătăţii, manifestate prin agăţarea de, şi urmărirea
persoanei faţă de care manifestă ataşament.
6. Împotrivire sau refuz frecvent de a dormi fără a avea în preajmă o persoană apropiată, sau
refuzul de a dormi în altă parte decât acasă.
7. Coşmaruri periodice axate pe tema separării.
8. Afecţiuni somatice frecvente (ex: dureri de cap, de stomac, greţuri) ce apar la anticiparea
separarii de casă sau de persoanele apropiate.
9. Nevoie excesivă de reasigurare asupra siguranţei şi protecţiei faţă de posibile pericole.
10. Stimă de sine scăzută şi lipsă de auto – încredere ce contribuie la teama de a fi singur sau de
a participa la activităţi sociale.
11. Retragere excesivă în faţa unor situaţii noi sau nefamiliare.
95
1. Eliminarea anxietăţii şi temerilor manifestate în cazul anticipării sau separării.
2. Tolerarea separării de către persoanele apropiate fără a manifesta o angoasă emoţională
sporită, comportamente regresive, izbucniri temperamentale sau implorări.
3. Eliminarea afecţiunilor somatice asociate cu separarea.
4. Stăpânirea efectivă a temerilor nocturne, dovedită prin faptul că, clientul îşi păstrază calmul,
dorme în propriul pat şi nu are încercări pe timpul nopţii de a intra în camera persoanei faţă
de care se simte ataşat.
5. Rezolvarea conflictului nucleu sau traumelor ce contribuie la emergenţa anxietăţii de
separare.
6. Participarea la activităţi extracurriculare sau cu grupul de aparteneţă şi petrecerea regulată şi
consistentă a timpului prin joacă independentă.
7. Stabilirea şi menţinerea de către părinţi a legăturilor strânse de tipul părinte – copil; a
limitelor consecvente pentru momentele de izbucniri temperamentale sau a
comportamentelor manipulative manifestate în clipele de separare.

