Redactor: GHEORGHE ZBUCHEA

Gelu Diaconu
Profesor universitar
la Facultatea de Istorie a Universitafii din Bucureo$ti
Tehnoredactare computerizata:
Cristina Bucuroiu ~i Liviu Tanase

Coperta:
Walter Riess
ii
','

Ii
l:l
f
i
!
I
ISTORIA IUGOSLAVIEi
,
.iI 1
Prefata de Florin Constantiniu
' I
'

Gheorghe Zbuchea
ISTORIA IUGOSLAVIEI

Toate drepturile asupra acestei lucrari

sunt rezeNate Editurii CORINT
I I
ISBN: 973-653-128-7

Format: 16/54x84. Coli tipo: 10,5

./
Tiparul executat la: CoRINT
S.C. Universul S.A. I Bucure$ti, 2001
'
l'
 De acela§i autor:
Romanii de la sud de Dunare. Documente, (in
colaborare), Arhivele Nationale ale Romaniei, Bucure§ti,
1997.
Romania §i lumea sud-est europeana la fnceputul
secolului al XX-lea (1900-1912), Editura Paco, Bucure§ti,
1999.
Romania §i razboaiele balcanice (1912-1913). Pagini
de istorie sud-est europeana, Editura Albatros, Bucure§ti,
1999.
0 istorie a romanilor din Peninsula Balcanica (seco/ele
XVIII-XX), Editura Biblioteca Bucure§tilor, Bucure§ti,
1999.
PREFATA
0 istorie a lugoslaviei este mai necesara ca oricand
marelui public cititor din tara noastra. $i nu numai pentru
ca este vorba de o tara vecina. Mai intai, pentru ca exista
opinii eronate despre relatiile dintre romani §i sarbi, ca de
pilda afirmatia ca intre cele doua popoare nu au existat
niciodata conflicte, cand, in realitate, prima batalie data de
statul nou constituit al Tarii Romane§ti a fest cu sarbii, la
Velbujd (28 iulie 1330), romanii fiind aliati cu bulgarii. O
r
' t
j
alta gre§eala frecventa este aceea de a-i considera pe
sarbi ca vecinii no§tri dintotdeauna, cand, a§a cum a atras
atentia P.P. Panaitescu, ,,intreaga regiune numita Craina
cu Cladova §i Negotinul, cunoscuta azi prin a§ezarile
romanilor timoceni, facea parte, in Evul Mediu, din
Bulgaria, nu din Serbia §i abia in secolul al XIX-lea a fest
alipita la statul sarbesc. Rezulta deci ca Dunarea in nici un
punct al ei nu despartea Serbia de Tara Romaneasca, tari
care n-au fest vecine directe in nici un moment al Evului
Mediu, pana la caderea Serbiei sub turci". (P.P. Panaitescu,
Mircea eel Batran, editie ingrijita de Gheorghe Lazar,
Bucure§ti, Editura Corint, 2000, p. 33)
Mai mult decat aceste cuno§tinte istorice, destinul
lugoslaviei prezinta un interes deosebit pentru romani, de
n-ar fi decat faptul ca, la sfar§itul Primului Razboi Mondial
(inceput prin declaratia de razboi a Austro-Ungariei
l; adresata Serbiei!), Regatul sarbilor, croatilor §i slovenilor a
fest proclamat la 1 decembrie 1918, a§adar, in aceea~i zi
1\
 In care, prin unirea Transilvaniei §i Banatului cu Romania,
In urma hotararii Marii Adunari Nationale de la Alba lulia, se
desavar§ea unirea nationala a romanilor. lugoslavia
(numele luat din 1929 de Regatul sarbilor, croatilor F;i
slov~nilor) a fost aliata Romaniei In cadrul Micii intelegeri
§i al lntelegerii Balcanice. Astazi, din aceasta lugoslavie, In
urma unui convulsiv §i sangeros proces de destramare, nu
a mai ramas decat o ,,mica lugoslavia", care reune§te
Serbia §i Muntenegru, dar §i acesta uniune ramane fragila
§i incerta. Se constata, a§adar, ca partenerii Romaniei din
Mica fntelegere - Cehoslovacia §i lugoslavia - s-alil
dezagregat. lata o tema de meditatie pentru noi romanii, at
carer stat national unitar a supravietuit tuturor vicisitu-
dinilor, chiar daca frontierele de azi nu mai sunt cele din
19! 8 (nu numai din vina vecinilor, dar §i a noastra!).
In lumina evenimentelor recente, s-ar putea spune ca
destramarea lugoslaviei era lnscrisa In lnsa§i istoria ei. in
anul 395, cand, la moartea lui Theodosius I, lmperiul roman
a fost divizat lntre cei doi fii ai sai, linia de separare a
spintecat - am spune - spatiul viitoarei lugoslavii. De la
scriere (alfabetul latin §i eel chirilic) la confesiuni (ortodoxie §i
catolicism), apoi la religie (cre§tini §i musulmani), spatiul de
mai tarziu al lugoslaviei a fost marcat de diviziuni, consolidate
de stapaniri straine (lmperiul otoman, habsburgic etc.). Cand
Samuel Huntington a vorbit de §Ocul civilizatiilor §i a indicat ·
drept o linie de falie fostul spatiu iugoslav, el a avut perfecta
dreptate: lumea slavo-ortodoxa, lumea catolica §i lumea
musulmana se lntalnesc In aceasta zona, In care seismele
istorice au sfar§it prin a darama edificiul statului iugoslav.
Acest edificiu a rezistat numai atat timp cat la Belgrad a fost
mana de tier a regelui Alexandru I §i apoi a mare§alului Tito:
un rege §i un dictator comunist au impus coeziunea statului
iugoslav. Democratia i-a fost fatala. Trista constatare!
6
/
lstoria lugoslaviei la sfar§itul celui de Al Doilea Razboi
Mondial §i In primii ani postbelici (pana la ruptura dintre
Stalin §i Tito) lncepe acum sa fie rescrisa In lumina
documentelor din fostele arhive sovietice. De la acordul de
procentaj Churchill-Stalin, din octombrie 1944, prin
progresiva instaurare a structurilor comuniste, care au
eliminat pe partizanii guvernului de la Londra, §i pana la
conflictul dintre Moscova §i Belgrad, devenit public In
1948, toate aceste aspecte sunt de reluat pe temeiul noilor
surse. intre primii care au facut-o sunt de amintit istoricii
ru§i Leonid Ghibianski §i Vladimir Volkov, precum §i ame-
ricanul de origine ceha Vojtech Mastny.
Tn ceea ce prive§te dezmembrarea lugoslaviei §i, mai
ales, criza din Kosovo, deocamdata suntem pe terenul
politicii §i nu pe eel al istoriei. lata de ce nu· abordez, nici
macar fugar, aceasta problema, mai ales ca pozitia mea
este bine cunoscuta.
D-1 Gheorghe Zbuchea, un distins cadru universitar, cu
o temeinica pregatire, mai lntai de bizantinist, apoi de
modernist, dovedita prin numeroase contributii, ajuta atat
speciali§tii, cat §i marele public sa cunoasca, printr-o
sinteza informata §i clara, istoria lugoslaviei. O istorie din
care avem atatea de lnvatat!
Florin Constantiniu
Membru corespondent al Academiei Romane

