Disertatie Corectat 6 Iulie

Graiul comunei Josenii Bârgăului
Cuprins
Capitolul I. Aspecte generale
1. Scurt istoric............................................................................... 3
2. Aşezarea geografică.................................................................. 7
3. Populaţia .................................................................................. 8
4. Ocupaţia ................................................................................... 10
5. Religia ....................................................................................... 13
6. Şcoala ....................................................................................... 14
Capitolul II. Particularităţi lingvistice
A. FONETICA ............................................................................................. 17
1. Vocalismul ................................................................................ 17
2. Diftongii .................................................................................... 20
3. Consonantismul ........................................................................ 22
4. Accidente fonetice .................................................................... 28
B. MORFOLOGIA
1.Substantivul............................................................................... 30
2.Articolul ..................................................................................... 33
3.Adjectivul .................................................................................. 34
4.Pronumele ................................................................................. 34
C. LEXICUL
1. Formarea cuvintelor ................................................................. 39
2. Straturi lexicale ......................................................................... 41
Glosar de termeni regionali ..................................................................... 42

1
Bibliografie .............................................................................................. 53
2
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE
1. SCURT ISTORIC
Ceea ce numesc mândru şi oarecum orgolios „Ţara Bârgăului”

este o vale unică în felul ei, pe lângă care se înşiruie, ca mărgelele, mai
multe sate care au elemente comune dar şi particularităţi. Este
cunoscută ca Valea Bârgăului, sau Valea Bârgaielor. Corectă este
folosirea singularului, pentru că este o singură Vale a Bârgăului cu mai
multe localităţi. Numele de „Ţara Bârgăului” îl datorăm istoricului
Vasile Netea, care legat de judeţul Bistriţa-Năsăud şi participând la
ediţia a Xll-a a Simpozionului Cultural organizat la Prundu Bârgăului
(1983), a vorbit frumos, a evocat şi a scris despre această zonă,
pornind de la posibilele comparaţii cu alte „ţări” 1. Pentru frumuseţea
aprecierilor, redau textul pe care l-a publicat la timpul respectiv în
ziarul „Răsunetul”: „O astfel de ţară, cit un specific al ei, cu anumite tradiţii
ale ei, cu captivante aspecte pitoreşti, cu ţărani desprinşi parcă dintr-o mare
frescă dacică, se află şi în răsăritul Ardealului - Ţara Bârgăului - alcătuită şi ea
numai din câteva sate, aşezate la poalele Munţilor Bârgăului străjuiţi de
vârful Heniu şi al Munţilor CălimaSia şi Ţara Oaşului şi ca Ţara Haţegului sau a
Bârseipentru a aminti numai câteva din ţările Ardealului. Ţara Bârgăului, are
prin arhitectura caselor şi porturilor sale populare, o originalitate şi o
notorietate cunoscute peste toate cuprinsurile româneşti... Umil din cele mai
pitoreşti drumuri din ţară este cel care trece de-a lungul Văii Bârgăului, de la
1
Titus Wachsmann–Hogiu, op. cit. p. 13.
3
Bistriţa la Valea Dornei şi Colibiţa. Pe parcursul său străbătând ţara vezi

minunatele sate bârgăuane, ...Drumul urcă hai-hui descriind largi meandre şi
serpentine”.
În legătură cu originea cuvântului „Bârgău”, există două puncte de
vedere diferite, care ascund acelaşi sens.
Profesorul Nicolae Drăgan spune că în limba slavă „bârgău” =
fundătură, văgăună, avându-se în vedere că şi alte toponime locale provin
din slavă (Bistriţa, Miroslav)2 profesorul Titus Wachsmann - Hogiu crede că
termenul vine din limba germană. Oraşul săsesc Bistriţa are o atestare
documentară mai veche decât Bârgău. Domnia lui crede că saşii au dat
numele văii pornind de la berg = munte sau din derivate ale acestuia. Verbul
berger = a ascunde, a tăinui, a se pune la adăpost, ceea ce ar fi putut
însemna pentru saşii bistriţeni „locul unde se pune ceva la adăpost, unde se
poate ascundecineva”. Verbul „bergen” are forma de imperfect barg, formă
foarte apropiată de Bârg sau Bârgău. Este posibil să fie şi de la bergan = la
deal, în sus. în timp, litera N din cuvântul bergan devine U şi astfel se ajunge
la cuvântul Bârgău, care poate însemna şi ascunzătoare, dar şi la deal, în sus
raportat la poziţia Bistriţei3.
Teritoriile transilvane erau după cucerirea maghiară, teritorii ale
Majestăţii Sale regelui Ungariei, care au şi adus pe saşi ca „oaspeţi” şi le-a
dăruit pământuri pe care să le lucreze, să le apere, şi de la care să primească
impozite.
Locuitorii se numesc „bârgăuani”. Unii spun borgoveni sau bărgoveni
dar nu este corect. Cele mai multe sate de pe Vale sunt foarte apropiate,
aproape unite, de aceea unii mai hâtri numesc zona „Satele Unite ale
2
Nicolae Drăganu – Toponime şi istorie, Cluj, 1928, p.143.
3
Titus Wachsmann–Hogiu, op.cit. p. 14-15.
4
Bârgăului“4. Pentru simplificarea exprimării voi folosi numele scurt al fiecărei

localităţi, nume neînsoţit de termenul bârgău: Rus, Joseni, Mijloceni, Suseni,
Prund, Tiha, Mureşeni, Bistricioara.
Cercetările arheologice atestă urme ale vieţuirii umane încă din
neolitic, epoca bronzului şi epoca fierului. Au fost descoperite topoare de
patra la Mureşeni şi la Prund, precum şi fragmente de ceramică neagră şi
roşie la Rus. Unii istorici afirmă că locuitorii acestei zone au făcut parte din
statul dac al lui Burebista şi din Regatul lui Decebal dar nu şi din provincia
romana, ei trăind ca daci liberi.
Primele atestări documentare despre Valea Bârgăului datează din anii
1311, 1317 şi 1328, ele făcând referiri la Bârgău - cu numele Borgo - care în
urma unei împărţiri de proprietate făcute de către o comisie de funcţionari ai
comitatelor Dăbâca şi Szolnoc, din 1336 a intrat în domeniu feudal in
proprietatea unor familii de nobili în două părţi: Bârgăul de Jos şi Bârgăul de
Sus, care în 1506 a fost cumpărată pentru suma de 600 de florini de aur de
către saşii din oraşul Bistriţa5.
Din anul 1529 intră în stăpânirea Moldovei odată cu Cetatea Bistriţei,
pe care le-a primit Petru Rareş în schimbul ajutorului oferit de către acesta
voievodului Transilvaniei, Ioan Zapolya6.
În anul 1552 familia nobilului Bethlen revine ca proprietar al Bârgăului
şi îşi menţine drepturile până în 1783.
Anul 1783 reprezintă o dată foarte importantă în istoria Bârgăului.
Atunci, în baza unei conscripţii militare, din dispoziţia împăratului Iosif al
II-lea, domeniul Borgo a fost răscumpărat din proprietatea familiei Bethlen
4
Ibidem, p. 15.
5
Nicolae Drăganu – op. cit., p. 143.
6
Titus Wachsmann–Hogiu, op.cit., p. 17.
5
pentru suma de 700.000 de florini şi încorporat Regimentului al II-lea de

graniţă de la Năsăud, iar locuitorii au fost eliberaţi din starea de iobăgie.
Militarizarea a adus schimbări profunde în societatea bârgăuană. Bărbaţii au
devenit grăniceri şi faceau instrucţie pentru serviciul de frontieră şi li s-a
impus o disciplină severă. Ei nu stăteau permanent sub arme ci numai în
anumite situaţii: exerciţii, instrucţie, gardă, cordon de graniţă, paza
transporturilor etc. ca grăniceri ei aveau puşca acasă şi când erau convocaţi
se prezentau de îndată la centrul stabilit, care era la Prund, ca sediu al
Companiei. Instrucţia se făcea în zonă cât şi în alte părţi ale regimentelor
grănicereşti7 au fost desfiinţate iar comunele au început să se administreze
liber în conformitate cu interesele proprii, implicându-se în numeroase
acţiuni cu scopul emancipării naţionale.
Cu ocazia Războiului de Independenţă din 1877-1878 bârgăuanii şi-au
arătat sprijinul faţă de fraţii lor de peste Carpaţi prin intremediul
„Subcomitetului damelor române” din Prundu Bârgăului, care au adunat
bunuri de îmbrăcăminte pentru soldaţi 8 . În primul Război Mondial,
bârgăuanii şi-au dat jertfa de sânge. Un număr de 378 de militari înrolaţi în
armata austro-ungară au murit în Italia, Serbia, Ungaria sau în lagărele
ruseşti şi alţi 60 au fost împuşcaţi şi aruncaţi într-o groapă comună pe
muntelfen. Gumintirea eroilor din primul Război Mondial şi care au luptat
pentru unire, s-a ridicat la Prund în anul 1935 „Monumentul unirii”. Pe el
scria „cinste vouă celor ce ne-aţi dat unirea”. Monumentul a fost însă distrus
de hortyşti în anul 19409.
7
Pentru detalii vezi Virgil Şotropa, „Militarizarea Văii Bârgăului”, în „Arhiva Someşană”, Năsăud, 1929, p.
1-30
8
Lazăr Uredu, „Solidaritatea românilor din nord-estul Transilvaniei în Războiul pentru Indepenedenţă”, îm
Muzeul Naţional, IV, Bucureşti, 1977, p. 408
9
Titus Wachsmann–Hogiu, op.cit p. 58
6
Al doilea Război Mondial a adus numeroase jertfe şi sacrificii pentru