1. Completarea testării psihologice. (1,2)
2. Dezvoltarea şi implementarea de strategii comportamentale şi cognitive pentru reducerea
sau eliminarea anxietăţii şi temerilor iraţionale.(3,4,5,6,7)
3. Recunoaşterea verbală a faptului că temerile sunt iraţionale sau irealiste. (3,4,5,6,7)
4. Reducerea frecvenţei şi a gravităţii plînsului, a agăţării, a izbucnirilor isterice, şi
verbalizarea temerilor când intervine separarea. (3,4,6,8,32)
5. Scăderea frecvenţei perioadelor de plâns şi a izbucnirilor temperamentale din momentele de
separare. (5,21,25)
6. Creşterea frecvenţei şi timpului alocat jocului independent, departe de persoanele apropiate
emoţional. (9,20)
7. Creşterea participării la activităţile extracurriculare sau activităţile pozitive alături de grupul
de apartenenţă, departe de casă. (9,10,11,13)
8. Creşterea frecvenţei şi duratei contactelor cu persoane de acceaşi vârstă, în lipsa prezenţei
persoanelor apropiate. (9,10,11,12)
9. Reducerea frecvenţei verbalizării plângerilor referitoare la afecţiunile somatice.
(15,16,19,38)
96
10. Înţelegerea şi recunoaşterea verbală a câştigului secundar care survine în cazul plângerilor
referitoare la afecţiunile somatice. (15,16,38)
11. Creşterea prezenţei la şcoală ca dovadă a reducerii frecvenţei absenţelor nemotivate.
(13,15,20,21)
12. Începerea de a-şi controla eficient temerile din timpul nopţii, dovedită prin reducerea
vizitelor nocturne în camera persoanei de care este ataşată sentimental. (5,6,8,14,20)
13. Încurajarea comportamentului autonom al clientului, din partea părinţilor şi stabilirea
limitelor legate de manifestările de hiperdependenţă. (13,17,20,21,25)
14. Identificarea de către părinţii hiperprotectori a modului în care încurajează temerile
iraţionale sau comportamentele de dependenţă. (17,18,19,23,24)
15. Creşterea timpului petrecut de client cu părintele lui, neocupat cu jocuri, la şcoală, sau
activităţi de muncă. (22,23,25)
16. Începerea stabilirii limitelor de către părinţi clientului asupra agăţării excesive, scâncetului,
implorării şi izbucnirilor temperamentale. (20,21,23,24,25)
17. Verbalizarea modului în care anxietăţile şi temerile actuale sunt asociate cu separări, pierderi
sau traume din trecut. (26,27,28,29,34)
18. Identificarea şi exprimarea sentimentelor referitoare la separări, pierderi sau traume din
trecut. (28,30,31,33,34)
19. Creşterea frecvenţei afirmaţiilor auto – descriptive pozitive. ( 6,13,27)
20. Întăririea comportamentului pozitiv pentru a manevra mai eficient şi direct stresul,
conflictele sau responsabilităţile. (11,13,25)
21. Intensificarea comunicării şi intimităţii dintre părinţi. ( 17,23,25,35)
22. Urmarea tratamentului medical prescris de către doctor . (36,37,38)
1. Programarea testării psihologice pentru a determina gradul anxietăţii clientului şi pentru a
obţine o perspectivă mai ampla asupra dinamicilor ce contribuie la simptomatologie.
2. Oferirea de feedback clientului şi familiei sale referitor la testarea psihologică.
3. Explorarea mesajelor cognitive iraţionale generatoare de teamă sau anxietate la client.
4. Asistarea clientului în dezvoltarea mesajelor cognitive bazate pe realitate, care să conducă la
creşterea încrederii de sine pentru a face faţă astfel anxietăţii şi fricii.
5. Iniţierea clientului în tehnici de relaxare sau imagistică pentru reducerea anxietăţii.
6. Iniţierea clientului în auto – sugestie ca mijloc de manevrare a anxietăţii şi fricii de separare.
97
7. Utilizarea tehnicilor de biofeedback pentru a spori abilităţile de relaxare ale clientului şi a
scădea nivelul anxietăţii şi tulburările somatice rezultante.
8. Asistarea clientului în conştientizarea iraţionalităţii şi irealităţii temerilor sale.
9. Îndrumarea clientului în a petrece gradual, perioade de timp mai îndelungate jucându-se cu
prietenii după şcoală.
10. Încurajarea clientului în a participa la activităţi extracurriculare alături de alte persoane de
seama lui.
11. Utilizarea repetiţiei comportamentale şi a jocurilor de rol referitoare la interacţiunea cu
indivizi apropiaţi ca vârstă, pentru a deprinde astfel clientul cu abilităţi sociale în vederea
reducerii anxietăţii sociale.
12. Încurajarea clientului în a invita un prieten să înnopteze la el sau să înnopteze clientul la un
prieten; prelucrarea oricărui sentiment de teamă care apare şi întărirea (încurajarea)
independenţei.
13. Repartizarea unei teme clientului ( ex: Treburi speciale acasă, elaborarea unei lucrări şcolare
asupra unei teme de interes pentru client) care să faciliteze autonomia şi să întărească
încrederea şi sentimentul de împuternicire.
14. Solicitarea clientului de a îndeplini un ritual seara (ex: ca reasigurare să pună un animal de
pluş sau o păpuşă în pat, să citească o poveste cu unul dintre părinţi, să plaseze o capcană de
coşmaruri în cameră) care să în ajute în stăpânirea temerilor şi în facilitatarea autonomiei.
15. Refocalizarea discuţiilor clientului de la plângerile de ordin fizic către conflictele
emoţionale şi exprimarea sentimentelor.
16. Asistarea clientului şi părinţilor săi în vederea obţinerii unei perspective asupra câştigului
secundar primit ca urmare a bolilor fizice, plângerilor referitoare la acestea şi altor lucruri
asemănătoare.
17. Dirijarea sesiunilor de terapie familială în vederea evaluării dinamicilor care contribuie la
declanşarea anxietăţii de separare şi temerilor clientului.
18. Utilizarea unei tehnici de sculptură familială, prin intermediul căreia clientul să definească
rolul şi comportamentul fiecărui membru într-o situaţie aleasă de el pentru a evalua
dinamica familiei.
19. Identificarea modului în care protecţia exagerată a părinţilor întăreşte dependenţa clientului
şi temerile sale iraţionale.
20. Încurajarea părinţilor în întărirea comportamentului autonom al clientului (ex: jocul
independent, socializarea cu prietenii) şi în stabilirea limitelor în cazul comportamentului
98
dependent (ex: insistarea ca părintele să fie în aceaşi cameră, intrarea în dormitorul
părinţilor pe timp de noapte).
21. Consilierea părinţilor în vederea stabilirii unor limite ferme şi consecvente pe direcţia
izbucnirilor temperamentale ale clientului şi a agăţării şi smiorcăielii excesive.
22. Îndrumarea părinţilor distanţi sau neimplicaţi în a petrece mai mult timp sau în a efectua
anumite activităţi împreună cu clientul (ex: munca la un proiect în jurul casei, asistarea
clientului la temele şcolare, ieşiri împreună).
23. Evaluarea cuplului conjugal în vederea identificării unor posibile conflicte şi implicării
clientului în aceste conflicte.
24. Utilizarea unei tehnici paradoxale (ex: instruiţi clientul şi părintele să lege o sfoară de la
unul la altul în fiecare zi pentru a nu putea fi despărţiţi niciodată) în vederea intervenirii
asupra rezistenţei familiei şi a degajării clientului de părinţii exagerat de protectori.
25. Consilierea familiei asupra necesităţii existenţei unor legături emoţionale strânse, dar şi a
spaţiului intim.
26. Evaluarea faptului dacă anxietatea clientului este legată de o separare, pierdere, trauma sau
un pericol real.
27. Construirea activă a nivelului de încredere al clientului în şedinţele individuale prin
menţinerea conactului vizual, a ascultării active, prin consideraţie pozitivă necondiţionată, şi
printr-o acceptare călduroasă de a-l ajuta să-şi dezvolte abilităţile de identificare şi
exprimare a sentimentelor.
28. Explorarea, încurajarea şi sprijinirea clientului în verbalizarea şi clarificarea sentimentelor
asociate cu separarea, pierderea, trauma sau pericolelor reale.
29. Identificarea şi implementarea paşilor necesari care trebuie făcuţi pentru a proteja clientul de
pericole prezente sau traume.
30. Solicitarea scrierii de către client a unei scrisori prin intermediul căreia să-şi exprime
sentimentele referitoare la o separare, pierdere, traumă sau pericol din trecut; şi prelucrarea
scrisorii cu terapeutul.
31. Solicitarea efectuării unui exerciţiu de eliberare de către client, în care un simbol al unei
separări, pierderi sau traume din trecut este distrus; prelucrarea acestui episod cu terapeutul.
32. Asistarea clientului în diferenţierea dintre temerile reale şi cele ireale.
33. Utilizarea unei sesiuni individuale, de terapie prin joc, pentru a-i crea clientului
oportunitatea să-şi prelucreze şi să-şi exprime sentimentele şi temerile.
34. Interpretarea sentimentelor şi temerilor exprimate în terapia de joc şi realizarea corelaţiilor
la condiţiile actuale de viaţă.
99
35. Prezentarea unor abilităţi efective de comunicare atât clientului cât şi părinţilor.
36. Prescrierea (indicarea) unui tratament psihotrop pentru client dacă este necesar.
37. Monitorizarea clientului pentru conformare, efecte secundare şi mai presus de toate, pentru
eficacitatea medicamentaţiei.
38. Îndrumarea clientului spre o examinare medicală pentru a exclude reale probleme de
sănătate.
Axa I: 309.21 Anxietatea de separare