INTRODUCERE
In urma cu un sfert de veac, in spatiul sud-estului
european, statul federal al lugoslaviei se bucura de o repu-
tatie aparte. Peste 20 de milioane de oameni alcatuiau o
comunitate plurietnica §i multiculturala, aparent stabila,
intr-o tara cu un standard de viata acceptabil, daca nu
ridicat, cu un regim politic original, care se bucura de
prestigiu
.. international §i avea in frunte un conducator,
~·
(loSip Broz Ti~, binecunoscut in tara §i peste hotare.
'Acesta-s:..a-afl~t peste patru decenii in fruntea comuni§tilor
§i apoi a statului iugoslav, cu care numele sau s-a con-
fundat nu o data, pana la moartea sa in anul 1980.
La un deceniu dupa moartea lui Tito, lugoslavia fede-
[51.la,-a§a cum o crease acesta, a incetat scfmaiexis~iar ·
in interiorul frontierelor sale au aparut noi realitati politice.
Una dupa alta, fostele republici federale, constituindu-se
ca entitati statale distincte, §i-au proclamat, in mod firesc,
suveranitatea §i independenta. Destramarea lugoslaviei,
care se integreaza mai amplului proces european. de
prabu§ire a regimurilor totalitare, a condus, relativ rapid, la
o stare de razboi in continua expansiune §i intensificare,
stare ce a cuprins, treptat, Croatia, Bosnia-Hertegovina,
Serbia etc.
Foe §i sange, distrugeri de tot felul, sute §i sute de mii de
refugiati ce §i-au parasit vremelnic sau definitiv caminele,
scene de purificare etnica §i genocid, nenumarate runde de
convorbiri, e§uate sau lipsite practic de urmari, interventii
8 9
din exterior ale fortelor O.N.U. §i apoi N.A.T.O. etc., iata o
serie de realitati caracteristice zonei in ultimul deceniu.
lntr-o epoca a rapidei circulatii a informatiilor, dar §i a
manipularilor mediatice, lumea le-a inregistrat cu promp-
titudine, nu o data in mod trunchiat, unilateral. Multora Ii s-a
intarit convingerea ca Balcanii continuau a fi §i la sfar§itul
veacului, ca §i la inceputul acestuia, un ,,butoi cu pulbere".
Razboiul, starea tensionata din zona erau/sunt in contrast
evident cu tendintele europene de democratizare, de
Tmbunatatire a conditiilor de trai §i de integrare multilaterala.
Dincolo de o serie de realitati intens mediatizate, eel mai
adesea cu o totala lipsa de obiectivitate, mai cu seama
cele privind operatiunile militare sau drama refugiatilor, in
afara lumii iugoslave au aparut legitime intrebari §i
preocupari cu privire la istoria mai veche §i mai nou~ a
statului aparut ca atare pe harta politica a continentulu1 la
sfar§itul primei conflagratii mondiale. Multe cercetari a~
avut ca obiect realitatile lugoslaviei mai vechi sau ma1
recente, cautandu-se astfel origini §i explicatii ale evo-
lutiilor din imediata contemporaneitate. . .
Despre trecutul mai indepartat sau ma1 aprop1at al
popoarelor iugoslave, ca §i despre viata lor actuala'. exist~
deja o literatura bogata, variata, adeseori anga~a.ta ~1
departe de ceea ce se dore§te a fi, pe masura pos1b1lulu1,
adevarul istoric. La fel ca §i pentru alte state sau popoare,
§i in acest caz multe probleme ale trecut~lui sunt insu-
ficient analizate §i statuate, fiind nu o data 1nterpretate de
pe pozitii cu totul diferite, chiar opuse, fierbinti in ultima
instanta prin incarcatura lor. lntre altele, istoria popoarelor
iugoslave prezinta un paradox oarecum singular: du~a ce
s-au straduit sa ajunga sa traiasca impreuna, au act1onat
pentru o despartire care a capatat forme violente, cu
repercusiuni ample, mult dincolo de frontierele iugoslave.
 Cele peste §iapte decenii de existenta a statului intins
intre valea Timocului §ii Marea Adriatica, intre poalele
Alpilor §ii valea Vardarului alcatuiesc substanta acestei
lucrari ce se dore$te sintetica, informativa i;;i, in masura
posibilului, obiectiva. in 1918 a luat na§itere Regatul sarbilor,
croatilor §ii slovenilor (devenit apoi, in anul 1929,
lugoslavia), regat care, in conditiile celui de-Al Doilea
Razboi Mandia!, a fost vremelnic divizat, pentru a se
reface apoi intr-o noua forma, aceea a lugoslaviei federale
titoiste, care s-a destramat apoi in cursul unor evenimente
dramatice, petrecute in principal intre anii 1989-1991.
Astfel, pe harta politica a continentului european au aparut
cinci noi realitati politico-statale: Slovenia, Croatia,
Bosnia-Hertegovina, Macedonia §ii o noua federatie for-
mata din republicile Serbia §ii Muntenegru, purtand tot
denumirea de lugoslavia.
lstoria acestor state in ultimul deceniu a fost dramatica
i;;i nu este inca incheiata. Posibilitatile de investigare i;;i de
cunoa§itere ale istoricului sunt !imitate §ii ca atare acest
ultim deceniu de evolutii in spatiul iugoslav ramane
deschis analizelor i;;i cercetarilor ulterioare ale celor care
ne vor urma.
Capitolul I
RADACINILE ISTORICE ALE UNUI STAT
Spatiul iugoslav insumeaza aproximativ 250 000 km 2 ,
fiind situat in sud-estul continentului european, la zona de
contact cu Europa Centrala. Ai;;ezata in partea vestica a
Peninsulei Balcanice, aceasta regiune are o larga
deschidere la Marea Adriatica. inspre nord, se margine§ite
cu Muntii Alpi, in timp ce, inspre rasarit, se apropie de
lantul Carpatilor, al Muntilor Balcani §ii Rodopi, intinzandu-
se, spre sud, de-a lungul vaii Vardarului. Relieful este
extrem de variat. Peste 70% din teritoriu este alcatuit din
inaltimi depai;;ind 200 de m altitudine, intre care se
remarca Alpii Dinarici. 0 serie de cursuri de apa, aparti-
nand mai multor bazine, au avut o insemnatate deosebita
in asigurarea comunicatiilor de-a lungul mai multor axe,
vaile lor fiind strans legate de diversele evenimente
istorice din vre91urile trecute. Acest spatiu apartine mai
multor arii climattce, fiecare jucand un rol determinant in
existenta celor ce au trait pe acele meleaguri, in care
alternau suprafete de terenuri arabile cu zone favorabile
pastoritului, cu intinse paduri, precum §ii cu tinuturi
muntoase lipsite de vegetatie.
Teritoriul iugoslav a fost locuit fnca din vremurile pre-
istorice. in epoca bronzului, s-au ai;;ezat aici tracii i;;i ilirii,
populatii indo-europene venite dinspre rasarit. incepand cu
secolul al Ill-lea I.Hr., Roma §ii-a extins, treptat, dominatia
11
 la est de Marea Adriatica. Tn vremea Tmparatului Augustus,
Tntregul spatiu balcanic a devenit parte integranta a lumii
romane. in aceasta zona, atat triburile ilire, cat $i cele trace
au fost supuse unui intens proces de romanizare. Astfel, Tn
cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice s-a nascut
romanitatea orientala, care s-a extins apoi $i Tn stanga
Dunarii, in tinuturile Romaniei de mai tarziu. in primul secol
al erei noastre a Tnceput sa se raspandeasca cre$tinismul,
devenit mai apoi religie specifica populatiilor din aceasta
zona. La moartea Tmparatului Theodosie eel Mare, Tn anul
395, lmperiul roman a fost divizat. Linia de separatie trecea
prin mijlocul viitorului spatiu iugoslav, care, ulterior, va
gravita, astfel, din punct de vedere religios, dar $i politic, fie
Tnspre rasarit, deci spre Constantinopol, fie inspre apus,
deci spre Roma.
incepand cu veacurile IV-V d.Hr., o serie de populatii
migratoare au trecut $i prin partile central-vestice ale Penin-
sulei Balcanice, cele mai multe (vizigotii, hunii, ostrogotii,
avarii etc.) neinfluentand profund $i durabil viata romaniCilor
autohtoni. 0 exceptie au constituit-o triburile slave, ale caror
atacuri s-au Tndreptat spre sud, cu intensitate crescanda Tn
cursul secolului al VI-lea, fara ca atunci ace$ti slavi sa se
stabileasca statornic pe aceste meleaguri. Abia, Tn prima
jumatate a secolului al VII-lea, dupa prabu$irea limes-ului
dunarean Tn anul 602, slavii au invadat $i apoi au ocupat
efectiv cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice, unde a
luat sfar§it astfel prezenta politica a lmperiului bizantin. Ca
urmare, Tn Tntregul spatiu sud-est european s-au petrecut
importante modificari demografice, Tn contextul mai general
al etnogenezelor europene.
0 mica parte a romanicilor de pe aceste meleaguri a
supravietuit, fie Tn locurile lor de ba§tina, fie Tn tinuturi mai
adapostite (de regula zonele muntoase), avand o evolutie
12
istorica distincta, §i a dat na$tere ramurii sudice a romanis-
mului. Romanitatea balcanica care a dainuit era compusa
din grupuri distincte, a caror impartire tine cont de dialectul
vorbit. Ace§tia erau meglenoromanii, in partile central-esti-
ce, istroromanii, Tnspre nord-vestul Peninsulei Balcanice, §i
aromanii (numiti adeseori, relativ impropriu, macedo-
romani), raspanditi Tn aproape intregul spatiu balcanic.
Ace§ti romani, proportional avand o pondere mult mai
mare in veacurile trecute, au trait Tn intregul spatiu
iugoslav, trecutul lor istoric impletindu-se Tn anumite
momente cu acela al slavilor, cu care au trait laolalta.
Cea mai mare parte a romanitatii orientale sud-duna-
rene, Tn contact cu noii veniti, §i-a modificat profund
caracteristicile §i trasaturile ca urmare a unui proces intens
de slavizare. Astfel, Tn a doua jumatate a mileniului I s-a
desfa§urat un amplu fenomen ce a modificat profund
tabloul etnico-lingvistic al respectivei parti a continentului
european. Tn partile central-vestice ale Peninsulei
Balcanice, pana la Marea Adriatica §i Muntii Alpi, au luat
na§tere a§a-numitele popoare sud-slave sau iugoslave,
respectiv sarbii, croatii, slavo-macedonenii §i slovenii,
ultimii alcatuind o punte de legatura Tntre slavii de sud §i cei
de apus. Ulterior, acestora Ii s-au adaugat, Tnspre rasarit,
bulgarii, popor ce a rezultat dintr-o tripla sinteza Tntre
romanici, slavi §i turanici, fara a se alatura Tnsa popoarelor
denumite Tn mod curent iugoslave, de§i apartin tot ramurii
slavilor de sud. Etnogenezele iugoslave s-au Tncheiat spre
sfar§itul mileniului I, cand noile popoare slave erau deja
constituite, Tntre ele existand o serie de asemanari.
in decursul Evului Mediu §i al epocii moderne, aceste
popoare au avut o istorie zbuciumata. 0 data cu Tncheie-
rea etnogenezelor iugoslave, Tn secolele IX-X au inceput
sa apara §i primele formatiuni politico-statale distincte.
13·
Astfel, de exemplu, la lnceputul secolului al IX-lea, a fast
creat regatul Croatiei, lncorporat apoi, In anul 1102, In
regatul maghiar. in aceasta perioada, o buna parte a
Peninsulei Balanice a revenit §i s-a aflat sub stapanirea
lmperiului bizantin, care lngloba, prin urmare, majoritatea
popoarelor iugoslave, situatie care, partial, a continuat §i
In veacurile urmatoare.
in paralel, o serie de zone ale litoralului dalmat au fast
integrate In imperiul colonial al Venetiei, In timp ce partile
nord-vestice, locuite mai ales de sloveni, au facut parte din
lmperiul romano-german, lnainte de a fi integrate In pose-
siunile ereditare ale dinastiei de Habsburg. in conditiile
crizei §i declinului lmperiului bizantin, a avut loc un proces
de emancipare §i de cristalizare a unei vieti politice proprii.
Ca atare, treptat, sarbii, §i-au format doua centre de
putere politica, mai lntai autonome §i apoi independente In
raport cu Constantinopolul. Astfel, In partile apusene, mun-
toase, au aparut Zeta sau Diocleia, denumita mai tarziu
Muntenegru, iar, In partile centrale, Ra§ca sau Rascia,
devenita mai tarziu Serbia. in ultima formatiune statala s-a
impus, Inca din secolul al XII-lea, dinastia Nemanizilor,
ulterior sanctificata §i devenita simbol national. Ortodoxia
s-a extins, de altfel, de timpuriu In spatiul sarb §i a jucat
apoi un rol extrem de important In istoria acestui popor ce
§i-a avut multa vreme centrul vietii religioase la Pee, unde
a fiintat timp de mai multe veacuri o patriarhie distincta.
La jumatatea secolului al XIV-lea, sub $tefan Du§an
(1331-1355), Serbia medievala a devenit un imperiu, In
urma extinderii §i impunerii hegemoniei sale In cea mai
mare parte a Peninsulei Balcanice. in conditiile constituirii
con§tiintei nationale sarbe, modelul politic al imperiului lui
$tefan Du§an din perioada maximei sale expansiuni a
influentat profund ideologia velico-sarba §i politica
14
cercurilor guvernante de la Belgrad. Dupa moartea lui
$tefan Du§an, datorita unor diver§i factori de natura interna
§i externa, imperiul sarbesc s-a destramat, dand na§tere
mai multor state, fiecare cu propriul sau centru politic.
Astfel, a existat, de exemplu, un despotat al Serbiei, a
carui capitala s-a mutat, treptat, spre nord, catre Dunare,
fixandu-se In cele din urma la Belgrad, §i la conducerea
caruia s-au ilustrat lntre altii cneazul Lazar §i alti dina§ti
din familia Brancovici. inspre vest, a fiintat, uneori cu un
rol foarte important, un regat distinct al Bosniei, In care
populatia majoritara o alcatuiau atunci sarbii, carora Ii se
adaugau §i un numar de croati. La un moment dat, lntr-o
parte a regatului bosniac s-a creat o zona aparte, cu un
regim de larga autonomie, ce a capatat denumirea de
Hertegovina (de la ,,herteg", adaptare a cuvantului din
limba germana ,,Herzog" - duce). Ulterior, locuitorii din
aceste tinuturi au lnceput a fi denumiti bosnieci, termenul
ca atare nedesemnand un popor iugoslav distinct, ci doar
pe locuitorii unei anumite zone, fie de origine sarba, fie de
origine croata, §i apartinand uneia sau alteia dintre confe-
siunile catolica, ortodoxa sau musulmana.
in conditiile unei vijelioase expansiuni, treptat, lntre anii
1371" §i 1499, otomanii §i-au impus autoritatea asupra
celei mai mari parti a spatiului iugoslav, profitand §i de
incapacitatea principilor cre§tini de a se alia §i de a face
un front comun. lnvaziei turce§ti i s-a opus, totu§i, o darza
rezistenta, concretizata lndeosebi printr-o serie de batalii,
cu participarea atat a armatelor statelor din aceasta zona,
cat §i din afara ei, inclusiv prin implicarea romanilor sau a
cruciatilor occidentali. in §irul razboaielor sarbo-otomane,
un loc deosebit II ocupa eel lncheiat cu batalia de la
Kosovopolje, din 28 iunie 1389. in acea zi, o coalitie
sarbeasca, putin numeroasa de altfel, a fost lnfranta, iar
15
sultanul Murad, precum §i unul dintre monarhii sarbi,
respectiv cneazul Lazar, au fast uci§i, eel dintai asasinat
de un patriot sarb, pe nume Milo§ Obilici, iar eel de al
doilea decapitat, dupa ce a fast luat prizonier. lmediat
dupa batalie, o parte a tinuturilor sud-slave s-a adaugat
celor in care fusese deja instituit sistemul administrativ
specific otoman (pa§alacul), iar altele au fast vasalizate,
impunandu-li-se plata unui tribut precum §i alte obligatii.
Ulterior, momentul respectiv a ramas adanc intiparit in
memoria colectiva a poporului sarb. Mai ales incepand cu
secolul al XVI-lea §i indeosebi in conditiile afirmarii natio-
nale in epoca moderna, evenimentele de la Kosovopolje
au stat la baza unui mit al sacrificiului suprem, al luptei
pana la capat §i cu toate mijloacele. Mai trebuie adaugat
ca batalia a avut lac in centrul politic §i religios al vechii
Serbii, inscriind in felul acesta regiunea Kosovo-Metohia
in patrimoniul national sarbesc.
Unele dupa altele, in cursul secolului al XV-lea, diversele
state sarbe§ti §i-au pierdut complet independenta, disparand
ca atare de pe harta politica a Europei (Serbia in 1459,
Bosnia in 1463, Muntenegru in 1499 etc.) Dupa batalia de la
Mohacs din 1526, stapanirea otomana s-a extins §i asupra
celei mai mari parti a tinuturilor create ce facusera parte din
regatul maghiar. Astfel, dupa anul 1500, aproape intreg
spatiul iugoslav a fast integrat pentru mai multe veacuri !n
farmele politice §i administrative specifice turcocratiei. In
acest context, elita sociala §i politica autohtona a disparut,
iar populatia cre§tina a fast supusa unui regim de opresiune.
Pentru aceste popoare, istoria lor in ultima parte a Evului
Mediu §i la inceputurile modernitatii se confunda cu istoria
lmperiului otoman, intrat, dupa moartea lui Soliman
Magnificul, intr-o perioada de stagnare §i declin. $i in spatiul
iugoslav stapanit de Poarta s-au constatat, ca de altfel in
16
intreg imperiul, fenomene de regres al vietii economice §i de
ramanere in urma tot mai accentuata §i pe mai multe planuri
in raport cu Occidentul Europei, cu care legaturile au fast
multa vreme extrem de slabe.
Un numar de indivizi, mai ales din tinuturile centrale ale
Bosniei-Hertegovina, au imbrati§at religia islamica,
devenind musulmani §i facand unii chiar cariere in ierarhia
otomana. Ortodoxia s-a mentinut mai cu seama in zonele
subordonate patriarhiei de la Pee, in timp ce in tinuturile
nord-vestice continuau sa existe adepti ai catolicismului,
aflati sub pastorirea Romei §i in legatura cu centrele
urbane de pe litoralul adriatic. Aici, Tn Dalmatia, o serie de
teritorii, care s-au aflat veacuri de-a randul sub stapanire
venetiana, au pastrat relatii stranse cu Italia vecina §i s-au
· integrat marilor fenomene §i procese care au caracterizat
evolutia Occidentului, de la Rena§tere §i Reforma la
lluminism §i modernism.
in perioada expansiunii §i apoi a stapanirii otomane, ca
de altfel §i mai tarziu, in spatiul balcanic s-au produs
frecvente deplasari de populatii, precum §i o serie de
fenomene etno-demografice care au avut in buna masura
un caracter specific §i singular in Europa. Astfel, tabloul
demografic al diferitelor zone iugosbve s-a modificat
continuu, nu o data profund, in a§a fel incat realitatile mai
noi sunt semnificativ diferite din punct de ve • • • ·., de
._ 0'1A C 4,.,,
cele din veacurile anterioare. ,,• ··.01..0 • 111~1,.;·-.••
Cauza acestor modificari o constitui .; ul c~._un e- \
comunitati sarbe§ti, aflate in zona de / .J a)ift"~b~~ i.~:
au migrat spre nerd §i nerd-vest, inter ri~~'tt_Jo ~ ~
"" mai mult cu elementele create, care, . • \... nd~~ ~\ ,"'°'s-.a '""..,:
~
~
deplasat. De pilda, in spatiul Bosniei Ill
~):.
i t4\flfi~1.0j ..:fl··
..
creat un tablou etnic extrem de pestrit, a .. ~ "
vedere etnic, cat §i din punct de vede~·~ .. ~·~
.. ~~
17
 Macedonia istorica a devenit, cam in aceea§i perioada, un
adevarat mozaic de populatii, cu radacini mai vechi sau
mai noi, intre care multa vreme nici una nu a avut o
majoritate absoluta. A sporit, de asemenea, in mijlocul
popoarelor iugoslave numarul alogenilor, precum alba-
nezii §i turcii, carora Ii s-au adaugat germani (sa§i), evrei,
tigani etc.
De-a lungul evului de mijloc, au 9ontinuat sa traiasca,
in intregul spatiu iugoslav, un numar de romani balcanici,
denumiti de regula vlahi, a caror pondere proportionala a
fast in continua scadere. $i in randurile acestor romani a
avut lac un proces de raspandire spatiala, mai ales dupa
dramaticele intamplari prin care au trecut in cursul seco-
lului al XVIII-lea, indeosebi in zona Moscopolei.
Modificarile etno-demografice au fast stimulate, nu o
data, §i de razboaiele care, mai cu seama dupa asediul
Vienei din 1683, au alcatuit acea pagina distincta a istoriei
europene cunoscuta sub numele de ,,problem a oriental a".
Astfel, istoria unei parti a iugoslavilor a fast legata §i de
aceea a Europei Centrale. inca in cursul secolului al XVI-lea,
Habsburgii, ca mo§tenitori ai coroanei Sfantului $tefan, §i-
au instaurat controlul asupra unei parti a spatiului iugo-
., slav, respectiv asupra teritoriilor croate, iar apoi, in timpul
expansiunii ce a urmat asediului Vienei din 1683,
Habsburgii §i-au extins continuu stapanirile inspre sud, din
lstria §i Dalmatia pana in Voivodina §i apoi pana in partile
centrale ale BE:>sniei.
,Asttel, in.cursul unui proces istoric ce a durat mai multe
veaeuri §i ;ca urmare a unor factori dintre cei mai diferiti,
'intre care, nu in ultimul rand, cucerirea §i stapanirea oto-
mana, in spatiul iugoslav s-au manifestat, accentuandu-se
apoi, 0 Serie de diferente de civilizatie, de cultura, de
mentalitate §i de religie. Slovenii §i croatii au fost integrati
18
ariei de civilizatie occidentala, catolica §i protestanta,
falosind alfabetul latin §i apropiindu-se de lumea germana
sau italiana. inspre sud §i rasarit, sarbii §i macedonenii au
fost integrati ariei de civilizatie ortodoxa, greceasca §i
slavona, caracterizata multa vreme mai cu seama prin
traditionalism §i relativa stagnare.
incepand inca din epoca Rena§terii, mai intai in lumea
catolica §i mai apoi extinzandu-se, in secolul Luminilor, la
ansamblul popoarelor iugoslave, s-au cristalizat, treptat,
elementele unei con§tiinte nationale proprii §i apoi ale unui
program politic national, urmarind emanciparea §i inde-
pendenta statala. De altfel, acest fenomen se integra in
realitatile europene ale acelor vremi, iar soarta popoarelor
iugoslave a devenit parte integranta a a§a-numitei ,,pro-
bleme orientale'', a carei rezolvare a fast incercata intre
altele printr-o serie de razboaie desU1§urate mai cu seama
in secolul al XVIII-lea. in aceea§i perioada de trecere de
la Evul Mediu la Epoca Moderna au aparut §i doua curente
politico-nationale distincte, cu continuitate pana in
contemporaneitate.
S-a nascut, astfel, ideea ,,ilirismului'', numita mai tarziu
a ,,iugoslovenismului'', respectiv a unirii tuturor popoarelor
iugoslave intr-un singur stat, cu mai multe elemente com-
ponente. in sens contrar, a aparut §i conceptia identitatii
proprii a fiecarei etnii, respectiv a crearii perrtru fiecare
dintre acestea a unor state distincte, suverane. Cele doua
idei au coexistat atat in veacurile trecute, cat §i in secolul
XX, cea dintai furnizand suportul ideologic pentru
farmarea lugoslaviei, iar cea de a doua pentru destra-
marea acesteia.
Criza tot mai accentuata a structurilor otomane in cursul
secolului al XVIII-lea §i la inceputul celui urmator a creat
conditii prielnice pentru mi§carea de rede§teptare natio-
19
 nala, respectiv pentru rena§terea §i apoi afirmarea statali-
tatii. fn prim plan, din acest punct de vedere, s-au situat
sarbii, care, la fel ca §i in plin Ev Mediu, §i-au creat din nou
doua centre de putere, atat in zona muntenegreana, cat §i
in zona dunareana, in jurul Belgradului, care va deveni
capitala.
Conditiile geografice (relieful muntos, accidentat §i greu
accesibil in afara marilor cai de comunicatii), putinatatea
terenurilor agricole, ocupatiile militare preponderente ale
locuitorilor au favorizat unirea acestora in jurul §efului
religios al locului, respectiv mitropolitul de Cetinje. Danilo
Petrovici Njego§ (1697-1735) a intemeiat o dinastie
teocratica, autoritatea transmitandu-se de la unchi la nepot
asupra unei societati cu pronuntate trasaturi tribale.
Practic, la sfar§itul secolului al XVIII-lea, zona Muntenegrului
a obtinut independenta de facto, recunoscuta ulterior, prin
acte succesive, de autoritatile otomane. Tot atunci s-au
stabilit §i legaturile cu Rusia, esentiale mai apoi, in plan
politic §i financiar, pana la Primul Razboi Mondial.
In anul 1804, in zona Belgradului a izbucnit, sub
conducerea lui Gheorghe Petrovici Karagheorghevici, o
prima revolutie nationala. Tnfranta vremelnic in septembrie
1813, ea a reizbucnit, cu succes, in aprilie 1815, sub
conducerea lui Milo§ Obrenovici. Ca rezultat, a aparut in
acest spatiu primul stat modern sarbesc, a carui capitala
se afla la Belgrad. Acest stat beneficia de un regim de
autonomie in raport cu puterea suzerana a sultanului.
Astfel, o anumita autonomie interna a fost garantata prin
Tratatul de la Adrianopol din 1829, iar, prin Tratatul de la
Paris, din 1856, se garanta independenta interna, in anii
urmatori plecand §i ultimele garnizoane turce§ti. De altfel,
din punctul de vedere al statutului international, a existat,
in cursul secolului trecut, o mare asemanare intre
20
Principatele Romane §i cele doua state iugoslave, cu
capitala la Cetinje §i, respectiv, la Belgrad.
Ca urmare a crizei orientale din anii 1875-1878
'
Serbia, ca §i Muntenegru, a dobandit, in mare masura §i
ca o consecinta a propriilor eforturi, inclusiv prin lupta
armata, recunoa§terea independentei absolute, precum §i
importante cre§teri teritoriale. Tn paralel cu procesul
emanciparii treptate de sub stapanirea otomana, in statele
nou aparute au fest intreprinse eforturi, nu o data timide §i
contradictorii, de organizare a structurilor politice,
economice §i culturale, in conformitate cu spiritul modern
european. Daca in Muntenegru regimul despotic s-a
mentinut, practic, pana la Primul Razboi Mondial, in
Serbia au alternat regimurile despotice cu cele specifice
unui inceput de parlamentarism animat de partide politice
in curs de constituire. Specifica Belgradului a fost
existenta a doua monarhii nationale - Karagheorghevici
§i Obrenovici -, care au alternat pe tron, schimbarea
tacandu-se mai cu seama in forme violente. Tn consecinta,
tendintele de modernizare §i de consolidare ale celor doua
state au fost destul de modeste in secolul al XIX-lea §i nu
au reueyit sa recupereze decalajul de evolutie in raport cu
o Europa aflata atunci in plin avant pe multiple planuri.
Tn secolul al XIX-lea, atat in cazul sarbilor, cat §i al altar
popoare iugoslave, s-a ajuns la o diversitate de regim
politic §i national, situatie culturala sau nivel al vietii
materiale. Astfel, statul sarb prezenta, din mai multe
puncte de vedere, o situatie asemanatoare cu aceea a
statului roman vecin. Milioanele de sarbi de la inceputul
veacului XX erau impartiti in trei realitati politico-statale
distincte. Alaturi de sarbii liberi, care traiau In statul
belgradean, mai mult de jumatate din conationali se aflau
sub stapanirea celor doua mari imperii vecine. La nord, in
21
 Slavonia l?i Voivodina, l?I inspre apus, in Bosnia l?i
Hertegovina, se intindea dominatia habsburgica. Sarbii de
acolo erau supul?i unei exploatari nationale §i unei politici
de asimilare care le ameninta insal?i existenta ca neam,
ca urmare a fenomenelor de niaghiarizare l?i germanizare.
Pe de alta parte, nu poate fi ignorata realitatea ca echipele
guvernamentale de la Viena sau Budapesta au introdus l?i
in acest spatiu o serie de realitati innoitoare, specifice sau
dupa modelul celor din Europa Centrala l?i Apuseana,
contribuind astfel la aparitia sau la adancirea unor deose-
biri intre componentii aceleial?i realitati etnice.
Tn partile sudice ale Serbiei se mentinea, Inca din seco-
lele XIV-XV, stapanirea imperiului $Ultanilor, imperiu aflat
atunci intr-un proces de ireversibila decadere. Tn conse-
cinta, pentru sarbi se impunea, ca §i pentru romani, desfa-
l?Urarea unei ample actiuni de inlaturare a dominatiei celor
doua imperii vecine l?i de strangere laolalta, in acela§i stat,
a tuturor sarbilor. Tn mod firesc, logic, Belgradul a devenit in
egala masura speranta l?i facarul principal de lupta pentru
realizarea acestui deziderat.
Evolutiile politico-statale au fast dublate, in acela§i timp, de
farmularea unei ideologii nationale sarbe. Dositej Obradovici
(1739-1811) §i apoi Vuk Stefanovici Caragici (1787-1864) au
avut un rol insemnat in impunerea limbii populare ca limba
literara sarba. Ultimul a militat pentru unitatea lingvistica a
popoarelor sud-slave, reu§ind sa impuna o varianta a dialectului
stocavian ca limba sarbo-croata. Tot el a alcatuit un program
politic prin care milita pentru unirea tuturor sarbilor intr-un singur
stat care ar fi trebuit sa cuprinda, pe langa Serbia propriu-zisa,
Voivodina, Slavonia, Croatia, Dalmatia, Bosnia, Muntenegru,
Kosovo §i Novi Pazar. Astfel, a aparut ideea Serbiei Mari, idee
care a fast dezvoltata mai intai de catre ministrul de Externe al
Serbiei, llija Gara§anin, in programul ,,Nacertanije", elaborat in
22
anul 1844 in legatura cu politica nationala ~i implicit externa a
Serbiei. Avand drept model imperiul medieval al lui ;>tefan
Du§an, Gara§anin a preconizat unirea intr-un singur stat a tuturor
popoarelor slave din Balcani. Gara$anin Ti considera pe cei ce
apartineau etniilor croata, bulgara etc. ca fiind toti sarbi,
deosebindu-se intre ei doar prin credinta lor religioasa, ortodoxa,
catolica, musulmana etc. Tn consecinta. el preconiza crearea
unui stat care sa se intinda de la Marea Adriatica, din Dalmatia,
prin Macedonia §i Bulgaria, pana la Marea Neagra §i chiar la
Constantinopol. Ulterior, unii politicieni $i ideologi sarbi au urmarit
transpunerea in diferite farme in practica, partial sau in totalitate,
a ideilor lui Gara§anin, care au devenit, astfel, expresia
tendintelor expansioniste, hegemoniste ale sarbilor.
Celelalte popoare iugoslave aveau, fiecare, o situatie
specifica. Croatii ajunsesera treptat, in urma razboaielor
austro-turce, sa fie integrati in cadrul lmperiului habs-
burgic, alaturi de sloveni. Situatia croatilor sub Habsburgi a
fast in mare masura asemanatoare cu a altor natiuni opri-
mate de Viena, precum romanii, cehii, slovacii, polonezii
etc. Dupa instaurarea dualismului, tinuturile create au fast
divizate administrativ, unele fiind subordonate Vienei, iar
altele Budapestei. Tn cadrul al?a-numitei Ungarii (unitate
teritorial-administrativa creata in urma compromisului), in
1867 s-a ajuns la o intelegere intre cercurile politice de la
Budapesta l?i cele de la Zagreb, Unuturile create capatand
o anumita autonomie, dupa modelul mai vechi existent in
regatul Stantului $tefan, inainte de dezastrul de la Mohacs.
Tn paralel, s-a dezvoltat l?i ideologia nationala a slavilor
care traiau in frontierele lmperiului habsburgic. Tn spatiul
croat, in conditii complexe, in prima jumatate a secolului al
XIX-lea a aparut curentul ilirist. Un prim reprezentant de
seama al acestui curent a fast Ljudevit Gaj (1809-1872).
Acesta considera ca toti slavii de sud erau descendenti ai
23
 ilirilor, de unde §i termenul de ilirism, inlocuit apoi cu acela de
iugoslovenism. Ljudevit Gaj a afirmat identitatea nationala a
croatilor in conditiile opozitiei fata de politica de germanizare
§i/sau maghiarizare. Tot el a fermulat §i ideea unitatii iugo-
slave. in timpul Revolutiei de la 1848, s-a incercat chiar
crearea unui stat autonom al slavilor din lmperiul habsbur-
gic, respectiv al croatilor, sarbilor §i slovenilor, stat care
ulterior ar fi trebuit sa se uneasca cu Serbia §i Muntenegru.
Un alt ideolog al unitatii popoarelor slave din acest
spatiu a fest episcopul losip Juraj Strossmayer (1815-1905).
La inceput, acesta a fest adeptul ideii federalismului,
preconizand egalitatea slavilor cu maghiarii §i germanii in
cadrul monarhiei vieneze. Ulterior, a trecut pe pozitii pan-
slaviste. A acordat o atentie deosebita educatiei §i culturii,
avand, de altfel, un rol important in crearea Academiei
iugoslave de §tiinte §i arte §i sustinand colaborarea dintre
catolici §i ortodoc§i §i reorganizarea Austro-Ungariei pe
baza egalitatii in drepturi a tuturor nationalitatilor. Tot el a
fest adeptul unirii tuturor slavilor sudici (cu exceptia
bulgarilor) pe baza respectarii individualitatilor nationale §i
a unei organizari federale. Aceasta idee iugoslava a
capatat o mare popularitate in teritoriile stapanite de
Habsburgi, mai putin in statul sarbesc.
Nu au lipsit atunci curente contrare apropierii diferitelor
popoare iugoslave. Alaturi de ideologia pansarbismului,
de esenta §Ovina, au aparut idei §Ovine §i exclusiviste §i in
randul croatilor, unii dintre liderii lor nefiind pregatiti sau
dispu§i sa accepte colaborarea §i traiul laolalta cu sarbii
ortodoc§i. Astfel, Ante Starcevici (1823-1896) §i Eugen
Kvaternik (1825-1871) au militat pentru crearea unei
Croatii Mari, cu un teritoriu care ajungea, uneori, sa se
intinda pana la nivelul viitoarei lugoslavii §i in care rolul
esential urmau sa-1 aiba, ca element conducator, croatii.
inca din perioada Revolutiei de la 1848 §i pana spre
sfar§itul Primului Razboi Mandia!, in programul mi§carii
nationale create s-au manifestat, §i nu o data s-au
confruntat, doua orientari politice. 0 parte a croatilor, mai
multi la inceput, numarul lor diminuandu-se apoi continuu,
§i-au legat sperantele lor nationale de transformari
structurale constitutionale in imperiul Habsburgilor. Ei au
sperat §i au militat pentru o democratizare, o modernizare a
imperiului, in cadrul caruia toate popoarele sa dispuna de
drepturi egale §i de posibilitati de existenta autonoma.
AdeptHor integritatii §i modernizarii lmperiului habsburgic pe
baze federale Ii s-au opus militantii nationali croati ce aveau
drept tel inlaturarea dominatiei habsburgice. Finalitatea
programelor era vazuta in mod diferit, unii dorind crearea
unui stat croat distinct, independent (a§a cum este astazi),
altii propunand unirea cu sarbii in cadrul aceluia§i stat,
bazat, insa, pe un regim egal pentru ambele popoare.
Acelea§i idei politice s-au manifestat §i in randurile
slovenilor, cu observatia ca era mult mai puternic curentul
perpetuarii legaturilor, inclusiv a celor statale, cu Austria.
intre complexele probleme datorita carora diplomatia
europeana considera zona balcanica drept ,,butoiul cu
pulbere al continentului", Macedonia ocupa un rol
important. De-a lungul veacurilor, In aceasta zona se
petrecusera, a§a cum am aratat deja, o serie de procese
etno-demografice. Prin migratii, colonizari, imigrari §i
asimilari s-a creat un adevarat mozaic de populatii, nici o
grupare etnica neavand o pondere majoritara. Traiau aici
laolalta a§a-numitii macedoneni (neam slav distinct de
bulgari sau sarbi), turci §i albanezi, greci §i romani, evrei §i
tigani. Poporului slav macedonean, atunci ca §i mai tarziu,
pana in zilele noastre, i s-au discutat, i s-au contestat chiar,
caracteristicile proprii de etnie aparte. Mai cu seama grecii
25
§i bulgarii au creat o intreaga ,,problema", izvorata din
interese politice §i ,,argumentata" apoi cu al?a-zise dovezi
§tiintifice. Cele trei state vecine - Serbia, Bulgaria §i
Grecia - au incercat prin toate mijloacele, pal?nice sau
violente, sa se instapaneasca asupra intregii Macedonii
sau a celei mai mari parti a acesteia, fiecare considerand
ca zona respectiva facea parte din propriul patrimoniu
national. in paralel, s-a manifestat §i o mil?care politica
urmarind crearea unei Macedonii distincte, suverane sau
autonome, sub protectia §i garantia Marilor Puteri.
Astfel, in principal in cursul secolului al XIX-lea, in
spatiul iugoslav, in planul realitatilor politice §i al progra-
melor nationale s-au cristalizat o serie de premise ce §i-au
avut locul l?i rolul in evolutiile de la inceputul veacului
urmator, atunci cand, in conditiile incheierii primei confla-
gratii mondiale, s-a constituit Regatul sarbilor, croatilor l?i
slovenilor.
Capitolul II
CIIBAIIBA STATULUI IUGOSLAV
in ajunul Primului Razboi Mondial, in spatiul iugoslav
stapanit inca de lmperiul otoman s-au petrecut eveni-
mente importante, in care au fost implicati atat factorii din
zona, cat l?i Marile Puteri, interesate indeaproape in evo-
lutia situatiei din aceasta parte a continentului, datorita
politicii lor de mentinere a integritatii otomane, sau,
dimpotriva, dorintei de expansiune in dauna muribundului
imperiu al sultanilor. intre anii 1903 §i 1913, Macedonia a
devenit adevarata miza a ,,problemei orientale" in curs de
rezolvare in spatiul european.
Aici a avut loc, in 1903, o puternica rascoala a populatiilor
autohtone impotriva sangerosului autocrat Abdul Hamid II.
Timp de cativa ani, a fost instalata o forta internationala de
jandarmerie furnizata de cinci dintre Marile Puteri ale vremii,
care insa nu a rezolvat nimic pozitiv pentru populatiile ce
alcatuiau un adevarat mozaic etnic. Din aceeal?i zona a
pornit in 1908 ceea ce s-a numit revolutia Junilor Turci,
inspirata de ideile lluminismului l?i ale Revolutiei Franceze §i
el?uata in final intr-o dictatura l?i o mi§care panturca l?i
panislamica. in aceste condi1ii, ca urmare a razboaielor
balcanice care au lichidat practic prezenta sistemului
otoman in spatiul balcanic (exceptand Constantinopolul §i
imprejurimile), Macedonia a fost divizata intre cele trei state
balcanice invecinate - Bulgaria, Grecia §i Serbia; in
27
interiorul frontierelor acesteia din urma a intrat, de
asemenea, atunci §i zona Kosovo-Metohia, denumita, In
mod curent, la Belgrad, §i nu numai, ,,Vechea Serbie". Daca
pentru sarbi aceasta achizitie teritoriala a fast (§i este)
considerata ca o fmplinire a mai amplului program national
de lntregire statala, o asemenea realitate a provocat, §i
provoaca, reactii de contestatare §i implicit revizioniste din
partea statelor vecine.
fn anii premergatori Primului Razboi Mandia!, fn Penin-
sula Balcanica au avut lac evenimente cu consecinte
importante. fn anul 1908, Austro-Ungaria a anexat Bosnia-
Hertegovina, zona primita spre administrare Inca din 1878
§i considerata o baza pentru dorita expansiune fn s~ati~!
mediteranean. Locuita de sarbi §i croati, unii ortodoc§J, alt11
catolici sau musulmani, Bosnia-Hertegovina era In primul
plan al atentiei autoritatilor belgradene care doreau sa o
integreze lntr-un stat sarbesc independent. Atunci,
Belgradul, ca de altfel §i puterile Antantei care fl sprijineau,
a suferit o lnfrangere. Anexarea Bosniei-Hertegovina facea
parte dintr-un plan austro-ungar de sugrumare a luptei
nationale de eliberare a slavilor din aceasta zona, plan ce
mai prevedea §i zdrobirea sau chiar desfiintarea Serbiei.
fn an ii urmatori, situatia geopolitica din spatiul balcanic s-a
modificat esential. Lichidand vremelnic o serie de contradictii
dintre ele, statele balcanice au ajuns la o unitate de actiune pe
baza unui tel esential: inlaturarea totala a stapanii otomane :;;i
eliberarea teritoriilor cuprinse in a:;;a-numita Turcie europeana,
ce se mai intindea inca intre Marea Neagra, Marea Egee :;;i
Marea Adriatica. incepand din toamna anului 1911, in mai putin
de un an de zile s-a format o alianta balcanica, in care au intrat
Serbia, Bulgaria, Grecia :;;i Muntenegru. La 9 octombrie 1912,
aliatii balcanici incepeau practic razboiul impotriva lmp~riului
otoman. in decurs de cateva saptamani armatele balcarnce au
28
zdrobit fortele otomane ce Ii se opuneau :;;i au eliberat intregul
spatiu balcanic pana in imediata apropiere a Constantinopolului.
Tn acela:;;i timp, la 28 noiembrie 1912, se proclama aparitia unui
nou stat independent: Albania. infranti pe campul de lupta, turcii
s-au prezentat la Londra la masa tratativelor. Dupa aproape
doua luni de negocieri sterile, operatiunile militare au fast reluate
la 3 februarie 1913, din initiativa turcilor :;;i cu acela:;;i rezultat
nefast pentru ei. Un nou armistitiu a fost urmat de o alta runda de
tratative diplomatice, tot in capitala britanica. La 30 mai 1913,
lnvingatorii sileau Turcia sa semneze Tratatul de la Londra, prin
care era lichidata multiseculara stapanire otomana in Peninsula
Balcanica (exceptand Constantinopolul cu imprejurimile :;;i
Peninsula Gallipoli pana la linia Enos-Midia).
Tratatul de la Londra din 1913, datorita jocului de interese al
celor doua blocuri politico-militare, ca :;;i tendintelor expansionis-
te, hegemoniste, ale statelor balcanice, nu a dus la stabilirea
atunci a unei noi configuratii a frontierelor, respectiv la impar-
tirea teritoriilor eliberate intre diversele tari balcanice. Principala
miza a devenit atunci Macedonia, spre care se indreptau
privirile guvernelor de la Belgrad, Sofia :;;i Atena. in acest fel s-a
ajuns la eel de-al doilea razboi balcanic, desfa:;;urat in lunile
iunie-iulie 1913. Bazandu-se pe superioritatea potentialului
militar, ca :;;i pe factorul surpriza, :;;i dorind sa-:;;i instaureze
hegemonia balcanica :;;i sa se intinda intre cele trei mari:
Neagra, Egee :;;i Adriatica, Bulgaria :;;i-a atacat fo:;;tii al.iati, Serbia
:;;i Grecia. Tn aceste conditii, s-a format o noua coalitie, in care,
alaturi de Serbia :;;i Grecia, au intrat Muntenegru, Turcia :;;i
Romania. lnterventia romaneasca in eel de-al doilea razboi
balcanic a avut la baza o tripla motivatie: ocuparea Cadrilaterului
:;;i securizarea granitei sudice; asigurarea situatiei nationale a
sutelor de mii de romani impra:;;tiati in Peninsula Balcanica;
stingerea rapida a unui razboi care ameninta sa se generalizeze
(a:;;a cums-a intamplat doar peste un an, in vara anului 1914).
lntrarea in Bulgaria a unei armate romane insumand cca
400 000 de soldati a determinat incetarea rapida a operatiunilor
militare, Bulgaria recunoscandu-se infranta. Pacea a fast
29
 negociata In cadrul unei conferinte a statelor mici din zona,
conferinta care s~a desfa§urat la Bucure§ti, sub pre§edintia
primului ministru roman, Titu Maiorescu.
} Tratatul de pace de la Bucure§ti, din 28 iulie/10 august 1913,
·-,i fixa noile frontiere intre statele balcanice, frontiere care, cu mici
modificari, au supravietuit tratatelor de pace de la sfar§itul celor
( mecanismele aliantelor politico-militare, astfel ca, in scurta
. doua conflagratii mondiale. Tn urma razboaielor balcanice, statul
sarb l§i dubla aproape atat intinderea, cat §i numarul de locuitori.
Aproape In aceea§i situatie se gasea §i Muntenegru. Tn acest
mod, printr-o actiune proprie, consfintita apoi la masa tratativelor,
poporul sarb i~i realiza o aspiratie de mult dorita: eliberarea
tuturor conationalilor aflati sub stapanire otomana. Totodata, in
componenta Serbiei intra ~i o parte (38%) din Macedonia
istorica, restul revenind Greciei (51 %), respectiv Bulgariei (11 %).
Realizandu-se idealul eliberarii conationalilor din sud, in
continuare intreaga actiune a mi§carii nationale s-a directionat
spre nord §i vest, acolo unde se intindea lmperiul austro-ungar.
le§irea acestor popoare de sub stapanirea habsburgica
s-a facut in conditii dramatice, in vremea primei confla-
gratii mondiale. Razboaiele balcanice §i rezultatele aces-
tora facusera ca, pe buna dreptate, Viena sa considere
Serbia o primejdie deosebit de amenintatoare pentru
integritatea imperiului. Cercurile politico-militare ale Dublei
Monarhii considerau atunci ca statul sarb era un Piemont
al Balcanilor. Tn anul 1914, la 28 iunie, la Sarajevo,
capitala a provinciei Bosnia-Hertegovina, a fest asasinat,
de catre un grup de tineri patrioti sarbi, principele mo§te-
nitor al Austro-Ungariei, Franz Ferdinand. lmplicarea
Belgradului in acest act terorist nu a fest niciodata
dovedita, insa a creat un pretext pentru o dorita rafuiala cu
statul ce intruchipa idealul de emancipare al slavilor din
Dubla Monarhie. Asasinatul de la Sarajevo a fest felosit de
cercurile mi!itariste din Viena, cu aprobarea §i sprijinul
deplin al Berlinului, drept pretext pentru declan§area, la 28
iulie, a unui razboi ce urmarea invadarea §i zdrobirea.
Serbiei, crezandu-se ca astfel se va pune capat idealului
national sarb/iugoslav.
Atacarea Serbiei de catre Austro-Ungaria a declan§at
vreme, cele doua blocuri, Puterile Centrale §i Antanta, au
generalizat un razboi ce a durat pana la 11 noiembrie 1918.
Desfa§urarea ostilitatilor dintre Serbia §i Austro-Ungaria a
fost dramatica. Tn cursul anului 1914, fortele sarbe au reu§it
sa opreasca invazia inamica §i chiar sa elibereze vremelnic
o parte din teritoriile sarbe§ti aflate sub dominatie
habsburgica. Tn cursul anului 1915, fertelor austro-ungare
Ii s-au alaturat cele germane §i bulgare. Epuizate, in fata
unui adversar cu resurse umane §i materiale mult
superioare, trupele sarbe§ti s-au retras, dupa o darza
rezistenta, prin Albania in insula Corfu, intreaga tara fiind
ocupata de inamic pana in toamna anului 1918. Armata
sarba, reorganizata, a fest transportata pe frontul de la
Salonic, unde s-au aflat §i autoritatile guvernamentale, in
frunte cu principele regent Alexandru §i premierul
Nikola Pa§ici. Tn timpul razboiului, atat in provinciile habs-
burgice, in special in Bosnia §i Hertegovina, cat §i in
Serbia, Muntenegru §i Macedonia au avut loc numeroase
actiuni represive §i de deznationalizare, ceea ce a impul-
sionat lupta pentru eliberare §i unitate.
Perioada Primului Razboi Mondial a prilejuit o sensibila
intensificare a actiunii politice a tuturor cercurilor iugoslave
in vederea realizarii programelor lor. A fest initiata atunci o
mi§care complexa, cares-a desfa§urat pe mai multe planuri.
Datorita razboiului in curs de desfa§urare, dar §i premiselor
mai vechi, lntr-un anume fel, in prim-plan s-a situat
actiunea cercurilor politice inspirate de programul lui
31
 Gara§anin §i reprezentate atat de premierul Pa§ici, cat §i
de principele regent Alexandru. Astfel, la 7 decembrie 1914,
Adunarea Nationala sarba, reunita la Nis, a adoptat o
rezolutie ce infati§a scopul razboiului purtat de Serbia:
.,Guvernul declara in aceste momente ca sarcina sa cea
mai importanta este aceea de a asigura victoria in acest
mare razboi care a devenit deopotriva, din momentul in
care a Tnceput, lupta pentru eliberare §i unire a tuturor
fratilor nostri neeliberati Inca, sarbi, croati §i sloveni."
Ulterior, guvernul belgradean, dominat de conceptiile
velico-sarbe, §i-a precizat in repetate randuri pozitia,
conform careia toate teritoriile iugoslave stapanite de
Austro-Ungaria trebuiau sa fie alipite regatului sarb, sub
egida Belgradului. 0 atare conceptie se alatura unor
orientari existente in randul cercurilor politice iugoslave din
Austro-Ungaria. Pe langa acest program, in conditiile
complexe ale vremii, s-au conturat altele doua. Astfel, unii
dintre supu§ii Dublei Monarhii erau partizanii ideii mentinerii
imperiului, respectiv ai ideii formarii unui stat iugoslav Tntr-un
sistem de relatii federale cu Austria §i Ungaria. Tot atunci,
unii oameni politici, reprezentand o parte din populatia
croata, dar §i sarba, din Dubla Monarhie, au preconizat

/ .
IOANNINA LARISSA
crearea unei Croatii independente. Atitudinea lor a fost
influentata §i de faptul ca in aprilie 1915, la Londra, a fost
semnat un acord secret Tntre Antanta §i Italia care
prevedea, Tntre altele, ca litoralul dalmatin sa revina, la
sfar§itul razboiului, ltaliei. Acest acord a provocat via
nemultumire a sarbilor.
Ca atare, actiunea politica a diverselor popoare din
acest spatiu s-a desfa§urat in mai multe contexte geogra-
fice, fie in locurile de ba§tina, la Zagreb §i Lubljana, fie la
SPATIUL IUGOSLAV
•Salonic, Paris, Londra, Geneva etc. Astfel, in decembrie
TN ANUL 1914
1915, reprezentantii slavilor de sud din Austro-Ungaria au