bârgăuani; 183 militari au căzut în lupte, Bârgăul a avut de suferit inchiziţii,
maltratări, distrugeri materiale.
Tuturor eroilor din cele două Războaie Mondiale, Asociaţia Veteranilor
de Război în colaborare cu primăria din Prund şi cu diferite contribuţii
băneşti, li s-a ridicat un monument exact în centrul Prundului, în grădina
Bisericii. Pe monument scrie: Glorie eroilor neamului10.
2. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ
Valea Bârgăului este aşeazată pe cursul mijlociu şi superior al râului
Bistriţa ardeleanăşi afluentului său, Bîrgău, având în cardrul judeţului o
pozitie central estică. Pornindin orasul Bistriţaîn sus (bergan) spre munte
(Berg, devenint Barg - ascunzătoare, adăpost) pe o suprafaţă netedă,
aproape o camie numită "Sasu Iadului" pe care este aşezată comuna Livezile
şi continuarea sa până la Rus, valea se tot îngustează. Şoseaua şi linia ferată
se alătură pe unde pot, râului. Acestea rămân jos, iar pe margine se înalţă tot
mai multe podereie, dealuri şi apoi munţii spre care pasul şi drumul aspiră
pentru a-i traversa spre est, acolo unde se deschide "Ţara Dornelor" şi apoi
Obcinele Moldovei.
În N-V, Valea Bârgăului este străjuită de Munţii Bârgăului care au un
relief complex, caracterizat prin prezenta masivelor vulcanice dominate de
Heniul Mare (1611 m) , Mogoaşa (Oala, Miroslava 1605), Casarul (1591 m ),
Măguriţa (1582) şi a muntilor sedimentari cu aspect de platou usor ondulat
cu înalţimi în jur de 1000m. Despre Heniu oamenii spun ca ar avea goluri
10
Ibidem, p. 21
7
subterane, căîn unele locuri aceste goluri pot fi sesizate prin bătaia cu
piciorul în sol.
Partea estică a muntilor Bârgăului, denumita "Podisul Zambroaia"
apare ca un platou structural cu o altitudine de circa 1400m.
Mai spre S, Valea Bârgăului este străjuit de Munţii Călimani, care este
cel mai înalt masiv vulcanic din ţară. Prin creasta lor principală Călimanii
reprezintă linia de demarcaţie dintre patru judete: Bistriţa-Năsăud, Suceava,
Harghita, Mureş, şi în parte a Văii Bârgăului, din Munţii Călimani se includ
Poaiana Tomii (1469), Dealul Cofii, Bistriciorul, Struniorul, Viişoara, Buba,
Terha.
În frumoasa valea a Bârgăului, comuna Joseni cuprinde următoarele
sate: Rusu Bârgăului, Josenii-Bârgăului, Strâmba, Mijlocenii- Bârgăului
3. POPULAŢIA
În decursul timpului pe Valea Bârgăului, românii au fost întotdeauna
majoritari. Din conscripţiile efectuate în diverse perioade s-a observat
prezenţa unui număr restrâns de ţigani, al căror număr, în ultimul timp este
în continuă creştere, precum şi „intruşi” maghiari, germani, evrei, italieni.
Conscripţia din 1750 arată următoarea situaţie populaţională în localităţile
constituite şi în grupurile de case (cătune): Rus 534 suflete, Joseni 705,
Mijloceni 455, Suseni 670, Tiha 717, Mureşeni 314, Bistricioara 595. În total
în aşezările de pe Valea Bârgăului trăiau, conform acelui recesamant (1783)
s-a mai făcut o conscripţie prin care s-a întocmit un Regisatru sau Urbaniu
privind suprafaţa de pământ de care dispunea fiecare familie. Un exemplar
din acest Urbaniu se află în fondul documentar al Bibliotecii Universitare din
Cluj.
8
Toate numele de familie româneşti erau transcrise în formă maghiară.

Astfel, Gâţa = Gitza, Nistor = Nysztor, Cotu = Kotul, Colniţă = Kolnitze,
Gheorghe = Gyorgy, Trişcă = Triska. Cu siguranţă aceşti oameni erau români.
Cum Ardealul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, conscripţiile au fost
efectuate de către funcţionari unguri care au grafiat ungureşte toate numele
care se puteau.
După 1784, anul încorporării în regimentul grăniceresc, Valea
Bârgăului se sistematizează şi se organizează, populaţia intrând pe o nouă
direcţie, mai civilizată, de vreme ce s-a reconstruit drumul, s-au
împroprietărit ţăranii, s-au făcut şcoli cu predare în limba română. După acea
dată au pătruns mai mult în zonă şi oameni de alte etnii şi de alte confesiuni,
traiul paşnic în comun devenind calea dezvoltării şi evoluţiei”11.
La 1 ianuarie 2002 pe baza ultimului recensământ rezultă pe Valea
Bârgăului următoarea situaţie demografică12:
Comuna Nr. gospodari Total populație Rromi
Joseni 1 598 5022 380

Prund 2 166 6 408 18
Tiha 1 850 6 420 300
Bistriţa Bârgăului 1734 4 623 6
TOTAL 7 348 23 807 704
11
Pompei Borca, „Populaţia Văii Bârgăului în conscripţii şi recensăminte” (lucrare în ms. ), 1975
12
9
4. OCUPAŢIA
În situaţia istorică de la sfârşitul secolului al XVIII-lea cuprinderea

localităţilor de pe Valea Bârgăului, în regimentul de graniţă a constituit o
situaţie favorabilă dezvoltării economice.
Bârgăuanii erau în primul rând crescători de animale dar practicau şi
exploatarea şi vânzarea lemnului din pădurile proprii. Faptul că au scăpat de
iobăgie a determinat o dezvoltare a gospodăriei ţărăneşti, o înflorire a
satelor, apariţia unor meşteşuguri noi şi a unor ocupaţii de tip industrial.
În 1768 s-a înfiinţat o moară de hârtie, devenită ulterior fabrică de
hârtie, despre care se spune că ar fi poate prima din ţară13.
Începând cu secolul al XlX-lea Valea Bârgăului începe să intre în
circuitul de valori a imperiului, facându-şi prezenţa atât economic, cât şi
politic şi cultural. Sunt înfiinţate două fabrici de cherestea la Suseni şi
Bistricioara.
Din punct de vedere economic creşterea animalelor, valorificarea
lemnului şi cultivarea unor produse agricole constituie sursa principală de
existenţă, de venituri şi de prosperitate.
Între ocupaţiile cele mai vechi se vorbeşte şi despre minerit. în zona
Colbu ar fi existat mine de aur, exploatat de pe vremea românilor.
Din vechime se spune că bărbaţii din Bârgău sunt păcurari („ciobani la
oi”) sau „trag în butin”, adică se ocupă de exploatarea lemnului. După
desfiinţarea Regimentului de graniţă (1851) locuitorii încep să-şi instaleze
pentru prelucrarea primară a lemnului, realizând scânduri, poşte, leţuri atât
pentru folosinţa proprie, transportand acest material în satele unde nu
existau păduri, ajungând chiar şi în oraşele Beclean, Cluj, Dej.
13
Valeriu Şotropa, „Districtul grăniceresc năsăudean”
10
După 1886 s-au construit fabrici pentru prelucrarea lemnului la

Bistricioara, iar mai târziu la Suseni (1921), fabrici care au trecut prin diferite
etape de dezvoltare sau de întrerupere a activităţii prin incendieri14.
Bârgăuanii au fost crescători de animale: oi, vaci, boi, cai, porci, capre,
păsări de curte. Cel mai mult se ocupau cu oieritul. Ciobanii se numeau
păcurari. Mergeau primăvara cu oile pe munţi şi se întorceau toamna la 14
octombrie. Între culturile agricole din totdeauna găsim cartoful, porumbul,
orzul, grâul, ovăzul, cânepa, precum şi diverse specii de legume.
Merită să evidenţiem şi preocupările multor gospodari din toate satele
pentru creşterea albinelor.
La Joseni şi Suseni oamenii au amenajat livezi cu meri, pruni, peri, şi
alte specii de pomii fructiferi, grădini şi livezi care aduc atât necesarul pentru
consum, cât şi surplusul pentru comerţ sau pentru producerea unui foarte
apreciat tip de băutură alcoolică tare (între 50-55°), numită „ţuica de
Bârgău” - sau cum spun localnicii - jinars. între meşteşugurile tradiţionale
prin care bârgăuanii au ajuns la performanţe artistice, merită să menţionăm:
• Construcţia de case. în special din lemn dar şi din piatră.
• Olăritul, în special la Joseni şi Mijloceni. Ultimele ateliere fiind
cele ale meşterilor Gâţa Ştefan şi Gănău Ştefan.
• Cusutul si tesutul costumelor populare, a covoarelor, a
cergilor, a cindeilor, a feţelor de masă, a traistelor şi al altor
accesorii de îmbrăcăminte. Numărul femeilor care aveau războaie
de ţesut (numite stative) şi care se ocupau de acest meşteşug a
fost foarte mare în fiecare localitate. Materialele folosite erau
cânepa, obţinută din producţie proprie şi lâna.
14
11
• Cojocăritul. constând atât în prelucrarea pieilor de oaie, cât şi

în confecţionarea de cojoace, pieptare, curele pentru bărbaţi,
căciuli.
Cu produsele acestea artizanale populare mulţi crescători au participat
la diverse expoziţii locale, judeţene, naţionale şi internaţionale primind
binemeritate aprecieîii. fiecare localitate s-au construit mori pentru
măcinarea cerealelor, cele specifice fiind la Iad, Joseni, Prund şi vâltori
pentru spălarea covoarelor15.
După instaurarea comunismului şi desfiinţarea proprietăţii private,
Valea Bârgăului nu a putut fi colectivizată, deşi s-au făcut încercări. Oamenii
au refuzat acest proces, s-au angajat la întreprinderile şi atelierele socialiste
existente sau nou înfiinţate, dar nu au cedat pământurile, aşa limitate şi
puţin productive cum erau.
S-au introdus cotele obligatorii. Fiecare gospodărie era impusă, pe
lângă dările obişnuite, cu diferite cantităţi din toate tipurile de produse
agricole: porumb, grâu, cartofi, lapte, carne, fructe.
Aşa cum am mai spus, cu toate că erau angajaţi oamenii îşi continuau
preocupările şi meseriile vechi. A apărut şi o meserie nouă: confecţionarea
unor elemente de mobilier, în special canapele şi fotolii, cu care bârgăuanii,
de câţiva ani de zile împânzesc ţara, ajungând până la marginile ei. Aceşti
producători se numesc „canapelişti”. Primii care au început au fost cei din
Joseni, de la care „s-au molipsit” foarte mulţi de pe întreaga vale. Aceasta a
adus şi mai aduce încă frumoase venituri.
15
Ibidem, op.cit p.50-54
12
5. RELIGIA
În conscrierea din 1750 aşezările umane de pe Valea Bârgăului, aveau

biserici proprii, preoţi, cea mai mare parte aparţinând cultului creştin
ortodox.
După trecerea Transilvaniei sub stăpânire habsburgică, Curtea de la
Viena dorea să-şi impună dominaţia militară şi spirituală. De aceea a luat
măsuri de catolicizare a populaţiei ortodoxe. Procesul de unire cu Roma a
populaţiei române de credinţă ortodoxă a început printr-un ordin din 7
octombrie 1698. Locuitorii de pe Valea Someşului, Ilvelor, Mureşului au
acceptat trecerea la catolicism în speranţa îmbunătăţirii situaţiei lor sociale şi
materiale. Bineînţeles că au existat şi opoziţii, rezistenţă. Pe Valea Bârgăului,
primele biserici unite cu Roma au fost aşezările de la Bistriţa Bârgăului şi
Tiha. Poate şi de aceea pentru început sediul comandamentului militar a fost
la Tiha, urmând apoi construirea a două companii: a IlI-a şi a IV-a. Se ştie însă
că satele respective nou-formate aveau locuitori din această religie, la
Bistriţa Bârgăului construindu-se ulterior o Biserică Unită. Aşa se face că şi
astăzi în această localitate există două biserici, construite de o parte şi de
alta a şoselei, lângă primărie şi şcoală. în cele două localităţi au convieţuit
catolicii şi ortodocşii până în 1948 când regimul comunist a interzis Biserica
Unită, obligându-i pe toţi să treacă la Biserica Ortodoxă. După aproape 50 de
ani tineretul a început să uite ce s-a întâmplat, astfel că după 1989, când s-a
dorit revenirea la vechiul cult şi la retrocedarea vechilor biserici şi
proprietăţi, aici nu s-au ridicat probleme deosebite.Toate satele dispun de
Biserici bine gospodărite, administrate şi întreţinute, renovate, pictate şi cu
13
instalaţie de încălzire centrală. Cele mai multe sunt intens frecventate de