300.02 Deficienţe generale de anxietate
300.23 Fobie socială
296.xx Deficienţe depresive majore
300.82 Deficienţe somatice
301.47 Coşmarul ca tulburare a stării de somn.
307.46 Tulburări de somn
309.81 Tulburări posttraumatice
_____ _______________________________
_____ _______________________________
Axa II: 799.9 Diagnostic amânat
100
21. Masterand GHEORGHE (DUMITRU) CRISTINA
PIROMANIA (OBSESIA DE A INCENDIA)
Trasaturi comportamentale
1.Unul sau mai multe focuri facute in ultimele 6 luni.
2.Se joaca des cu focul, artificiile si substantele combustibile.
3.Isi face aparitia oriunde se produce un incendiu.
4.Intotdeauna are in posesie brichete, chibrituri, lumanari, s.a.
5.Fascinat de foc, de joaca cu focul.
6.Tensiunea sau stimularea sexuala nu sunt experimentate inainte de comportamentul
piroman, nici satisfactia sau usurarea cand este martor unui incendiu.

1.Asigurarea sigurantei clientului,familiei sale si oamenilor din jur punand capat comportamentului
piroman.
2.Inabusirea fascinatiei pe care clientul o manifesta fata de foc.
3.Stabilirea unui proces psihotic sau a unei mari tulburari afective si gasirea unui loc
intr-un program de tratament corespunzator.
4.Redirectionarea sau recanalizarea fascinatiei clientului fata de foc.