32 33
 constituit un Consiliu iugoslav condus de Ante Trumbici, ,
avocat §i fast primar la Split, care fusese imputernicit de ,
majoritatea oamenilor politici croati, sarbi §i sloveni care
T§i desfa§urasera activitatea in lmperiul habsburgic
Tnainte de izbucnirea razboiului §i plecasera apoi Tn exil.
Paradoxal poate, Tn acela§i timp, alti frunta§i spirituali ai
acestor popoare iugoslave ramasesera acasa $i §i-au
desfa§urat activitatea Tn mijlocul conationalilor lor, mai
ales Tn teritoriul supus direct autoritatilor de la Viena.
Astfel, Inca din 1917 §i-a reluat activitatea Clubul parla-
mentarilor iugoslavi din capitala imperiului, club care a
militat pentru mai vechea idee a tederalizarii monarhiei
dunarene. Acest organism era dominat In esenta de
elemente croate, care actionau diferit de alti confrati ai
lor. fn acela§i ti mp, la lnceputul anului 1917, la Geneva s-a
format §i un Consiliu muntenegrean al unirii care s-a
pronuntat pentru Tnlaturarea regelui Nikola §i unirea
Muntenegrului cu Serbia.
Timp de doi ani, au avut lac, Tn diverse forme §i Tn
diferite locuri, discutii Tntre reprezentantii Serbiei, atat de
Tncercate de razboi, §i ai Consiliului iugoslav condus de
Ante Trumbici. fn sfar§it, Tn urma unui com prom is, la 20
iulie 1917 a fast semnata de catre N. Pa§ici, in numele
guvernului sarb, §i A Trumbici, in numele Consiliului
iugoslav, a§a-numita ,,Declaratie de la Corfu". fn aceasta
se arata ca dorinta reprezentantilor autorizati ai sarbilor,
croatilor §i slovenilor era de a se constitui, Tn virtutea
principiului autodeterminarii, ,,Tntr-un stat liber, national $i
independent". fn aceea§i declaratie erau stabilite §i cateva
principii constitutionale, care urmau sa stea la baza
viitoarei organizari statale. Forma de guvernamant urma a
fi ,,o monarhie constitutionala, democratica §i parlamen-•
tara" sub dinastia Karagheorghevici. Se prevedea §i
viitoarea denumire a noului stat - ,,Regatul sarbilor,
croatilor §i slovenilor" -, precum §i o nationalitate unica.
fn paralel, clubul iugoslav de la Vien a, format din
oameni politici sarbi, croati §i sloveni, §i-a facut cunoscut
programul sau care propunea ,,ca toate regiunile din
monarhie unde traiesc sloveni, croati §i sarbi sa fie reunite
intr-un stat independent §i democratic". Ei renuntau,
astfel, la ideea unei federalizari in cadrul unei monarhii
dunarene §i sperau In existenta a doua state ale slavilor de
sud. Atitudinea Marilor Puteri, de care Tn fond avea sa
depinda viitoarea harta politica a popoarelor europene, a
fast vreme Tndelungata indecisa §i ezitanta. Ca atare,
actiunea pentru formarea unui stat comun al slavilor de
sud nu a fast sprijinita multa vreme de catre Puterile Aliate.
fn primii ani ai razboiului, cercurile Antantei au sustinut, In
fapt, ideea mentinerii Dublei Monarhii In frontierele sale,
cu conditia unor transformari structurale in interior, care sa
asigure, Tntr-o egala masura, drepturi nationale §i celor-
lalte popoare care nu faceau parte din natiunile privile-
giate, germana §i respectiv maghiara. Acest principiu
apare, de altfel, §i In prima varianta a celebrelor 14 puncte
ale pre§edintelui american Woodrow Wilson, principii care
au stat ulterior la baza statutului Ligii Natiunilor. Abia In
vara anului 1918 Puterile Aliate au acceptat principiul
disparitiei Austro-Ungariei, care urma a fi lnlocuita cu
statele nationale ale popoarelor componente. Triumful trep-
tat al principiului autodeterminarii §i prabu:;;irea Puterilor
Centrale au influentat direct §i desfa§urarea evenimentelor In
spatiul sud-est european.
La 15 septembrie 1918, o puternica ofensiva a trupelor
sarbe :;;i franceze a avut ca rezultat ruperea frontului de la
Salonic :;;i apoi scoaterea Bulgariei din razboi. Fortele
aliate, fntre care erau :;;i trupe insumand cca 120 000 de
35
 soldati sarbi, croati, muntenegreni etc., deci din intregul
spatiu al viitoarei lugoslavii, au desfa$urat apoi o viguroa-
sa ofensiva spre nord, eliberand pe rand teritoriile sarbei?ti
din vechiul regat i?i din cuprinsul Austro-Ungariei ce se
prabu$ise practic ca stat. La 1 noiembrie 1918 a fast elibe-
rat Belgradul, dupa care aceleal?i forte aliate, respectiv
trupele de sub comanda principele Alexandru al Serbiei
dar i?i trupele franceze i?i italiene subordonate generalului
francez Franchet d'Esperey, comandantul suprem al
fortelor Antantei in sud-estul Europei, au patruns in Banat,
Voivodina i?i Slavonia, oprindu-se pe linia Murei?ului, a
Tisei $i in Campia Panonica, precurn i?i, inspre vest, in
tinuturile create. Situatia ca atare a fast consfintita prin
Armistitiul de la Belgrad din 13 noiembrie 1918, armistitiu
semnat intre Antanta i?i reprezentantii noului guvern
maghiar, astfel fncat cea mai mare parte a teritoriului
viitoarei lugoslavii a intrat practic sub controlul fortelor ce
venisera ca invingatoare dinspre sud.
fntre ti mp, in cursul lunii octombrie s-a desfai?urat
actiunea popoarelor supuse de Habsburgi, actiune care a
capatat caracterul unor adevarate revolutii nationale. La
Zagreb, la 17 octombrie 1918 s-a constituit Consiliul
National lugoslav care a proclamat independenta l?i a
anuntat constituirea unui guvern al tuturor iugoslavilor din
Austro-Ungaria. Hotararea oficiala a proclamarii indepen-
dentei acestui stat a fost adoptata la 19 noiembrie, dupa
ce, la 8 noiembrie, fusese incheiat la Geneva un acord
prin care se prevedea formarea unui stat comun bazat pe
principiul dualismului celor doua parti ce urmau a se
unifica. La 26 noiembrie, reprezentantii Muntenegrului au
votat unirea cu Serbia, la tel ca l?i cei din Voivodina. fn
aceeal?i zi, la Zagreb, Consiliul National a decis unirea cu
Serbia. 0 delegatie a fast trimisa la Belgrad. Solemn l?i
36
oficial, proclamarea statului unic al tuturor iugoslavilor a
avut loc la 1 decembrie 1918.
Noul regat sarbo-croato-sloven avea un teritoriu de
aproximativ 248 000 km 2 §i o populatie de cca 12 milioane
de locuitori. fn noul stat erau incl use opt foste provincii,
diferite atat in ceea ce prive§te componenta etnica, cat §i
nivelul de dezvoltare: Serbia, Croatia, Slovenia, Muntenegru,
Macedonia, Dalmatia, Voivodina §i Bosnia-Hertegovina.
Sarbii alcatuiau 39% din populatie, croatii 23,9%, slovenii
8,5%, muntenegrenii 1,6%. Alaturi de ace§tia, traiau in
noul stat albanezi, maghiari, romani, germani etc. La
sfar§itul razboiului, Regatul sarbilor, croatilor §i slovenilor
se alatura celorlaltor state aparute, precum Romania
Mare, Polonia, Cehoslavacia etc. Situatia teritoriala a
tuturor acestor state §i mai cu seama recunoa§terea inter-
nationala a suveranitatii $i independentei lor, bazata pe
vointa de unire exprimata in 1918, a fast una dintre
preocuparile importante $i viu disputate ale Conferintei de
Pace de la Paris, ce a urmat primei conflagratii mondiale.
fntre reprezentantii celor 27 de puteri aliate participante la
lucrarile Conferintei s-a aflat $i delegatia iugoslava,
condusa de N. Pa§ici, secondat de A. Trumbici. La fel ca
$i alte state beligerante, Serbia a intrat in categoria
statelor avand ,,interese cu caracter special", fiind supuse
deciziilor, in fond dictatului, Marilor Puteri. Reprezentantii
Serbiei au fost admi$i in majoritatea comisiilor tehnice ale
Conferintei. Ca urmare a unor tratative adeseori ane-
voioase, s-a ajuns la redactarea tratatelor de pace care au
alcatuit ai?a-numitul ,,sistem de la Versailles".
Delegatia iugoslava a dus o lupta Tnver$unata mai cu
seama pentru a-§i delimita granitele practic cu toti vecinii:
Italia, Austria, Ungaria, Romania, Bulgaria §i Albania. Fata
de fiecare dintre vecinii sai (exceptand Grecia) guvernul
'37
 iugoslav avea o serie de pretentii mai mult sau mai putin
intemeiate: cu Italia l§i disputa !stria §i Dalmatia, cu
Austria - granita nordica a Sloveniei, cu Ungaria -
granita nordica a Croatiei, Voivodina §i Slavonia, cu
Capitolul III
Romania - Banatul, cu Bulgaria - granita rasariteana §i
Macedonia, cu Albania - zona Kosovo §i Shkoder. fn;
final, prin tratatele de pace a rezultat configuratia IUOOSLAVIA Re0ALA
teritoriala interbelica a regatului. Partea iugoslava a fost
semnatara a tuturor tratatelor lntocmite la sfar§itul ·
Primului Razboi Mondial, respectiv tratatul cu Germania, Statul nou format, aparut pe harta Europei la
semnat la Versailles la 28 iunie 1918, cu Austria, semnat 1 decembrie 1918, avea sa cuprinda intre frontierele sale,
la Saint-Germain, la 10 septembrie 1919, cu Bulgaria, conform reglementarilor cuprinse in tratatele de pace, o
semnat la Neuilly, la 27 noiembrie 1919, cu Ungaria, suprafata de 247 542 km 2 . La data crearii, populatia statului
semnat la Trianon, la 4 iunie 1920 §i cu Turcia, semnat la fnsuma aproximativ 11,6 milioane locuitori. Conform
1O august 1920, la Sevres. recensamantului oficial din 31ianuarie1921, intocmit dupa
Totodata, delegatia belgradeana a semnat, ca membru criteriul limbii §i al religiei, populatia regatului era de
fondator, actele constitutive ale Societatii Natiunilor, in ale aproape 12 milioane.
carei principii §i organisme vedea atat o garantie a inte-
gritatii sale teritoriale, cat §i o asigurare a securitatii sale in Dupa limba Dupa religie
-
raport cu tendintele revizioniste ale vecinilor, tendinte care Sarbo-croati 8 911 509 Ortodoc§i 5 593 057
s-au manifestat permanent Inca de la na§terea noului stat. Sloveni 1 019 997 Romano-catolici 708 657
Oricum, tratatele de pace consfinteau nu numai incunu- 40 338
Germani 505 790 Catolici uniti
narea unor eforturi de lunga durata, de libertate §i
Maghiari 467 658 Musulmani 1 345 271
unificare statala, ci §i aparitia unui lnsemnat stat sud-est
european, care a devenit apoi un important subiect al Albanezi 439 657 Protestanti 229 517
relatiilor internationale pe plan regional. Romani 231 068 Evrei 64 746
Turci 150 322 Alte religii 3 325
Alt ii 258 910 Total 11 984 911
Dupa un deceniu, la 31 martie 1931, a fost reailzat un
recensamant care pleca de la ideea ca, in spatiul iugoslav,
toti vorbitorii de limba slava alcatuiau un singur popor,
impartit In mai multe ramuri. Populatia consemnata atunci
a fost de 13 934 038 locuitori. Astfel, erau inregistrati

39
 separat doar a$a-numitii alogeni, care insumau laolalta
aproximativ 1 550 000 locuitori, respectiv cca 12% din
populatie. Traiau atunci in lugoslavia 499 326 de germani
(3,58%), 468 185 de maghiari (3,36%), 342 000 de
albanezi, 132 000 de turci §i 70 000 de evrei. Este
interesant de observat faptul ca, in statistica din 1931,
numarul romanilor era 'de 63 853, deci redus la aproape
un sfert in raport cu situatia consemnata cu zece ani mai
inainte. Conform aceluia§i recensamant, structura
confesionala era urmatoarea: 6 785 501 locuitori -
respectiv 48, 7% - erau ortodoc§i; 5 269 791 locuitori - ·
37, 7%, - catolici; 23 169 locuitori - 1,66% - protes-
tanti; 1 561 166 - respectiv 11,2% - erau musulmani. in
anii urmatori, populatia lugoslaviei a crescut in mod
constant (cre§tere medie de 1,6%), ajungand la inceputul
anului 1941 la cca 17 milioane.
La putina vreme dupa proclamarea unirii, in urma unor
intense negocieri, s-a realizat un prim compromis intre
tendintele centraliste §i cele federaliste, formandu-se un
guvern de coalitie avandu-1 in frunte pe sarbul Stojan
Protici, secondat de slovenul Anton Koro§ec, ca vicepre-
mier, §i de croatul Ante Trumbici, ca ministru de Externe.
Principala personalitate politica din Serbia acelor ani,
N. Pa§ici, a fost numit §eful delegatiei iugoslave care, in
cadrul Conferintei de Pace de la Paris, trebuia sa nego-
cieze §i sa obtina recunoa§terea frontierelor §i a statutului
international ale noului stat. Tot atunci a inceput sa
functioneze o Adunare Nationala provizorie, cuprinzand
delegati din Scup§cina vechii Serbii §i din Consiliul Natio-
nal lugoslav de la Zagreb, carora Ii s-au alaturat reprezen-
tanti ai Voivodinei §i Muntenegrului.
Pe plan intern, Adunarea Nationala provizorie a avut de
rezolvat in primul rand problema agrara. A fost adoptata o
40
legislatie specifica, prin care maximul proprietatilor funciare
a fost fixat la 50 de ha. Au fost expropriate importante
suprafete de pamant din Voivodina, Croatia §i Slovenia, in
special ale unor proprietari germani §i maghiari.
Pamanturile expropriate au fost repartizate fie populatiei
locale, fie unor coloni, fie unor fo§ti voluntari din razboi. in
total, au fost improprietarite un nu mar de 637 328 de familii,
cu 2 484 481 ha (cam 1/5 din suprafata cultivabila a tarii).
La 28 noiembrie 1920 au avut loc alegeri pentru
Adunarea Constituanta. Au fost ale§i 419 deputati, repre-
zentand opt partide politice, §i un numar de independenti.
Pe primele locuri s-au aflat reprezentantii Partidului
Democrat condus de Ljiubomir Davidovici $i Svetozar
i Pribicevici (92 deputati), ai Partidului Radical condus de
N. Pa§ici (91 deputati), ai nou aparutului Partid Comunist
(58 deputati), ai Partidului Taranesc Croat condus de
S. Radici (50 deputati) etc. Se pare ca acestea au fost
singurele alegeri libere §i corecte din intreaga existenta a
lugoslaviei interbelice. Dupa o serie de dezbateri, s-a
reu§it elaborarea constitutiei noului stat.
in cursul lunilor care au precedat adoptarea constitutiei,
s-au infruntat in principal radicalii, in frunte cu N. Pa§ici, $i
tarani§tii croati, in frunte cu S. Radici. Primii s-au situat pe
pozitiile centraliste §i nationaliste sarbe$ti, in timp ce
ceilalti militau atunci pentru un stat federal cu organizare
republicana, pentru o larga autonomie §i autoconducere
locala, impotriva a ceea ce numeau ,,clica de la Belgrad".
fn cele din urma, Constitutia din 1921 a fast votata datorita
atragerii Partidului Musulman (32 de deputati) intr-o
coalitie condusa de N. Pa§ici. Constitu\ia a fost votata, cu
223 de voturi din 419 mandate, la 28 iunie 1921 (ziua
bataliei de la Kosovopolje), intrand In istorie sub denu-
mirea de Constitutia de la Vidovdan.
41
 Constitutia se baza pe cea sa rbeasca din 1903,
/ROMANIA introducandu-se un si stem strict centralizat. Statul,
)
f RAD denumit al sarbilor, croatilor ~i slovenilor, era o monarhie
Mure~ 0 parlamentara ~i ereditara in familia Karagheorghevici.
Limba oficiala a statului era considerata a fi ,,sarbo-croa-
to-slovena". Regele avea importante atributii. El promul-
ga legile, numea functionarii, era comandant suprem al
fortelor armate. Reprezenta statul in relatiile cu straina-
tatea, declara r~zboi ~; Tncheia pace. Actele regale
trebuiau contrasemnate de catre mini§trii responsabili.
Regele putea declara stare de asediu, convoca sau dizolva
Scup~cina, desemna pe primul ministru. fn momentul
adoptarii constitutiei, formal, rege era Petru I, care a murit
la 16 august 1921, monarh devenind ~i legal, nu numai in
fapt, Alexandru. Era introdus sistemul parlamentar
unicameral. Camera era aleasa pe patru ani, prin vot
universal, direct ~i secret.
in 1922, teritoriul a fost impartit, urmand modelul cen-
tralist francez, in 33 de departamente strict subordonate
guvernului de la Belgrad, dimensiunile acestor provincii
fiind stabilite arbitrar. Erau proclamate toleranta religioasa,
precum ~i o serie de libertati generale. in plan politic, se
prevedea, de exemplu, libertatea adunarilor; a cuvantului,
a presei etc., ceea ce rareori a devenit realitate. Perioada
1921-1929 a fost cea a unei instabilitati guvernamentale
cronice, a unor intense framantari interne, elementele unei
democratii reale fiind prea putin transpuse Tn realitate.
Practic, puterea s-a aflatln mainile guvernului. in echipele
guvernamentale au predominat sarbii, atat Tn perioada
premergatoare loviturii de stat din ianuarie 1929, cat ~i
REGATUL SARBILOR, dupa aceea.
CROATILOR $1 SLOVENILOR fn timpul perioadei parlamentare, din decembrie 1918
TN ANUL 1920 pana in ianuarie 1929 (121 de luni), sarbii au detinut

42 43
 functia de prim-ministru timp de 117 !uni, Ministerul Apararii
pentru 121 de luni, Ministerul de lnterne pentru 100 de luni,
Ministerul de Finante timp de 118 luni, Ministerul Educatiei
pentru 110 luni i;;i Ministerul de Justitie timp de 105 luni. De
asemenea, In perioada dictaturii, din ianuarie 1929 pana In
martie 1941 (o perioada de 147 de luni), sarbi au detinut in
lntregul interval de timp functia de prim-ministru, de
ministru al Apararii, ministru al Afacerilor Externe, precum
§i de ministru de lnterne pentru 129 de luni, ministru de
Finante timp de 98 de luni, ministru al Educatiei pentru 126
de luni, precum §i functia de ministru al Justitiei timp de
132 de luni. Pe langa principalele ministere, sarbii detineau
§i controlul asupra fortelor armate. Din 165 de generali
activi In 1938, 161 erau sarbi, doi croati i;;i doi sloveni. De
asemenea, toate posturile diplomatice importante, cum ar
fi ambasadele de la Paris, Roma, Londra sau Berlin, erau
intotdeauna incredintate diplomatilor sarbi. $i cele mai
importante institutii financiar-bancare ale statului erau
controlate de catre sarbi.
Viata politica fn deceniul al treilea al secolului XX a fast
dominata atat de monarh, cat $i de infruntarea dintre diversele
partide politice. Alaturi de mai vechile partide de dinainte de
razboi, au aparut $i altele noi, o data cu crearea statului comun.
Unele formatiuni politice i§i desfa§urau activitatea la nivelul
fntregii tari, fn timp ce altele aveau doar o actiune $i o
insemnatate regionale $i deci erau legate de o anumita realitate
nationala. Trebuie sa aratam insa ca nici una dintre formatiunile
politice de atunci nu a capatat fntru totul un caracter general
iugoslav. in acest context, cea mai importanta organizatie
politica sarba a fost Partidul National Radical.
intre 1903 §i 1918, radicalii s-au aflat permanent la conduce-
rea vechii Serbii. Dupa razboi, incercand sa-§i extinda influenta
la nivelul intregii lugoslavii, ei porneau de la teza ca noul stat nu
44
era altceva decat vechiul regat al Serbiei, care §i-a marit
teritoriul, de unde §i principalul lor program politic:
hegemonismul velico-sarbesc. Practic, prin Constitutia din 1921
radicalii $i-au asigurat o pozitie dominanta. Organizarea
centralista a statului $i concentrarea puterii la Belgrad a permis
radicalilor preluarea posturilor de conducere in toate sferele de
activitate. Partidul a avut o anumita baza electoral a in taranimea
sarba, care asigura un numar insemnat de voturi. Pana la
moartea sa, in 1926, Nikola Pa§ici a condus cu autoritate $i
abilitate Partidul Radical, partid sprijinit, de altfel, in permanenta
de regele Alexandru, caruia i-a $i furnizat o parte dintre membrii
camarilei sale.
La sfar§itul razboiului, Svetozar Pribicevici a creat Partidul
Democrat, avand adepti mai ales in fostele tinuturi stapanite de
Habsburgi. Acest partid avea drept scop consolidarea unui stat
iugoslav unitar, cu o conducere unica, centralizata, mizand,
a§adar, pe ideea iugoslovenismului ce trebuia impus prin
mijloace energice. Au existat totodata anumite asemanari §i
chiar forme de colaborare intre democrati §i radicali. Un rol
deosebit de important I-a avut Partidul Taranesc din Croatia,
care o vreme a avut in titulatura sa $i cuvantul republican,
exprimand una dintre optiunile sale politice.
Organizatorul $i conducatorul partidului a fost Stepan Radici,
iar, dupa moartea sa in 1928, Vladko Macek. Partidul milita
pentru descentralizarea $i democratizarea tarii. 0 vreme, a
colaborat cu fortele de stanga, avand unele legaturi chiar 9i cu
Moscova, ceea ce i-a adus pre:;;edintelui partidului un proces
pentru inalta tradare $i o condamnare la inchisoare. Practic,
acest partid a devenit exponentul celei mai mari parti a
populatiei create din noul stat.
in vechea Serbie a aparut, de asemenea, un Partid Agrar,
sub conducerea lui I. lovanovici. Existau :;>i doua partide
regionale mai importante, respectiv Partidul Popular Sloven,
condus de A. Koro$eC, l?i Organizatia Musulmana lugoslava,
condusa de M. Spaho. fn mai multe randuri, aceste partide au
colaborat cu guvernantii sarbi, in schimbul unor avantaje
45
 guvernamentale sau de alta natura. fn Muntenegru s-a creat un
pa~id al federali~tilor, care a avut lnsa putini aderenti.
In '. 919, s-au ~us b~zele Partidului Comunist din lugoslavia,
care ~1-a propus, in calitate de sectie a Cominternului, crearea
une.i :epublici i~goslave sovietice ~i chiar a unei republici
sov1et1ce b~l~aAnice. ~aca, la lnceput, partidul a avut existenta
le~ala, part1c1pand ch1ar la activitatea parlamentara, dupa 1921,
pnntr-o lege speciala pentru apararea statului, el a fast dizolvat,
desfa~urandu-~i activitatea In ilegalitate In urmatoarele doua
decenii. La indicatiile Moscovei, comuni~tii ~i-au lnsu~it, In 1924
un program care, lntre altele, prevedea ca lugoslavia era un stat
mu!tinational, In care traiau cinci popoare ~i mai multe minoritati
natronale, ce aveau dreptul la autodeterminare ~i separare. fn
consecinta, comuni~tii au militat pentru destramarea statului
iugoslav.
fn. statul nou :or~at a_u ap~rut, fie la sarbi, fie la croati etc., ~i
o sene de organizat11 nat1onal1ste. Astfel, In aceasta perioada ~i-a
desfa~urat activitatea organizatia sarba a cetnicilor carora
dupa 1929, aveau sa Ii opuna usta~ii croati. Existau ~stfel d~
organizatii atat In strainatate, cat ~i In spatiul iugoslav unde
actionau In ilegalitate, mai cu seama In Kosovo ~i Macedonia.
No_ua lugoslavie prezenta o mare diversitate §i In ceea
ce pnve§te comunitatile religioase. Prin articolul 12 al
Con~titutiei din 1921, se prevedea libertatea de credinta §i
egal1tatea tuturor cultelor recunoscute. fn perioada
urmatoare, guvernele au acordat un sprijin aparte Bisericii
Ortodoxe Sarbe, care a devenit un instrument al politicii
velico-sarbe§ti. A avut loc o unificare a comunitatilor
o_rtodoxe din noul stat, care au fost supuse, In 1929, unui
srngur patriarh. A fost reglementata §i situatia bisericii
catolice, ajungandu-se, dupa tratative dificile, §i la
semnarea unui Concordat cu Vaticanul. Legi speciale au
reglementat situatia musulmanilor, reformatilor §i a
evreilor mozaici.
46
Dupa adoptarea Constitutiei din 1921, radicalii au ~omi­
nat, pana in 1927, parlamentul, cand ~s-a format o alranta
dintre agrarienii croati §i democrati. In anul urmator, un
deputat radical extremist a tras In parlamentul de I~ Belg'.a~
mai multe gloante, omorand pe loc doi deputatr croatr §1
ranind altii, lntre care §i pe Stepan Radici, care a murit la
Zagreb cateva saptamani mai tarziu. Evenimentele di~
incinta parlamentului §i moartea mai apoi a popularulur
politician croat au adancit criza politica interna ~i au dat
regelui posibilitatea de a trece la punerea in practica a unei
mai vechi dorinte, respectiv preluarea lntregii puteri. La
6 ianuarie 1929, a dat citire unui manifest prin care proclama
dizolvarea parlamentului §i abolirea Constitutiei din 1921.
fn felul acesta, regimul parlamentar a fost inlocuit cu o
monarhie autoritara, respectiv dictatura regelui Alexandru.
Acesta urma sa legifereze prin decrete rega!e. Tot el
numea guvernul, raspunzator doar in f~ta sa. In fruntea
guvernului a fost numit generalul Petar Zivkovici. Functiil~
de mini§trii au fost preluate de apropiati ai monarhulur'.
multi provenind din partidele politice. Partidele §I
asociatiile politice au fost dizolvate, s-a introdus o riguroa-
sa cenzura §i au fost restranse libertatile printr-o serie de
decrete de reprimare a ceea ce era denumit terorism.
Ulterior, s-a facut o noua impartire a tarii, creandu-se noua
banovine In locul celor 33 de departamente existente.
Banovinele erau strict subordonate monarhului. Statul a
dobandit §i o noua denumire - Regatul lugoslaviei -,
considerandu-se ca toti locuitorii slavofoni alcatuiau un
singur popor, poporul iugoslav, compus din grupuri
provenite din mai multe triburi, ce aveau o limba comuna,
limba iugoslava.
La 3 septembrie 1931, dupa luni de criza interna,
dublata §i de mari dificultati economice, a fost data o noua
47
constitutie, care, In viziunea monarhului, trebuia sa
mentina unitatea §i continuitatea statala. Constitutia
,,daruita" de catre rege elimina practic separarea puterilor
In stat, monarhul devenind atotputernic. Acesta era
,,pastratorul unitatii natiunii §i integritatii statului". Regele
avea responsabilitatea celor trei puteri. Alaturi de Camera
Deputatilor, care l§i relua activitatea, aparea §i Senatul.
Membrii acestui organism erau numiti de rege, direct sau
prin organele dependente de el. Monarhul numea
guvernul, responsabil In fata sa §i nu a parlamentului.
Sistemul centralist era mentinut. Practic, continua
sistemul instituit la 6 ianuarie 1929, absolutismul instituit
atunci fiind oarecum mascat dupa 1931 prin unele
aparente de democratie.
0 lege electorala, adoptata la 8 noiembrie 1931,
prevedea participarea la alegeri doar pe baza unei liste
unice lntocmita de organele guvernamentale. Tn luna
urmatoare s-a constituit §i un partid unic, care a purtat,
dupa 1933, numele de Partidul National lugoslav. Tn
decursul celor cinci ani ai dictaturii personale a regelui
Alexandru a existat o opozitie tot mai intensa din partea
unor forte politice §i elemente din cele mai diverse.
S-au pronuntat astfel lmpotriva dictaturii conducatorii
partidelor politice democratice traditionale. Comuni§tii §i-au
intensificat ac\iunile. Aparuta In 1930, mi§carea de elibe-
rare croata a usta§ilor §i-a propus, sub conducerea lui
Ante Pavelici, sa obtina prin orice mijloace secesiunea
Croatiei §i sa cucereasca puterea politica Tn noul stat.
Tn toamna anului 1934, regele Alexandru, dorind sa-§i
consolideze pozitia sa pe plan international, §i-a programat
o vizita In Franta. pe care se baza In principal In politica sa
externa. La 9 octombrie 1934, la Marsilia, asupra automo-
bilului In care se aflau regele Alexandru §i ministrul francez
al Afacerilor Externe a fost lnfaptuit un atentat, In urma
caruia cei doi §i-au pierdut viata. Atentatul a reu§it sa-§i
atinga tinta datorita colaborarii dintre organizatia terorista
macedoneana §i mi§carea usta§ilor, cu §tirea §i sprijinul
unor cercuri fasciste din Italia §i Germania. A fast proclamat
un nou rege, Petru al II-lea Karagheorghevici. Deoarece
acesta avea doar 11 ani, s-a constituit o regenta formata
din principele Pavle, varul celui decedat, R. Stankovici §i
I. Perovici. Tn realitate, principele Pavle a devenit adeva-
ratul conducator al statului.
Dupa numirea unui guvern condus de Bogoljub Jeftici,
au fost organizate alegeri, la care s-a dat posibilitatea
participarii, din partea opozitiei, §i a fostelor partide, alaturi
de eel al curtii, care §i-a schimbat denumirea In Uniunea
Radicala lugoslava. Partidul guvernamental a obtinut
1 746 982 voturi §i, conform unei legi cu privire la prima
electorala, a dobandit 303 mandate, Tn timp ce opozitia,
care a adunat 1 076 345 voturi, a primit doar 67 mandate.
Ca urmare, timp de patru ani tara a fost condusa de un
regim autoritar, prim-ministru fiind Milan Stojadinovici,
care a fast urmat apoi la conducerea guvernului de catre
Dragisa Cvetkovici. Tn 1938, s-au desfa§urat noi alegeri.
Partidul guvernamental a obtinut 1 643 783 de voturi, fn
vreme ce opozitia a beneficiat de 1 364 524 de voturi,
reprezentand 41 % din optiunile electoratu lui.
La 26 august, fn ajunul izbucnirii celui de-Al Doilea
Razboi Mondial, s-a semnat la Bled un acord fntre primul
ministru, Dragisa Cvetkovici, §i pre§edintele Partidului
Taranesc Croat, Vlatko Macek, acord care inaugura un
lnceput de federalizare §i satisfacea o serie din cerintele de
autonomie ale croatilor. Ace§tia traiau fn cea mai mare parte
Tn propria lor banovina, denumita acum Croatia, cu o
suprafata de 65 000 km 2 . Se constituia un guvern croat,
49
 precum §i un parlament, Sabor, ales prin vot secret, care .t art
omponente ale statului
exercita puterea fmpreuna cu un ban numit de rege. diversele zo~e care au deve~1 Jfer~n~e
in ceea ce prive§te
V. Macek a devenit vicepremier. Acordul Cvetkovici-Macek, iugos_lav.Ex1~tau, as~ei;at::r~ riculturii lntre partile sudice §i
patronat §i garantat de principele Pavle, era un compromis pract1car~a §~pr~duct~u poate ~ ignorata nici realitatea geogra-
intre o parte a politicienilor sarbi §i omologii lor croati. Ca §i ~~~e ~~~~~~~~ oe~~nu~, parte a reliefului iugoslav e_ra alc~tuAita t1i~
formele autoritare sau dictatoriale de conducere de mai I ' t° e terenuri propice agnculturn. S e •
inainte, rolul covar§itor al unui partid al curtii, practic unic, a zo~e fara _saut. c~ep1u01~ilioane de ha de pamant arabil, car~ra
ex1stau ma1 pu in .. d h de pac::uni. Predomina mica
starnit opozitia unor forte politice din cele mai diverse. . da au cca 4 m1iloane e a v .
11 se a u_g ·oritatea familiilor avand terenun de
Extremi§tii croati, ustal?ii din jurul lui Ante Pavelici, doreau gospodane taraneasc~, m~J . t nici suficienta tehnica agri-
independenta deplina prin ruperea oricaror legaturi cu pana la 2 I~~ dr~:~~n~~n~ra~x1~~lt sub nivelul celor din tarile
~~I~~;~~~ P~e~~~i~adcultt~araegr~P· urel~~~ ac::~opr~~i~~~~i~t~f!~~r~~i ~~.
da au plantele 1n us n 1 •
Belgradul. Solutia nu convenea nici adeptilor velico-sarbis-
mului, care-§i vedeau l?tirbita §i in continuare amenintata
v
hegemonia. Nemultumiti au fost §i alti componenti ai con- a ug . alelor a continuat sa reprezinte o ocupa1ie
glomeratului etnic iugoslav, acordul fiind de asemenea felul. Cre§terea anim · im ortanta compo-
traditionala, c~n st!tu~:d;t~iet:r~~~=-:~a~t~~~s , :cooperative, ~e
aspru criticat l?i de catre comuni§ti. De aceea, el nu a avut
darul de a consolida situatia interna, a carei criza se
1
nenta a dexp~tf~ u~ veche traditie in spatiul iugoslav.. Astfel, in
adancea tot mai mult. Existau puternice nemultumiri l?i aveau, e a . ' . . a de 8 738 cooperative, cu un
anul 1935, ex1stau a1c1 un num_ r
contradictii legate §i de infruntarile dintre adeptii demo- a d 1 023 375 de membn. .
cratiei clasice, cei ai fascismului sau nazismului §i cei ce nu~ rric~ltura a fost puternic afectata de criza a_nilo~ 1929-193~,
inclinau spre modelul comunist. Fragilitatea l?i instabilitatea candgaportul agriculturii la venit~Inational _a os~1la~~t~~:~:i~: ~
interna, determinate in primul rand de contradictiile natio- In ceea ce prive§te valoarea. In aceea§I per~oa ,. 1937 de
. . u 26-31% La 1 1anuane •
nale, erau dublate de presiunea externa, toate acestea contribuit la venitul nationa1 c · de unitati indus-
3 000
avandu-l?i rolul lor propriu, cumulativ, in destramarea rega- e~emplu, e~is:a u~n~~~~~id:li~~~~:r: (883), lemnului_ (~96),
tului iugoslav in aprilie 1941. tnale, ap_~rtmand ·1 (363) etc. Peste trei sfertun dmtre
construct11lor (3_94), texti e t t ·n partile nordice §i nord-
lugoslavia interbelica, la fel ca :;;i alte tari vecine, avea, in unitatile industnale ~rau conce~ra _e ~ d Belgrad Zagreb §i
principal, trasaturile unei tari in curs de dezvoltare, cu o econo- vestice, mai ales in zonele ov1 a , re i cel,ei de dupa
mie preponderent agrara. Reforma agrara, legiferata la Ljubljana, sit~atie 0 .arecum ~~em:~:to: pro~uctiei miniere $i
25 februarie 1919, a accentuat insemnatatea agriculturii in eco- ultimul r~zbo1 m?nd1al. 0 b~lor f~restiere, era exportata lnspre
nomia tarii. fn 1921, 80,4% dintre locuitori aveau indeletniciri metalurg1_ce, ca $'.a exploata ulatiei era antrenata In ocupatiile
legate de agricultura, iar, zece ani mai tarziu, procentul acestora tarile
1 vec1ne. 0 mica parte a pop ·t . • 1937)
· d 400 000 de munc1 on in
industnale (~a1_putm e
. . ·
a scazut la 76,2%. Desigur ca, in decursul istoriei, sub diferitele . de bogatii ale subsolului §i de
stapaniri straine, s-au creat insemnate deosebiri, in ceea ce lugoslav1a d1spunea de o sene_ a erformante economice
prive:;;te situatia :;;i metodele de cultivare a pamantului, intre alte resurse, ca;e i-a~ ~i ~utdu~ as~T~rur~arite. Nu a fost dezvol-
care nu au fost msa nic1 gan ' e,
50
51
 tata _fn mod corespunzator nici ret . , relativ restrans de §COii secundare, precum §i trei universitati, la
spat~ul terestru, prin cai ferate i eaua de _com~n1~atii, fie fn
Zagreb, Belgrad $i Ljubljana. Tnvatamantul era strict controlat de
flot~1, profitand de larga deschid § §o~ele, fie_ pnn mtermediul
stat, urmarindu-se obiectivele centralizarii $i unificarii.
In anii 191 _ . ere a htoralulu1.
9 1920 s-a a1uns treptat I ·· ln noul stat a sporit numarul mijloacelor de informare. ln
0
pe baza dinarului sarb Ult . a unif1care monetara
ajunul celui de Al Doilea Razboi Mondial apareau 38 de coti-
tii bancare §i financia~e c~n~r, ~;alu d~zvoltat o serie de institu-
diane, 286 de publicatii saptamanale, 375 de publicatii lunare.
dobandit fn economia iugosl:~ a p:1vat. lmportante pozitii a
Apareau, de asemenea, §i alte publicatii, care nu aveau o
nand o cota 41 % din investitiile c~~talu~ extern, acesta deti-
A
periodicitate riguroasa. Cele mai multe dintre ziare §i reviste,
65%). Astfel au fost i"nte t in m ustne, (fn minerit fnsuma
. . · resa e sa inv t A
262, erau publicate la Belgrad. Dupa 1926, au lnceput sa
Iugoslav1e1 grupuri internatio I es easca in economia emita posturile de radio din Belgrad, Zagreb, Ljubljana $i
~ockfeller. f n ansamblu, activ~t~;1/recum ~rupp, Morgan §i Skopje.
~ntr-o proporfie covar§itoare d e_conom1ce erau dominate La fel ca $i In alte tari eurepene, perioada interbelica a con-
lnsa anumite trasatur· A• e cercunle conducatoare sarbe~ti
' 11 confereau a' t · Y • semnat importante realizari In domeniul creatiei literare $i
anume caracter semicolonial d . ce:_ e1 economii §i un
A
artistice. lntre creatorii din acea perioada s-au remarcat prin
contextul extern. , epmzand in mare masura de
publicatiile lor M. Krleza, I. Andrici, V. Nazor, B. Nu$iCi §i §i-a
Varietatea In planul vietii materi I . continuat activitatea sculptorul I. Mestrovici. Controlul
de o alta, asemanato A a e a oamen1lor era dublata Belgradului asupra Tnvatamantului §i culturii, situatia economica
~ugoslaviei, In cadrul ace~~~ /:ta~~nul cult~rii. Prin crearea grea, nedreptatile economice §i sociale, persecutiile politice au
in care existasera pana at § . d' u fost stranse laolalta spatii lovit, Tn general, intelectualitatea, care, lntr-o proportie Tnsem-
tino-ortodoxe, isfamice untc1 iverse traditii cufturafe: bizan-
. cen ral-europene d. nata, s-a Tnstrainat, abandonandu-§i tara §i conationalii.
1ie~e. fntre formele l?i gradul de e
A ,