credincioşi şi au cor pe două sau pe patru voci.
La Piatra Fântânele s-a construit o frumoasă mănăstire, la care un
sprijin substanţial au adus şi bârgăuanii.
Cele mai mari sărbători realizate cu un ceremonial deosebit, sunt
marile praznice sacre: Naşterea Domnului, Bobotează, învierea, Rusaliile,
Sfânta Măria.
La Bobotează preotul şi toţi credincioşii ies la râu unde acesta sfinţeşte
apa şi toate vasele cu apă aduse de cei prezenţi. Preotul aruncă în apa rece a
râului crucea, şi un grup de tineri se aruncă pentru a o scoate. Pentru cel
care a reuşit este o mare onoare. în plus el primeşste banii care s-au adunat
din ziua respectivă la Liturghie. în ciuda frigului, nu se cunosc cazuri de
îmbolnăvire.
La Rusalii se scot Icoanele la cimitir. Se face o procesiune uriaşă de
oameni. Cei care au rămas acasă scot la poartă o masă pe care se află o cană
mare cu apă şi căni mai mici pentru ca cei însetaţi să-şi stâmpere setea.
Pe lângă aspectul profund religios este minunată şi revărsarea de
culori a portului popular pe care îl îmbracă multă lume cu această ocazie16.
6. ŞCOALA
Nu există informaţii sigure despre felul în care se pregăteau tinerii de

pe Valea Bârgăului, înainte de 1784, dar cu certitudine că preoţii, diecii sau
alte persoane îi instruiau.
16
Ibidem, op.cit, p.60-61
14
Dezvoltarea învăţământului este legată însă de construirea

Regimentului II de Graniţă Năsăudean. Conform Ordinaţiunilor date de
împărăteasa Maria Theresa în 1774 şi 1776, pe teritoriul regimentului, se
înfiinţează şcoli. Cele mai bune date despre această acţiune le găsim în
lucrarea „istoria şcoalelor năsăudene” a lui Virgil Şotropa şi Nicolae Drăgan,
care spune că „pe teritoriul regimentului grăniceresc năsăudean îndată după
1776 s-au înfiinţat şcoli triviale la Năsăud, Maieru, Monor, iar în 1786 încă
două la Zagra şi Borgo Prund, toate cu limba de predare română şi susţinute
din Fondul de provente al Regimentului pentru care habsburgii au dat
posibilitatea românilor să-şi deschidă şcoli este strâns legat de nevoile
graniţei şi a pregătirii grănicerilor. Se spera că aceştia având o pregătire mai
bună vor putea continua studiile la Gimnaziul militar de la Năsăud pentru a
pregăti subofiţeri. Unii tineri au reuşit să devină chiar ofiţeri17.
Denumirea de „şcoală trivială” este împrumutată din terminologia
şcolară a Evului Mediu, când studiul gramaticii, dialecticii şi retoricii formau
aşa numita „Trivium”. Prin analogie, şcolile populare înfiinţate de Maria
Theresa au fost numite „şcoli triviale” deoarece în ele se învăţau trei obiecte:
citirea, scrierea şi calcularea. Şcolile triviale aveau rolul de a rezolva
problema unui ciclu de trei clase de şcoli normale, după care se putea intra
direct în clasa a IV-a normală.
Începând din anul 1786 când s-a înfiinţat şcoala „trivială” din Prund,
s-a predat în limba română. Astfel, în clasa I se învăţau literele, cititul din
abecedar, socotitul cu numere simple, rugăciunile şi unele părţi mai uşoare
din micul catehism român şi german.
17
Virgil Şotropa şi Nicolae Drăganu, „Istoria şcoalelor năsăudene”, Năsăud, 1913, p. 72
15
În clasa a Il-a se adăugau: gramatica limbii germane, cititul cu litere

gotice şi latine, caligrafia şi socotitul cu cele patru operaţii fundamentale cu
numere întregi.
Învăţătorii primeau salariile din fondurile grănicereşti. întreţinerea
şcolilor se făceau tot din astfel de fonduri precum şi prin eforturile bisericeşti
şi ale comunităţii.
La fel ca în întreaga ţară şi învăţământul de pe Valea Bârgăului a
cunoscut transformări specifice: obligativitatea învăţământului de patru
clase, apoi a celui de şapte clase, generalizarea la 8 şi la 10.
Învăţământul de pe Valea Bârgăului a dat o bună pregătire tinerilor.
Cea mai mare parte a absolvenţilor claselor gimnaziale a continuat cursurile
liceale la Prund şi la alte şcoli din ţară: Bistriţa, Năsăud, Cluj.
16
CAPITOLUL II. PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
A. FONETICA
1. Vocalele
Vocala a
a accentuat
A accentuat etimologic se conservăîn formulele de Ind. şi Conj. prez. (pers. 1,

2, 3 si 6) şi Imper. (pers 2) ale verbului (a) blăstăma : blastăm, blăstămăm,
blastămă, blastămă!
În locul lui a accentuat din graiurile munteneşti şi din graiurile moldoveneşti

identifică la nivelul graiului:
- un ă în pluralul unor substantive: căs, găliț, pălmn', trăișt';
a neaccentuat
În poziţie protonică, a neaccentuat trece frecvent la ă:pătrar, băracă, bănat,

cănac
Vocala e
E este etimologic în paradigma verbelor a crepa (lat. crepare) şi a demica (

lat. de-micare), in beșîcă (lat vessica)
E accentuat
e....e se dechide: berbęșe, fet e, leze.
Trecerea lui e la e, înregistratăîn toata aria transcarpatină, este una dintre

caracteristicile fonetice cele mai evidente ale graiurilor de tip ardelenesc.
17
e neaccentuat
e neacctentuat se păstrează ca în limba veche în cuvântul beserică.
Vocala ă
Ă este vechi, reflex a unui a etimologic, în cuvintele năsîp (<bg.nasip), năcaz

(<sl.v. nakazu), părece (pat. paric(u)la), răgită 'ridiche' (lat. radic(u)la)
ă accentuat
Vocala ă se conservă: arătăr, bogău, ea se poate inchide la î : cătră.
ă neaccentuat
Ă medial aton poate trece la î: blastăm.
Deschiderea lui ă protonic poate fi identificata în contexte cu inventar

limitat: măcriş , mălin, mămică, tăticu.
Vocala o
O medial se poate închide la u: înconjur, măsur, fasule, tuma. Acelaşi

fenomen poate fi întâlnit şi în împrumuturi: jumalț, unde u i se substituie
maghiarului o (cf. magh. zomalc, zsomalc, zomanc)
o accentuat
Lui o din graiurile munteneşti şi din graiurile moldoveneşti de su îi corespund

un ă în cuvantul tăt, a cărui apariţie poate fi axplicată prin asimilare vocalică,
pornind de la forma de feminin toată sau totă.
o neaccentuat
18
În cuvantul profesor, o trece la ă, in opinia noastra tot ca rezultat al unei

influente gemane.
O final se închide la u în cuvântul acolu.
Vocala i
Se păstrează un i etimologic în cuvântul perină (<scr. perina), unde i nu s-a

sincopat.
În galbăn (lat. galbinus) ar putea fi vorba despre un i vechi, care se

velarizează. Prin analogie, avem şi gălbînare.
i accentuat
Nu există aspecte particulare, în afara celor comune cu i neaccentuat (

semnalate supra).
i neaccentuat
I poate evoluat la e: setesc, plejesc, iar acest e se extinde analogic şi la alte

forme ale verbului care nu prezintă structura fonetică i...e: plejim, am plejit.
Vocala î
Î este vechi in cuvintele cîne, pîne, mîne la care se adauga alaltamîne.
Verbele (a) îmbla (lat. ambulare), (a) înfla (lat. inflare), (a) împle(a), îmlat, o
împlt, împleîşi conservă fonetismul originar (î, rovenit dintr-un a, în poziţia
nazală sau dintr-un i urmat de un grup consonantic în care primul sunet este
o nazală - m sau n)
î accentuat
î trece la u în cuvântul împlunt
În stânca, lui î ii corespunde a

19
Accidentatl, î>i, ca în urîsos.
Î neaccentuat
Lui î îi ia locul un ă în pănzătură
Vocala u
U este etimologic în paradigma vebului a (se) desculţa (lat. disculciare), a

buigui(<magh. bolvogni): buiguie, buiguiesc, precum şi în substantivul
plumîna ( lat. pulmonem)
u accentuat
În cuvântul tulbure, u trece la î în urma unui proces de disimilare vocalică.
u neaccentuat
În paradigma verbului a căta, u cade ( printr-o etapă intermediară *caut, în

care hiatul s-a redus la diftong)
Deschiderea lui u protonic în bojor, şorub.
2. Diftongii
Diftongul ea
Ea se păstrează ca în limba veche în forma de Ind. Prez ( pers. 3 si 6) a

vorbului a crepa:creapă
Ea accentuat trece la (i)e, fenomen care trebuie pus în legătura cu

monoftongarea vechiului diftong ea...e la e, dar si cu evoluţia diftongului ia la
ie.
-la substantive feminine terminate în -ea: purse, ste
- în pronumele ie, me
20
- în articolul demonstrativ se
- în Inf. Verbelor de conjugarea a II-a: ave, be, vre.
Diftongul ia
Ia accentuat evoluează la (i)e : băietă, spărietă, tăiet, unceş.
Diftongul ie
Ie trece la ii în numele propriu masculin Iiron'im.
Diftongul ie este rezultatul contragerii hiatului ie: capcie, feştanie.
Diftongul oa
Diftongul oa se realizeaza ca (u)o, sunet care reprezintă o faza

intermediarăîn procesul monoftongării lui oa: două, nouă, plouă, poc.
Diftongul oa se monoftonghează la o: cosă, more, nopte, portă, socră, sore.
Diftongul ua
Diftongul ua se monoftonghează la o: luom.
21
3. CONSONANTISMUL
Oclusiva bilabială surdă p
Se africatizează la c: dupc, lupc, pcat, pcisor
Aşa cum se poate observă, graiul de pe valea bârgăului nu cunoaşte stadiul

final de palatizare, labială conservându-se alături de africată: captin, cept,
cipăiesc 'pipăit' , cizmătarit 'duşmănos', cuper 'piper'.
Oclusiva bilabială sonoră b
Contextul fonetic tipic pentru palatalizarea labialei b este b...iot, unde iotul
evoluează la oclusiva palatală g', care se africatizează:bgata, bgicas, colibg,
întrebg.
Nazala bilabială m
În rumpe (lat. rumpere) şi frîmge (lat. fimbria), m este etimologic.
Prin palatizarea bilabialei m precedând un iot, acesta din urmăevoluează la