1.Imbunatatirea abilitatii parintilor de a-l indruma pe client si de a-i supraveghea comportamentul.
(1,2,6,9)
2.Reducerea impulsului verbal si incheierea incidentului actual de a incendia.(3,4,5,8)
3.Demonstrarea abilitatii de folosire in siguranta a chibritelor.(3,8,9)
4.Parintii supravegheaza clientul daca are in posesie aricole legate de foc(ex. Chibrituri, brichete,
etc.).(1,2,4,6)
5.Clientul si membrii familiei identifica si tolereaza sentimentele neplacute.(4,10,11,14)
6.Cresterea timpului pe care clientul(baiat) il petrece cu tatal sau cu alt barbat important din viata
sa.(4,6,7,9)
101
7.Discutarea despre suferinta rezultata din lipsa de educatie.(6,12,14)
8.Discutarea despre sentimentul de furie provocat de refuzul in familie sau si/sau al prietenilor.
(6,12,14)
9.Dezvaluirea oricaror incidente de abuz psihic sau sexual.(15)
10.Impartasirea amintirilor violente care s-au petrecut acasa.
11.Cooperarea cu clientul si evaluarea nevoii de tratament medicamentos psihotropic.(16)
12. Cooperarea cu clientul si efectuarea evaluarii pentru ADHD.(1,17,18)
13.Conformarea cu recomandarile pentru tratamentul psihotropic medicamentos.
1.Asistarea parintilor la organizarea si supravegherea comportamentului clientului.
2.Monitorizarea eforturilor parintilor de a-l incuraja, ajuta si supraveghea pe client.
3.Insarcinarea familiei cu o interventie operanta de baza – tema (ex.tatal ii da voie clientului sa
foloseasca chibituri cand il supravegheaza, nimic care sa necesite atentie.O suma de bani este pusa langa
cutia de chibrituri, iar clientul primeste ca premiu suma pentru fiecare chibrit neatins).Terapeutul
supravegheaza interventia, indruma si ofera suport daca e nevoie.
4.Folosirea sistemelor apropiate familiilor la adresa comportamentului piroman, si solicitarea ca
intreaga familie sa fie deacord cu numarul de sedinte in care se va studia rolul, comunicarea si conflictele
familiei.
5.Asistarea clientului si familiei sale pentru a gasi cai de imbunatatire a impulsului de control prin
folosirea cailor de reorientare pozitiva in momente de control aparent.
6.Cererea catre tatal cilentului pentru a identifica 3 lucruri pe care sa le povesteasca mai des cu fiul
sau.Dupa aceea se da insarcinarea lui indeplineasca 2 dintre lucruri din cele 3 si monitorizarea
rezultatelor.
7.Lucrul cu mama clientului sau alta persoana care-i poarta de grija pentru a obtine un ,,frate mai
mare” pentru client.
8.Lansarea unei interventii pentru a stimula saturatia, de preferinta tatal sau mama(ex: parintii il
invata pe client cum sa foloseasca chibriturile in siguranta, permitandu-i clientului sa aprinda cate
vrea).Monitorizarea interventiei si redirectionarea daca este nevoie.
9.Cererea intr-o sedinta (sau ca sarcina intre sedinte) tatalui clientului pentru a-l invata pe client
cum sa faca un foc in siguranta, accentuand nevoia controlarii focului si respectul fata de puterea focului.
(terapeutul asigura materiale in sedinta ex: chibrituri, bete si o conserva de cafea).Terapeutul
monitorizeaza si proceseaza sarcina.
102
10.Asistarea membrilor familiei clientului pentru a deveni capabili sa identifice, sa arate si sa
tolereze propriile lor sentimente si ale altor membrii ai familiei.
11.Verificarea cu grija a sentimentelor clientului pentru a-l ajuta sa devina capabil in identificarea
si aratarea sentimentelor.
12.Stabilirea nevoilor necunoscute ale clientului pentru atentie,educatie si afirmare.Solicitarea ca
toti purtatorii de grija ai clientului(ex: parinti, frati sau surori, profesori, babysiteri si alti membrii ai
familiei) sa-si intensifice eforturile in acest scop.
13.Stabilirea gradului de haos sau/si violenta in familie,conducand catre dorinta clientului de a
avea putere si control asupra mediului in care traieste. Incurajarea ordinii si respectului in familie.
14.Verificarea sentimentelor clientului de durere si ura fata de relatia cu prietenii sau familia.
Interpretarea piromaniei ca fiind o fata a furiei.
15.Stabilirea daca piromania de care sufera clientul are legatura cu abuzul psihic sau/si sexual.
16.Stabilirea daca obsesia clientului este asociata cu un proces psihotic sau cu o tulburare afectiva
majora, care ar putea sa necesite tratament psihotropic medicamentos.
17.Evaluarea clientului pentru prezenta ADHD.
18.Asistarea familiei clientului in implementarea recomandarilor testelor psihiatrice sau ale celor
ADHD.
19.Asistarea familiei pentru plasarea clientului intr-un program de tratament la domiciliu.
Sugestii pentru diagnosticare
Axa I: 312.81 Tulburari de conduita/Tip specific de copilarie