. ' me 1teraneano-ita-
ex1stau lnsemnate deoseb· . . h' volut1e ale acestor cufturi Dupa prabui;;irea sistemului politic otoman, disparitia
in §1 c 1ar o s · d ,
nouf s~at, continuandu-se §i unele id . ~ne ~ contradictii. fn Dublei Monarhii marca lnceputul unor noi realitati In
o tendmta de unificare ~1· d e1 ma1 vech1, s-a manifestat
. e creare a unu· t· spatiul sud-est european, lntre care i;;i aparitia unui stat
. ~ spa}1u cultural iugo-
y
sIav unitar. Pe de afta arte . .
tia diferitelor popoar/ln st' ret a,1Jtat1le poht1co-nationafe §i situa- comun al popoarelor iugoslave. Rezultat al actiunii con-
· a u comun au t vergente a o serie de factori interni, nationali, noua enti-
evo1ut1a culturii §i a lnvatamantului avu rolul for §i In
Astfef, conform recensamantul . . .
tate statala se gasea la stari;;itul razboiului mondial In
analfabeti (Slovenia - 8 8ot \' ~1 din_ 1921, in regat erau 51,5%
A

situatia de a solicita i;;i obtine recunoai;;terea din partea

32 2ot D
, to,
' to, vOJVodma - 23 301
almatia _ 49 5 ot S b.
c .
' to, roat1a - comunitatii internationale i;;i totodata delimitarea frontie-
ot • io, er 1a - 65 4o/c M t
67 to, Bosnia-Hertegovina - 80 o , o, un enegru - rele sale, respectiv reglementarea raporturilor cu vecinii.
numarul lor scazand d · ,. ,5 Yo, Macedonia - 83 8 o/c) 0 Ca parte componenta a blocului victories al Antantei,
A • upa un deceniu I 44 so . ' '
covar§1toare a anaffabetilor A a
• · Yo. Ma1oritatea lugoslavia (In numele vechii Serbii) a participat la Confe-
Situatia analfabetism I . erau in parf1le centraf-sudice ale tarii
u ui nu a fost rezol t"' d · } · rinta de Pace de la Paris din anii 1919-1920.
numeroase eforturi. Nu s-a . va a, . .e§1 s-au fntreprins
La fel ca i;;i alte tari mici i;;i mijlocii, precum Romania,
considerata obligatorie a lnvatage~e~ah~at . nic1 macar reteaua,
, man ulu1 pnmar. Exista un numar Cehoslovacia i;;i Polonia, lugoslavia a fast ai;;ezata In cate-
52 53
 goria celor cu ,,interese Speciale !imitate", intr-o situatie . I Bulgariei de mo dI·t·icare a frontie-
inferioara in raport cu Marile Puteri, care au decis 9i impus insistentelor c~ren a e atiului balcanic. . ...
principalele hotarari adoptate pe malurile Senei in anii re lor existente in centrul sp f st aceea a stab1hrn
1919-1920. La Conferinta de Pace de la Paris a participat o problema v1u· d'sputata1
·a §I
.
a o
Romania,
A . respectiv soarta
.
g ranitei dintre lugos av1 1
o delegatie alcatuita din reprezentantii diverselor popoare t I r;;<,zboiului Putenle
A d la incepu u a
. intre altele, §i pentru salvar~a
'
iugoslave, delegatie condusa de N. Pa9ici, secondat de Banatului. Inca A e
croatul A. Trumbici. fn timpul Conferintei, delegatia iugos- Antantei intrate in razbo1, . . Banatul ca intregire
. . ' · era aceste1a §I .. rt t
lava a solicitat o serie de teritorii practic la toate frontierele, Serb1e1, promises . I . Tn urma discut11lor pu a e
ceea ce a provocat divergente cu toti vecinii, exceptand teritoriala la sfar§itul raz~o1u ~';· lomatice ale lui Ion l.C.
Grecia, cu care frontiera stabilita fn 1913 a ramas nemo- cu Antanta §i a efortur.1lor P st 1916 dintre regatul
dificata. Delegatia lugoslaviei a contestat, de exemplu, Bratianu, prin tratatulA ~1n 41 aBu;~at dintre Mure9, Tisa §i
prevederile teritoriale ale acordului secret de la Londra din Romaniei §i Antanta, in reAgu onenta viitorului stat
1915 dintre Italia l?i Puterile Antantei, prin care importante a intre in comp · fl
Dunare urma s A A d' iile sfar§itului prime1 con a-
teritorii de pe tarmul Adriaticii urmau sa revina ltaliei. Dupa national unitar roman: In con. it obarea Antantei, trupele
o serie de negocieri, lugoslavia a fast nevoita sa accepte g ratii mond1a . Ie, cu aiutorul §I apr .. o·iembrie a anulu1
. 1918 ,
t A cursul 1un11 n t
ca !stria 9i alte teritorii sa revina ltaliei, un acord final fiind sarbe au ocupa ' in . le m;;<,suri efective pen ru
I A d prime a . ·
semnat la Roma in 1924. fn urma tratatului de la Saint- intregul Banat uan t . oslav care se const1tu1a
1 t · in noul sta 1ug A .
Germain, din 1919, a fast stabilita frontiera iugoslavo- ·ntegrarea aces uia . ; <, Aimpotriva romarn 1or,
A A ceput 0 pngoana t
austriaca, ulterior organizandu-se in aceasta regiune 9i un atunci. lntre altele, a in . . i ale§i ai acestora au fos
referendum, in urma caruia un numar de locuitori a optat ·1ar reprezentantii autonzat1 d§ a Nationala de la Alba
rt. · la A unare . ·
pentru apartenenta la statul austriac. impiedicati sa pa ic1pe . 1918 in articolul 1 al rezolut1e~
fn contextul general al politicii Budapestei de mentinere lulia, care, la 1 decembne tion~la proclama indeoseb1
a frontierelor Ungariei istorice pe toate directiile, au avut prevedea: ,,Adu~area ~·a ii romane la intreg Banatul
loc numeroase dispute, ajungandu-se fn final la fixarea dreptul inalienab1I al na~1u~. a i Dunare".
unei frontiere iugoslavo-maghiare prin Tratatul de la cuprins intre raurile Mu~e§,. ~~ 1~19 §i 1920, a avut loc o
Trianon, din iunie 1920. Probleme au existat ~i in legatura Timp de aproape do1 ~rn, I ·1a A1n legatura cu soarta
A ·a c:.1 lugosav . d' I
cu delimitarea granitelor dintre statul albanez care ince- disputa intre Roma~i "f s-au implicat politiciern, 1p ~-
pea sa fiinteze cu adevarat 9i regatul iugoslav, ajungandu-se Banatului, disputa in. c~re S-au invocat argumente d1~
in cele din urma la acceptarea frontierelor albaneze ma\i, carturari, jurnall§t1 e~~ istorica, etnica, strategica §~
stabilite de Marile Puteri prin protocolul semnat la Florenta cele mai diverse, d~ ~atu atunci reprezentan\ii statulu~
Inca din anul 1913. Conferinta de Pace a reintarit preve- altele. Este de subhrnat.. ca e·ustificate asupra intr~gulu1
derile Tratatului de la Bucure9ti, din 10 august 1913, privi- iugoslav aveau ~r~ten\11 nnfele etnice, nici cele iston~e ~u
toare la imparfirea Macedoniei, nedand astfel satisfactie Banat, deoarece rnc1 argume xarea acestui tentonu.
Puteau constitui o baza pentru ane
54
55
 f f .
. n rnal, Manie Puteri, favorizand • .
iugoslavi, au divizat Banatul atribuind ~ m__o~ .evident pe situatie poate fi explicata in primul rand prin atitudinea
acesta (18 715 km2 • ' omarner cca 213 din statului roman, guvernele care s-au succedat la Bucure$ti
- 1n care ro • ·· I .
absoluta a populatiei) iar r t I man11 a.~aturau m~joritatea fiind interesate, in perioada interbelica, de o colaborare
tratativelor, a fast in~ocataes .u ~tat~lur rugoslav. In timpul politico-diplomatica cu lugoslavia, in scopul contracararii
romani care urmau a rama ~~ srtuatra .marelui numar de tendintelor revizioniste ale unor vecini comuni, respectiv
slav. Atunci, fn anii 1918-1~~~ntre frontrerele statului iugo- Bulgaria §i mai ales Ungaria. De aceea, autoritatile romane
care alcatuiau majoritatea , r~p~e~en.tanti ai romanilor au ridicat prea putin problema statutului necorespunzator al
respectiv a Timocului iugosl~~pu atrer drn ~ona Crainei, minoritatii de sute de mii de romani care traia in spatiul
roman, cerere nespri"inita d , au cerut unrrea cu statul iugoslav §i nici nu au sprijinit unele eforturi, putine, timide §i
Bucure~ti ~; neluata ·,nl c , .de altfel, de autoritatile de la neorganizate, ale acestora de a obtine realizarea unor
. ons1 erare de Ma ·1 p .
dec1deau In ultima instant-"' f t· rr e uterr, care minime deziderate de natura nationala In sistemul educa-
c 1c:1 ron rerele.
tional, religios etc. - De altfel, situatia avea sa se repete In
a urmare a delimitarii fr · · • .
(ultimele reglementari au fo t ~ntr~.rer r?mano-rugoslave raporturile bilaterale §i In deceniile ce au urmat celui de Al
rale), In frontierele statului rs s.abrllte prrn acorduri bilate- Doilea Razboi Mondial, atat In ceea ce prive§te unele
9roati ~; sloveni, conform oman a_u ram.as 50 310 sarbi, pretentii iugoslave asupra Banatului, cat mai ales In privinta
In schimb, numarul roma~fensama~t~lu1 oficial din 1930. situatiei minoritatii romane din lugoslavia federala §i din
fo~t. mult mai mare. Ace tio~;an;a~1 rn statul iugoslav a statele succesoare ale acesteia.
of1c1al In statistici care co~ manr. au fast recunoscuti Sistemul tratatelor de pace de dupa Primul Razboi
~uarea continua ~ numaru~s.emnau, rn acela?i t.imp, dimi- Mondial a consfintit pe plan international existenta noului
rului, In recensama·ntul d.ur lor. Astfel, la sfar~rtul razbo- stat, precum §i frontierele sale, care urmau a fi garantate
• rn 1921 era .•
rntreaga lugoslavie 231 000 ro • . u consemnatr rn intre altele §i cu ajutorul Societatii Natiunilor, intre ai carei
numai un deceniu numa I manr, pentru ca, dupa membrii fondatori s-a numarat §i lugoslavia. Dupa semnarea
de romani In Ban~t 9 5;~ _lor sa scada drastic la 60 087 tratatelor de pace, timp de doua decenii problemele politicii
r~stul lugoslaviei. fn' acela ;'t~mMacedo~ia .~i Inca. 8 500 In externe ale statului iugoslav au fast asemanatoare cu acelea
drver~i factori independ ~t. p, a~torrtatrle romane, ca ~i ale unor state vecine, precum Romania, Cehoslovacia sau
de-AI Doilea Razboi Mand· en r, aprecrau ca • ·
• • rn a1unul celui Polonia. lugoslavia se invecina cu unele state care fusesera
400 000 de romani in r 1
ra, rn lugoslavia traiau cca invinse in Primul Razboi Mondial §i care promovau continuu
in Banat ~; minimum 1~~oocooc~ putin 6~ ?~O de romani §i tot mai amplu o politica revan§arda, de modificare a grani-
Macedonia ~; in alte parti. e aromanr rmpra~tiati in telor §i de expansiune teritoriala. Astfel, cercurile condu-
Dupa stabilirea frontierei comune . catoare de la Budapesta §i Sofia au avut statornic pretentii
a ocupat, in cadrul relatiilor poll d~roblema mrnoritatilor asupra unor parti ale teritoriului iugoslav. Tarilor respective Ii
un loc relativ neinsemnat f ' rce rn.tre ~ele doua state, s-au adaugat, pe rand, Italia, Albania $i Germania, inainte §i
. n perspectrva rstorica, o atare mai ales dupa anexarea Austriei.
56
57
 fn aceste conditii, multa vrem b" .
politicii externe iugoslave I a ~-~ . iect1vul fundamental al §i Romania, semnata la Bucure§ti pe 23 aprilie 1921 §i
iui, apararea integritatii te;ito~~s I ~1t pastrarea statu-quo-u- Conventia dintre Romania §i Regatul sarbilor, croatilor §i
ln mare masura, lugoslavia l~aA e $1 a su_vera~itatii statale. slovenilor semnata la Belgrad pe 7 iunie 1921. Tratatele
fusese beneficiara sprijinul~i m1~~eiuturrle ex1stentei sale, respective purtau semnaturile unor prestigio§i politicieni din
lele tari ale Antantei in prim I ~ ~ u acordat de principa- aceste tari, precum N. Pa§ici, Take Ionescu §i E. Bene§.
Britanie. Era astfel l~gic . u ran de Franta §i de Marea Toate cele trei tratate aveau practic acela§i preambul:
Razboi Mondial intregul§I _ntormal ca, la sfar§itul Primului ,,Ferm hotarate sa mentina pacea dobandita cu pretul
• sis em de aliant . atator sacrificii §i prevazuta in pactul Societatii Natiunilor,
externa a lugoslaviei· A 1 ie, ca §1 politica
Iegaturrle . n ansamblu sa b precum §i ordinea stabilita prin tratatul incheiat intre
§i garantiile blocul . f ' se azeze pe
deceniu §i jumatate, pana 1~1 ranco-englez. ~el pufin un puterile aliate §i asociate, pe de o parte, §i Ungaria, pe de
legaturile cu Franta au avut u moart~~ r~gelu1 Alexandru, alta parte... (partile contractante) s-au pus de acord
aliante care garanta statutuln /oc prrv1l~~1at in sistemul de pentru a incheia o alianta defensiva". Articolul 1 al trata-
calitatea de membru al So . -~gos~av1_e1. De asemenea, telor incheiate intre lugoslavia §i Cehoslovacia, pe de o
vitala in mentinerea integr~~t~~t1~ Nat1unrl~r era considerata parte, §i intre Cehoslovacia §i Romania, pe de alta parte,
. fnca fn timpul Conferintei ~e§~:~veranrtatii i~goslave. prevedea: ,,in caz de atac neprovocat impotriva uneia din
ideea strangerii laolalta e de la Pans, aparuse inaltele parti contractante, cealalta parte se angajeaza sa
amenintate de tendintele a unor stat~ care se simteau contribuie la apararea partii atacate ... " in cazul tratatului
malurile Senei Take lo revan§arde $1 expansioniste. Pe dintre Romania §i lugoslavia, textul era modificat in functie
. ' nescu propusese at . de realitatile existente in sud-estul european, care le
unu1 bloc cuprinzaAnd p 1 . unc1 crearea
A. o onra Cehosl · dublau pe cele existente in Europa Centrala.
R_omanra §i Grecia, care treb . , a . ovac1a, lugoslavia,
$1 securitate de la Marea ~1alt~ aas1gure o zona de lini§te Cele doua state, lugoslavia §i Romania, aveau o pozitie
Proiectul, e§uat al lu1· T.ak la ic la Marea Mediterana. geostrategica cu o dubla implicare. Ele apartineau in egala
· . · " e onescu a to t A masura, ca realitati nou constituite, §i Europei Centrale §i
v1z1une mai restransa d .. s pre 1uat, rntr-o
1
Din initiativa acestui~, :uo~u ~~Ir.tic cehosl?va: E. Bene§. Europei Sud-Estice, unde exista o situatie politico-terito-
realizarii unor aliante cuos~ inrt1at~ tratatrve rn vederea riala creata in cea mai mare parte inainte de Primul Razboi
indreptate fmpotriva tendintel copur~ .ab_solutA defensive, Mondial. Aparuta ca formatiune politico-statala moderna
s-a constituit o aliant"" def o~ ~ev1z1on1ste. In acest fel, dupa 1878 §i devenita independenta in 1908, Bulgaria
· . ia ens1va a unor · · avea pretentii teritoriale asupra unor teritorii straine,
rn1ma Europei, alianta care . A . ~1c1 state din
mirea de Mica intelegere L: intrat rn isto_rre sub denu- urmarind tendinte expansioniste i;;i hegemoniste ce au
conventii bilaterale de"en. . baza aceste1a au stat trei antrenat-o atat in Al Doilea Razboi Balcanic, cat §i in
A . •' s1ve: Convent· A Primul Razboi Mondial. Aflandu-se in tabara Puterilor
sarb1lor, croatilor c:i sloven"!1 .C ila rntre Regatul
BeIgrad, A Y
rn 14 august 1920 . C
or $1 ehoslovacia
. . , semnata la Centrale ea ocupase, intre anii 1915-1918, o serie de
' onvent1a drntre Cehoslovacia teritorii apartinand Romaniei, Greciei §i Serbiei, teritorii pe
58
59
 care le considera parte integranta a ,,patrimoniului
national". Dezastrul din anul 1918 i;;i tratatele de pace de la
Neuilly :;>i Sevres o silisera sa renunte oficial la astfel de
pretentii nejustificate. Cercurile sofiote dusesera la Paris
fn perioada negocierilor care au avut ca rezultat tratatel~
de pace, o apriga lupta pentru a mentine cat mai mult din
ceea ce achizitionasera fn perioada razboiului. O astfel de
atitudine, nu numai a gruparilor nationaliste, dar :;;i a cercurilor
guvernante, s-a manifestat continuu i;;i dupa semnarea
tr~tatelor de pace. Era legitima preocuparea statelor din jur, fn
prrmul rand a lugoslaviei :;>i a Romaniei, de a avea in atentie
astfel de tendinte revizioniste, care se alaturau, fn Europa,
celor maghiare, germane :;;i sovietice. De aceea, fn urma
tratativelor dintre Bucure:;;ti :;;i Belgrad, la textul oarecum
standard al tratatelor constitutive ale Midi fntelegeri semnate
anterior a fost adaugata :;;i o referire la Bulgaria: Jn cazul unui
atac neprovocat al Ungariei :;;i Bulgariei, sau al uneia dintre
cele doua puteri contra uneia dintre cele doua fnalte parti
contractante, fn scopul de a distruge starea de lucruri creata
prin tratatul de la Trianon sau prin eel de la Neuilly, cealalta
parte se angajeaza sa intervina In apararea partii atacate".
Semnarea de catre Romania a conventiilor de la 23
aprilie 1921 :;;i 7 iunie 1921 fusese grabita :;;i de eveni-
mentele din martie din Ungaria, unde tocmai sosise din
nou fostul fmparat. Cele trei tari au ripostat fn comun pe
plan diplomatic :;>i au anuntat totodata hotarat ca sunt
dispuse sa fntreprinda chiar o demonstratie militara, ceea
ce a :;;i determinat de altfel plecarea lui Carol :;;i renuntarea
fn perioada interbelica la alte tentative de restaurare
habsburgica la Budapesta. In aceste conditii, era normala
dublarea colaborarii politice de cea militara. La 23 aprilie,
a fost incheiata :;;i o conventie militara cehoslovaco-romana
dublata de una similara iugoslavo-romana la 7 iunie 1921 '.
60
in felul acesta, prin conventii bilaterale, cele trei state
formau o alianta comuna defensiva care avea ca scop
mentinerea statu-quo-ului creat prin sistemul tratatelor de
pace semnate in anii 1919-1920. . . .
A
in acel moment, reactia celor tre1 tan era ma1 mult. d_ec?t
un raspuns la tendintele revizioniste al~ ~nga~1~1, in
principal, :;;i Bulgariei, in secundar, ele react1on~nd $1 in;po-
triva unor idei :;;i tendinte aparute in spatiul occidental. Inca
in anul 1920 aparuse un plan, care, in diferit~ forme, a fos.'.
reluat :;;i ulterior, respectiv de creare a une1 ,,confede.rat11
danubiene", plan care se alatura altor proiecte de acela:;;1 f~I,
acoperite de lozinci precum ,,autonomii c~lt~ral.e", ,,d~eptunle
minoritatilor" etc. Astfel de idei .!?i ~?t~urn v1zau in buna
masarc~ restaurarea anacroniculu1 ed1f1c1u austro-~ngar sau
satisfacerea unor pretentii maghiare de s.up~e~at_1~.
Formarea Micii intelegeri pe baza pnnc1p1ulu1 m?epen-
dentei :;;i al suveranitatii a constituit un factor de as1~urare
a pacii in zona. A contribuit, de asemenea, la consohdarea
suveranitatii :;;i independentei statelor sen:matare. Trata-
tele Micii intelegeri, atat cele initial~, cat :;;1 c~le semnate
mai tarziu, exprimau :;;i g~rant~.u interes~ ~''.~le. pentr~
fiecare dintre semnatari. In an11 urmaton, 1n1t1at1vele A§
actiunile lugoslaviei s-au desfa$ura!, in mar~ masura, in
cadrul sau prin intermediul Micii lntelegen, care avea
periodic sesiuni ordinare :;;i actiona in numele tuturor
semnatarilor in organismele internationale, de exe~plu la
sesiunile anuale ale Societatii Natiunilor sau la diverse
alte reuniuni internationale. . .
Securitatea lugoslaviei a fost consoh~ata ~rm semnarea
1927 a unui tratat special de pneterne c~ F!anta.
pa~~~erii
A
::goslavia a aderat, alaturi de ei ?in Mica lntele-
gere, la o serie de acte :;;i convent11 internat1o~ale semnate
in perioada interbelica, precum Pactul Briand-Kellogg,
61
 Conventia pentru definirea agresorului §i altele. o vreme
du~a un model occidental, diplomatia iugoslava s-a stra~
du1t _sa creeze un sistem de garantii regionale in zona,
u:mand .e~emplul acordurilor de la Locarno. Totodata
diplom~t1a 1uAgosl~v~ a sprijinit, in diverse forme, masurile:
preco~1zate in principal de diplomatul roman N. Titulescu
deA s:rangere a legaturilor dintre membrii Micii Tntelegeri'
atat in plan economic, cat §i in plan militar. lugoslavia s-~
alat~rat, d~ asemenea, initiativelor aceluia§i diplomat
roma~ N. }1tulescu, ca §i ale altar politicieni din zona, de
aprop1ere intre statele din sud-estul Europei.
Astfel, s-a ajuns ca, in urma unor negocieri dificile in
cursul. carora s-a ilustrat din nou ministrul roman' al
~facenl~r.E~terne, N. Titulescu, mini§trii Afacerilor Externe
a1 Romanre1, Turciei, lugoslaviei §i Greciei sa semneze la
Atena, I~ 9 apr!lie 1934, pactul de constituire a unui nou
bloc regional, ~ntel~gerea Balcanica (numita, uneori, §i
A~tanta Balcan.1ca). In preambulul actului constitutiv al noii
alian~e se ex~~1ma .dorinta tarilor semnatare de a asigura
ment1ne:~a §1 rnt_anrea pacii in Balcani pe baza normelor
dreptulw rnt~rnatro~al. Tratatul continea garantii reciproce
P_entru granrtele drn. Balcani. Statele semnatare, garan-
tand statu-quo-ul drn Balcani, au adresat §i vecinilor
chemarea de_ a adera la acest tratat. in acea perioada,
pactul. balcanrc a fast o veriga a sistemului de securitate
colectrva, care urmarea sa se extinda la nivelul intregii
Eu~~pe. ~aca majoritatea statelor au salutat acest act
pol1t1~0-d1plomatic, statele revan§arde din imediata
aprop_rere, precum §i altele mai indepartate, dar tot mai
agres.rv~, ~-au criticat dur tocmai datorita faptului ca se
const1tu1a rntr-o noua stavila in calea planurilor lor.
o.~pa ~nul 1933, a inceput o noua etapa in evolutia
relatrrlor rnternationale, o data cu venirea nazi§tilor la
62
putere §i cu transformarea Germaniei in principalul focar
de destabilizare §i apoi de razboi in Europa. Noile realitati
europene au impus diferitelor state noi analize §i
reconsiderari ale orientarilor lor externe. De exemplu, in
cursul anului 1934 s-a constatat o apropiere intre Franta
§i Uniunea Sovietica. lugoslavia a refuzat insa sa
stabileasca relatii diplomatice cu regimul de la Kremlin.
Moartea regelui Alexandru §i deteriorarea continua a
situatiei politice interne, generata in primul rand de
contradic\iile nationale, precum §i agresivitatea crescanda
a unora dintre vecini au condus la initierea unui nou curs
al politicii externe a lugoslaviei, respectiv la o anumita
apropiere fata de unele dintre statele ce promovau in mod
deschis o politica revizionista §i care erau integrate direct
sau indirect intr-un bloc condus sau controlat de catre
Germania lui Adolf Hitler.
Tn aceste imprejurari, principele Pavle a initiat o
anumita politica de apropiere in plan economic §i politic de
Germania. Acest lucru s-a realizat treptat, in timpul guver-
nelor conduse de Bogoljub Jevtici §i Milan Stojadinovici.
Formal, aceste guverne s-au pronuntat pentru o pozitie de
neutralitate intre blocul german §i eel francez. Astfel, la
venirea sa la putere, M. Stojadinovici a declarat ca, fn
cazul unui razboi dintre Germania §i Franta, lugoslavia va
ramane neutra. Aceasta atitudine a cercurilor politice de la
Belgrad a contribuit la stimularea politicii agresive a tarilor
revizioniste §i a slabit in mod inevitabil capacitatea de
actiune §i prestigiul celor doua aliante din c~re lugoslavi~
mai facea inca parte, respectiv Mica lntelegere §'
Tntelegerea Balcanica.
Tn cursul anului 1937, guvernul condus M. Stojadinovici a
semnat doua tratate care modificau, in mare masura,
spiritul §i orientarile de pana atunci ale politicii externe §i
63
 ~le ali~ntelor din care Belgradul facea parte Astfel la 20
ianuane .1 ~37 ~ fo~t semnat Tratatul iugosla~o-bul' ar
pace tra~ni~a 7'pnetenie ve$nica, iar, la 25 martie 9193d7e
Conventra 1tal1ano iug I a d . ·
Vechii aliati ai lug~sla~~e~vau f~s~r~te~~e ~i neutra~itate. Capitolul IV
l~pli~it;.prac.tic, interv~~it'~ aa~=r~r~~' i~~~~
lu.goslavia nu a
gntat11 $1 apor a ex1stentei chiar a statului cehoslo POPOARELEIUGOSLAVE
ce a fac~t ca Mica ntelegere sa dis para In 1938~ac, ceea
.r iN TIMPUL MARii CONFLAGRATII MONDIALE
eu:::~~.t ind~~:m~zab~~~r~a1 ;;~boiului pe. continentul
an~ntat ~~utralitatea.
Ulterior, ins~:~~:~n~;a~J~slav $i-a Tn deceniul al IV-lea al veacului XX, mai ales dupa venirea
nenle pnvrnd crearea unui bloc al neutrilo a pr~p~-
~=~eldli~ ~ceta;:a existentei $i a celeilaltei r~l:n~~n;~~i~'~
la putere in Germania a lui Adolf Hitler $i a partidului sau,
continentul european a fost antrenat tot mai mult pe calea
S-au d t:re cea p~rte, respectiv Antanta Balcanica unor evolutii ce aveau sa conduca la o noua conflagratie
es a§urat atunc1, tot ma· . . . ·
actiu~i po~tico-diplomatice, care' a~r~~,~~t~!· i~ f~ene
de
mondiala. 0 atare situatie a influentat in multiple feluri $i