palatala n': domn, mn'icut, mn'inos, mn'inun'e, mulţămn'ită. O excepţie în
ceea ce priveşte conservarea labialei este data de contextele fonetice în care
m se aflăîn poziţie de dismilare: n'inta 'menta'.
Fricativa labiodentală surdă f
Fricativa labiodentală surdă f în poziţia f...iot îi corespunde fricativa

alvelopalatală surdă s:ser, serbe, sir, sina 'fina' etc.
22
Fricativa labiodentală sonoră v
V este etimologic în povoi (<sl. povoni)
Fricativa sonoră v lasă locul unei fricative alveolopalatale, trecând la z,

fenomen aparţinând fondului lexical tradiţional: bolnaz, mîrcoz, st'eze '
stevie', zer 'vier', zicol, zin, zinars, zipere 'vipera', zisaz, zital, mai rar zit'e etc.
Fenomenul se produce şi în context fonetic v...e: poctozesc, poctozest'.
Dentalele
Palatizarea dentalelor este tratamentul specific oclusivelor dentale t, d şi

nazalei dentale n, care consta în deplasarea locului lor de articulare înspre
regiunea palatală, sub influenţa unui iot următor.
Oclusiva dentală surdă t
Dentala t > ț când precedă o vocală (sau semivocală) cu timbru anterior: i,i,
respectiv e sau e: bolîndat'ic, t'ară, mala'ist, clobot'esc, îmblat'ască
Oclusiva dentală sonora d
D se palatizeazăîn aceleaşi condiţii în contextul fonetic d...i, i , e, e:cod'it,

d'ala, d;im ( padure).
Întâlnim un d' palatizar în finala de cuvânt în termeni precum zîd' ( unde

palatizarea lui d se explică prin analogia cu paradigma verbului a zîd'i)
Sonanta nazală dentală n
N este etimologic în olton'it (< magh. oltovany.)
Conservarea lui r intervocalic în farina (lat farina) si sarin (lat serenus)
23
Fricativa dentală surdă s
S este pronunţat aproape întodeauna dur, mai puţin în neologisme: serios,

sever.
S cunoaşte aferezăîn cuvintele fesn'ic şi festan'e, unde S. Puşcariu identifică

un proces de disimilare totală, precedat de o asimilare a lui s la ș.
S din scoboră, scose, streapță este un sunet protetic.
Fricativa dentala sonora z
După z: - vocalele e, e şi i îşi modifică locul de articulaţie, trecând în seria

centrală: Dumn'ezău, zămos; zase, zîle.
- diftongul ea se monoftonghează: păzască, zamă
-dispare i scurt final: buburuz, pcerz.
Africata dentală surdă ț
Este durăîn termenii care aparţin fondului lexical traditional, fapt care atrage
după sine următoarele consecinţe:
-trecerea vocalelor e , e, i în seria centrală: sîmțăsc, zițăl, ințărșe
- monoftongarea diftongilor palatali ascendenţi ea, ia:cățaua, fățază, înțapă,

Lucreța.
- căderea lui i scurt final: ind'esat, sclepţ
Africata dentală sonoră d
Graiul de pe valea Bârgăului conservă fonetismul arhaic d, în cuvinte de

origine latină care aveau un d urmat de iot (<e, i sau e, i in hiat):brînză,
flămînd, surd.
24
Africata alveolopalatală surdă c
Africata alveolopalatală surdă c evoluează la fricativa alveolopalatală s : ser,

sersel( vb. Ind. prez. I), (am) serut. Fenomenul nu este unul general şi nu
cuprinde nici măcar fondul lexical tradiţional în întregime: belcug, belcugar,
bicicletă, cai, cităiesc, circula, cufuluiesc.
Africata alveolopatală sonoră g
Africata sonoră g îşi pierde elementul oclusiv în majoritatea termenior

apartinând lexicului tradiţional: leze, zilău.
Palatoalveolarele
Fricativele palatoalveolarele s, j sunt pronunţate dur: şedinta, şef, sfionat,

lenjerie, furajeră, lejer, rămăşita, reuşim, prăjîtură.
Fricativa palatoalveolară surdă s
Ș nu admite prezenţa în poziţia imediat următoarea a unor elemente

vocalice anterioare:
- influenţează timbrul vocalelor e , e, i următoare (care trec la

ă,ă,î):angreșă(pl.), șăd'ere, sfirșășt'e, șăpt'e, păpușîcă;
-reduce diftongul ea la a: îngroșală, nădușască;
-determinî "amuţirea" lui i scurt final: bgirgoș (pl.)
25
Fricativa palatoalveolară sonoră j
Cunoaşte o durificare :
- velarizarea vocalelor de timbru anterior e, e , i >ă,î : jăb, bet'ejît, ujînă;
- reducerea diftongului ea la a : comînjală, vîjască,
- dispariţia lui i scurt final : coj, mej 'nervi", grij,
Oclusiva palatală surdă k'
K' evoluează la africata alveolopalatală c, indiferent dacă se găseşte în iniţiala

de cuvânt, în poziţie medială sau în finala absolută: camă, ocesc, unceș, încis,
părec, păduc, urece.
Oclusiva palatala sonoră g'
Paralel cu africatizarea oclusivei palatale surde se produce şi evoluţia

perechii sale sonore la africata: dugană, gerdan, îngețat, ungie.
Velarele
Se păstrează forma etimologicăîn verbul a acăța, c poate reprezenta

supravieţuirea sunetului latinesc din *accaptiare.
Laringalele
Fricativa laringală h este etimologicăîn hiclean ( magh. hitlen), hit'iuan (

<magh. hitvany) mărhaie.
26
Grupuri consonantice
cm
Cm trece la mnîn a tomn'esc 'repar', tumna 'tocmai', iar în grupul

consonantic mn poate evolua mai departe, prin asimilare totală, la m: a
tomesc, tuma.
dn
Grupul consonantic dn evoluează la gn (cn) în cuvintele Lopagna, Rogna.
hn
În cocn'e ' bucătărie' şi în ticn'eşt'e, h trece la c prin asimilare.
lt
T cade în grupul consonantic lt: alfel
nd
Nd se reduce la n în special în adverbul cîn[d] şi în sufixul gerunziului: cătîn,

cîntîn, văzîn, un'eva.
nst
Nst se reduce la st în Costant'in, Costanța.
ntr
Ntr trece la nt în prepoziţiile d'intu, pintu, int(u).
pr
R cunoaste o disimilare totală prin fonetica sintacticăîn prepoziţiile pin 'prin',

pintre 'printre', şi în adverbul pe 'prea'
rl
În zvîr, zvăr, svîre etc. grupul consonantic rl se reduce la r.
scr
27
Grupul consonantic scr evoluează la scl in sclint'esc, sclint'eșt'e.
str
Grupul consonantic str se reduce la st în curasta 'colastră'mdumnevostă,

fereastă, nost, vost, stopcim, serăstău.
tr
Tr se reduce la t în cătă,cîtă, 'către', iar punctul de plecare ar putea fi o

poziţie de disimilare, de exemplu: către (traistă)
4. Accidente fonetice
Asimilare
Asimilare vocalică
-progresivă: porunsesc>poronsesc (o-u>o-o), roman'ita>romon'ita(o-a>o-o);
-regresivă:bujor>bojor(u-o>o-o), busîioc>bosîioc
(u-o>o-o);cîntpresc>căntăresc (î-ă>ă-ă), culore>colore (u-o>o-o),
d'esaga>dăsagă(e-ă>ă-ă),furgon>forgon(u-o>o-o), lacrima>lacrămă(i-ă>ă-ă),
pînzătură>pănzătură(î-ă>ă-ă)
Asimilare consonantică
-progresivă: mn'iros>mn'inos (n-r>n-n), tîntirim>tîntîrim (ț-t>ț-ț)
Disimilare
Disimilare vocalică
-progresivă : august>agust (u-u>o-u), busuioc>busîioc (u-u>u-î), musuroi>

musînoi (u-u>u-i).
28
-regresivă : cocoş-cucoş (o-o>u-o), nimn'ica>nemn'ica (i-i>e-i).
Disimilare consonantică
-progresivă: curastră>curastă (r-r>r-o), împced'ica>impcelica (c-d>c-l),

zvîrl>zvîr (r-l> r-o).
-regresivă: gărgăriţă>gălgăriţă (r-r>l-r), sărăriţă>sălăriţa (r-r>l-r), venin>verin

(n-n>r-n).
Proteză: agrij ' a avea grijă', amirosî, acipăit, scoborî, scorbaş, streapţă,
şcutîie, zbgis.
Afereză: a în coperiş, mest'eca 'amesteca', nafuraşi Nastasîia, c în titor

'cititor', e în Cat'irina, s în cîrțăie ' scârţâie', crîșn'eșt'e, feşn'ic, feştane.
Metateză:(a se) arămn'i 'amărî', apciţăsc 'aţipesc',lăsprai 'creion, patrupop

'protopop', polecrăşi polecresc, scipeşt'e ' sclipeşte', sufulc 'suflec'.
Epenteza:ă in iesăle 'iesle', vidără 'vadra, găleată', curăiesc 'croiesc'.
Haplologie: aldată, crer 'creer', pcor ' picior', unsprăse .
Apocopa:ba 'bade'.
Sincopa:e in besercă'beserica', vint'ic ' venetic', i in d'imn'ata, u în usc.
Anticipare: K'iliment 'Clement', ververiţă.
Propagare: n'inzel.
29
B.MORFOLOGIA
1. Substantivul
Declinarea şi genul substantivului
Substantivul slugă mai este utilizat (destul de rar, totuşi) la genul masculin,
ca în limba veche: sluga nost (F1), slug-asela(IMa6).
În graiul de pe valea Bârgăului s-au conservat forme vechi, de declinarea a