312.82 Tulburari de conduita/Tip specific de adolescenta
Tip hipereactiv-impulsiv predomina adaptarea
309.3 tulburarii cu tulburari de conduita
309.4 Adptarea tulburarii cu tulburari mixte de sentimente
si conduita
312.30 Tulburare de control impulsiv NOS
Axa II: 799.9 Diagnosticul nu se ia in calcul

V71.09 Fara diagnostic
103
22. Masterand, ROMAN ALICE ADRIANA
TULBURĂRI DE VORBIRE / LIMBAJ
Definiţii comportamentale:
1. Abilităţi expresive de vorbire situate, conform testelor standardizate, mult sub nivelul
normalului.
2. Deficienţe expresive de limbaj, demonstrate prin vocabular evident limitat, erori gramaticale
frecvente şi dificulăţi în memorarea cuvintelor sau în producerea propoziţiilor de lungime şi
complexitate adecvate dezvoltării mentale.
3. Abilităţi de înţelegere şi producere a limbajului situate, conform testelor standardizate, mult
sub nivelul normalului.
4. Tulburări comprehensive, manifestate prin dificultăţi de înţelegere a unor cuvinte şi
propoziţii simple, a anumitor tipuri de cuvinte precum termeni spaţiali (de situare în spaţiu),
sau fraze mai lungi.
5. Deficienţe de înţelegere şi / sau de producere a limbajului, dezvoltare ce împiedică
realizările academice sau profesionale, sau integrarea socială.
6. Eşecuri frecvent semnalate în reproducerea sunetelor adaptate dezvoltării mentale.
7. Bâlbâială repetată demonstrată prin alterarea fluenţei normale şi a paternurilor temporale de
limbaj.
8. Deficienţe, în producerea sunetelor sau în fluiditate, ce intervin sever în performanţele
şcolare sau profesionale, sau în integrarea socială.
9. Mutism selectiv, caracterizat printr-un eşec continuu în comunicare, în situaţii specifice (ex.
şcoală) însă fără probleme de comunicare în alte situaţii.
10. Retragere şi izolare socială din cadrul grupului de apartenenţă, grupul şcolar, sau cadrele
sociale în care individului i s-ar putea cere să comunice.
11. Panternuri recurente în manifestări agresive sau comportament negativ exteriorizat datorită
necesităţii de atenţie, în momentele apariţiei frustrărilor provocate de deficienţele de limbaj.
Obiective pe termen lung:

1. Atingerea obiectivelor de exprimare şi limbaj identificate în Planul Educaţional Individual
(PEI).
2. Îmbunătăţirea abilităţilor expresive şi receptive până la nivelul capacităţilor.
104
3. Atingerea nivelului de stăpânire a sunetelor de vorbire, apropiat vârstei şi dialectului.
4. Eliminarea bâlbâitului; vorbire fluentă cu un ritm normal pe o bază ordonată, consecventă.
5. Conştientizarea şi acceptarea deficienţelor de vorbire/limbaj pentru o participare
consecventă în discuţiile din cadrul grupului de apartenenţă, al şcolii sau cadrelor sociale.
6. Formarea unor expectanţe reale referitoare la abilităţile de comunicare/limbaj ale copilului
în rândul părinţilor.
7. Rezolvarea problemei nucleu care conduce la apariţia mutismului selectiv, astfel încât
clientul să se poate exprima fluent în toate situaţiile sociale.
8. Eliminarea paternurilor de manifestări agresive sau comportament negativ, exteriorizat
datorită necesităţii de atenţie, în momentele apariţiei frustrărilor provocate de deficienţele de
vorbire/limbaj.