;!'~'::~·~~ 1 ~tr~:~~cu~il~ politice guvernante de la ~~l~~a~

1
lugoslaviei la Axa, la$25 ~:~iea~~uni ~-oldat·e· cuA aderarea
ur~~· a lugoslaviei regale de
manile care au urmat.
situatia interna a lugoslaviei. Dupa asasinarea la 9 octombrie
1934, la Marsilia, a regelui Alexandru al II-lea, s-au produs
anumite schimbari in sistemul politic de conducere, fara a se
~~ ~~rt~s~~~~pa~.'~ eel; din modifica fundamental realitatile interne, in primul rand cele
de ordin national. Au continuat sa se adanceasca contra-
1 in sapta
dictiile dintre diversele popoare, respectiv cercurile politice
ale acestora. Raporturile sarbo-croate s-au tensionat din ce
in ce mai mult, la aceasta contribuind, nu in mica masura, $i
activitatea mi$C8rii usta$ilor condu$i din exil de catre Ante
( l Pavelici. La eforturile de destramare a lugoslaviei i§i dadeau
concursul §i comuni$tii, in fruntea carora se afla, din 1937,
losip Broz Tito.
Tn aceste conditii, la 26 august 1939 a fost facut un prim
pas spre o relativa federalizare a statului iugoslav, prin
crearea a$a-numitei Banovina CroaJia. Avand o suprafata
de 65 000 km 2 , cu o populatie de peste 4 milioane de
locuitori (din care mai mult de 70% croati), aceasta entitate
politica dispunea de o larga autonomie legislativa,

65
 administrativa §i judecatoreasca, avand intre altele un
Albaniei de catre Italia. Cu Germania au fast semnate o
conducator propriu, banul, numit de monarh, un parlament
serie de acorduri politice §i intelegeri economice. Guver-
ales, Saborul, precum §i un adevarat guvern local.
nantii de la Belgrad au crezut ca astfel i§i pot asigura ~
Totodata, reprezentantul Croatiei a devenit vicepremier al
relativa securitate, mai ales ca, dupa semnarea pactulu1
guvernului de la Belgrad. Aceasta solutie de guvernare a
Ribbentrop-Molotov, care delimita Tntre altele sferele de
reprezentat un compromis intre o parte a politicienilor sarbi
influenta (cunoscut, in general, in epoca, fara a se
§i omologii lor croati, insa nu a multumit nici pe extremi§tii
cunoa§te textul exact), lugoslavia ,,r~venea" lu~ Hitler. .
croati, usta§ii din jurul lui Ante Pavelici, care doreau o inde-
Chiar Tnainte de izbucnirea celu1 de-Al Doilea Razbo1
pendenta deplina §i o expansiune teritoriala, nici pe adeptii
Mandia!, situatia lugoslaviei s-a complicat dupa ocupare.a'.
velico-sarbismului, care-§i vedeau §tirbita §i in continuare
Tn aprilie 1939, a Albaniei de catre Italia, Benito Muss?ll~~
amenintata hegemonia, nici pe ceilalti exponenti ai con-
exprimand, Tn mai multe randuri, pretentii a~upra reg1uni~
glomeratului etnic iugoslav. Continuau sa existe puternice
Kosovo, a Muntenegrului §i a Dalmatiei etc. In vara anulu1
nemultumiri §i contradictii, legate §i de orientarile politice
1940, ofensiva puterilor Axei in Occident §i Tnfrangerea
diferite §i de confruntarile intre adeptii sistemului democratic
Frantei au facut tot mai dificila situatia statului iu~os~av,
clasic §i cei ai totalitarismelor de tot felul.
situatie care s-a agravat in octombrie 1940, atunc1 ~and
Fragilitatea §i instabilitatea interna, determinate in primul
razboiul s-a extins in imediata apropiere a hotarelor 1ugo-
rand de contradictiile nationale, erau dublate de presiunea
slave. Armatele lui Mussolini au atacat Grecia, suferind o
crescanda a statelor revizioniste din jur. Totodata, deveneau
usturatoare Tnfrangere. Trupele grece§ti, activ sprijinite de
tot mai vizibile limitele aliantelor §i organizatiilor internationale
Londra, au ripostat, dezlantuind o contraofensiva, §i au
9in care facea parte lugoslavia - Societatea Natiunilor, Mica
ocupat o parte din sudul Albaniei. . .
lntelegere §i Antanta Balcanica. Dupa cum am aratat, multa
Tn acest context, Adolf Hitler a decis sa rezolve s1tuat1a
vreme cercurile belgradene au urmat in mod consecvent o
din spatiul sud-est european Tnainte de a_ ~eclan~~ prec~­
politica externa de colaborare cu Franta §i Anglia, respectiv
nizata actiune militara Tmpotriva Rus1e1 stalm1s~e. ~n
cu tarile legate de alianta dintre Paris §i Londra.
noiembrie Romania §i Ungaria au aderat la Pactul Tnpart1t,
urmate fii~d de Bulgaria, iar pe teritoriul acestor tari s-au
Tncepand din 1937, regentul Pavle §i guvernele con-
duse succesiv de Stojadinovici §i Cvetkovici au inceput sa
stabilit trupe germane. Tn paralel, au crescut presiunile
se aproprie;_ de Italia §i Bulgaria, iar, mai tarziu, §i de
asupra guvernantHor lugoslaviei, tara Tnconjurata la toate
Germania. In martie 1937, de exemplu, a fost semnat un
frontierele de catre state care faceau parte din Axa §i in
tratat de neagresiune cu Italia, precedatde un tratat de
care stationau trupe germane (exceptand Grecia, la
prietenie cu Bulgaria, semnat in ianuarie 1937, §i de un
frontiera sudica). Pentru a-§i asigura controlul asupra
,,pact de pace durabila §i prietenie eterna" cu Ungaria.
Balcanilor Hitler s-a decis sa determine aderarea
lugoslaviei la Axa, aceasta §i datorita faptului ca, Inca_ di~
lugoslavia a acceptat, rand pe rand, anexarea Austriei de
catre Reich-ul nazist, disparitia Cehoslovaciei §i ocuparea
decembrie 1940, el semnase, complementar operat1un11
66
67
 Barbarossa, §i planurile ope r .. . riale a lugoslaviei, chiar daca, fn felul acesta, i§i nemul-
initial, un atac prin Bulga . ra11~n11 Manta, care prevedeau
fntregii Grecii fn pr1·m)I. na avan~ drept obiectiv ocupare~ tumea aliatii - Italia, Bulgaria §i Ungaria -, ale carer
' avara anulu1 1941 A · cereri le sprijinise mai inainte. fn viziunea sa, pretul
spr~ rasarit, programat a fncepe la 15 ' _rna1nte de atacul integritatii lugoslaviei urma a fi subordonarea politica
In cursul lunii februarie Ian a v· ma1. totala fata de Axa. Chiar inainte de aderarea oficiala la
lac discutii fntre dictat~rul g iena, la Berghof, au avut
Axa, o parte a politicienilor iugoslavi §i mai cu seama a
iugoslav, D. Cvetkovici §. .g_erman, §eful guvernului
corpului ofiteresc a inceput sa actioneze impotriva orien-
Cincar-Markovici. Hitler 'a ~e m~n~strul s~u de Externe, A
tarii regentului §i a politicii guvernului de legare a soartei
s_e decida pentru ,,noua ordin;~ imperativ ca _lugoslavia sa
§I printr-o telegrama de am ,_cerere tra~sm1sa la Belgrad lugoslaviei de cea a puterilor Axei.
fnceput §i concentrarea un eni~tare a lw B. Mussolini. A
Alianta cu Germania §i cu satelitii acesteia a fast
primita diferit de popoarele lugoslaviei. Datorita unor
frontiere. Demnitarii iug I ~r rupAe germano-italiene la
Hitler I-a chemat la B oshatv1 alegand o solutie dilatorie afinitati istorice §i culturale, ca §i unor interese economice,
ere esgaden pe · · 1 ' cea mai mare parte a slovenilor §i croatilor a aprobat-o, in
Pavle. La 4 martie 1941 A . ?nnc1pe e regent
cinci ore, a insistat asu r~ :~ c~rsu~ une1 rntalniri de peste
timp ce majoritatea sarbilor au respins-o. La Belgrad, in
primele ore ale zilei de 27 martie, a avut lac o lovitura de
Axa, promitand, fntre aftele ed1a_te1 aderari a lugoslaviei la
tatii teritoriale a lugoslav· . ' m~nt1nerea garantata a integri-
stat organizata .de catre ofiteri sarbi condu§i de catre un
1e1, ne1ntrarea pe te ·t · 1 . grup de generali, in fruntea carora se afla Dusan Simovici.
a trupelor germane ni . a A n onu 1ugoslav
a oferit Salonicul §i, zo~,a~ car _rn vederea tranzitarii, §i chiar Armata a ocupat ministerele §i principalele institutii, i-a
fi anexate lugoslaviei Pr"rn~on1,uratoare, acestea urmand a I arestat pe membrii guvernului, a anuntat inlaturarea
rasp d . inc1pe e Pavle a amanat at . : I1 regentei §i proclamarea ca rege efectiv a lui Petru al II-lea,
uns efinitiv, invocand . unc1 un de§i acesta nu avea Inca varsta, ceruta de lege, de 18 ani.
Consiliului de Coroana fn ·1 I neces1tatea convocarii 11

Primul act al noului monarh a fast numirea generalului

serie de contacte c::i cu. ce z1 ~le urmatoare au avut lac o
A . y rcun e anglo-amer" D. Simovici ca §ef al guvernului. Principele Pavle a incer-
ca, 1n final, cea mai mare rt . 1cane, pentru
apoi a Consiliului de Coro P: : a membnlor guvernului §i
1941, aderarea la Axa ~n 2s acc~pte, la 19 §i 20 martie
cat, la Zagreb, sa se mentina la putere, dar nu a reu§it, fiind
nevoit sa-§i paraseasca tara §i stabilindu-se, ulterior, in
iugoslavi au semnat a. d a 5 mart1e, la Viena, delegatii Africa de Sud. La Belgrad, apoi §i in alte ora§e, au fast
erarea la Axa i . organizate demonstratii impotriva pactului, sub lozinci
comuna, semnata de von Rib , . a~ o scnsoare
suveranitatea §i inte ritate ben.tro~ §I Ciano, garanta
antifasciste, patriotice §i uneori velico-sarbe§ti. Cel mai
adesea s-a strigat: ,,Bolje rat, nego pact" (,,Mai bin~ razboi,
neacc~~ul trupelor str2ne fnas t:r~tonal~ a l~goslaviei, decat pact"), ,,Bolje grab, nego rob" (,,Mai bine in mormant,
nepart1c1parea militara . P t1ul nat19nal iugoslav §i
Astfel A a aceste1a la actiunile Axei. decat sclav"). Tn organizarea unora dintre aceste manifestatii
, rn ace! moment Hitl · A
vedere al celor care erau ad t~r :1-a '~~U§it punctul de
ep111 pastram integritatii terito-
s-a implicat §i partidul comuni§tilor iugoslavi (care se gasea
in ilegalitate §i numara cca 8 000 de membri, precum §i cca
68 69
 30 000 de membri Tn organizatiile de tineret). Ulterior, Tn
timpul regimului titoist, Liga Comuni§tilor §i-a Tnsu§it Tn
ALBA
IULIA totalitate meritul evenimentelor de atunci, Tn care
contributia ei reala a fast cu totul nesemnificativa.
Generalul Simovici a Tncercat sa salveze situatia,
trimitand la Berlin un mesaj prin care dadea asigurari ca
ceea ce s-a petrecut la Belgrad era exclusiv o problema
interna, confirmand totodata ca noul guvern urma sa-§i
respecte Tntru totul obligatiile asumate prin actul de aderare
la Axa. Tn acela§i timp Tnsa, noul guvern Tncerca stabilirea
unor legaturi stranse, speciale, cu guvernul de la Moscova,
cu care s-a §i semnat un tratat. Lovitura de stat de la
Belgrad a starnit furia naprasnica a lui Adolf Hitler. Acesta a
semnat Directiva nr. 25 de invadare a lugoslaviei, ca o
completare a Planului Marita. Emisari ai lui Hitler s-au
deplasat Tn capitalele ltaliei, Ungariei §i Bulgariei, unde au
promis satisfacerea revendicarilor teritoriale pe seama
lugoslaviei, Tn schimbul participarii fartelor militare ale tarilor
respective la operatiuni, ceea ce conducatorii lor au
acceptat §i ulterior au transpus Tn practica. Oferte Tn acela§i
sens au fast facute §i generalului Ion Antonescu, Romania
urmand a primi Banatul sarbesc Tn schimbul participarii la
invadarea lugoslaviei. $eful de atunci al guvernului roman a
refuzat aceasta oferta, exprimandu-§i, Tn acela§i timp,
inten\ja de a declan§a actiuni militare Tmpotriva Ungariei,
daca aceasta anexa, a§a cum intentiona, Banatul.
La 6 aprilie, fara declaratie de razboi, trupele celor
patru state au invadat lugoslavia. Belgradul, bombardat
salbatic Inca de la Tnceput, a fast ocupat pe 11 aprilie, Tn
S__PATIUL IUGOSLAV timp ce deja la 1O aprilie, la Zagreb, s-a proclamat statul
IN ANll 1941-1945 independent Croatia. Hitler a dorit initial drept conducator
al acestui stat pe V. Macek, care a declinat propunerea,
astfel ca, dupa 15 aprilie, puterea a fast preluata de catre
70
71
 o parte a Da\ma\iei. In titulatura noului stat era cuprins $i
A P
- . -·ave r1c1.· Regele :;>i guvernul au luat calea ex1lului,
rnta1 la Cairo c:i apoi la L d
.
mai cuvantul ,,independent", care nu reflecta situa\ia real a,
. y on ra La 17 a T 19 pentru ca acesta dispunea doar de un simulacru de suve-
iugoslava a capitulat iar I j . pn re 41, armata
ca stat fiind impartit~ - ugos av1a a incetat sa mai existe ranitate, controlul revenind in ultima instan\a ltaliei $i
Teritori~I m noua zone cu regimuri diferite: Germaniei. Formal, Croatia era un regat, fiind chiar
1
Slovenia Situatia Suprafafa Locuitori desemnat drept rege un print din dinastia de Savoia, care
parte ocupata
de Germania
9 600 km2
775 000
nu ~i-a exercitat niciodata calitatea de monarh, necalcand
de altfel In Croatia. Pe baza acordurilor semnate la Roma,
Slovenia parte ocupata 5 242 km2 380 000 \ la 11 aprilie 1941, In Croatia s-au introdus o serie de
de Italia
I institu\ii caracteristice unui regim totalitar. Timp de
aproximativ patru ani, lncepand din 15 aprilie 1941 ~i pana

r
Dalmatia anexata ltaliei 5 381 km2 380 000 I

Muntenegru, anexate 28 000 km2 1 230 000 sfar~itul

la conflagra\iei mondiale, care a coincis, de altfel,
cu dispari\ia totala a a~a-zisului stat independent Croatia,
Kosovo etc. ,,Albaniei"
Macedonia etc. anexate 28 250 km2 1 260 000
figura politica centrala a acestui stat a fost Ante Pavelici.
Bulgariei
Serbia ocupata 51 100 km2 3 810 000 Acesta se nascuse la 14 iulie ~889, terminand studiile •
de Germania
juridice la Universitatea din Zagreb. S-a \mpotrivit de la bun
Banatul administrat 9 776 km2 640 000 inceput politicii cercurilor conducatoare sarbe§ti de dupa 1918
R . . de Germania §i, dupa o anumita oscilare intre diverse forma\iuni politice
eg1um anexate de Ungaria 11 000 km2 1 145 000 croate, perioada in care urmarise mai cu seama ca§tigarea
Statul independent Croatia 98 572 km2 6 300 000 simpatiei §i a sprijinului tineretului, a devenit, In 1927, membru
l: al par\amentului de la Belgrad. S-a remarcat, inca de la inceput,
Tn
. . paralel cu ocupatra strama ·
polrtrca, incepea §i o noua eta . :?'. ~u noua situatie prin discursurile sale impotriva hegemoniei politice sarbe§ti,
slave, cea a luptei de el'b pa a ist~ne1 popoarelor iugo- pronuntandu-se in favoarea dreptului croa\ilor la o organizare
1ugoslaviei. Aceasta s-a d ' f~rare :;;~ de reconstituire a
proprie, chiar la nivel statal, autonoma daca nu independenta.
in decurs de patru ani - t~s :;;urat m conditii complexe
Cu ocazia sangerosului atentat din vara anului 1928, a parasit
· • in rmpul carora s · ' parlamentul, iar, dupa instaurarea dictaturii regelui Alexandru, s-a
comunr.§tii condu§i de catre losi B -au rmpus treptat autoexilat, fiind condamnat la 17 iulie 1929 la pedeapsa capitala
Regrmurile politice §i situa ·~ roz Tito.
zone, respectiv ale acesto t11 e concrete ale diferitelor
in contumacie. Inca din ianuarie 1929, A. Pavelici a pus bazele
unei societati secrete revolu\ionare, devenita ulterior partid, cea
diferite. Astfel croatii I r ~opoare, au fost extrem de
vedeau realiz~t"" o m' a~e puhtrn o buna parte dintre ei ic:r·
a usta§ilor (,,rascula\ilor").
Conform statutului, scopul acestei organizatii era constituirea
1 vec e as · t'
p1ra~1e,
. a ' Y
unur stat propriu. intinz- d aceea a crearii unui stat independent croat, pe un teritoriu lntins, considerat a
t an u-se nu num . - apartine etnic §i istoric poporului croat. In concep\ia lui A.
croa , dar :;;i intr-o parte . ar m spatiul etnic
Hertegovinei, noul stat fuses impo~tanta a Bosniei :;;i Pavelici, noua entitate politica trebuia sa se bazeze pe solidari-
e nevo1t sa cedeze italienilor 75
72
 tate §i colaborare, dar §i pe ,,curatirea patriei croate de elemente
care, datorita rasei, sangelui $i spiritului, ii sunt ostile §i pe intro- a fast concentrata intreaga putere, pe ~a~~ o putea exercita du pa
I b enta unei const1tut11.
ducerea unei sanatoase §i puternice autoritati in locul haosului
A

liberal-democrat". bunul
B sauPuteru
p ac:. in a s t't ·t-o mic:carea usta§ilor, care se
sale a cons I u1 " . ·1·
aza IT cat §i ca organism m1 itar,
manifesta ~tat ca org~nism ~ob~~~rii opozitiei din interior, in
A •

Plecand in exil §i luandu-§i titlul de ,,Poglavnik" (= Condu-

cator), a stabilit contacte cu grupuri croate extremiste, precum §i avand ma1 ales ~arc1~a co a artizanilor lui Tito, a cetnicilor,
cu o serie de cercuri politice din Ungaria, Italia, Bulgaria §i apoi special cea provenmd dm.~arte P m simpatizantii Partidului
ltor forte pollt1ce, precu . .
Germania. Tn anii urmatori, a colaborat intens cu organizatiile
A •

cat $1 a a . M v k A Pavelici a reprimat $1 o sene

teroriste rnacedonene §i a pregatit formatiuni de tip terorist. Nu Taranesc Croat al lu1 V. ~c~ . . rovenind din propriul sau
este elucidat Inca pe deplin rolul sau §i al mi§carii pe care o de ~anife~tari ale u~o~ 9~~1d~~~~ ~e§irea ltaliei din razboi §i
conducea in asasinatul de la Marsilia. Oricum, in cativa ani, a part1d.'. ma1
victorule ale~frecven
tot ma1 dup t e al~ aliatiJor
i. .
faceau. previzibile rezulta-
devenit favoritul in egala masura al lui Adolf Hitler §i al lui
tele razboiului, intre care §i dispant1a statulu1 croat.
Benito Mussolini. Dupa 15 aprilie, a detinut mai multe calitati.
Era, mai fntai, conducator al mi§carii usta§e, singura organizatie
politica admisa fn noul stat (dupa modelul german §i sovietic, §i De altfel acest stat a avut in timpul razboiului ~ sitlubatie
E Hotarele sale nu ing o au
in acest caz avem de a face, de asemenea, cu o aplicare a cu totul singulara I~ uropa. endicate de croati (inclusiv
' A

principiului partid = stat). De§i Croatia era rnonarhie, Pavelici toate teritoriile locu1te sau r~_v . t'nand patrimo-

d~ nati~nal. fuses~r~
avea calitatea de §ef suprem al statului, iar o vreme a detinut §i atre A Pavelici §i usta§11 sa1) ca apar I ..
calitatea de prim-ministru §i ministru de Externe. Calitatea sa lc. Parti ale tinuturilor croate allp1tel
oficiala, ca de altfel §i existenta noului stat, a fast recunoscuta rnu u1 . .
definitiv sau prov1zonu, Ungane1 § . · i Reichulu1. lntregu
t de la
de un numar relativ mic de tari, aparfinand, toate, blocului Axei. . se aflau importante centre croa e, . .
Astfel, la 6 mai 1941, printr-o telegrama adresata lui A. Pavelici, lltoral, unde a in lstria fusese incorporat ltalle1,
o ' A

generalul Ion Antonescu recuno§tea atat nouf stat, cat §i hotarele Albarnei pan '. arti ale Bosniei, reven-
care anexase, de asemenea, §I p
autoritatea conducatorufui acestuia, inaugurandu-se relatiile
politico-diplomatice dintre Romania §i Croatia, ceea ce deter- dic~te de_ generatii die ·Z1ail~btrupele statului croat condus
mina, ca o consecinta fireasca, plecarea de la Bucure§ti a Inca din vara anu ui ' le cetnicilor
ambasadorului guvernului regal iugoslav, aflat atunci in exil. de A Pavelici s-au confruntat cu fortele ar'!1~te a . A

Practic, Ante Pavelici a fost, pana la 9 mai 1945, conduca- . . . a cu cele ale comurn§tilor, grupa1I in
§I. ma1 cu sea:rtizani condusa de l.B. Tito, in deta§a-
mm1e§nct~:aca~~i:
torul incontestabil al Croatiei. Pastrandu-§i titlul de ,,Poglavnik", in
calitate de §ef al statului §i al guvernufui decidea in toate proble- s-au inrolat voluntari §i multi croati. _o burtn""a
mele importante de politica interna §i externa, numea §i demitea parte a teritoriilor croate, vreme ma1· .Iunga sau ma1 scu a,
. exercitau
demnitarii din aparatul de stat. Era, in acela§i timp, comandant s-a aflat in afara controlului usta§ilor, .c~re=§' . . ·1
suprem al armatei, avand responsabilitatea tuturor problemelor . . eama in capitala §I in impreJunm1 e
de ordin militar. Deoarece in statul croat nu exista un corp autontatea mai cu s r . a utut pastra 0 putere mai mult
reprezentativ cu atributii legislative, toate legile §i decretefe erau aces~~- Tnu~~~til~~:r~:~~;orifa sprijinului .e_xter!1, exclusiv
semnate de el inainte de a intra in vigoare. Astfel, in mainile sale
~:~man d~pa prabu§irea regimului mussollrnan in 1943.
74
75

I
1
 Nu a fast deloc intamplator faptul ca o serie de factori
politici ;>i militari croati au incercat in diverse forme, teritoriile ce o compuseser~.s~au aflat direct sau indirect
inclusiv prin organizarea unor comploturi, rasturnarea lui sub controlul ocu~antilor str i~n~t aparitia in spatiul iugoslav
Pavelici, ruperea legaturilor cu Axa :;;i apropierea de Aceasta situat1e a det~rm . d"1sparate la Tnceput, dar
anglo-americani. Aceste actiuni urmareau :;;i mentinerea a unor actiurn. m1·1·t1are • mmore ..§I ·
· adevarat razbo1 cu
·
· proportnle unu1
in viitoarea ordine politica europeana a unui stat croat de care au capatat, ap?': i de eliberare, de alungare a
sine statator, intentie care nu s-a putut realiza, intre altele un dublu caracter: c1v1I, dar § . dubla sa caracteristica,
. ~· · Acest razbo1, cu ·t
:;>i datorita faptului ca, inca de la formarea coalitiei ocupant1lor stra1rn. . 't t variabila Tn toate ten o-
antihitleriste, s-a ajuns la un acord intre Moscova, f u 0 mtens1 a e '
s-a purtat prac IC: c . i din cele mai diverse, o parte a
Washington :;;i Londra privind restabilirea teritorial-statala riile iugoslave. Din rat1un t'lor Astfel un numar de
locuitorilor ~-au a~aturat ~cu~~n ~iind orga~izati in unitati
a lugoslaviei antebelice.
fn celelalte parfi ale fostei lugoslavii au existat fie situatii sloveni au intrat m tr.up~ e ltare ale usta§ilor, au fost
clasice de regimuri de ocupafie straina, fie situatii de for- aparte. Alaturi de urntat1le mb11 . are au actionat alaturi
t de domo rarn c ~
mala autonomie colaborationista. Astfel, pe teritoriul unei create trupele croa e. rmane §i italiene. Tn Kosovo, dar
parfi a Serbiei avand practic dimensiunile statului existent de trupele de ocupat1e ge vec·1ne un mare numar
Muntenegru · ·t
in ajunul razboaielor balcanice din anii 1912-1913 a fast ~; in Macedonia. §I ind origine etrnca
• • A