3-a, ale subsantivelor desemnand grade de rudenie (cu pronume posesiv
aglutinat): mîn'e-sa, tatin'e-mn'o.
Trecerile între declinarea a 2-a şi declinarea 3-a la substantivele masculine

sunt frecvente: fragure, mugure, trântore.
Numărul substantivului
Substantive defective de număr
Defective de plural
Se folosesc în general, numai la singular următoarele substantive:
-numele de materii: broză, sipcă, firnais, jumalţ, maltăr, mălai, punoi, rais,
săcăre, şcomîrlă, ţucăr;
-numele unor dansuri sau jocuri: bărbuncu, purisile, ţiglu;
-subtantive nume de însuşiri, stări sau acţiuni: corajă, bujală, căpăluit,

d'ezgăţat
-substantive incluse în unele locuţiuni şi expresii fixe: bere ( a da bere la

maţ), brânză(a-i da brânză peste coleşă), cap ( a-l lua cu capul), durduluc
(de-a durdulucul), lînă(lâna broaştei), leze (de legea, în legea), rău (a-l lua cu
rău)
30
-majoritatea numelor proprii: Anuca, Grigore
-denumirea unor boli: Het'ica, hîră.
Defective de singular
În mod normal, următoarele substantive se folosesc numai la plural:
-nume de obiecte alcătuite din mai mult elemente: bîrne ' dig', corobeţă,
fircăi, haşme, lomur, matrîs;
-substantive care apar în unele locuţiuni şi îmbinări stabile:cras (de-a cracii

popii), iepur (a prinde iepuri cu cineva), oc (şapte ochi în cărţi);
-substantive abstracte, nume de stări sau de acţiuni: mej, spesă;
-nume de obiecte formate din două părţi identice: bud'igăi, ştramp, zumătăţ
'pantofi';
-substantive care desemnează o pereche: zemănăr;
Neutralizarea opoziţiei de număr
Opoziţia de număr se neutralizeazăîn următoarele cazuri:
-la substantivele feminine de declinarea 1 cu tema într-o consoană

pronunţată dur: casă/casă, borză/borză, moşă/moşă;
-la substantivele masculine de declinarea a 2-a cu tema într-o consoană care

se pronunţă dur: buhaş/buhaş, buburuz/buburuz, cucoş/cucoş, saş/saş,
cârnat/cârnat;
-la substantivele masculine de declinarea a 2-a care conservă la singular un

din sufixele latineşti -arius, -erius, :păcurar/păcurar,coleşăr/coleşăr,
căpăluitor/căpăluitor.
Pluralul substantivelor feminine
Substantivul mina are pluralul minur, de la forma etimologica singular

manu(<lat manus).
31
Substantivele boalăşi roată fac pluralul în -e, ca in limba veche:bole, rot'e. În

fapt, aceste forme circulăîn paralel cu variantele mai noi bol, rot, fiecare
dintre cele două forme de plural cunoscând o specializare semantică: bole 'a
băga în toate boalele, a speia foarte tare'
Pluralul substantivelor masculine
Substantivul an, are pluralul ai (prin etapa intermediară an, unde n' îşi pierde
elementul oclusiv).
Prin analogie cu pom/pomn', singularul substantivului pumn' este pum, în

vreme ce, pentru pas/pas, modelul ar putea fi cucoş/cucoş, moş/moş.
Plurarul substantivelor neutre
Se remarca o preferinţă pentru plurarul în -e:acoperişa, hotele, şurube.
Cazul substantivului
Nominativul
La nominativ, numele zilelor săptămânii au desinenţa –e(sau varianta

velarizata -ă): o lun'e , o marţă, o mn'ercure, o zoie, o vin'ere.
Genitivul
Substantivele (ma)mane, (ta)tane se folosesc numai la genitiv-dativ:min'e-ţa,

min'e-sa, tatin'e-to, tatin'e-so.
Dativul
Formele sitetice flexionare de exprimare a adresării sau a atribuirii, forma de

masculin: i-am spuz lu tata, lu sori-mn'a nu i-i drag d'i iel, i dam lu
domn'işora.
Acuzativul
Ideea de posesie este asigurată de o prepoziţie:
-la: haizaşu la casă, mama la fisoru'aiesta, uşa la t'îndă;
-de la: codorişt'a d'i la scorbas, mărzinuţa d'i la sîpcă, buzunaru dgi la
32
cetar'buzunarul pieptarului', coperta d'e la cart'e, haizasu d'i la casă;
-(mai rar)de deasupra la, de dinaintea la, din dosul la: borcanu d'i d'asupra
la ola seia, trioca d'ina intea la uşa şuri;
Vocativ
Substantivele de la vocativ apar însoţite de interjecţii; femininele sunt

precedate de interjecţia tu, urmate de hai, în vreme ce pentru masculine se
selectează interjecţia ma(i): tu Mărie, tu Anucă, tu n'evastă, femeie hai (dar
şi mai Lenuţa, mă băietă), mă Sănducule, mă Mactin'e, măi omule, mă
barbat'e, măi Valere.
2. Articolul
Articolul hotărât
Articolul hotărât enclitic –l nu apare, fărăînsa ca opoziţia de articulare să fie
pusă vreun moment în pericol ca urmare a acestei situaţii, întrucât rolul de a
individualiza obiectul denumit este asumat de sunetul u precedent, cu rol de
vocală tematică, vocala d legatura, desinenţa sau sufix felxionar : bărbatu,
lupu, mn’elu, omu, săracu, şoricu.
Articolul posesiv
Articolul posesiv prezintă forma invariabilă a, specifică tuturor graiurilor de
tip nordic: a mn’eu ‘soţul meu’ , a lu ba Dumitru, băieţ’ile est’a a lu
Mărioara.
Articolul demonstrativ
Ca particularitîţi de inventor, remarcăm preferinţa pentru forma de NA
masculin singular sela, cu particular deictica –a, precum şi conservarea
formei de GD feminin singular sei (cei), depsre care în gramaticile normative
se afirmă că este ‘învechităşi regională’.
Articolul nehotărât
În ceea ce priveşte articolul nehotarât masculin (la singular), acesta prezintă
o oarecare instabilitate formală, realizându-se fie caun,fie ca on: on om , on
scaon, om băiet, on sac, om fişior.
33
3. Adjectivul
Adjective variabile – adjective invariabile
O serie de adjective variabile cu două terminaţii şi-au uniformizat pluralul, în
sensul că femininul a preluat desinenţa masculinului, confundâdu-se cu
acesta: [fasolele] îs pus ape [‘prea’] rar.
Clasa adjectivului se îmbogăţeşte cu unele adjective invariabile, mai cu
seama din sfera semantică a cromaticii: braun, fres ‘roz’, lila, roză.
Grade de comparative
Comparativul
Pentru introducerea celui de-al doilea termen al comparaţiei este preferat
adverulca. Specifica ar fi realizarea cu ajutorul lui ca a comparativului care
are drept conţinut semantic stabilirea unei relaţii în termini de vârstă sau de
mărime: iel îi mai înalt ca min’e, băieta asta-i mai bătrână ca bună-sa.
Superlativul
Superlativul absolut se formeaza de preferinţă cu ajutorul adverbului tare, la
care se adaugă adverbele prea, cat de şi cumsecade şi, mai recent, sub
influenţa limbii literare, foartetare muld (ban’), (îi) pe bună (pintru iel), o zis
că mn’-a plăt’i cî d’e bin’e.
4. Pronumele
Pronumele personal
Pronumele personal de pers. 1 are formele io şi ieu
Pronumele reflexive
La forma interogativă, pronumele reflexive apare uneori postpus verbului: no
usuca’sa pologu?
Pronumele (şi adjectivul pronominal posesiv)
34
Adjectivul posesiv care însoţeşte, la singular, substantive nearticulate nume

de rudenie poate fi, în situatii foarte limitate, invariabil, neschimbându-şi
forma în functie de caz: min’e-ta, socră-sa.
Pronumele (şi adjectivul pronominal) nehotărât
Dintre pronominalele nehotărâte, se observă o preferinţă pentru formele
compuse având conjunctiva şi intercalate: or’şicare, or’şişin’e, or’şişe, or’şicît
la care se adaugă fiecare.
Pronumele (şi adjectival pronominal) negative
Alături de nimeni apare şi forma veche nime.
Negativul niciun, nicio este disociat prin înglobarea prepoziţiei cu, la, pe în
context precum: să nu-I văd n’is pe unu, nu-i dă n’is la una etc.
Numeralul
Numeralul cardinal
La numeralele cuprinse între 11 si 19 se remarcă producerea uni contrageri
în cazul segmentului –şprezece, care se alterează la –şprece: unşprăse,
doisprăse, trisprăse etc.
Numeralul fractionar
Ca praticularitate d inventor, notăm utilizarea unor numerale de origine
maghiară : fele ‘ jumătate’ şi fărtai ‘sfert’, totuşi mai puţin frecvente decât
sinonimele lor intrate pin filiera limbii literare.
Numeralul ordinal
Articolul posesiv fiind în graiul de pe valea Bârgăului, invariabil, el se
prezintăîn aceeaşi formăşicând intrăîn componenţa numeralului ordinal.
Adverbul
Clasificare
După origine
35
Între adverbele primare se enumară o serie de termeni împrumutaţi din

maghiară: batăr ‘măcar’, dechilin ‘separat’, pontos ‘exact’, minten ‘imediat’
sau din germană: fain, fest ‘intruna’, hudvais ‘vraişte’, suba’într-o parte’.
După sens
După criterial informatiei smantice, principalele categorii de adverbe sunt:
-adverbe şi locuţiuni adverebiale de mod sau de calificative: amâna ‘la
îndemâna’, apoi, când-cum, aşa şi aşa.
-adverbe şi locuţiuni adverbial circumstanţiale: alaltămâinei ‘poimaine’, altu
‘niciodată, altă dată’, astară‘ deseară’.
-adverbe şi locuţiuni adverbial cantitative: atâta sari ‘ atât de puţin’, de
numa ‘mult, foarte’, atâta, bugăt, cumsăcade ‘foarte’.
Aspecte particulare
Elemente deictice
Pentru întărirea adverbului demonstrative amu, se foloseste unul dintre
elementele deictice –ia sau –ni, -nita: amu-ia.
Adverbul de cantitate atâta este însoţit întotdeauna de paricula deictica –a.
Distribuţie
Adverbul restrictivnuma este folosit în constructii negative: n-are num-on an,
nu-i numa la una.
Topică
În enunturi negative cu verbul predicat la present, adverbul mai apare între
verbul copulative a fi şi numele predicative ca în limba veche: nu-ss mai
bet’agă, nu-i mai frig.
Formă
Sub aspect formal, se remarcă derivatele cu sufixe diminutivale –uc(a), -ic(a):
acoluţu, amus, desărucă, încetuc(u).
Sens
36
Ca nume predicative al verbului a fi, adverbul cum trimite la ideea de