1. Evaluarea vorbirii/limbajului pentru a determina acceptarea educaţiei speciale. (1,6)
2. Evaluarea din punct de vedere psihoeducaţional. (2,6)
3. Testarea psihologică. (3,6)
4. Examinarea neuropsihologică. (4,6)
5. Coroborarea cu consultaţia / examinarea medicală. (1,5,6)
6. Încetarea verbalizării negaţiei, din cadrul familiei, referitoare la deficienţa clientului.
(6,7,11,12)
7. Acceptarea recomandărilor făcute de o echipă multidisciplinară din cadrul şcolii referitoare
la intervenţiile asupra limbajului sau asupra educaţiei. (6,7,8)
8. Acceptarea verbală a serviciilor educaţionale speciale pentru a interveni asupra deficienţelor
de vorbire/limbaj. (6,7,8,12)
9. Acceptarea terapiei şi cooperării în cadrul recomandărilor sau intervenţiilor oferite de către
logoped. (6,7,8,9,12)
10. Implementarea unor metode de intervenţie de către părinţi, profesori şi logoped ce au ca
scop întărirea abilităţilor şi compensarea (diminuarea) deficienţelor. (6,7,9,11,12)
11. Menţinerea unei comunicări regulate între părinţi, profesori şi logoped. (7,8,9,11)
12. Lăudarea şi susţinerea pozitivă a clientului de către părinţi referitoare la dezvoltarea
abilităţilor de comunicare. (7,10,13,14,22)
13. Mărirea timpului petrecut, de către părinţi cu clientul, în activităţi care construiesc şi
facilitează dezvoltarea limbajului. (13,14)
105
14. Recunoaşterea şi acceptarea verbală din partea părinţilor, a aşteptărilor nereale sau a
presiunii excesive exercitate asupra clientului referitoare la dezvoltarea abilităţilor de
vorbire/limbaj. (15,16,17)
15. Conştientizarea şi recunoaşterea verbală din partea părinţilor, a tendinţei de a vorbi în
numele clientului în cadrele sociale. (7,18,19,20)
16. Încetarea manifestării paternurilor părinţilor, precum vorbirea în numele clientului în cadre
sociale la momente nepotrivite. (17,18,19,20)
17. Îmbunătăţirea sistemului de comunicare din cadrul familiei. (17,19,20)
18. Creşterea frecvenţei interacţiunilor sociale, în care clientul ia iniţiativa sau susţine
conversaţia. (19,23,24,25)
19. Creşterea frecvenţei declaraţiilor pozitive referitoare la activităţile din cadrul grupului de
apartenenţă precum şi a performanţelor şcolare. (21,22,24,25)
20. Scăderea frecvenţei şi gravităţii manifestărilor agresive sau a comportamentelor negative,
exteriorizate datorită necesităţii de atenţie, în momentele apariţiei frustrărilor provocate de
deficienţele de vorbire/limbaj. (26,27)
21. Reducerea gravităţii şi frecvenţei discontinuităţii în vorbire. (?) (28,29)
22. Completarea cu un program sistematic de desensibilizare pentru a reduce ritmul vorbirii şi a
controla bâlbâiala. (28,29)
23. Verbalizarea şi înţelegerea modului în care mutismul selectiv este asociat cu pierderi din
trecut, traume sau persecutări. (30,31,32)
24. Identificarea verbală a dinamicii sau conflictelor din sistemul familial care contribuie la
mutismul selectiv. (30,32)
25. Urmarea tratamentului medical prescris de către medic. (3,33)
1. Îndrumarea clientului pentru o evaluare logopedică în vederea determinării prezenţei unei
deficienţe, precum şi a acceptării sale pentru serviciile unei educaţii speciale.
2. Programarea unei evaluări psihoeducaţionale care să ateste abilităţile intelectuale şi să
excludă prezenţa altor posibile deficienţe.
3. Programarea unei testări psihologice pentru a determina dacă există factori emoţionali sau
ADHD (Attention-Deficit Hyperactivity Disorder) care intervin în dezvoltarea
vorbirii/limbajului a clientului.
4. Programarea la evaluare neurologică sau neuropsihologică pentru a exclude posibila
prezenţă a unor factori organici, care ar putea contribui la deficienţele clientului.
106
5. Trimiterea clientului la un examen medical pentru a exclude cauze medicale ce ar putea
interveni în dezvoltarea vorbirii/limbajului.
6. Asistarea la o întâlnire PEI alături de părinţi, profesori şi logoped pentru a determina
acceptarea clientului la serviciile educaţionale speciale, proiectarea intervenţiilor
educaţionale, stabilirea obiectivelor şi delimitarea problemelor emoţionale ce trebuie tratate
prin consiliere.
7. Consultarea cu părinţii clientului, profesorii săi şi logopedul asupra proiectării unei strategii
de intervenţie efective, care să consolideze punctele forte şi să compenseze deficienţele sale.
8. Îndrumarea clientului către un logoped privat pentru asistenţă suplimentară în vederea
îmbunătăţirii abilităţilor de comunicare/limbaj.
9. Încurajarea părinţilor în meţinerea unei comunicări regulate cu profesorii şi cu logopedul