. ~ albaneza au alcatu1
'
~a-numitului guvern al
Y
creat un stat cu o relativa autonomie sub conducerea de locuitori, ma1 ales e t
guvernului marioneta al generalului Milan Nedici. Acest . .
trupe d1stmc e, t subordona e ay . fost create §I. in Ser b'a
A

I
guvern a fost format in august 1941 :;;i politica sa s-a Albaniei Mari. Astfel de trupe ~u ~ta1Nedici alaturi de care
I 1 colaborat1orns '
asemanat din multe puncte de vedere cu aceea a regimului de catre gen~ra ~ . fascist ale lui Ljotici.
de la Vichy, cu care, de altfel, a fast in stranse legaturi. Pe actionau §i urntat1le de tip t intr-un fel sau altul, cu arma
teritoriul Serbiei s-au refugiat sute de mii de persoane care I Toate acestea au act1ona ' t"lor Tmpotriva celor
au parasit celelalte parfi ale lugoslaviei. Au fast create o
I . d trupele ocupan~1 ' .. C
rI Tn mana, alatun e . datorilor §i eliberarea tarn.. u
jandarmerie :;;i o garda nationala, care au luat parte, alaturi I care doreau alunga_rea mva f e care declarau atunc1 ca
de ocupanti, la operatiunile impotriva partizanilor condu:;;i alte cuvinte, Tmpotnva u_n~r ort . de dorinta de libertate
·t d patnot1sm §I ~ ·
de Tito, dar care au avut :;;i o serie de intelegeri cu cetnicii sunt insuflet1 e e A dul lor s-au creat §I au
t forte 1a ran
. d"f ·te respectiv cetnicii condu§1 . ~
lui Draza Mihailovici. Tot in Serbia a fast activa :;;i o mi:;;care ' .d
nationala. Aces e
de tip fascist, condusa de Dimitrije Ljotici, care a :;;i creat activat Tn doua planun .1 en .. ' d ~·1 de l.B. Tito. Cetrnc11
. . . . art1zan11 con Uy ·1
a:;;a-numitul corp al voluntarilor sarbi, ce a colaborat inde- Ora:Za Mihalov1c1 §I P . luptasera in vremun e
aproape cu germanii. 0 autonomie aveau :;;i albanezii din (numele a fost pre Iua t de la .
ce1 care .
·1 r dar ~i Tmpotnva altor
potnva turc1 o , y
Kosovo, in timp ce, in aceea:;;i perioada, Macedonia stapanirii otomane im .. bul arii §i aromanii) ave~u _in
A A

sarbeasca a fast integrata in totalitate in structurile statului balcanici, precum grec11, . g t' de ideile velico-sarb1s-
• • b" erau arnma~1
A

bulgar. Practic, lugoslavia a disparut prin faramitare, iar frunte of1ten sar 1, declarat restaurarea
mului §i §i-au propus drept scop
76
77
 lugo.slaviei a~a cum fusese ea inainte de ocupatie. A§a se
e~~llca de ce cetnicii au desfa§urat o dubla actiune
m1l1tara. P~ d.e o parte, ei au actionat impotriva trupelor
germane, 1tal1ene, bulgare §i maghiare, urmarind alun-
garea acestora din spatiul iugoslav. Pe de alta parte, ei s-au
opus acelor elemente iugoslave din tara care, intr-un fel
sa~ altul, nu acceptau revenirea la vechile realitati din
penoada regala. Mai mult chiar, la un moment dat cetnicii
s-au aratat dispu§i la anumite farme de colaborare cu
ocupantii, mai ales cu italienii, dar §i cu germanii, trecand
pe p~im. plan ~a .du§~ani ai lor, cu care se rafuiau, pe
usta§t §I croat1 §1 mai ales pe partizanii lui Tito. Daca
actiunea cetnicilor, multa vreme in stransa legatura cu
guvernul regal de la Londra, a inceput Inca din luna mai a
anului 1941, cea a comuni§tilor condu§i de Tito a debutat
efectiv doar dupa lnceperea de catre Germania hitlerista
§i satelitii ei a razboiului In rasarit la 22 iunie 1941.
losip Broz Tito, secretarul general al Partidului Comu-
nist lugoslav, sectie a Cominternului, se pronuntase multa
vreme pentru destramarea lugoslaviei §i pentru lntrebuin-
tarea tuturor farmelor de actiune, inclusiv acte teroriste
1':1pot~i~a autoritatilor statale legal constituite. Dup~
d1spant1a lugoslaviei, programul politic al lui Tito s-a modi-
ficat fu~damental, propunand refacerea lugoslaviei pe
baze no1. Astfel, s-a recunoscut oficial existenta mai multor
?opoare i;;i nationalitati care urmau sa traiasca lmpreuna
intr-o tara cu un regim republican §i un sistem federal de
organizare, respectiv In i;;ase a§a-numite republici
federale §i doua regiuni autonome (decizie luata Inca In
1943). Acelai;;i Tito a mai propus ca, In aceasta noua
lugoslavie,_ ~a fie introdus sistemul politic comunist dupa
mo?el stahrnst. Astfel ca Tito §i oamenii sai, din ce In ce
ma1 numero§i, au lnceput sa atraga de partea lor adepti
78
apartinand practic tuturor etniilor ce "traia~ i.n ~p.atiul
iugoslav, in timp ce cetnicii lui Draza M1ha1lov1c1 se
adresau in mod exclusiv sarbilor §i actionau nu o data
impotriva celorlalti iugoslavi, care nu doreau sa le
recunoasca suprematia. .
· In acest fel, dupa cateva tentative de colaborare, partial
materializate in cursul anului 1941, s-a ajuns-in anii urma-
tori la ciocniri din ce In ce mai violente intre trupele de
partizani ale lui Tito (in care destula vre.me sarbi.i nu a.u .!os~
majoritari, iar conducerea era multinat1onala) §I ~etrnc11. lu1
Mihailovici. Astfel de lupte s-au desfa§urat In part1le vest1~e
ale Serbiei in teritoriile croate §i In Bosnia-Hertegovina. In
ianuarie 1942, Drafa Mihailovici a fast numit ministru de
Razboi In guvernul din exil, avand, totodata, §i calitatea de
comandant suprem al armatei iugoslave. El s-a bucurat de
sprijin politic §i mai ales militar din part~a aliatil.~r, in tim~
ce, pana spre sfar§itul anului 1943, act1unea m11ttara ~ 1~1
Tito lmpotriva Axei a fast practic ignorata de catre Al~at1.
Situatia s-a inversat dupa Conferinta de la ~e~e~an, cand
cetnicii au fast practic abandonati de catre Altat1 §I de catre
guvernul de la Londra, ceea ce a u~urat lichidareaA lor de
catre oamenii lui Tito, care i-au cons1derat, nu fara tndrep-
tatire, ca principala stavila in instaurarea pute~ii co".1uniste
in tara. In prima parte a anului 1945, yract.1c, .m1~c.area
cetnicilor a incetat sa mai existe. Draza M1ha1lov1c1, cu
putini adepti, s-a refugiat in zonele muntoas.e, Tmpotri-
vindu-se autoritatilor titoiste. La lnceputul anulu1 1946, el a
fast capturat §i, dupa un simulacru de judecata, a fast con-
damnat la moarte §i executat (procesul sau se aseamana .
din multe puncte de vedere, cu eel al mare§alulu1
Ion Antonescu, tot a§a cum figura sa astazi, In Serbi~, este
prezenta lntr-o serie de cercuri politice care II prez1nta ca
erou §i simbol al Serbiei).
79
 U~ c~pitol aparte In cadrul razboiului din lugoslavia J-a
const1tu1t eel al raporturilor dintre sarbi §i croati. Dupa
procl~marea la 10 aprilie 1941 a statului independent
Croatia, au fost legiferate acolo o serie de masuri cu carac-
ter nationalist §i chiar rasist. Dreptul de cetatenie a fost
acor?at. doa.~ c:oati~or catolici §i musulmanilor, fiind exclu§i
evre11, y~an11 §1 ma1 ales ortodoc§ii, care, In covar§itoarea
:or ma1ontate, erau sarbi. Dupa modelul folosit de germani
in ca~.ul ev:eilor, s-a introdus pentru sarbi obligativitatea
purtarn unu1 semn distinctiv cu inscriptionarea termenului
de ,,sarb" In croata §i germana. Sarbilor Ii s-a interzis
~cces.ul la fun?tiile publice §i la educatie In limba proprie (s-a
1nter~1~ folosirea alfabetului chirilic). A fost promovata
catol1c~za'..ea cu forta. 0 parte a populatiei a fost expulzata.
S-au infllntat lagare de concentrare, asemanatoare
lagarelor mortii din spatiul nazist. Ce! mai celebru dintre ele
a fost eel de la Jasenovac, unde au avut loc masacre
carora le-au ca.zut victime In primul rand sarbi, dar §i un
n~mar de c~~at1 ce nu acceptau regimul usta§. in ceea ce
pnve~.te pol1t1ca de exterminare a evreilor sau tiganilor,
usta§11 urmau modelul nazist, ceea ce nu era lnsa cazul In
ceea ce prive§te exterminarea sarbilor. Ba chiar la un
m~m~nt dat .. din ratiuni politice §i tactice evidente §j nu din
rat1u~1 u~ani.tare, germanii au lncercat sa-i tempereze pe
c:oat1. At1tudmea acestora fata de sarbi, eel mai adesea
v1olenta .§i cri~inala, a provocat nu o data reactii dupa
le~e~. ~alion.ulu1. Astfel de masacre ale croatilor, de multe
on ?!VIII nevmovati - femei, batrani, copii -, au fost facute
ma1 cu seama de catre cetnici, partizanii lui Tito dand
dova?a ~e o anume retinere §i moderatie multa vreme,
dat~nta §1 caracterului multinational al mi§carii §i prezentei
I
' ;
unu1 m~re numar de croati lntre luptatorii partizani (fostul
pre§ed1nte croat Franjo Tudjman a fost §i el partizan,
80
lncepandu-§i atunci cariera militara ce I-a dus apoi pana la
gradul de general, lnainte de a deveni cercetator In istorie
§i apoi opozant). Numarul victimelor In acest adevarat
razboi civil este, de mai bine de o jumatate de veac,
subiect de disputa. Unul dintre colaboratorii lui Adolf Hitler
a lansat cifra de 750 000 de victime. Aceasta cifra a fost
preluata §i chiar amplificata In spatiul sarbesc, I~. ultimul
deceniu vorbindu-se sau scriindu-se despre un mll1on sau
chiar un milion §i jumatate de victime sarbe§ti facute de
usta§i. in 1977, Franjo Tudjman, pe atunci director. al
lnstitutului mi§carii muncitore§ti de la Zagreb, avansa c1fra
de 80 000 de victime facute de usta§i. Destul de recent,
cercetari independente au ajuns la concluzia ca sarbii care
au murit In Croatia §i Bosnia ca victime ale masacrelor ar
fi fost In numar de cca 300 000. Lor Ii s-a adaugat
exterminarea aproape completa a evreilor §i tiganilor.
incepand din 1941, numero§i musulmani, mai ales in
Sandjac, au devenit victime ale actiunilor cetnicilor. Alt~
musulmani au fost uci§i in Muntenegru. Cel mai adesea, §1
partizanii au ucis o serie din adversarii I.or po.liti:i. Un~le
masacre ale partizanilor au fost com1se §I 1mpotnva
albanezilor.
Oricum, lugoslavia in vremea celui de-Al Doilea Razboi
Mondial are nedoritul privilegiu de a se situa pe unul dintre
primele locuri in Europa In ceea ce prive§te pierderile d~
vieti omene§ti. Au murit atunci cca 2 milioane de oameni,
adica aproape 12% din populatie.
Ultimul episod, intr-un fel eel mai des evocat §i In zilele
noastre, s-a petrecut in mai 1945. Atunci, zeci de mii de
croati, dar §i sloveni, usta§i In frunte cu Pavelici, functio-
nari oameni de tot felul, femei §i copii au lncercat, pentru
a· s~apa de partizani §i de executiile sumare, de violuri §i
celelalte violente obi§nuite In astfel de lmprejurari, sa se
81
 salveze refugiindu-se in Austria, langa localitatea Bleiburg,
in zona de ocupatie britanica. Zecile de mii de refugiati
(cifra este controversata) au fast predati de englezi trupelor
lui Tito. Practic, intregul grup a fast exterminat in scurt timp,
in lagarele de concentrare pe care comuni§tii nu au
intarziat sale creeze sau in urma unor sentinte pronuntate
de tribunalele obediente noii puteri.
A§adar, alaturi de razboiul impotriva ocupantului, s-a
desfa§urat atunci un razboi al iugoslavilor unii impotriva
celorlalti, fie sarbi, croati, albanezi etc., fie ortodoc§i,
catolici sau musulmani. Dincolo de marile pierderi umane,
insotite de distrugeri masive ale potentialului material al
tarii, astfel de realitati, chiar daca trecute o vreme sub
tacere de catre regimul titoist in numele ,,fratiei iugoslave",
au lasat o serie de urme §i nu au intarziat a fi evocate
manipulate §i folosite intr-un fel sau altul in sangeroasel~
evenimente ale noului razboi civil desfa§urat in spatiul
iugoslav, cu intermitente, in ultimul deceniu.
in paralel cu razboiul purtat pe diverse fronturi, au
· inceput Asa apara §i elemente ale viitoarei organizari
statale. In septembrie 1941, Tito §i-a stabilit centrul actiunii
sale in partile apusene ale Serbiei, unde a existat, pentru o
scurta vreme, a§a-numita republica de la Uzice. Ulterior,
sub presiunea ocupantilor, partizanii lui Tito s-au deplasat
inspre apus §i sud, in Bosnia, Muntenegru etc. Au inceput
sa apara comitetele locale, care exercitau functiile unor
organe ale puterii. in 1942, in Bosnia, la Bihac, s-a
constituit Consiliul Antifascist de Eliberare Nationala a
lugoslaviei (A.V.N.O.J.), cuprinzand reprezentanti ai diferi-
telor popoare iugoslave.
Un an mai tarziu, la Jajce s-a desfa§urat cea de-a doua
sesiune a Consiliului Antifascist, care a adoptat o serie de
hotarari ce au stat ulterior la baza organizarii $i functionarii
82
statului iugoslav. Atunci s-a hotarat. ed~~c~rea unei . noi
lugoslavii, pe baza principiului federahzaru, §I t?~ atunc1 au
fast declarate drept constituite cele §ase r~pubh.c1 ce urmau
a farma lugoslavia, ulterior adaugandu-h-se §I cele dou~
regiuni autonome. in acest context, .au fast. ?ese~nate. §I
organele supreme ale puterii, respect.iv Cons1hul ~nt1fasc1st,
ca organ legislativ, §i Comitetul National de ~h?era~e, ca
prim guvern provizoriu, i~r cond~catorul ~omurn§tilor ~1 ~efu!
statului major al partizarnlor, los1p Broz Tito, a devernt $1 §e.
al guvernului. Acolo a fast. i~vo?ata r~zol.varea .Pr~ble.me1
nationale pe baza princ1p1ulu1 dephne1 . eg~htat1 $1 . al
autodeterminarii. Guvernul din exil urma a f1. pnv~t de ?nee
fel de prerogative, iar regelui Petru al l~-lea I s-a interz1s sa
vina in tara inainte de organizarea unu1 referendum asupr~
farmei de guvernamant. Au fast validate di.~er~ele masun
anterioare luate de catre Tito §i c~labo:a~orn sa1. S-a c.eru.~
extinderea viitoarei lugoslavii pnn ahp1rea unor tentorn
vestice, precum !stria §i Triestul. . . .
D . "le luate la JaJ·ce au fast comurncate Ahatllor, care
ec1z11 Ult . A rma
le-au acceptat in cea mai mare parte. enor, in. u.
unor tratative dificile, in cursul anului 1944 s-a co~st1tu1t u~
uvern de colaborare, precum §i o regenta. Tot in ac~la§1
~n. in urma acordului Churchill-~t~lin s-a Aconvernt ca
U R S S §i tarile occidentale sa-§1 imparta in mod .egal
influ·e~t~ in spatiul iugoslav. in septembrie 1944, Tito a
acceptat la Moscova, ca trupele sovietice sa patru~da ~e
teritoriul , iugoslav pentru operatiuni militare pe d1rect1a
Ungariei, urmand sa paraseasca tara dup.a a~ee~. .
Urmare a unor actiuni comune ale part1zarnlor i~g?slav1
grupati in armata condusa de Tito §i ale trupelor s~v1et1ce, I~
20 octombrie a fost eliberata capitala, Belgrad, iar Tito $1
partizanii sai au preluat puterea. in martie 1945, .un nou
guvern, dominat masiv de comuni§ti, incepea sa-§1 desfa-
83
 §Oare activitatea, fiind imediat recunoscut pe plan inter- . b+·. in
8 80/c0 Au predominat teroarea §i . falsurile aceste
t 96°/c din
national. Astfel, razboiul se fncheia cu instaurarea practic a · I 1 lugoslav1e1 a o ~mu 0
conditii, Frontul Popu ar ac tituanta pe care, ulterior, a
controlului lui Tito §i al oamenilor sai asupra intregului spatiu voturile pentru Adunarea ons ,
iugoslav; fn acel moment, fortele militare de sub comanda
controlat-o in totalitate. . organism bicameral,
Aceasta Adunare Cons~tu:n~:r~~~stituita pe principiul
sa, ce avusesera un rol insemnat in razboiul fmpotriva
ocupantilor, au atins un efectiv de aproape 800 000 de
format dintr-o Camera e er a din 348 de deputati
luptatori. Aceasta armata era controlata de Partidul
Comunist din lugoslavia, ale carui organizatii cuprindeau la
repre~entarii universiale_:_ c~;,i~;snia-Hertegovina - 58,
sfar§itul razboiului 140 000 de membri. (Serbia - 87, Croat a 14 Slovenia - 29,
Voivodina - 41, Kosovo - ' ) §i Camera a
9
Macedonia - 24, Mu_nt~~~g~~ membri ale!?i (25 pe~tru
lmediat dupa terminarea razboiului, fn spatiul iugoslav 0

Popoarelor, c~mpusa d1~ e alaturau 18 pentru Voivodma

au avut loc importante evenimente politice. fntre 7 §i 1O
august 1945, a avut loc, la Belgrad, cea de-a treia sesiune
fiecare republlca carora ; s La prima sa intrunire, la
a Consiliului Antifascist, la care, alaturi de delegatii
!?i 10 pentru Kosovo . Constituanta a decis
desemnati de comuni§ti, au participat §i unii deputati din
fostul parlament §i reprezentanti ai unor partide politice
29 noiembrie 1.9~5: ~~~~~=~a
1 republicii. Ziua de 29
abolirea monarhiei ?P . tru cateva decenii, ziua
apropiate de comuni§ti. Atunci s-a constituit Adunarea noiembrie a devenit apo1l p~ngoslave care intrau atunci
Nationala provizorie, care a confirmat componenta §i nationala a tuturor popoare or iu . . ,
autoritatea guvernului Tito §i a elaborat doua legi extrem A
mtr-o noua etapa
)I, a evolu\iei lor istonce.
de importante: cea privind reforma agrara §i cea referi-
toare la alegerile pentru Adunarea Constituanta.
La fel ca §i in alte tari in curs de comunizare, Tito a
constituit o alianta mai larga. Astfel, in august a luat
na§tere Frontul Popular al lugoslaviei, din care faceau
parte Partidul Comunist, Uniunea Tineretului Comunist,
' .
sindicatele unite, reprezentanti ai unor formatiuni politice.
Frontul a recunoscut rolul determinant al comuni§tilor §i 1-a
ales drept pre§edinte pe 1.8. Tito. La 11 noiembrie 1945 au
avut loc alegeri. Numeroase personalitati politice demo-
cratice din vechea lugoslavie au fost impiedicate sa faca
campanie electorala §i chiar sa participe la vot. Opozitia a
invitat chiar la boicotarea alegerilor. Din cei peste opt mili-
oane de alegatori inscri§i (253 103 cetateni au fost radiati
de pe liste drept colaborationi§ti) s-au prezentat la vot
84
 Actiunea desfa!i)urata de losip Broz Tito in timpul
razboiului a fast in final incununata de succes. Treptat,
intregul teritoriu al tarii a fast eliberat. in paralel, s-au pus
Capitolul v bazele unui nou sistem politico-statal, eel federal, fiind
totodata instituite organisme de conducere dominate de
comuni!i)ti §i subordonate direct conducatorului acestora. Tn
EVOLU'fIA CATRe AUTOGESTIUNE
lugoslavia s-a creat o situatie unica in raport cu celelalte
~I NeA.LINIERe ( 1945-1950) tari din centrul !i)i estul Europei (cu exceptia Albaniei, unde
situatia a fast oarecum asemanatoare cu aceea din spatiul
iugoslav). in alte parti ale viitorului bloc sovietic, asqmsiu-
La sfar$itul celui de-Al Doilea R . .
Tito controla, in fruntea partid I . azbo1 ~o~d1al, losip Broz nea comuni!i)tilor la putere s-a realizat, in cursul anilor
de partizani pe care le cond u u1 cAomunr$t1lor $i a armatei 1944-1948, cu concursul Moscovei, in prezenta trupelor
Dupa cum s-a mai aratat Tit ucea, intreg~~ spatiu iugoslav. de ocupatie sovietice, care au avut un rol esential in
deja bogata de cominte;ni~tos~;I~: ~tu~c1 in urma o cariera instaurarea regimurilor totalitare, in ,,sovietizarea" tarilor
numai in lugoslavia c· . A is · upa ce lucrase, nu respective. Tn spatiul iugoslav, preluarea puterii de catre
ternului de la Mosco,va,' ::e~~~p~r~tul centr~I al Comin- comuni!i)ti s-a facut In cursul luptei lmpotriva ocupantului
numit, cu acordul lui Stali . bl in alte tan, Tito fusese strain. Tito $i cei din jurul sau au aparut in fata populatiei ca
tenului sau Gheorghi o· n '$t I pro abil la propu-nerea prie- exponenti consecventi ai idealului de eliberare ca !i)i ai unor
comunrst . din. lugoslavia 1stabT
m1 rov, ca secretar al p rt'd I ·
d A a ' u u1
aspiratii nationale specifice fiecaruia dintre popoarele
care apoi nu a mai para~it-o P' ~n ""ul-set~n t_ara sa natala, pe lugoslaviei. ·Nu lipsita de importanta In atragerea sprijinului
-I · .. . ane1 a s ar§1tul razbo· 1 · populatiei a fast §i demagogia populista adresata mai cu
n pnm11 ani ai activitatii sal A f iu u1.
s-a straduit din pl1'n "" t e in runtea comuni$tilor, Tito seama importantelor paturi defavorizate existente intr-o
se1 ranspuna A ·
destramarii lugoslaviei in mai mul in p~act1ca planul tara caracterizata prin subdezvoltare §i puternic afectata
unor provincii in stapani te ~tate. $1 de trecere a din punct de vedere material de razboiul prelungit ce i-a
mai apoi acestea sa formrea u~or tan vec1ne, urmand ca atins toate zonele.
ta balcanica. Atitudinea ~~i~i~a1pote~ic~ fed~ratie socialis- Tn cursul anului 1943, ascensiunea lui Tito a fast
modifice du pa aprilie 19~ 1 at a .1u1 AT1to inceput sa se
? favorizata §i de alti factori de sorginte externa. Winston
c?ntext istoric, lugoslavia r~ga~~~ :and, intr-un ~om~lex
Churchill a devenit un sprijinitor statornic al lui Tito §i al
Tito §i-a propus un dublu b' . . incetat sa ma1 ex1ste. mi!i)carii sale, luand probabil in considerare in primul rand
lave intr-un sistem fede lo .1ect1v. _refacerea unitatii iugos- rezultatele efective obtinute de partizanii iugoslavi in lupta
partidul in fruntea carui~a s$1 c~cenrea puterii de catre el §i impotriva trupelor Axei, ca §i eventuala cooperare in reali-
rea unui regim comunist. e a a, cu alte cuvinte instaura- zarea planului unei debarcari aliate in Peninsula
Balcanica, la care premierul britanic tinea mult din consi-
86 87

i
..l
 derente strategice, dar mai ales politice. Tn consecinta,
.. d catre guvernul provizoriu,
partizanilor iugoslavi le-au fost expediate, in cantitati din ce Dupa pre~uare~ ~utern ~ito Inca din 1942, completat
in ce mai mari, echipamente militare de tot felul. 0 misiune Consiliu_I_ N_at1onal inf11n.~at:r~amentului antebelic, a inc~put
militara britanica (din care facea parte chiar fiul lui ~i cu un11 ?mtre ~embrn P ui arlament provizoriu ~1 ~a
Churchill) a fast ata$ata Statului Major al lui Tito. La propu- sa exerc1te atnbutel_e un A p I r maJ·oritate de inspirat1e
nerea lui Churchill, la Conferinta de la Teheran au fost . de legi in marea o .A

voteze o sene ' ·

·nte de term1nar ea r''·zboiului ca §I in
comunista. Inca in~1
recunoscute efortul $i, implicit, rolul lui Tito. O misiune A A a • . .
Tt . colaboratorii sai aprop1at1 -
militara sovietica a aparut in lugoslavia abia in primavara anii imediat urmaton, l.B. I o §It greanul Milovan Djilas,
anului 1944, la mai multe luni dupa venirea britanicilor. Tn d K delJ. mun ene .
slovenul Edvar ar '. . ul Mosa Pijade $.a. - §1-au
septembrie 1943, o data cu capitularea ltaliei, numeroase sarbul Alexandru Rankov1c1, evredel unele din legile sau
divizii italiene s-au predat trupelor de partizani ale lui Tito, ales in ma~e ~asura ca em~ol evici in Rusia imedia~
ceea ce a avut o dubla consecinta. Spatiul controlat pana reglementanle introdus.~ :au la§ Tnceputurile regimulu1
atunci de italieni a devenit o zona in care Tito exercita dupa preluarea putem I e privind reforma agrara,
intreaga putere de stat, interzicand accesul intr-un fel sau comunist. A fost adoptata of egde proprietate, mai ales ca
altul al reprezentantilor guvernului legal de la Londra, avand loc un important tr~ns erd. e au fost colonizate" in
., .. d' part1le su 1c ,, .
care, ulterior, aflat sub presiune britanica $i sovietica, a 0
'~ .
A

serie de fam1 11 in au fost expulzat1 in

fost nevoit sa recunoasca situatia de fapt. Materialul . I d' nord Pnntr-o 1ege, .
A

zonele agnco e in : u inainte de razbo1 in

militar capturat de la italieni, eel dobandit in timpul luptelor . .. ermarn care era
totalitate etrnc11 g , 00 A fost adoptata o noua lege
~i mai cu seama eel furnizat direct de catre Aliati prin t
numar de aproape 500 0. oducea votul universal, dar
bazele lor din nordul Africii ~i din sudul ltaliei au permis ca electorala, ~are, formal, ~normare parte a populatiei de la
trupele de partizani sa se transforme intr-o adevarata care in reahtate, exclude d ntal Practic a fost
armata regulata, de sute de mii de oameni, dispunand de ' . · drept fun ame · . '
exerc1tarea unui rt'de polit1ce care au
· · diverselor pa 1
toate dotarile necesare, inclusiv de tancuri sau aviatie. interzisa act1v1t~tea . . noile condi1ii istorice.
A

Tn aceste conditii, teritoriul eliberat in cursul anului incercat sa-§i r~1a act1v1ta~eatin doptata o noua constitutie,
1944, deci controlat de unitatile conduse de Tito, s-a largit La 31 ianuane .1946 a oi~ I~ oslavia o tara ,,socialista".
continuu. Actul de la Bucure~ti din 23 august 1944 a ale carei preveden faceau d. g tre altele importantele
influentat direct ~i situatia din spatiul iugoslav, provocand
A