imposibilitate: nu-i cum ‘nu există posibilitatea, nu se poate’.
Prepoziţia
Particularităţi de inventor
Clasa prepoziţiei conţine un element arhaic, prepoziţia a (lat. ad).
Forme fonetice special prezintă prepoziţiile către (cătă/cîtă), dintru (d’intru),
întru(întu).
Particularităţi semantice şi de distribuţie
Prepoziţia aare fie un sens final, în combinaţie cu:
-un verb la infinitiv: îmblă pi sat a sere;
-un substantiv: merem în Lal-a brînză, oile se duc a munt’e.
Conjuncţia
Conjunctii coordonatoare
Conjuncţia copulativă nici nu este condiţionată de prezenţa negaţiei nu: n’is
lucră acasă/n’is mere la servic- constructivă arhaică aproape generală.
Conjuncţia coordonatoară copulativă cu indicând asocierea este
întrebuinţată parazitar pe lângăşi, legând chiar şi substantive în genitiv:
băiet-o fost a lor//a lu Anuca/şi cu a lu bărbaţi-so întîi.
Conjunctii subordonatoare
Conjuncăia ca este folosită parazitar:
-în propoziţii interogative indirecte, înaintea pronumelor şi adverbelor
relative:[sora] nu şt’u că un’e s-a duse mai d’epart’e, o-ntr’ebat-o că se-i
tr’ebe.
-în completice directe ale unor verbe, înaintea lui sa: i-am zîs că să să
gîn’ască bin’e, l-o trimăs ca să margă la analiză.
37
Interjecţia
Clasificare
După origine
În categoria interjecţiilor primare intră o serie de termeni preluaţi din alte
limbi: din maghiară sau din germană.
Alte interjecţii s-au format pe teritoriul limbii române prin:
-conversiune: anume, ‘zău, fireşte, desigur’, cred’e ‘zău’
-compunere: cacală-măcală ‘fleacuri’, haia-haia ‘nani’, tiri-piri ‘fleacuri’
38
C. LEXIC
1. FORMAREA CUVINTELOR
Sufixe
Sufixe diminutivale
Diminutivarea pare o trăsătură definitorie a graiului de care ne ocupăm, prin

dublă diminutivare, precum şi din perspectiva faptului ca sufixele
diminutivale se ataşează nu numai substantivelor şi adjectivelor:
- -uc(ă) : albuc, bădiuca, lăptic, mânzuc, piciorucă;
- -uț(ă): acuț, buhuță 'cucuvea', bumbuț, cănăcuț, grădinuță, ierbuță, mieluț,

năfrămuță;
- ic(ă): băiețică, frumușică, lănțic, ticu, mica;
- -el(-ea): buhășel, fodorel, țăcănel, (<țacăn 'colţişor de dantelă'), strugurei

'coacăze rosii';
- - iță: coleșiță, cruciță, Ioniță, oiță, ploiță;
- -cioară: căpcioară 'căpiţă (mică)', diminecioară;
- -ișor: mărisor , podişor, pomişor, prânzişor;
- - işel: blidișel;
- -eș: scăuneș;
Sufixe moţionale
Sufixele moţionale (-oaie, -oanca) sunt vechi, iar "formatele" sunt receptate
ca atare de către vorbitori: esta-i urs/asta-i ursoaie//esta-i lup/asta-i
lupoie//esta-i pui d'i iepuroie!
- -că :borșancă, iluoancă, bârgăuancă;
- -oaie :găzdoaie, usroaie, iepuroaie, lupoaie;
39
- -oancă: săsoancă, unguroancă, bârgăuancă;
- -iță: căimăniță, crăiță, burcășiță, socășiță;
Sufixe augmentative
Valoarea augmentativă se neutralizează cand cuvântul nou format evoluează

spre un sens radical diferit de cel al cuvantului de baza, ca în pânzatura 'fota',
faţă de pânză (cu sens cunoscut) : șarpău 'franghie', fata de sarpe.
Alte sufixe lexicale
- -aș : căsaș, strungaș, stânaș;
- -an: bălan (<băl), golan 'sărac'<
- -ar: obrăzar, râzar 'vânzator de râză'(carpe, haine vechi)<
- -iște: codoriște, mălăiște, toporiște;
- -uș: chiorcuș;
- -os: flămândos, mutos, scufundos;
Prefixe
La prefixe se remarcă "instabilitatea" anumitor afixe, caracteristice şi altor

graiuri de peste munţi.
Astfel unele verbe nu prezintă prefixul îm, în,cu care apar în graiurile
munteneşti şi în majoritatea graiurilor moldoveneşti: a cărunti, a bătrâni, a
(se) bolnăvi.
Pe de alta parte, în graiul de pe Valea Bârgăului au curs o serie de verbe

prefixate cu "in-(im)" : a (se) înschimba, a (se) înstrâmba.
40
2. Straturi lexicale
Cuvinte împrumutate din maghiară, germană
Împrumuturile maghiare ar putea fi numeroase: acăstău, adăvăsâ, bagău

'tutun de pipă', bai, bănat, beteșug, bicaș, birgă, borzoș, a ciufuli, clop,
colduș, conci, a făgădui, (a se) fărtălui, hintă, herleș, hibă, a homni, (a)
mădări, mărhaie, mierță, mocicoș, (a) răncălui, a rășpălui, șafăr, tăhui,
ticlazău, titi, toc 'dos de perna', țâdulă, vandralău etc.
Pe filiera maghiară, au pătruns în graiul de pe Valea Bârgăului, o serie de

cuvinte de origine germană, slavă, latină, romanică etc: acăț (<magh.
akac<germ. Akazie<lat. acacia), bocs (<magh. boksz<germ. Wachs),
ciuf(<magh. csuf<it. ciuffo), cocne(<magh. kohnya<slv. kuhina),
jumalţ(<magh. zomalc<germ. Schamllz), musai(<magh. muszaj<germ.
mussen), ţuric(<magh. curikk<germ. zuruk).
Influenţa germană
S-a manifestat în mai multe etape. Sub aspect semantic, împrumuturile

lexicale germane aparţin diverselor mesteşuguri şi meserii, nume de unelte,
obiecte casnice, obiecte de îmbrăcăminte, materiale de construcţie, unităţi
de măsură, noţiuni din domeniul alimentaţiei, al medicinei populare, la care
se adaugă o serie de cuvinte ţinând de terminologia militară: bild, castăn,
chit, cobăr, dunst, fest, floaștăr, lila, linghispir, maltăr, mușcătar, părădaisă,
poștă, rais, știuc, stujac, struț, șfebăl, șopru, șpilăr, ștrampi, șuba, țacăn,
țucăr, țug.
Calcurile după germană sunt şi mai slab reprezentate decât cele după
maghiara: vinars(după germ. Brantwein).
41
GLOSAR DE TERMENI REGIONALI

A
abde= abia;
acăţ = salcâm;
aheia, ahela = aceia, acela;
ai = usturoi;
ai = ani;
(a) aldui = (a) binecuvânta;
(a) aldui = (a) lovi cu putere;
(mă) alduitule! = (mă) neastampăratule!;
amu = acum;
apăi = atunci;
(a) arini = (a) spăla cu var şi nisip lucrurile de lemn din bucătărie;
arvon = acont;
arseu = hârleţ;
ase = aşa;
B
ba = nu; bai = problemă, necaz; balmos = mămăligă cu smântînă; barem =
măcar; batăr = măcar; băgău = tutun mestecat; bărbânţă = vas de lemn în
care se ţine lapte sau branzeturi; bendeu = burtă mare; bertiţă = podoabă ce
se pune pe cap la mireasă; beserică = biserică; beteag = bolnav; (a se) beteji
= (a se) imbolnăvi; bgirgos = răcit, bolnav; bidigană = lighioană, dihanie, ceva
urât; bighidiu = ţanc; (arg.) birău = primar; birău = conducător al satului in
legătură cu câmpul şi animaleleoamenilor de la păşune;bistos = sigur, cu
siguranţă; bitang = copil din flori; bitong = copil neastampărat; (a) blăstăma
42
= (a) blestema; blăstămat = neascultător, neastampărat, rău; blid [din sl.

bljudŭ] = farfurie; bobedă = taxi; bo(a)ctăr = paznic de câmp, poliţist;
bo(a)ndă = haină bărbătescă lungă si largă, imblănită; bo(a)rză = muscă;
bode = căpiţă de fân (mai mare decat bodiul); bodi = claie de fân;
C
canceu = cană mare de apă; cander = găleată cu capac; cantă = cană mare de
apă; capciu sau capiu = nebun, zăpăcit; călbaj = caltaboş; (a) căpăta = (a)
primi; (din) căpătate = primit; (a) căptie = (a) înnebuni; cătană = soldat,
militar; cătran = hârtie bituminoasă; cătrănit = obosit, îngândurat; cătreţ sau
cotreț = coteţ de găini; căuaci = fierar, potcovar; căuăcie = fierărie; (a se)
căzni [din sl. kaznĩ] = (a se) trudi;cârlan = miel bun de tăiat; ceacanău =
prostalău; ceaplău = zgomot produs de plesnitura biciului; ceapsă = bonetă,
scufiţă, căciuliţă; ceteră = vioară; ceteras = persoana care cantă din ceteră;
chemător = fecior care invită la nuntă; chemesă = cămasă; chepeneag =
pelerină; chischinău = batic, năframă; chiţibus = fapt, detaliu lipsit de
importanţă; chiţibus = smecherie, siretlic; chiţibusar = persoană care dă
importanţă chiţibusurilor sau care se ocupă cu ele; cinas = drăguţ; cinas =
puţin; cingateu = clopoţel; cio(a)reci = pantaloni de lană; cioci = papuci
impletiţi din lană; ciorofleacă = zapădă pe jumătate topită si amestecată cu
apă; ciotornă = burlan la casă; cipcă = dantelă; ciripuri = ţigle; citov (la cap) =
normal, intreg (la cap); ciubăr = butoi din lemn; ciucalău = știulete de
porumb; ciurdă = turmă, cireadă; clop = pălărie de paie;cloţan =
sobolan;cociorvă = unealta de scos jarul din cuptorul de paine;cogeac =
acadea;cohe = bucătărie de vară;colac = cozonac;colb = praf;colese =
mămăligă;coleser= bâtă de mestecat în colese;colopaci = ciocan;corastă =
43
primul lapte dat de vacă după fătare;corciuie = obiect din lemn in care se
pune mancarea pentru oi;corhaz = spital;coro(a)bă = cartof;coscă = zahăr
cubic;cosor = briceag;cosarcă = cos;coser = locul unde se ţine
porumbul;(esti) coser (la cap ?) = (esti) normal, copt (la cap?);costei = locul
unde se ţine porumbul;cota = (a) căuta;cuşmă = căciulă bărbătească de
iarnă;curechi = varză;cute = piatră de ascuţit coasa;cuţât = cuţit;
D
(a) diora= (a) zgâria;ghiufă sau diufă [din magh. gyufa] = chibrit;glajă =
sticlă;(a) glămujdi = (a) protesta;go(a)ngă = insectă, gază;godinas sau
godânac = purcelus;(stă) gogă = (este) bolnav (mai ales despre puii de
păsări);golon = galon, siret;(a duce vaca la) gonit = a duce vaca la taur la
imperechere;gordon = contrabas;gorun = stejar;goz = gunoi;gozeriţă =
făraş;griţari = bani mărunţi;grumaz = gat;gulas = mâncare de cartofi;(a)
gustiuli = (a) gusta (despre băuturi alcoolice);
H
halău= adăpătoare de animale;harampău = cleşte;(n-ai) haznă (de ceva)
loc.vb. = (nu-ţi este) de folos, nu te bucuri (deceva);hăbăuc = aiurit;hămnisit
= înfometat;hâd = urât;(a se) hâi = (a se) dărama;hâlbe = lături, rămășițe de
mâncare;hârleţ = cazma;(a) hecela = (a) pieptăna canepa;hecelă = perie
pentru sortarea fibrelor de canepă;heredie = huruială, zgomot mare făcut de
o masinărie;heredie = ocupație;hezas = acoperis;hibă = defect, cusur;hintă =
leagăn;hipen sau ipen = sănătos, normal, intreg (la cap);hitiuan = slab;(la)
hodăi = undeva la ţară, retras, izolat de lume;hodină = odihnă;hoher =
44
hingher, călău;hoher = om fără griji;(a) hoheri = (a) folosi ceva inconstient,