pentru facilitarea dezvoltării vorbirii/limbajului clientului.
10. Îndrumarea părinţilor în direcţia laudei frecvente şi a reîntăririi pozitive a dezvoltării
clientului.
11. Educarea părinţilor asupra semnelor şi simptomelor specifice deficenţelor de vorbire/limbaj.
12. Provocarea recunoaşterii de către părinţi a deficienţelor clientului, astfel încât aceştia să
coopereze referitor la situaţia actuală şi intervenţiile ce urmează să fie făcute asupra lui.
13. Repartizarea unor teme zilnice, în care clientul să citească părinţilor şi apoi să povestească
cele citite, în vederea dezvoltării vocabularului.
14. Trasarea de directive clientului şi familiei sale pentru ieşiri săptămânale, şi solicitarea de a-şi
împărtăşi gândurile şi sentimentele referitoare la ieşire în vederea dezvoltării abilităţilor de
înţelegere şi producere a limbajului.
15. Confruntarea şi provocarea părinţilor referitor la exercitarea unei presiuni excesive şi
irealiste asupra clientului de a ”vorbi corect”
16. Asistarea părinţilor în vederea însuşii unor aşteptări realiste referitoare la dezvoltarea
vorbirii/limbajului clientului.
17. Observarea interacţiunilor părinte – copil pentru a evalua în ce măsura paternurile de
comunicare familială afectează dezvoltara clientului.
18. Explorarea interacţiunilor părinte – copil pentru a determina dacă, părinţii vorbesc sau
umplu adesea pauzele pentru client, încercând astfel să îl protejeze de sentimente de
anxietate sau nesiguranţă referitoare la limbajul său.
19. Încurajarea părinţilor în direcţia permiterii clientului să ia iniţiativă mai des în demararea
sau susţinerea conversaţiilor.
107
20. Predarea unor tehnici de comunicare efective (ex.: ascultarea activă, reflectarea
sentimentelor, enunţuri la pers.I) în cadrul sesiunilor de terapie a familiei în vederea
facilitării dezvoltării clientului.
21. Asistarea clientului şi părinţilor în diercţia dezvoltării, înţelegerii şi acceptării referitoare la
limitarea deficienţei de vorbire/limbaj.
22. Întărirea atingerii obiectivului clientului prin terapie.
23. Confruntarea blândă a paternurilor clientului de a se retrage din cadre sociale pentru a evita
astfel experienţa anxietăţii datorată problemelor de comunicare.
24. Repartizarea sarcinii clientului de a contribui zilnic cu un comentariu în faţa clasei,
întărindu-i astfel încrederea de a vorbi în faţa altor persoane.
25. Repartizarea sarcinii clientului de a împărţi jucării sau obiecte în timpul jocului ”arată şi
povesteşte” pentru a-i dezvolta astfel abilităţile de comunicare expresivă.
26. Familiarizarea(învăţarea) clientului cu mecanisme de întărire pozitivă (ex. tehnici de
relaxare, auto-sugestia, refacere cognitivă) pe care le poate utiliza în întâmpinarea
frustrarilor la apariţia problemelor de vorbire/limbaj.
27. Familiarizarea(învăţarea) clientului cu strategii de auto-control (ex.: refacere cognitivă,
auto-sugestia, ”stai, priveşte, ascultă şi gândeşte”) pentru a inhiba impulsul de a se manifesta
cand întâmpină frustrări referitoare la problemele de comunicare.
28. Proiectarea şi implementarea unui program sistematic de desensibilizare, în care este utilizat
un metronom care este retras gradual, pentru a reduce ritmul vorbirii clientului şi a controla
bâlbâiala.
29. Predarea clientului a unor tehnici efective de reducere a anxietăţii(relaxare, auto-sugestia,
refacere cognitivă) pentru a reduce anxietatea anticipativă în situaţii sociale şi pentru
controlul bâlbâielii.
30. Explorarea trecutului clientului referitoare la pierderile, traumele sau persecutările care pot
contribui la apariţia mutismului selectiv.
31. Utilizarea unei sesiuni individuale de terapie prin joc pentru a ajuta clintul să-şi exprime
sentimentele referitoare la pierderi, traume sau persecutări din trecut.
32. Evaluarea dinamicii familiei ce contribuie la refuzul clientului de a vorbi în anumite situaţii.
33. Programarea unei evaluări medicale dacă s-a determinat faptul că o problemă emoţională
şi/sau ADHD interferează cu dezvoltarea vorbirii/limbajului.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
108
Sugestii de diagnosticare:
Axa I:
315.31 Deficienţe expresive de limbaj
315.32 Deficienţe mixte, expresive – receptive, de limbaj
315.39 Deficienţe fonologice
307.0 Bâlbâială
307.9 Deficienţe de comunicare NOS
313.23 Mutism selectiv
309.21 Deficienţa anxietăţii de separare
300.23 Fobie socială
Axa II:
317. Retardare mintală uşoară
V62.89 Borderline Intellectual Functioning
799.9 Diagnostic Amânat
799.10 V71.09 Fără Diagnostic
109