Constitutia din 19~6 ~onsf1~te~ ~: proprietate. in cursul

grabirea prabui?irii dominatiei germane in intreaga modificari intervernte in reg11i:iu. ortante bunuri conside-
Peninsula Balcanica. Sfar~itul razboiului gasea unitatile I razboiului §i la sfar§itul acestu1al1r:'psau colaborationi§tilor
militare iugoslave chiar in afara granitelor fostei lugoslavii, l • d ocupantu u1
A

rate ca apartman t s a creat un sector a1

t in felul aces a -
in lstria $i la Trieste, in sudul Austriei, in zone pe care Tito i !) fusesera .~onfisca e. itul razboiului au avut loc nu~e-
proprietat11 de stat. La sfa~§ . tii reali sau dear declarat1 ca
l
A

intentiona sa le incorporeze definitiv in statul al carui

roase procese. Colab~rat1oni§ .' . regimului titoist, au fost
conducator incontestabil devenise.
! atare fiind considerat1 du$mani a1
88
' 89
 condamnati eel mai adesea la pedeapsa cu moartea iar
bunurile lor au intrat, de asemenea, in proprietatea stat~lui.
Li s-au adaugat §i bunurile numero§ilor cetateni care din 1
diferite motive, eel mai adesea pentru a scapa de
represalii, au ales calea strainatatii, creandu-se astfel
peste .hotar~ una . dintre cele mai puternice emigratii
prove.nrnd din spat1ul blocului sovietic. Deja la sfar§itul
anulu1 1945 cca 82% din sectorul industrial se afla in
mainile statului. Tot in proprietatea statului se afla fondul
forestier, ca §i o lnsemnata pa rte a fondului funciar. Tn
acela§i timp, limitele proprietatilor funciare au fost fixate la
30 de hectare. La sfar§itul anului 1946, a fost adoptata 0
lege a nationalizarii care a desavar§it acest proces.
Dupa acela§i model sovietic, iara§i in avans fata de
celelalte tari ale blocului sovietic §i urmand modelul inau-
gurat d~ Stalin in perioada interbelica, s-a introdus a§a-numi-
ta plarnficare a economiei. La sfar§itul anului 1946 a fast
adoptat primul plan cincinal pentru perioada 1947-1951.
Directivele planului prevedeau dezvoltarea economiei
socialiste, in principal promovarea industrializarii (cu
precadere a industriei grele) §i a electrificarii. in sectorul
rural, planul prevedea o evolutie a agriculturii pe baza unei
~socieri dupa modelul colhozurilor sovietice, ceea ce a §i
inceput sa se realizeze. Planul cincinal i§i propunea sa
ri?ice mai ~~ s:ama nivelul economic §i standardul de viata
drn republlc1le rnapoiate, precum Muntenegru, Macedonia
~os~ia ~i Hertegovina. Obiectivele planului erau practi~
1reallzab1le. lugoslavia, tara in curs de dezvoltare, enorm
afectata de razboi, nu dispunea de mijloacele necesare
dincolo de inerentele aspecte utopice ale unei planificari d~
tip socialist. in elaborarea planului, se tinuse cont, intre
altele, de un probabil ajutor substantial din partea
Moscovei, ca §i de colaborarea economica cu tarile
,I
90
,,democratiei populare", cu care, de altfel, raporturile politice
§i statale aveau sa fie rupte in cursul anului 1948.' c~ea c~
a §i reprezentat una dintre cauzele e§eculu1 §I apo1
renuntarii la politica planurilor cincinale.
Tn primii ani postbelici, profitand sub diverse forme de
pozitia pe care o dobandisera in timpul razboiului, comu-
ni§tii §i-au consolidat puterea. inca din 1946, a fost practic
eliminata opozitia democratica. Directia Securitatii Statului
(UDBA) a devenit atotputernica, instaurandu-§i teroarea
asupra populatiei. Au fost folosite cu abilitate nemultumiri-
le acumulate In perioada interbelica, mai ales in ceea ce
prive§te politica fata de nationalitati. Se afirma demagogic
principiul reconstructiei statale pe baza tolerantei etnice §i
religioase, In numele caruia a fost condamnat ,,velico-
sarbismul" §i s-a propagat ideologia comunista. Au fost
promovate actiuni atat lmpotriva bisericii catolice, cat §i a
celei ortodoxe.
in anii 1945-1948, Tito a aplicat lntru totul pe plan
intern modelul sovietic. Cateva din. afirmatiile sale sunt
semnificative din acest punct de vedere: Jn nici o tara din
lume, In nici un partid comunist din afara Uniunii Sovietice
nu exista un devotament mai mare fa\a de aceasta §i fata
de Stalin personal decat In lugoslavia... La lnceput,
conceptia Partidului Comunist lugoslav a fost influentata
de teoria §i de practica sovietica §i ar fi inexact din punct
de vedere istoric daca nu am sublinia ca pentru comuni§tii
iugoslavi oranduirea socialista din U.R.S.S. a fost sinoni-
ma cu socialismul."
Tito a fost primul dictator comunist din Europa de Est
care a urmat exemplul lui Stalin, fiind In acela§i timp §ef al
partidului, al guvernului §i al for\elor armate, cu rang
special creat deasupra tuturor celorlaltor §efi militari. El
trasa orientarile ideologice §i a lncurajat ini\ierea unui cult
91
 al personalitatii. Totodata, ani In §ir, Tito s-a considerat, $i
a §i declarat-o public In mai multe randuri, ca fiind eel mai
important exponent al politicii comuniste In afara
U.R.S.S.-ului, aliatul eel mai bun al Moscovei. De altfel, lui
Tito, prin intermediul lui Edvard Kardelj, i-a apartinut, Inca
din 1945, ideea reconstituirii, eel putin partiale, a
structurilor cominterniste, formal desfiintate In 1943.
Comuni§tii iugoslavi au jucat un rol important In
constituirea, In anul 1947, a Cominformului, prezentat
atunci ca un raspuns la planul Marshall §i la doctrina
Truman. lugoslavii erau entuziasmati de noua organizatie.
fntre altele, ei au fast cei care au criticat sever politica
partidelor comuniste din Europa de Vest care nu se
opusesera ,,imperialismului american" §i nu lncercasera sa
cucereasca puterea. fn consecinta, au fast rasplatiti
pentru rolul §i ata§amentul lor, sediul Cominformului fiind
stabilit la Belgrad; In acela§i timp, numarul reprezen-
tantilor iugoslavi In conducere era dublu In raport cu eel al
altar partide membre (exceptand pe sovietici). Aceasta
ortodoxie a comunismului din lugoslavia aparea §i In alte
forme. Rolul atotputernic al statului s-a materializat §i In
sistemul cartelelor pentru aprovizionare sau In acela al
cotelor obligatorii pentru taranii care nu se asociasera
Inca. Nu mici au fast cheltuielile facute pentru lnarmare,
comuni§tii iugoslavi pregatindu-se practic destula vreme,
lntr-o adevarata mo§tenire trotkista, pentru extinderea prin
forta a sistemului comunist. Astfel, In cursul anilor
postbelici, au dat un ajutor multilateral, inclusiv prin echi-
pament militar §i speciali§ti a§a-zi§i voluntari, trupelor
comuniste care lncercau sa cucereasca In Grecia, In
timpul razboiului civil, puterea. A fast nevoie chiar de
interventia directa a lui Molotov pentru a opri participarea
aviatiei iugoslave la actiuni In spatiul aerian grecesc. Tito
9~
a sprijinit mi§carea comunista din Grecia $i d~pa inc~tarea
sprijinului sovietic aco~dat acesteia, adapost1nd ulterior pe
refugiatii din trupele lu1 Markos. . .
in anii imediat postbelici, Tito a incerca_t sa-$1 ext1nda,
in numele internationalismului, autontate~. asup_ra
vecinilor din jur, invocand intre altele lunga trad1t1e c~m1~­
ternista a unei organizari federale in spatiul ?alcarnc: .'~
acest context, s-a straduit, fara succes, dato~1ta_ opoz1t1e1
lui Stalin $i Enver Hodja, sa transform_e Alb~rna in cea de
a $aptea republica a federatiei. A reu§1t part_1al o_ vreme ~a
controleze structurile tanarului partid comurnst din Albania,
unde a $i trimis unitati militare, adevarat~ trupe de ocu-
patie pe care a trebuit sa le retraga ulterior. A fast. avan-
sata ~ropunerea de creare a unui mare stat al slav1lor de
sud, intinzandu-se de la Marea Ad~iatica_ la Marea N~agra:
incluzand deci lugoslavia §i Bulgaria, evident _sub _eg1da lu1
Tito. Au fast facuti chiar unii pa$i in aceasta ?1rect1e. ldee~
a fast partial acceptata chiar §i de ~n11 __ con~uc~ton
. t" de la Sofia care au ridicat ob1ect11 nu ide11 ca
comurn$ 1 • . - · d
atare ci intentiei de a pune Bulgaria intr-un reg1~. e
republica federala, asemenea celorlalte !?~se_ r~publlc1 ce
alcatuiau atunci lugoslavia. Chiar Gheorgh1 D1_~1tr~v a fast
inclinat spre acceptarea unei asemene~ solut11, ev1?e~t cu
binecuvantarea Moscovei, care atunc1 nu a_ vernt. lntre
altele Stalin §i cei din jurul lui au vazut in astfel de
proie~te de federalizare o am~~intare la_ adresa
.. U RS S crezand ca nd1carea unu1 nou pol
hegemorne1 . · · ·• · Tt
de putere, ca $i prestigiul d~ c~r~ se buc~ra atunc1 I o
acasa §i in lume le-ar fi preJud1c1at planunle. Asemenea
atitudini ale dictatorului de la Belgra~ con~rav~neau
cursulu1. po 1·t·
11c11.. de atunci a Moscove1. de intanre la I
maximum a controlului asu~ra t~n!~r pe care e
considerau ca facand parte din ,,1mpenul lor.
93
 fn 1948, tensiunile dintre Est §i Vest se intensificau in
cadrul ,,~a~boiului rece" ce izbucnise. Pozitia geostrategica a
lu~osfav1e1 era ~e prima fnsemnatate pentru sovietici, iar
pn~ ~r.ea. sa AStalJn nu putea tolera existenta unui alt centru
de 1nit1at1v~ m lumea comunista. La fef ca §i in alte tari de
,,dem?~r~!'e p~p~l~ra"~ §~in lugosfavia au aparut numero§i
,,cons11Jen sov1et1c1, atat m capitala, cat §i in interiorul tarii.
Un num~r de trupe sovietice au stationat in lugoslavia,
comportandu-se nedeclarat ca intr-o tara inamica. Sub
~asca colaborarii §i intrajutorarii s-a incercat crearea unor
mtrepri.nderi mixte dupa modelul aplicat §i !n celefalte tari
comuniste. Au mai existat §i alte forme de amestec in
treburil~ i.nterne, nu o data sub forma unor abuzuri asupra
P.opu.lat~e1 •. ca de exemplu insu§iri de bunuri, violuri etc. Tito
§1 ce1 din JUrul lui au incercat la inceput o limitare a unor
astfel .de. realitati ale prezentei §i amestecului sovietic in
trebun.le 1~terne, pe care le considerau a fi in exclusivitate
de atn~ut1a lor. Astfel, au fost inaintate plangeri chiar fui
1.V. Stalin •. precum reiese §i din memoriile lui M. Djilas, care
era ~~~nc1 omuf numarul 2 al regimului titoist. fn aceste
con~1t11 co~pfexe s-a ajuns la ruptura din 1948, soldata cu
? pnma cnza. m~jora ~n .viat~ lugoslaviei postbelice §i cu
mc~putul une1 no1 faz~ m 1stona comunismului international.
In acea vreme, mtre frunta§ii comuni§ti din afara
U.R.S.~.-ufui, Tito era, incontestabil, figura cea mai cunos-
cu'.~· A_!un~ese la ~utere fntr-un mod considerat eroic, fara
a f1 mtampma.t r:z1~tente serioase pe drumuf spre puterea
sup~em~. le§1t mvmgator cu forte proprii, fostuf lider de
P~rt1~a~1 f~.s~se lipsit la sfar§ituf razboiului de contracan-
I'
d.1d~t1 v1ab.1h, 1ar afegerile din 1945 le dadusera comuni§tilor
§I hderufu1 lor legitimarea de care aveau nevoie. A fost
accep.tat~, ~e asem~nea fara probleme deosebite, §i
Const1tut1a din 1946, m mod neechivoc o constitutie stali-
94
nista, care proclama, intre altele, caracterul socialist al
statului. fn perioada imediat postbelica, spre deosebire de
vecini §i de celelalte tari care abia atunci deveneau ,,repu-
blici populare", cei din jurul lui Tito erau singurii care puteau
declara ca erau in fruntea unui partid de masa care a
instaurat comunismul. Titoismul nu era atunci altceva decat
o forma regionala, interesanta §i exotica oarecum, a stali-
nismului. Din punct de vedere doctrinar, nu existau
diferente intre stapanul de la Kremlin §i eel care, la
Belgrad, incepea sa duca o viata luxoasa, asemeni
monarhilor. fn astfel de conditii a a pa rut deci ruptura din
1948. Vladimir Tismaneanu nota: ,,Ca o ironie, tocmai fn
momentul cand perspectiva sovietica §i cea iugoslava
asupra luptei de clasa s-au apropiat eel mai mult, avea sa
se produca §i inevitabila ciocnire dintre cele doua tari."
fn fa pt, in 1948 a inceput istoria titoismului ca o
ideologie, ca o doctrina diferita de cea a stalinismului. La
27 martie 1948, Stalin lansa un atac in care Tito era
acuzat de cele mai mari pacate care puteau fi puse in
seama unui comunist: trotkism, men§evism, revizionism,
imperialism. Stalin credea atunci ca va declan§a in
interiorul Partidului Comunist lugoslav o mi§care de
rasturnare a lui Tito. Spera ca principalii factori din jurul lui
Tito vor imbrati§a, intr-o forma sau alta, linia Moscovei.
Atunci s-a nascut practic §i teoretic, din punct de vedere
doctrinar, titoismul ca forma de respingere §i implicit de
separare de stalinism. Pentru prima oara, un lider
comunist, conducator efectiv al unei tari §i cu o mare
reputatie internationala, indraznea sa infrunte supre~at~a
Kremlinului. Noutatea era dubla. Pe de o parte, se enJa 1n
aparator al intereselor nationale ale propriei tari, contes-
tand astfel principiile internationaliste. Pe de alta parte,
sustinea dreptul partidului sau la un rol independent.
95
 ?ontesta §i respingea pretentiile lui Stalin de monopo-
l1zar~ a . adevarului, implicit fiind respinsa dogma
comintern1sta conform careia toti comuni§tii trebuiau
judecati dupaA atitudinea lor fata de Uniunea Sovietica §i
~e 1.V. Stalin. In fond, liderul iugoslav afirma raspicat dreptul
f1ecarui partid comunist, fie el mare sau mic, de a-§i stabili
linia politica in conformitate cu propriile interese, a§a cum
§i le Tntelegea §i definea singur. Cei din grupul lui Tito au
vrut atunci sa profite de aceasta situatie pentru a Ii se
recunoa§te un rol special, deosebit in cadrul comu-
nis~ului mc:ndial, datorita meritelor lor in lupta Tmpotriva
naz1smului. In acest context, rezistenta §i apoi lupta lui Tito
au inaugurat comunismul national, o tendinta in
comunismul mondial ce situa prioritatile locale deasupra
· valorilor §i obiectivelor imperiale Tntruchipate de Moscova.
Respingerea cerintelor lui Stalin era in contrast cu tot
ceea ce dominase gandirea de pana atunci a celor
c?nsiderati adevarati comuni§ti. lstoric vorbind, opozitia lui
Tito ~ra, in acela~i timp, o reluare a unor aspecte ideologi-
ce §I nu numa1 ale expresiilor nationale ale Europei
precomuniste. Liderul iugoslav, in opozitia sa fata de
Stalin, neignorand primejdia unei invazii oricand posibile
(ca in Cehoslovacia anului 1968), a facut apel la
sentimentele nationale, pe care le-a considerat un factor
determinant Tntr-o eventuala rezistenta, ceea ce contra-
zicea, in fapt, Tntreaga ideologie a partidului din care facea
parte Inca de la Tntemeierea acestuia.
Era un aspect doctrinar foarte important, fara Tndoiala,
caci era contestata §i chiar negata autoritatea Moscovei fn
ceea ce prive§te principiile ideologice §i puritatea doc-
trinei. Era contestata in acest context §i tendinta Moscovei
de a-§i impune controlul economic, de a transforma Tntr-o
forma sau alta spatiul iugoslav Tntr-o adevarata colonie.
96
Conducerea comunista de la Belgrad a aparut astfel, in
cursul anului 1948, ca aparatoare a tarii, a potentialului ei
material §i economic. Tn sfar§it, dar nu in cele ~in urma,
actiunea dura a lui Stalin i-a determinat, treptat §t c~ greu-
tati de acomodare ideologica $i d~ a~tiune pra~t1ca, pe
conducatorii iugoslavi In frunte cu Tito $1 la recons1d~rarea
$i, implicit, la gasirea unei noi doctrine in ceea ce pnve§~e
raporturile interna\ionale ale unui regim ca_re nu s-a dez1s
mai apoi, decenii In §ir, de esenta comunista ~e care se
Tntemeia, respectiv crearea unei forme de asoc1ere a unor
tari care nu doreau sa apar\ina uneia dintre cele doua
aliante aflate in plina confruntare in ceea ce se chema
Razboiul Rece.
Este incontestabil ca, in mi§carea comunista interna-
tionala, a existat, in 1948, o revolta a carei geneza ~oate
fi cu greu atribuita astazi In exclusivitate Mosco~e1 sa~
Belgradului. Tn acea perioada, situatia era compllcata ~1
este dificil de explicat §i astazi. La o luna de la excor:nuni~
carea din ,,lagarul socialist", la Cong~esu_I Part1~u1u.'.
Comunist din lugoslavia se scanda ,,Stalln-T1to-Part1d~I
sau ,,Tito-Stalin", iar organul oficial al Partidului Comu_nist
lugoslav, ,,Borba", arata ca fntregul conflict er~ consecint~
unui complot al S.U.A. Conducatorii iugoslav1 pare~u a ~1
de acord cu unele din invinuirile Moscovei, precum incet1-
neala in procesul de colectivizare a lumii satelor (existau
deja 7 000 de cooperative) sau neunirea completa_ a orga-
nismelor de partid §i de stat in viata sociala. A pnn:ia~, se
,I
I pare, totu$i, o judecata practica a lui Tito $i a_ c~lor d_in JUrul
sau. Nu au vrut sa accepte hegemonia stahnista §I sa ~~
supuna unui dictat in fond. Au reluat ~o~te_ trad1t11
iugoslave mai vechi, precum neacceptarea, 1~ 1uhe 1914,
a presiunilor Austro-Ungariei sau, in mart1~ 1_ 941, a
iminentei atacului hitlerist, deci tradi\ia razbo1ulu1 pentru
97
 a~~karea identitatii (sarbii sunt, probabil, singurul popor
?1n. Europa care a transformat ziua unei lnfrangeri, 15
1u~1e 138.~, fntr-o sarbatoare §i un simbol national,
,,v19ovdan , ,,vederea lui Dumnezeu").
I~ vara anului 1948, la Moscova, la Belgrad sau In celalte
cap1tale ale Europei sovietizate divergentele erau doar de
suprafata, nivelul acuzatiilor reciproce nu a atins atunci
esenta modelului care era unic. Sovieticii, eel putin fn acel
moment, nu §i-au propus decat fnlaturarea liderului iugoslav
a. celor din jurul lui §i fncorporarea deplina a lugoslaviei f~
s1stem, ca ultim episod dupa preluarea definitiva a puterii la
Praga fn februarie 1948. fn lugoslavia fnsa condamnarea
stalinista a avut drept rezultat oarecum par~doxal lntarirea
rolul~~ partidul~i comunist. Fara probleme, putinii stalini§ti
a~at1 in post~:11e deA conducere au fost fnlaturati, iar multi
d1ntre oamenu de rand, amagiti de ceea ce credeau a fi
U.R.S.S. §i Stalin, au trebuit sa plateasca cu fnchisoare sau
exil sentimentele lor favorabile tarii de la rasarit. S-a sperat
I~ Belg~ad, o vreme, In posibilitatea aplanarii pe linie ideolo-
grca §1 statala a conflictului cu Moscova. Mult timp
conducatorii iugoslavi fn frunte cu Tito au crezut fntr-o orto~
doxie marxist-leninista §i au sperat ca Ii se va da dreptate.
Treptat, fnsa, din internationalista, dictatura a fnceput a
deveni nationalist-iugoslava.
Din 1949, lugoslavia, avand fn frunte un partid unic §i
un conducator ce se considera fn continuare comunist a
lnceput .sa evolueze pe un drum nou, singular fn Euro~a
veaculu1 trecut. Presiunea ideolbgica, economica etc. din
partea blocului stalinist a transformat lugoslavia fntr-o
adevarata tabara militara, eel putin atata vreme cat lumea
occ~dentala a privit actiunea conducatorilor belgradeni ca
o s1mpla cearta, eventual o tendinta spre schisma In
lumea comunista. fncepand cu 1949, se constata' un
98
fenomen ce prezenta atunci deosebiri esentiale In raport
cu modelul stalinist ce se aplica fn alte tari aflate sub
controlul Moscovei. Astfel, datorita probabil necesitatilor
economice §i rezistentei tarane§ti, Tito a p~rmis ta.ranilor
sa-§i retraga pamanturile din cooperative. Din 2,6
milioane hectare colectivizate, 2 milioane de hectare au
fost redate taranilor, iar din 7 000 de cooperative au
ramas mai putin de 1 000, care au fost Tncurajate de stat
Tn diverse forme. Totodata, la niyel local i;;i regional au fost
despartite In mare masura functiile de stat de cele .de
partid, ulterior promovarea Tn majoritatea postu~1lor
nemaiavand o legatura directa cu apartenenta la part1dul
unic care a continuat sa existe. Din punct de vedere
economic Tito s-a orientat spre Apus, care 1-a sprijinit
acordand~-i ajutoare i;;i credite i;;i desAchizandu-i piete de
care lugoslavia avea absoluta nevoie. In acest context, ~-~
renuntat la sistemul stalinist de ge~tio~are a e~?nom1~1,
precum §i la centralismul economic §I la p~~nif1care .. In
acelai;;i timp, s-a petrecut o reformare a viet11 econom1ce
care, prin legi ei;;alonate Tntre anii 1949 i;;i 1954, a. l~sat
cale libera multora dintre mecanismele ,,econom1e1 de
piata". La sfari;;itul anului 1949, a .rncep~.t introducere.a
ai;;a-numitei ,,autoconduceri munc1torei;;t1 , model unic
atunci In statele denumite socialiste. Pastrandu-se for~al
proprietatea statului asupra mijloacelor de. product1e,
acestea au fost trecute Tn gestionarea colect1velor ce le
utilizau i;;i valorificau Tn mod direct, . introducandu-se
principiul ,,autogestiunii". S-a renunta.~ ?a a~are la formu-
lele economice ce au grevat decen11 in i;;1r dezv.oltare~
economica a statelor blocului sovietic, cum ar f1 pl~ni­
ficarea centralizata, reglementarea repartitiei, a pretunlor
etc. S-au creat anumite forme democratice de conducere,
atat Tn sistemul economic, cat i;;i Tn eel politic, fara Tnsa a
99
 ·c concentrand Tn mainile sale
se renunta la monopolul puterii politice, care continua sa care un partid era atotputerrn , ·teau controlarea reala §i
apartina comuni$tilor. toate instrument~!~ car~ rn~:~la in lugoslavia se puteau
Evident, astfel de forme au putut asigura o perioada efectiva a pop~la~1e1._ Fa~e cele al~ oficialitatilor. Se putea
destul de indelungata alte posibilitati de evolutie a exprima paren d1fente A fara hotarelor spre oricare
lugoslaviei Tn raport cu tari in care exista sistemul parti- . f)I..
)I.. ari probleme in a ' ·t
c1rcula ara m . ·b·i·t tea pana la anum1 e
. Ex1sta pos1 11 a · . ·
dului unic $i al dictaturii personale a unor adepti declarati, punct geografic. . crearii unei propnetat1.
consecventi ai ideologiei marxiste. limite, a ini\iative1 persona:e, a L" a Comuni§tilor din
a tuturor insa 19 d
Aceste realitati au favorizat in anii '50-'60 ai secolului Trana deasupr .
A

catorului statului, in fon o

XX un avant economic al lvgoslaviei, concretizat intre altele lugoslavia, aut~ntatea ~ondl~ moartea sa, a fast in egala
$i intr-o cre$tere a produsului national brut $i a standardului dictatura a celu1 care, pana bl ..., Socialiste Federative
d" t al Repu ic1
de viata in raport cu alte tari socialiste. A contribuit la masurla p~~1 §ael L\ngi~ Comuni§tilor din lugoslavia.
aceasta in mare masura $i noua evolutie a gandirii lui Tito lugos ave"
Tn ceea ce prive$te raporturile internationale. Tito a fast unul
dintre initiatorii $i apoi conducatorii, pana la moartea sa, ai
a$a-numitei mi$c8ri de nealiniere care, Tn faza sa maxima,
a cuprins peste 100 de tari de pe toate continentele. Res-
pingerea blocurilor militare $i a politicii acestora a permis,
fara indoiala, lui Tito obtinerea unor avantaje pentru tara pe
care o conducea, mai ales Tn plan economic.
lugoslavia lui'l.B. Tito era, dupa 1948, o tara indepen-
denta. Era, in acela$i timp, un stat care ascundea o
multitudine de contradictii (uneori chiar vizibile). Decenii Tn
§ir, lugoslavia a fast condusa de oameni care, Tn frunte cu
Tito, erau profund ata$ati ideologiei comuniste, a§a cum
fusese ea formulata de Stalin. Destui petrecusera o vreme
chiar in structurile cominterniste la Moscova. Ace$tia
renuntasera la multe din dogmele staliniste, dar nu $i la
ideologia marxista, dupa cum nu abandonasera nici mode-
lul de guvernare de esenta stalinista. Constitutia iugoslava
prevedea libertatile $i drepturile fundamentale $i multe
dintre acestea erau o realitate in vremea lui Tito in viata
politica iugoslava, cu o exceptie in fond fundamentala: $i
Tnainte de 1948, !?i dupa aceea, lugoslavia era o tara in

100
 printr-o a§a-numita lege de reorganizare a cooperativelor de
productie ale taranilor create dupa modelul colhozurilor, lege
promulgata la 30 martie 1953, s-a pus capat colectivizarii in
Capitolul VI lugoslavia. Aceasta lege a proclamat dreptul tuturor taranilor
de a parasi gospodariile de tip colectiv, luand echipamentul
agricol ce le apartinuse §i redobandind pamantul in
IIBALITATILE INTERNE iN DECENIILE 6-8 proprietate deplina. Dizolvarea gospodariilor colective urma
a fi decisa exclusiv de membrii acestora, fiind eliminat
complet controlul statului. Tn cateva luni, cea mai mare parte
Ruptura cu Moscova . .
acesteia In ceea ce prive t §1 c~ns~c1~tele imediate ale a gospodariilor colective s-a autodesfiin\at (de la 6 804, la
p.ast~arii Inca a ata§ameniu~~~:"!at1le.interne, In conditiile sfar§itul lui 1951, la 1 258, la finele anului 1953). A fast
§1 ch1ar fata de modelul . . t de ideologia comunist,Y, adoptata apoi o lege a fondului funciar, care limita proprie-
c d .. sov1ect1c au d t . a tatea agricola de regula la 1O ha, iar, in cazuri excep\ionale,
on. ucatorn iugoslavi sa initie , .e erm1nat treptat pe
soc10-politic, masuri care au dze oA se~1e de masuri In plan la 15 ha. Ulterior, au fast adoptate o serie de masuri de
totul deosebita situatiei intern at, .in final, o fizionomie cu sprijinire a taranilor particulari, inclusiv prin diverse sisteme
punct de vedere, interesanta e din lug~slavia. Din acest de credite, subventionari etc., ceea ce a asigurat multa
problema agrara. a fast, la inceput, politica in vreme o anumita stabilitate §i eficienta in mediul rural. S-au
facut investitii in mecanizare, chimizare etc.
. Rezolutia Cominform- . . . .
liderii c~muni§ti iugoslavi ~~u1 ~1n iunie 19~8 Ii acuza pe Pana in 1975, au crescut statornic randamentele la
~emarx1~te In aceasta probl:m~tarea une1 politici gre§ite, culturile cele mai importante, precum grau, porumb, car-
intr-o pnma etapa, Tito i col . Dup.~ ru?tura cu Stalin, tofi, legume etc. La majoritatea dintre acestea, ele au fast
:ederea generalizarii coo§ ~~or~!oru sa1 au actionat In mai mult decat dublate intre anii 1946-1975. Tn anul 1975,
intr~ altele §i lntr-o lege sper~t1tzaru agriculturii, prevazuta existau in lugoslavia 2,6 milioane de exploatari particulare
penoada imediat urmata!:c1~ a, v~tata la 9 iunie 1949. fn §i 2 300 de exploatari agricole de tip etatist. Din suprafata
~romovat lnscrierea cu fa , epa§1~du:se litera legii, s-a totala arabila de peste 1O milioane de ha, taranilor le
t1ste ce functionau dupa rt~ a taranilor in unitati coopera- apartineau 8,4 milioane. Tot lor le apartineau peste 90%
e.rau .In vigoare atunci co~~~~~;' colh~zurilor sovietice. Mai
din ma§inile agricole §i animalele de tot felul. Desigur,
§1 ani.maliere ce trebuiau pred t g~torn de produse agricole
existau importante deosebiri in ceea ce prive§te intinderea
o s~ne de impozite §. t a ~ . ~ catre tarani, precum . suprafetelor detinute de diferite familii §i deci §i in privinta
In anii 1951-19 I axe Aproh1b1t1ve. §I fortei lor economice. Tn 1975, 470 000 de familii aveau
52, a inceput ·
agrare, schimbare determinata In o mod1ficare a politicii
pana la 2 ha de pamant, 400 000 intre 2-3 ha, 550 ooo
intre 3-5 ha §i 422 000 intre 5 §i 8 ha. Padurile acopereau
ta taraneasca, de lipsurile al' mare .masura de rezisten-
1mentare §1 de seceta. Practic o suprafata cu putin mai mica decat cea a pamanturilor
102 I
103
 arabife, respectiv 8,8 milioane h .
proprietatea statului iar 2 6 in pa, d.1nttre ca~e 6,2 erau
A

toate domeniile. Astfel, In organizatiile de baza ale muncii

in
' • roprre ate prrvata. asociate existau, In 1974, nu mai putin de 58 400 de delegatii, cu
un numar de 457 810 de membrii.
fn paralel, au intervenit o serie de I .. Tntregul sistem al autoconducerii §i autogestiunii functiona nu
sectorul industrial. La sfar:;;itul ra b . ~v? utu in ceea ce prive§te
A