fără să-ţi pese de consecinţe;hong = voce tare;honios = murdar;(a merge pe)
horaiţă = a umbla brambura;horincă = ţuică;horincie = locul din sat unde se
făcea horincă;(la) hotar= în câmp;= gaură;huios = haină de lană;
I
iamuni= acum, imediat;ie= da;ilest = drojdie;io= eu;io(a)i = vai;Iuăn =
Ion;Iuărdan = Iordan;iugăr = unitate de măsură pentru suprafeţe agrare
egală cu 0,5775 de hectare;
Î
(a se) îmbăla = (a) vorbi urât, a înjura;(a) îmblăti = (a) treiera;(a se) îmbumba
= (a se) încheia la nasturi;(a) îmburda = (a) răsturna;(a) încelui = (a) prosti, (a)
păcăli pe cineva în paguba sa, (a) fura pe cineva, (a) însela;(a se) îngurzî = (a
se) înşireta;înlontru = inăuntru;întingus = sosul de la tocană;îs v. = sunt;
J
(a) jăli = (a) jeli;jeb = buzunar;jeg = mizerie;jemble = prăjitură;jemblecas =
gris;jenunţ = genunchi;(a duce scroafa la) jerit = a duce scroafa la
imperechere naturală;jerme = vierme;jigan = mare, solid;jilav = umed;jilău =
abrict;jilău = răzătoare mare;(a se) jimba = (a se) stramba, (a se)
schimonosi;jin = vin;jinars = ţuică;jină = vină;jingas = pretenţios,
răsfăţat;jintuială = zăr din lapte de oaie;jireadă = claie de fan lungă;jiritor =
45
băţ cu care se imprăstie jarul in cuptorul de paine;jite = vite;jiţa = viţea;jiţă =

viţă (nobilă);jiţăl = viţel;jiu = viu;(a) jiuăi (să) v.i = (a) apuca (să);jiuărele =
viorele;jo(a)găr = fierăstrău mare pentru 2 persoane;jo(a)rdă = bată lungă;
jugănit= castrat;junincă = viţea;
L
labos = cratiţă;laibăr = vestă imblănită;laiţă sau lajiţă = bancă;lapce =
lapte;larmă = zgomot mare, gălăgie;lădoi = ladă de cereale;lăiţăr = ladă in
care se ţine făina;(a) lărmăzî = (a) face gălăgie;lăturean = om venit in vizită
din satul vecin;leasă = partea laterală a carului;lebeniţă = pepene
verde;lecru = bluză;legheleu = pajistea satului;ler = cuptor;(a fi lovit in cap
cu) leuca sau lioca = a fi prostănac, idiot, tampit;leveleandră = veston,
salopetă;levesă = supă de găină;lihod = flămand, lihnit;(a se) lihozî = (a se)
greţăli;linghispir = rotitoare in parcurile de distracţii;lipideu = cuvertură;litră
= unitate de măsură pentru cereale de 15 kg;lompas = felinar;lopos =
turtit;lo(a)ptă = minge;lopitău = plansetă mare pe care se frămantă
aluatul;lotru = rapid;ludaie = dovleac;ludău = dovleac;lumnină =
lumină;luscos = ciorbă de varză;
M
mahăr= om care se ţine măreţ; (arg.)(baba) Marţolea = numele unei fiinţe
imaginare răufăcătoare, care ar umbla in noapteade marţi spre miercuri pe
la casele oamenilor pentru a pedepsi pe femeile pe care le
găsestelucrand;marhă = vită;mascru = porc mascul castrat;(a se) mădări = a
46
se răsfăţa, a se intrece;măcău = baston, carje;(de) măgan = singur, fără

ajutorul nimănui;mălin = (floare de) liliac;mărăto(a)re = saramură;(a) mâna =
(a) conduce, (a) deplasa;mânios = supărat;mânuri = maini;(a) me = (a)
mea;meci = lumină pe bază de ulei de floarea-soarelui;(a) mere = (a)
merge;merghes = nervos, furios;merindare = servet de bucătărie;meseleu =
bidinea;miere = zahăr;mihei = banc de lucru;mileu = dantelă;mintenas =
imediat;minten = imediat;misarăs = măcelar;mnieru = albastru;(nu-i) modru
= (nu-i) posibil;molcom = linistit;morcoji = morcovi;moroci = morcovi;mosini
= chibrite;motor = autoturism;muced = mucegăit;mulţămnita = urare care se
spune la colindat către gazde;mumuiţă = maimuţă;(a se) murui = (a se)
murdări, (a se) mazgăli;musai = neapărat;muscos = murdar;
N
năcaz= necaz;nădragi = pantaloni;nădusală = caniculă;năframă = batic,
basma;năfrămuţă = batistă;năglag = lut;nătrăfos = impiedecat, care se miscă
greu;nealcos = mandru, fălos;nen (hai aici!) = ia (hai aici!);ni = uite,
iată;nicăiri = nicăieri;nicăria = niciunde, nicăieri;nimas = păsune;nime =
nimeni;nimurug = neastampărat;nintă = mentă;no = deci;(a) nost= (al)
nostru;(făină) nulas = făină de calitate superioară, pentru prăjituri;numa =
numai;
O
(te duci) o (nu te duci?) conj. = (te duci) sau (nu te duci?);obiele = invelitoare
pentru piciorul incălţat in cizme;oblu = drept;(deci ii) o(a)blă (treaba) = (deci)
asta-i (treaba);ocheri = ochelari;oci = ochi;ocos = bun de gură, sfătos;ogăsii =
urme de masină pe drumul de ţară;ogârcău = castravete;ogo(a)ie-te! =
47
linisteste-te!;ogrinji = fanul rămas după mancarea animalelor;(a) omini = (a)

omeni, (a) servi;on (om) art. = un (om);osto(a)ie-te! = potoleste-te!;oloi =
ulei;oticău = măsură de 2l cu care se ia uiumul la moară;
P
palaneţe = turte din aluat, umplute cu branză, varză sau magiun;pancove =
gogoşi;paporniță = coș de papură impletit;pă = pe;păcurar = cioban;păhar =
pahar;pălant = gard de lemn;pălincă = ţuică;părădaie = pătlăgica roşie,
roşie;păsat = făină de porumb măcinată mare;păstă = peste;păsulă =
fasole;pere = cartofi;perină = pernă;petea = panglică;petrinjel =
pătrunjel;picioci = cartofi;pihe = fulgi (de pasăre);pihe = scame;pipirigă =
claie de fan mai mare;pirule = pastile, pilule;piscos = murdar, pătat;pisoc =
nisip;pisoc = murdărie;piscar = ţipar (peste);piţiene = pănusi de
porumb;piţulă = monedă austro-ungară de zece creiţari care a circulat pană
în 1918 în Transilvania şi Bucovina;piţulă = monedă de valoare mică,
gologan;(a) ptisca = (a) piţiga, (a) pisca;ptiscă = stomacul porcului umplut cu
carne (fel de mancare);poame = fructe;pogace = prăjitură;pogan = solid,
zdravăn;poiată = grajd;(nu) poci = (nu) pot;(a) pomini = (a) pomeni;ponihos
= lenes;
ponter = unitate de masura de 50-100ml;pontos = punctual, prompt,
exact;poprică = boia de ardei;porodici = roşii;posor = claie de fan;potică =
farmacie;poţoc sau pațoc = sobolan;potrocea = fierea-pămantului, potroacă
(plantă de camp);(a se) precepe = (a se) pricepe;precin = prieten;prepestenie
= nenorocire;pripon = ţărus;(a) ptica = (a) cădea;pticio(a)re = picioare;ptită =
pâine;puiuc = sertar;pumnusei = partea terminală a manecii
48
cămăsii;purdalău = copil de ţigan;purdalău = ţanc;puturos = lenes;(a se)

puţului = (a se) aranja, (a se) pune la punct, (a se) dichisi;
R
ratotă= omletă;ră = rea;rădite = ridichi;rărunchi = rinichi;rătez = zăvor;(a)
râni = (a) curăţa grajdul;riscas = orez;rondios = neîngrijit;(a) roscoli = (a)
deranja;rozosin = roz, trandafiriu;ruja-soarelui = floarea-soarelui;rumenele =
farduri;
S
salecale = bicarbonat de sodiu;sămătisă = branză de vacă;(a) sămâna = (a)
semăna;sânătos = sănătos;sângerete = preparat alimentar sub formă de
carnat umplut si cu sange deporc;sângur = singur;sântare =
recrutare;sco(a)că = branză de vacă;scorbaci = bici;scoverzi = clătite;servus =
salut;sfadă = ceartă;(a) sfădi = (a) certa;silvoiz = gem de prune;sin = particulă
care precedă prenumele tatălui si intră in componenţanumelui de familie al
copiilor (fiu, fiul lui...);(nu-i) slobod (să) = (nu-i) voie (să);(a) = (a)
elibera;socăciţă = bucătăreasă;sopon = săpun;soreancă =
floarea-soarelui;sotiorcă = sacosă femeiască;(a) sta buburez = (a se) lăsa pe
vine;stălaj = raft;straiţă = sacosă;(m-o) strocsit = (m-o) nenorocit, (m-o)
terminat;stroh = florile si iarba foarte mărunte din fanul uscat;strujac =
saltea cu paie;sucas = pretenţios, răsfăţat;sucitor = făcăleţ;sucitură (de om) =
om foarte pretenţios;sucitură = prăjitură;sumnă = rochie;su = sub;(a) sudui =
(a) înjura;sudalmă = injurătură;(a) sulvuca (manecile) = (a) sufleca
49
(manecile);surechi sau sureti = culesul strugurilor;(a) surechi sau (a) sureti =