Psihoterp

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Psihoterp

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

1. Stima de sine ..............................................................................1

1. Incapacitatea acceptării complimentelor.

2. Verbalizarea remarcilor negative despre sine; imaginea unei persoane neatractive,

3. Refuzul contactului cu adulţii sau prietenii.

4. Căutarea excesivă de a plăcea sau sau de a atrage atenţia şi de a fi lăudat /

5. Neputinţa identificării sau acceptării caracteristicilor pozitive sau a propriilor

6. Frica de respingere de către ceilalţi, mai ales în cadrul grupului de prieteni.

7. Reacţii negative denătând căutarea captării atenţiei celor din jur.

Obiective pe termen lung

1. Creşterea încrederii în sine.

2. Continuarea construirii unei imagini de sine pozitive.

3. Demonstrarea imbunătăţirii imaginii de sine prin acceptarea complimentelor,

4. Menţinerea încrederii că el / ea poate fi iubit(ă) de către cei din jur şi capabil(ă).

1. .Verbalizarea conştiinţei crescânde în faţa remarcilor negative despre sine.

2. Tendinţa de reducere a frecvenţei apariţiei remarcilor descriptive negative.

3. Tendinţa de reducere a verbalizării fricii de respingere conlucrate cu creşterea

4. Identificarea propriilor părţi pozitive şi a îndemânărilor.

5. Dezvoltarea abilităţilor de identificare şi manifestare a sentimentelor.

6. Creşterea frecvenţei contactului vizual direct cu interlocutorul.

7. Identificarea rezultatelor pozitive ce ar putea îmbunătăţi imaginea de sine.

8. Dezvoltarea abilităţii de a identifica şi enunţa verbal propriile nevoi.

9. Recunoaşterea verbală sau în scris a câştigurilor colaterale unor comportamente

10. Asumarea responsabilităţii pentru activităţile zilnice de autoîngrijire specifice

12. Recunoaşterea pozitivă şi acceptarea verbală a laudei şi complimentelor.

13. Dezvoltarea unor mesaje autoreflexive pozitive în încercarea de a creşte

17. Creşterea frecvenţei de a vorbi cu încredere în diferite situaţii sociale.

1. Confruntarea şi redirecţionarea remarcilor negative despre sine ale clientului.

2. Asistarea clientului în a deveni conştient de felul în care îşi exprimă sentimentele

3. Probarea interacţiunii dintre client şi părinţii acestuia în timpul şedinţelor cu

4. Referinţa către un grup cu grad mare de aprecieri pozitive.

5. Cerrea adresată clientului de a face o afirmaţie pozitivă despre sine în fiecare zi şi

6. Direcţionarea clientului către construirea unor enunţuri autoreflexive pozitive ca

7. Alcătuirea împreună cu clientul a unei liste de afirmaţii pe care ar putea să o

8. Reluarea în mod verbal a folosirii enunţurilor pozitive proprii clientului.

9. Ajutorul acordat clientului în stabilirea de contacte vizuale cu interlocutorul.

10. Direcţionarea clientului către stabilirea contactului vizual în timpul discuţiilor cu

13. Educarea clientului în vederea identificării sentimentelor de bază.

15. Folosirea jocurilor de rol şi repetiţiilor comportamentale pentru îmbunătăţirea

16. Asistarea clientului în dezvoltarea capacităţii de identificare şi verbalizare a

18. Folosirea povestirilor terapeutice în scopul identificării sentimentelor şi nevoilor

19. Folosirea tehnicii de programare neurolingvistică sau a unor metode de

20. Asistarea în vederea reducerii fricii de respingere.

21. Asistarea clientului şi familiei în identificara şi implementarea responsabilităţilor

22. Discutarea şi interpretarea incidentelor de abuz (emoţional, fizic sau sexual) ,

23. Asistarea clientului în recunoaşterea părerilor distorsionate, negative despre

25. Direcţionarea părinţilor spre cursuri de specialitate; discutarea aplicării unor

26. Asistarea în alcătuirea şi implementarea de către părinţi a modalităţilor specifice

27. Direcţionarea părinţilor către implicarea clientului în activităţi de construire

Sugestii pentru diagnostic

1. Deficit de atenţie / Sindromul hiperactvităţii / Tipul predominant hiperactiv – impulsiv

23. Fobie socială

266.xx Sindromul depresiei acute

21. Anxietate în cazul divorţului

V61.21 Abuzul fizic al copilului, 996.54 Victima

V61.21 Abuzul sexual al copilului 995.53 Victima

90. Dependenţa de alcool

30. Dependenţa de canabis

317. Retardare mintală minoră

V62.89 Funcţionare intelectuală minoră / la limită

V71.09 Fără diagnostic

2. Masterand OLTEANU (LUNGOCIU) MONICA

DISFUNCTIILE SOMNULUI - INSOMNIE