Ce este hotelierul?

«Hotelierul trebuie să fie un diplomat, un democrat, un acrobat şi …”o ştergătoare la

uşă”. El trebuie să aibă uşurinţa de a se înreţine cu prim-miniştri, regi ai industriei, hoţi de
buzunare, cartofori, agenţi de pariuri, piraţi, filantropi şi mironosiţe. El trebuie să fie de ambele
părţi ale arenei politice şi să fie în stare să nu se implice în aceasta.
El trebuie să fie sau să fi fost: jucător de fotbal, golf, popice, tenis, crichet, aruncător la
ţintă, navigator, crescător de porumbei, pilot de curse sau lingvist, sau la fel de bine să aibă
cunoştinţe despre orice alt sport ce implică: zaruri, cărţi, curse de cai sau biliard. Având uneori de
rezolvat certuri sau dispute, trebuie să fie calificat boxer, luptător, halterofil, alergător şi
pacificator.
El trebuie să arate întotdeauna impecabil atunci când se află la masă cu domnii şi
doamnele, la fel şi cu bancheri, grandomani, cabotini, comis-voiajori şi repezentanţi de firme,
chiar dacă tocmai a adus împăcarea între doi, patru, şase sau mai mulţi dintre “stăpânii”
menţionaţi mai înainte.
Pentru a avea succes trebuie să păstreze “casa” plină, depozitele pline, clienţii satisfăcuţi,
iar el să nu-şi facă … plinul. Trebuie să aibă lucrători curaţi, cinstiţi, promţi şi isteţi care să fie
buni matematicieni, tehnicieni, întotdeauna de partea şefului, de partea clientului şi la distanţă de
ispita … barului.
În concluzie: hotelierul trebuie să fie în afară, înăuntru, pe tuşă, glorificat, sanctificat,
crucificat, “cu ochii în patru” – un tip cu temperament echilibrat. »1

1
Text publicat de Rogojeanu Ion în “Hotel”, nr. 1/1992-1993.