(a) culege strugurii;sveter = pulover;
Ş
şaică= cratiţă;şarampău = cale ferată;şămădaș = calcul, totalul unor
cheltuieli;şele = zona lombară;şer = fier;(a) şerbe = (a) fierbe;(a) şi v. = (a)
fi;şicator = stradă ingustă, uliţă;şin = fin (grad de rudenie);şir = fir;şire =
fire;(ii stă) şirea (să) loc.vb.= (ar) vrea (să), (ar) dori (să);şirez =
fierăstrău;şistar = vasul in care se mulge vaca;şî = si;şod = urât;şod =
caraghios, haios;şogor = cumnat, rudă prin alianţă;şohan = niciodată;şopru =
magazie;şpais = cămară de alimente;şpaţir = plimbare;şpor = pinten (la
cizmă);şpor = sobă;ştergură = prosop folosit la bucătărie;ştreang = lanţ;ştrec
= cale ferată;ştrimfi = ciorapi;şurţ = sorţ;şuster = pantofar, cizmar;șuștuluc =
mototol, ghemotoc;
T
talos = etajeră;tăpsie = tavă;tăt = tot;tătăisă = mătusă;tăte helea = toate
(alea);tău = lac;(a se) tâlni = (a se) intalni;târnaţ = prispă;techerdeu =
derbedeu;teleagă = remorcă;temeteu = cimitir;tetea = badea;tiabur sau
chiabur = om instărit, bogat;tiaun sau chiaun = buimac; (arg.)tiaun sau
chiaun = prost; (arg.)(a) ticăzui = (a) curăţa, (a) deretica, (a) scutura;tiept =
piept;tier = farfurie intinsă;tiglazău = fier de călcat;tilav sau chilav =
accidentat, lovit;(a) tilăvi sau (a) chilăvi = (a) mutila, (a) schilodi;(de) tilin sau
(de) chilin = separat;tină = noroi;tindă = antreu;tindeu sau chindeu =
50
prosop;tiotioloc = prost, neindemanatic, impiedecat;tiper = piper;tisăliţă sau

chisăliţă = bors;tistas = curat;tiurcă = curcă;tolcer = palnie;(a) tomni = (a)
repara;(a) trage în chip = (a) fotografia;trăbă v. = trebuie;trămpălău = sanie
mare;trămpălău = om prost;(m-o) trăznit = (m-o) nenorocit, (m-o)
terminat;tri = trei;tro(a)găr = vagabond, derbedeu;trontios =
neindemanatic;tulai (Do(a)mne!) = vai (Doamne!);tuleu = tulpina unor plante
(mai ales a porumbului);
Ţ
ţandură = aschie, bucată care se desprinde dintr-unlemn sau dintr-o
piatră;ţărnă = pămant sfăramat mărunt, ţărană;ţâmburuc = mică
proeminenţă la un obiect;(a) ţâpa = (a) arunca;(o) ţâră loc.= (un) pic;ţeruză =
creion;ţidulă sau ţâdulă = chitanţă, bilet, bon;ţidulă sau ţâdulă =
stampilă;ţiflingher = tanăr, neexperimentat;ţifras = pus la punct,
frumos;ţiţer = sutien;ţitroame = lămai;ţocros = fundă;ţol = pătură de
lană;ţubac = picior de pasăre;(a) ţuca = (a) pupa;ţucăr [din germ. Zucker] =
zahăr;
U
uă(mă) = vai (mă);uăi = oi;uăjină = gustarea dintre masa de pranz si
cină;uăţăt = oţet;uiagă = sticlă;ulcică = cană;(a) umbla de-a hanimatra = (a)
pierde vremea;urece = ureche;uo(a)uă = ouă;uspăţ = petrecerea de la
nuntă;ustio(a)ră = poartă;
51
(a se) văieta = (a) plânge;văioagă = cărămidă nearsă;vătrai = unealtă de

răscolit in jar;(a se) vâji = (a se) potrivi;veadră = găleată;vejă = cocean de
porumb;vejie = pănusă;videre = găleată;vigan [din magh. vigan]= bine
dispus, vesel;(a) vini = (a) veni;vinitură = om ce aparţine unui neam prin
alianţă;vinitură = străin, venit din altă zonă;viscălan = faras;vizitic = cismea,
fantană;(a) vorovi = (a) vorbi;(a) vost= (al) vostru;vospor = praf cu care se dă
plita ca să fie neagră;
Z
zamă = supă;zadie = sorţ;(a) zăbăji sau (a) zăbăvi = (a) zăbovi;zălud [din bg.
zaluden] = zăpăcit, aiurit;(a se) zgâi = (a se) stramba;(a) zâce = (a) zice;(a)
zâni = (a) veni;(o) zî = (o) zi;zâuă = ziuă;zbici sau zdici = bici;(ie) zo(a)ia = chiar
asa;zo(a)lă = treabă, muncă;zongoră = chitară;(a) zongori = (a) canta la
zongoră;
52
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
TITUS WACHSMANN HOGIV: Mic ghid prin ţara Bârgăului.
ANDRITOIV (2006) : Istoria Ţării Bârgăului, Editura Mesarul,

Bistriţa.
BUTURA, V (1978) : Etnografia poporului român, Editura

Dacia, Cluj-Napoca.
SUCIU C. (1967-1968) : Dicţionar istoric al localităţilor din

Transilvania, vol. I –II,Bucureşti
BOTOSINEANU: Graiul de pe valea superioară a

Someşului Mare
DRĂGAN N. (1968): Toponimie şi istorie. Tipografia

Ardealului, Clu-Napoca
SIGMIREAN I. (2001): Istroia judeţului Bistriţa-Năsăud în

documente şi texte. Editura Răsunetul,
Bistriţa
POP ŞTEFAN (1947): O pagină de istorie. Tipografia

Minerva, Bistriţa
AVRAM A. (1955): Asupra clasificărilor vocalelor

româneşti în SCL, VI, nr. 3-4, p.
209-222
AVRAM A. (1961): Cercetări asupra sonorităţii în limba

română, Bucureşti
AVRAM A. (1966): Durata vocalelor şi perceperea

accentului în România, în SCL, XVII, nr.
2, p. 263-269
AVRAM A. (1997): Contribuţii etimologice, Bucureşti
53
CAZACU B. (1966): Limbă vorbită, limbă scrisă, stil oral în

studii de poetică şi stilistică, Bucureşti,
p. 29-37
COŞERIU E. (1994): Lingvisitica din perspectiva spaţială şi

antropologică, Chişinău
DEX (Academia Română): Dicţionarul explicativ al limbii române,

ediţia a II-a, Bucureşti, 1996
DUMISTRĂCEL S.(1978): Influenţa limbii literare asupra

graiurilor dacoromâne. Fonetica
neologismului. Bucureşti
IANCU V. (1975): Palatizarea dentalelor in limba

română. Timişoara
RUSU GR. (1983): Structura fonologică a graiurilor

daco-române, Bucureşti
POP S. (1931-1933) Cum dispar termenii vechi

administrativi şi cum se încetăţenesc
cei noi, DR VII, p. 61-67
POP S. (1933): Atlasul lingvistic al României în

„Societatea de mâine”, nr. 10, p.
233-236
COŞERIU E. (1955): Introducere în lingvistică, Cluj-Napoca
54

Disertatie Corectat 6 Iulie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Disertatie Corectat 6 Iulie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Graiul comunei Josenii Bârgăului

Capitolul II. Particularităţi lingvistice

4. Accidente fonetice .................................................................... 28

1. Formarea cuvintelor ................................................................. 39

2. Straturi lexicale ......................................................................... 41

Glosar de termeni regionali ..................................................................... 42

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE

Ceea ce numesc mândru şi oarecum orgolios „Ţara Bârgăului”

Bistriţa la Valea Dornei şi Colibiţa. Pe parcursul său străbătând ţara vezi

Bârgăului“4. Pentru simplificarea exprimării voi folosi numele scurt al fiecărei

pentru suma de 700.000 de florini şi încorporat Regimentului al II-lea de

Al doilea Război Mondial a adus numeroase jertfe şi sacrificii pentru

Toate numele de familie româneşti erau transcrise în formă maghiară.

Comuna Nr. gospodari Total populație Rromi

Joseni 1 598 5022 380

În situaţia istorică de la sfârşitul secolului al XVIII-lea cuprinderea

După 1886 s-au construit fabrici pentru prelucrarea lemnului la

• Cojocăritul. constând atât în prelucrarea pieilor de oaie, cât şi

În conscrierea din 1750 aşezările umane de pe Valea Bârgăului, aveau

instalaţie de încălzire centrală. Cele mai multe sunt intens frecventate de

Nu există informaţii sigure despre felul în care se pregăteau tinerii de

Dezvoltarea învăţământului este legată însă de construirea

În clasa a Il-a se adăugau: gramatica limbii germane, cititul cu litere

CAPITOLUL II. PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE

A accentuat etimologic se conservăîn formulele de Ind. şi Conj. prez. (pers. 1,

În locul lui a accentuat din graiurile munteneşti şi din graiurile moldoveneşti

- un ă în pluralul unor substantive: căs, găliț, pălmn', trăișt';

În poziţie protonică, a neaccentuat trece frecvent la ă:pătrar, băracă, bănat,

E este etimologic în paradigma verbelor a crepa (lat. crepare) şi a demica (

e....e se dechide: berbęșe, fet e, leze.

Trecerea lui e la e, înregistratăîn toata aria transcarpatină, este una dintre

e neacctentuat se păstrează ca în limba veche în cuvântul beserică.

Ă este vechi, reflex a unui a etimologic, în cuvintele năsîp (<bg.nasip), năcaz

Vocala ă se conservă: arătăr, bogău, ea se poate inchide la î : cătră.

Ă medial aton poate trece la î: blastăm.

Deschiderea lui ă protonic poate fi identificata în contexte cu inventar

O medial se poate închide la u: înconjur, măsur, fasule, tuma. Acelaşi

Lui o din graiurile munteneşti şi din graiurile moldoveneşti de su îi corespund

În cuvantul profesor, o trece la ă, in opinia noastra tot ca rezultat al unei

O final se închide la u în cuvântul acolu.

Se păstrează un i etimologic în cuvântul perină (<scr. perina), unde i nu s-a

În galbăn (lat. galbinus) ar putea fi vorba despre un i vechi, care se

Nu există aspecte particulare, în afara celor comune cu i neaccentuat (

I poate evoluat la e: setesc, plejesc, iar acest e se extinde analogic şi la alte

Î este vechi in cuvintele cîne, pîne, mîne la care se adauga alaltamîne.

î trece la u în cuvântul împlunt

În stânca, lui î ii corespunde a

Accidentatl, î>i, ca în urîsos.

U este etimologic în paradigma vebului a (se) desculţa (lat. disculciare), a

În cuvântul tulbure, u trece la î în urma unui proces de disimilare vocalică.

În paradigma verbului a căta, u cade ( printr-o etapă intermediară *caut, în

Deschiderea lui u protonic în bojor, şorub.

Ea se păstrează ca în limba veche în forma de Ind. Prez ( pers. 3 si 6) a

Ea accentuat trece la (i)e, fenomen care trebuie pus în legătura cu

-la substantive feminine terminate în -ea: purse, ste

- în Inf. Verbelor de conjugarea a II-a: ave, be, vre.

Ia accentuat evoluează la (i)e : băietă, spărietă, tăiet, unceş.

Ie trece la ii în numele propriu masculin Iiron'im.

Diftongul ie este rezultatul contragerii hiatului ie: capcie, feştanie.

Diftongul oa se realizeaza ca (u)o, sunet care reprezintă o faza

Diftongul oa se monoftonghează la o: cosă, more, nopte, portă, socră, sore.

Diftongul ua se monoftonghează la o: luom.

Oclusiva bilabială surdă p

Se africatizează la c: dupc, lupc, pcat, pcisor