cea mai mare parte a diverselo~ ro1u u1'. ~upa m_odelul stalinist,
numai In unitatile productive de tot felul, ci :;;i In diverse institutii
sistemul comercial-bancar au t t a~~n industn~le, precum :;>i
sociale, precum :;;coli, universitati, spitale etc. Dupa 1952, aceste
riguros regim de conducere ceo~ ~ at1zat;i. S-a mtrodus :;>i un
organisme au fast supuse tot mai mult controlului Partidului
1949 au fnceput sa fie luate . n r~ izata. Inca fn cursul anului Comunist din lugoslavia, care, la al VI-lea Congres, tinut la
Spre sfar:;;itul aceluia§i an ,::m~ e .masur! de ~escentralizare. Zagreb, :;;i-a luat denumirea de Liga Comuni:;;tilor din lugoslavia,
apara a:;;a-numitele ,,consiiii m ne -~ intr~pnnden au fnceput sa considerata ca ,,avangarda ideologica a clasei muncitoare ;;i a
fast adoptata a§a-numita L unc1 ore§t1 . La 27 iunie 1950, a societatii In ansamblu". Ca atare, autoconducerea nu a condus
fntreprinderilor economice" ege generala pentru conducerea la modificari fundamentale care sa apropie sistemul economic
. guvernamentale c::i a a . .. iugoslav de eel existent In tarile occidentale. lntroducerea ,,auto-
econom1ce de catre colectivele de mu . "' .,. s~c1a 1II 1or
mecanismul autoconducerii 't ncit?n • lege care mstituia conducerii muncitore;;ti" §i a autogestiunii a avut, totu:;;i, destula
numit ,,al muncii asociate" saur:~nc1 ore:;;t1,_ b~zat pe sistemul vreme, urmari pozitive In ceea ce prive§te functionarea
atunci cateva principii general autoges~1un11. Legea a statuat diverselor ramuri economice.
fndeaproape precizate. e care, ulterior, au fast detaliate :;>i Aceasta s-a datorat diminuarii controlului central, fn urma
transferarii partiale a functiilor statului catre baza, respectiv
Se fnfiintau atunci consiliile . .
de salariati, :;;i acestora urmau ~u~c1ton_lo~, al~se de colectivele catre unitatile autogestionare. Sistemul autogestionar a fast pe
cere fn ceea ce prive te dive e re~1.na _atnbutiile de condu- deplin organizat printr-un proces legislativ destul de lndelungat,
planurile de productie I rsele a~t1v1tat1: Consiliile aprobau lncheiat practic abia o data cu adoptarea Constitutiei din 1974.
conduceau fntreprindere'a ~~~~au, §I ~~mi~eau P~ cei care Atunci, legea fundamentala garanta importante drepturi :;;i
trau utilizarea profitului net al ;u c~ns11!~.lu1_ executiv. Adminis-
A
posibilitati de organizare la nivel local, comunitar, ceea ce, fn
privind procesul de product· in. repnn?~m §1 stabileau regulile perspectiva, a avut un rol important fn criza socio-politica care a
s d' . ie :;;1 cond1t11le de munca T t dus la destramarea lugoslaviei post-titoiste.
-au immuat continuu posibilitatile d . t . . rep at,
de stat, federal sau republican e: m ervent1e ale aparatului
muncitore§ti. Teoretic oricin , ~rescand competenta consiliilor Ruptura vremelnica cu Moscova $i cu ,,lagarul socialist"
fn consiliul fntreprinderii fne ~u ea, sa candide~e pentru un loc a avut, intre altele, in lugoslavia, drept consecinta §i o
fiecare fntreprindere industrialaare u~ra. Pract1c, dupa 1953, situatie mai deosebita in ceea ce prive§te libertatile §i
astfel sa se modifice fundame ~el a~ oconducea, fara fnsa ca drepturile oamenilor. in primii ani postbelici, instaurandu-se
fa pt, fntreprinderile ram an n a sistem~I de proprietate. f n
A
I la putere, Tito §i oamenii sai, la fel ca §i conducatorii de la
sociala", nu particulara. eau in contmuare ,,proprietate I Moscova, s-au ,,rafuit" cu adversarii lor politici Tn formele
! I
• Sistemul autogestiunii a fost exti d' . . specifice totalitarismului. Un rol insemnat in acest proces
in altele precum comer+ t . _ns in domeniul industrial :;;i
' · ~· unsm art1zanat etc Ult · I-a avut politia secreta, UDBA (Directia Securitatii de Stat),
mul a;;a-numitelor delegat" t' . · enor, mecanis-
" II au ogest1onare" a fost generalizat fn condusa multa vreme de sarbul Alexandru Rankovici.
104
105
 Acea~ta politie secreta, arestand dupa bunul plac, a~a
cum a ~' recunoscut oficial, s-a implicat practic in toate
domeniile. Dupa 1951, vremelnic, s-a produs o anumita
relaxare a totalitarismului. De exemplu, in 1950 au fost
arestate 36 000 de persoane, in 1951 - 22 000, iar in
1952 - 15 000. Cei mai multi dintre cei arestati au fost
acu~ati intre anii 1948 ~i 1952 de activitati procomin-
f~rm1ste ~i multi dintre ei au fost inchi~i pe baza unor
simple decizii administrative in inchisori sau lagare, intre
car~ celebru a devenit, ca loc de exterminare, eel de la
Goh Otoe. Dupa 1953, treptat, celor inchi~i Ii s-au redus
.pedepsele sau au fost amnistiati. Tn 1954, a fost adoptata
o noua lege care intarea rolul tribunalelor, care nu au
devenit insa cu totul independente.
• ?tatul a renuntat la pozitia ateista militanta, antibi-
senceasca, promovata intens imediat dupa 1945. Tn 1953,
a_ fost ~do?tat~ o lege menita sa normalizeze relatiile
d1ntre b1senca ~' stat. Legea prevedea ajutor guvernamen-
tal pe~tru comunitatile religioase, garantand ~i egalitatea
confes1onala. 0 vreme destul de indelungata au continuat
disputele cu Biserica Romano-Catolica ~i cu Vaticanul.
Desigur, partidul comuni~tilor iugoslavi a continuat sa se
situeze teoretic pe o pozitie ateista, reluand, in anumite
forme, ~i propaganda antireligioasa ~i interzicand, in fapt,
amestecul clericilor in activitatile politice.
A Diver.s.~le i_nstitutii ale statului, organizarea sa in general,
in cond1t11le 1nstaurarii dictaturii lui Tito, fusesera regle-
mentate prin Constitutia din 31 ianuarie 1946 ce imita
ind~ap~oape modelul sovietic. Dupa 1948, noile conditii ~i
1
reahta.t1 ~u condus la o serie de schimbari ~i apoi la 0
Const1tut1e noua, adoptata la 31 ianuarie 1953. Aceasta
lege fundamentala a fost urmata ulterior de altele doua
adoptate in 1963 ~i apoi in 1974, precum ~i de o serie d~
106
amendamente. Astfel, de exemplu, in 1953 a fost modi-
ficat sistemul raporturilor dintre organele federale ~i cele
republicane, s-au schimbat denumirea :;>i chiar functiile
unor organe centrale etc.
Toate constitutiile prevedeau unele principii generale,
precum eel al proprietatii sociale, dar §i al ~roprie.tat~i in.d~­
viduale, sistemul asocierii §i autogestiunii, hbertat1le ind1v1-
duale etc. Republica Socialista Federativa lugoslava era
un stat federal. Se considera ca popoarele componente
erau egale in drepturi, unindu-se laolalta de bunavoie. A
fost mentinut sistemul celor ~ase republici, ~are aparea~ Tn
actele oficiale Tn urmatoarea ordine: Bosnia-Hertegovina,
Muntenegru, Croatia, Macedonia, Slovenia §.i Ser.bia_:
ultima republica cuprinzand §i doua regiuni, apo1 provmc11
autonome, respectiv Voivodina §i Kosovo-Metohia. Fi~ca~e
din cele §ase republici i§i avea propria sa const1tut1e
(conforma cu Constitutia federala), propriile s~le o~gane de
tip parlamentar §i guvernamental, neavand insa un
pre~edinte de republica. Functionarea institutiilor ~e ba.za,
la nivel local, pe sistemul delegatiilor, al adunanlor .l?' a~
comunelor, carora Ii se atribuiau, teoretic, toate putenle §I
drepturile, pe baza sistemului autoconduce~ii so~iale.
Tn realitate Tnsa, sistemul politic era dommat §1 control~t
de comuni§ti, ca exponenti Tn primul rand ai clasei munc1-
toare conform §i doctrinei comuniste a dictaturii prole-
tariat~lui. Constitutional, erau prevazute o serie de
drepturi §i libertati politice, precum separarea put~rilor:
responsabilitatea, revocabillitatea, caracte~ul public .§'
transparenta. Constitutiile prevedeau libertat1I~, Adreptu_n~e
:;>i Tndatoririle. Cetatenii erau considerati egah intre e1 .in
ceea ce prive§te drepturile §i indatoririle, fara deoseb1re
de nationalitate, rasa, sex, limba, religie, educati~ sau
pozitie sociala. Dreptul la autogestiune era cons1derat
107
 inalienabil §i inviolabil, orice cetatean care a indeplinit
derale §i nu federals, cum prevedea aceea§i C~ns~itutie.
varsta de 18 ani putand alege sau fi ales delegat. Dreptul
Pe de alta parte, asemenea prevede~i const1tut1onal~
la munca era garantat, precum §i dreptul la odihna §i la
veneau in contradictie deschisa cu realltatea controlulu1
concediu anual platit. Cei incapabili de munca §i fara
central, inca extrem de puternic. . .
mijloace de subzistenta aveau dreptul la asistenta sociala
Oricum, noile dispozitii privind fun?t1onarea statulu1 au
gratuita. fnvatamantul de opt clase era obligatoriu §i
fntarit atunci rolul organelor republlcane,. ceea c~ s-a
gratuit. Se garanta fibertatea de gandire, de opinie §i a
reflectat automat asupra posibilitatilor de 1ntervent1e a~e
tiparului. Viata §i libertatea cetatenilor, precum §i domiciliul
organelor federale, a caror actiune se baza pe concept1a
lor erau inviolabile. Se prevedea separarea religiei de stat
§i libertatea cultului. unitarist-centralista. La aceasta a contribuit ~i fapt~I ca
existau nu numai constitutii republicans, dar §I o ~en~ de
Pornindu-se de la principiul (teoretic, dar nu §i practic) al
alte legi care functionau la nivelul uneia sau al alte1a ?intre
democratiei, comuna era considerata comunitatea socio-poli-
republici. Legile federals §i-au :estrans treptat ana ~e
tica de baza. De obicei, a§ezarile ca atare se constituiau in
comune (exceptie faceau marile ora§e cu sute de mii de competenta §i de actiune. S-a aJun~, ~~ exem?lu, ~a fie
instituit acordul republicilor §i prov1nc11lo_r la 1_nche1~rea
locuitori, care erau impartite in mai multe comune). De
unor acorduri internationale. Nu exista o 1erarh1zare intre
regula, comuna avea competenta in toate problemele
locale, putand sa decida §i asupra punerii in practica a
?e
legile federals §i cele locale. Nu lipsit importanta ~ '.ost
§i faptul ca fn o serie de organe coleg1ale ale federat_1e~ se
legilor §i a altor hotarari venite de la nivel republican sau
aplica principiul reprezentarii .parit~re ~ republ~c1lor'.
federal. Comunele aveau propriile lor adunari, constituite,
inclusiv in ceea ce prive§te num1rea d1ver§1lor funct1onan
conform legii, din doua organisme distincte, in care membrii
erau ale§i pentru un singur mandat, o data la patru ani. §i responsabili federali. . .
ca institutie parlamentara, in fruntea federat1e1. se afl~
fn conformitate cu deciziile luate inca din 1943, s-au
I Adunarea Federala, care a purtat, de-a lungul an1lor, ma1
constituit §ase republici, considerate state de sine stata- I
multe denumiri. Conform Constitutiei din 19~3, a?e~sta
toare, bazate pe suveranitatea poporului §i pe sistemul
autogestionar. fn decursul evolutiei sistemului constitutio- I adunare era constituita din cinci camere: a nat1onalltat1lor,
economica, pentru cultura §i fnvata~~~t, pentr~ proble-
nal al lugoslaviei, atributele diverselor organe republicans I mele asigurarilor socials §i ale ocrot_1r11 _sanatat11, pe~tru
s-au largit continuu, diminuandu-se corespunzator cele
ale federatiei. Constitutia din 1974 prevedea fn mod expres
suveranitatea republicilor §i a regiunilor autonome. Era
l
I.
problemele sociale §i politice. MaJonta_tea me~bnlo.~
Adunarii Federale erau ale§i prin vot universal, '.ar -~1111
erau desemnati de adunarile republicilor §i provinc11lor.
prevazut dreptul fiecarui popor la autodeterminare,
Prin Constitutia din 1974, Adunarea Federala a fost
inclusiv dreptul sau la separare. Practic, prin Constitutia
restructurata, capatand o structura bicamerala. Astfel'.
din 1974, republicile apareau in mare masura ca state
Consiliul Federal era format din cate 30 de re~r~z~ntant~
separate, nationals, care se aflau, de fapt, in relatii confe-
ai fiecarei republici §i cate 20 de reprezentant1 a1 f1ecare1
108
109
 provincii autonome. Alaturi de acesta exista Consiliul
republicilor §i provinciilor, cu cate 12, respectiv 8 delegati
pentru fiecare republica sau provincie. Aceasta adunare
era organul legislativ suprem, fixand totodata liniile
fundamentale ale politicii interne §i externe. Adopta, de
asemenea, bugetul federal. Desemna §i controla o serie
de organe, lntre care Consiliul de Mini§tri.
Tot fn 1974 s-au operat o serie de modificari In ceea ce
prive§te conducerea statului. fn 1953 fusese instituita
functia de pre§edinte al republicii, fn care a fast ales
succesiv, fn mai multe randuri, l.B. Tito (constitutia
prevedea ca pre§edintele republicii era ales de Adunarea
Federala, pentru un mandat de patru ani, putand fi reales
doar o singura data, fnsa se specifica ca acesta prevedere
nu se aplica lui l.B. Tito, ceea cede altfel s-a §i Tntamplat
pana la sfar§itul vietii sale). Pre§edintele republicii era
§eful statului §i avea prerogativele obi§nuite pentru
aceasta functie, atat fn plan extern, cat §i fn eel intern. De
exemplu, era comandantul suprem al armatei, numea pe
§ef~I guvernului, prezida Consiliul Apararii Nationale etc.
In 1971, fn conditiile framantarilor interne de atunci
s-a instituit a§a-numita pre§edintie colectiva a republicii:
a~ carei regim a fast apoi reglementat prin Constitutia
din 197 4. Prevederile acesteia au avut atunci un
caracter contradictoriu. Pe de o parte, s-a legiferat
mentinerea In continuare a lui losip Broz Tito In fruntea
statului pe tot timpul vietii sale, iar, pe de alta parte, s-a
prevazut {ulterior s-a §i aplicat) principiul rotatiei anuale
f~ fruntea acestui organism a membrilor sai componenti.
F1ecare dintre republicile §i provinciile autonome
desemna cate un reprezentant In pre§edintia colectiva
statului. Celor opt Ii se adauga In mod obligatoriu, ca
membru de drept, pre§edintele Ligii Comuni§tilor din
110
lugoslavia, care, pana la moartea sa, a fast, In mod
permanent, losip Broz Tito.
Pana In 1990, competentele legale ale pre§edintelui
republicii erau acelea ale unui §ef de stat republican
traditional. El reprezenta lugoslavia, era pre§edintele
pre§edintiei colective, comandant suprem §i pre§edinte al
Consiliului Apararii Nationale, putea propune Adunarii
Federale examinarea unor probleme §i luarea unor decizii.
El putea convoca §i un organism consultativ, respectiv
Consiliul Federatiei, care avea dreptul de a dezbate §i de
a' se pronunta asupra unor probleme de politica generala.
in fruntea statului, organul executiv suprem era
Consiliul Executiv Federal, desemnat §i responsabil fn
fata Adunarii Federale. Exercitand In interior §i In
raporturile cu alte tari atributiile guvernului, Consiliul
Executiv Federal avea §i dreptul de a adopta o serie de
acte normative, de a propune §i de a transpune In practica
bugetul, respectiv planurile de dezvoltare a lugoslaviei.
Membrii guvernului, atat secretarii federali, cat §i pre§e-
dintii unor comitete federale, erau ale§i pe baza princi-
piului reprezentarii paritare a republicilor §i al reprezentarii
proportionate a provinciilor autonome, tinandu-se cont §i
de structura nationala. Ei erau lnsa responsabili numai In
fata organelor federatiei.
Cu timpul, In tara, la nivelul federatiei, au fast create un
numar mare de organe administrative, cu o structura relativ
complicata. Existau opt secretariate federale: de interne,
externe, aparare nationala, justitie, finante, comert §i
preturi, comert exterior, organizarea administratiei federale.
Justitia era separata de celelalte organe. Exista un tribu-
nal federal, un procurer public federal §i un avocat social
federal al autogestiunii. Structuri asemanatoare celor
federale existau §i la nivel republican. De asemenea, exista
111
 §i o Curte Constitutionala a lugoslaviei, care urma sa se
pronunte fn legatura cu compatibilitatea dintre legile
federale §i cele ale republicilor §i provinciilor. $i Tn acest caz
~e aplica sistemul reprezentarii paritare pentru republici (doi
JUd~catori) §i proportionale pentru provincii (un judecator).
. In spatiul ~ugoslav activau o serie de organizatii politice
§I ob§te§ti. In prim-plan se afla Liga Comuni§tilor din
~ugosl~_via. Partidul Comunist din lugoslavia a luat na§tere
in apnl1e 1919, devenind sectie a Cominternului, pana la
d~sfiintarea acestuia Tn 1943. La doi ani dupa fnfiintare,
pnntr-o lege speciala privind siguranta st:::itului, partidul a
fost scos fn afara legii. Dupa venirea, in 1937, in fruntea
p~rtidului, fn calitate de secretar general, a lui losip Broz
Tito, s-au format treptat partidele comuniste ale diferitelor
provincii istorice (ulterior devenite republici), fncepand cu
Croatia §i terminand cu Serbia.
in conditiile celui de-Al Doilea Razboi Mondial
partidul a reu§it sa concentreze treptat fn mainile sal~
fntreaga putere §i sa-§i instaureze dictatura la nivelul
fntregii tari. in primii ani postbelici au fost eliminate
treptat toate vechile partide politice, fmpiedicandu-se
totodata aparitia altora, noi, §i instaurandu-se astfel
sistemul partidului unic, respectiv al hegemoniei acestuia
fn toate planurile. in 1952, Congresul al VI-lea al
Partidului Comunist din lugoslavia a decis schimbarea
denumirii partidului fn Liga Comuni§tilor din lugoslavia.
Numarul membrilor a crescut continuu, ajungand, la
moartea lui Tito, la cca 1,5 milioane.
Partidul organiza periodic congrese sau plenare, unde
e~au ?iscutate, elaborate §i aprobate documente, teze §i
d1rect1ve care erau apoi transpuse fn practica de organele
sta~ale federale. Oarecum asemanator se desfa§ura
act1unea comuni§tilor la nivel republican.
112
Pentru a-§i consolida puterea, dar §i pentru a controla
situatia interna, precum §i in scopuri demagogice §i propa-
gandistice, comuni§tii iugoslavi au creat o organizatie'.
dorita de masa, respectiv Uniunea Socialista a Poporulu1
Muncitor din lugoslavia, aparuta in 1953 ca o continuare a
Frontului Popular al lugoslaviei, creat fn timpul celui de-Al
Doilea Razboi Mondial. Tnsumand peste opt milioane de
membri individuali §i colectivi, uniunea a fost o anexa a
partidului comunist, fara a juca un rol efectiv fn viata pu-
blica. Din uniune faceau parte §i trei membri colectivi,
respectiv Uniunea Sindicatelor din lugoslavia, Uniunea
Asociatiilor Luptatorilor din Razboiul de Eliberare Natio-
I nala §i Uniunea Tineretului.
i
in lugoslavia titoista existau aproape 4 m~lio~ne de
sindicali§ti, grupati in §ase sindicate de ramura. In s1stemu~
autogestiunii, sindicatelor le-au fost acordate unele dreptun
§i au putut inregistra, deci, unele succese in activitatea lor
pe plan profesional, la nivelul local al intreprinderilor. P~ de
alta parte, §i activitatea lor s-a desfa§urat sub stnctul
control al statului §i al partidului comunist.
A§a cum s-a mai aratat, conducerea comunista a
lugoslaviei a insistat foarte mult, inca din anii 1950-19_~~·
asupra importantei deosebite a aplicarii autoconduceru in
intregul sistem social §i politic al lugoslaviei. Astfel, de
exemplu, inca de atunci, au fost introdu§i in cele mai
diverse organisme §i organe ale federatiei §i republicilor
un numar crescand de oameni antrenati direct in produc-
tie sau reprezenfand toate categoriile sociale. De altfel'.
pe aceea§i linie s-a Tnscris §i abandonarea unor terme~1
precum guvern sau ministere, prin inlocuirea lor cu ace1a
de consilii executive, secretariate etc. Dincolo de acestea
§i in fapt deasupra tuturor se afla partidul comunist, care
controla vigilent §i in intregime toate organele. De
113
 altminteri, constitutional, era prevazut acest rol. Se pleca
de la ideea ca membrii partidului reprezentau ,,avangarda
ideologica a clasei muncitoare §i a societatii fn ansam-
blu", ceea ce justifica, chipurile, rolul conducator al
acestora in societate.
in realitate, autoconducerea era, in toate domeniile, nu
numai in plan politic, simbolica. Statul i§i mentinea $i f$i
exercita, fn cele mai diverse farme, controlul sau/§i pute-
rea de decizie. intregul a$a-numit sistem al autoconducerii
a fast o fatada, in spatele careia totul se afla in mainile
organizatiilor comuniste de partid, dirijate nemijlocit $i
continuu de la centru, de catre Tito §i colaboratorii sai
apropiati.
Astfel de realitati, in primul rand prezenta dominanta,
atotputernica §i permanenta a comuni§tilor $i a partidului
lor, fnsu$i modelul iugoslav, derivat in mare masura din
eel stalinist $i nedeosebit esential de eel existent fn alte
tari ce alcatuiau atunci a$a-zisul !agar socialist, au
provocat critici, contestatii $i actiuni potrivnice de tot felul.
Evident, realitatile interne ale lugoslaviei titoiste au fast
contestate in primul rand de exponentii importantei
emigratii iugoslave, fmpra$tiate fn tarile Europei
Occidentale sau pe continentul american. in interiorul
acesteia, existau curente din cele mai diverse, ceea ce nu
a permis, ca fn cazul altora, unirea efarturilor fn numele
unor principii democratice §i nationale comune. Pe de alta
parte, nici democratiile occidentale nu au sprijinit efectiv
acele elemente ce contestau regimul titoist $i militau
pentru fnlaturarea acestuia.
Posibilitatea liberei circulatii pentru iugoslavi, a anga-
jarii lor $i deci a posibilitatilor de c8$tig fn spatiul occidental
au avut un rol diminuant multa vreme. Din randurile
imigratiei s-au remarcat usta$ii, care au actionat fn spiritul
114
ideologiei lor national-politice (folos.in~ uneori m.ijloa.ce
teroriste) fn vederea separar~i Cro~~1e1 de federat1e §I a
instituirii acolo a unui nou regim politic: . . .
Au existat actiuni de contestare §I din int~nor, dupa
cum nu au lipsit nici framantarile fn sanul cerc~nlor cond~­
catoare comuniste, chiar la eel mai fnalt rnvel. S~mrn~
ficative din acest punct de vedere au fast cazunle.. lu1
Milovan Djilas §i Alexandru Rankovici. Mi.l.ovan DJ1las
(1911-1998) a fast unul dintre intelect~al11 ?,areA s-a.u
fnregimentat de tineri fn activitatea ?o__mu~1sta, fund. inch1s
din aceasta cauza de mai multe on. In aJunul celu1 de-~~
Doilea Razboi Mondial a devenit .membr~ al ?onduc~n~
restranse (Biroul Politic) §i unul dintre ce1 ma1 ~pr?p1at1
colaboratori ai lui l.B. Tito, alaturi de ~are s~a aflat in t1mpul
mi§carii de partizani. A facut parte din ma1 multe gu.vern~
.I (o vreme chiar in calitate de premier), a fo~t pr~§ed1nte a
parlamentului §i reprezentant al regimulu1 la importa~t~
intalniri desf8$urate la Moscova, Par.is, New York et.c. ~1
in §ir a fast considerat principalul ideolog ~I part1dul~1,
aspunzand de altfel §i de cotidianul acestu1a, B~rba. In
rconditiile rupturii
'
cu 'Moscova §I· a Ie trecerii
. la s1stemul
..
t .
autoges 1un11, .. M · DJ'ilas a initiat o act1une
. poht1ca
1· ce
c:::i
. adancirea procesului de l1bera izare 'f
precornza t' t r ·st Este
renuntarea in totalitate la sistemul de ip s. a irn. .
interesant de semnalat faptul ca intreaga lu1 act1u~eA s-~
desfa§urat fn interiorul partidului, chiar la eel ma1 ina
nivel, datorita §i faptului ca acesta avea m~no?olul asupra
tuturor mijloacelor de informare, .in s~ec1al in probl~me
ideologice. Contrar viziunii lui Tito §I a multora dintre
apropiatii sai, M. Djilas s-a pronuntat pe~tru o d:mocra-
tizare ampla a societatii iugoslave, ~nn Arestrangerea
rolului predominant al partidului. Atunc1 .a inceput sa ~:
pronunte §i cu privire la casta birocrat1ca nou forma
115
l
l
 (ceea ce el a denumit ulterior ,,noua clasa"), la lipsurile
mo!ale ale cadrelor de partid $i la alte racile ale regimului.
In 19~4, la o plenara a comuni!i)tilor, ideile sale au fost
caractenzate drept ,,amestec de anarhism $i liberalism
~urghez" .. Concomitent au fost luate masuri de conso-
hdare a ~rctaturii comuni!i)tilor. Tot atunci, M. Djilas a fost
ex cl us drn functiile sale de partid $i de stat. fn anul
ur~~tor, _el a critic~t, Tn presa de peste ocean, situatia
pol1~1ca d_rn lugoslav1a, pronuntandu-se Tn favoarea crearii
unur partrd de opozitie, necesar procesului democratizarii.
Aceas~a a._atraAs arestarea sa $i condamnari succesive la
detent1~, fond inchis pana Tn 1961 $i apoi, din nou Tntre
196~ $1 1966_ $i interzicandu-i-se Tn continuare acti~itatile
pubhce, ~a $1 prezenta publicistica Tn spatiul iugoslav. fn
C!ce~ ~~noada, . e.! a s:ris doua carti - ,,Noua clasa" $i
,,lntalnm cu ~talrn -, in care realitatile comuniste au fost
sup~s: u~er ample analize demascatoare, de pe pozitiile
unur gandrtor democrat, anticomunist $i antitotalitar.
. Cu totul altul a fost cazul lui Alexandru Rankovici. Ani Tn
$Ir, dupa 1948, Tn varful ierarhiei de partid s-au fnfruntat
do~a curente. Unul era eel al ,,reformi!i)tilor", care doreau 0
~err_e ~~ modifica_ri. poziti_ve fn sistemul autoconducerii, al
1~st1tut11lor statulu1, 1nclus1v printr-o relativa descentralizare
$~ trece_re -~ unor atributii de la nivel federal spre republici
$1 prov1n~11. ldeologul principal al acestora era slovenul
E.A K~rdelJ: ~~venit principal colaborator al lui Tito Tnspre
sf~r§rtul v1et11 acestuia. Celalalt curent era al conserva-
torrl_o~, adepti ~i ~ntaririi centralismului statal {dupa model
stalrnr~t). ~ult1 drntre ace!i)tia aveau puternice legaturi cu
c~rcunle sarbe ce doreau sa-$i consolideze pozitiile la
nrvel f~deral. Exponentul lor a fost multa vreme A. Rankovici,
care, t1m_p de peste un deceniu, a fost cea mai puternica
personalrtate politica Tn stat, dupa Tito.
116
Dupa ce fusese multa vreme ministru de lnterne $i
conducator al organelor de securitate (,,UDBA") pe care le
controla strict, Tn mare masura dupa bunul sau plac,
A. Rankovici a fost numit vicepre!i)edinte al Federa\iei A§i
responsabil cu problemele de cadre Tn partid §i Tn stat. In
1966, el a fost demis din toate func\iile de partid §i de stat,
fiind Tntre altele Tnvinuit chiar·de organizarea unui complot
care urmarea Tnlaturarea lui Tito. Nu a fost Tnsa nici
arestat, nici judecat, traind In libertate mai bine de 30 de
ani. Cu acea ocazie, au fost epurate din functii peste 1 500
de persoane, considerate ca apartinand frac\iunii stali-
niste, deci antipartinice. Practic, caderea lui Rankovici §i
Tnlaturarea adep\ilor sai a Tnsemnat §i o relativa Tnfrangere
a adeptilor centralismului excesiv. S-a deschis astfel posi-
bilitatea unei actiuni politice mai consistente a cercurilor
republicane, a celor care doreau o afirmare nationala
proprie, specifica, Tn diferitele republici §i provincii_ (a~
urmat Tn scurta vreme actiunile politice din Croatia §I
Kosovo).
in interiorul tarii, vreme lndelungata, actiunea contestatara a
lui Djilas a fost oarecum singulara, datorita ~i unei anumite stabi-
litati a sistemului, rezultat, In mare masura, al unei relative pros-
peritati In plan economic. Timp de cateva dec~nii, lugoslavia -~
cunoscut un avant economic continuu, In cele ma1 diverse domen11.
ln perioada dintre cele doua razboaie mondiale, dupa cum s-a
aratat, lugoslavia facea parte din randul tarilor subdezvo_ltat~,
predomina_nt agrare; ~ce~t sector oc~pa . trei ~fertur~ din
populatie ~1 avea o contrrbut1e de peste 50 ~o dm venitul nat1~nal.
ln 1938, prin venitul national (74 USO pe cap de locu1tor),
lugoslavia se situa pe unul dintre ultimele locuri In Europa, dupa
Romania, Polonia, Ungaria etc. Masive au fost distrugerile de tot
felul In plan material In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial,
precum ~i diminuarea cu cca 10% a potentialului uman. Astfel,
117
 dupa razboi, prima grija In plan economic a guvernantilor a fost Initial, datorita In mare masura aceluiai;;i model stalinist, dar i;>i
refacerea economica. Ai;;a cum s-a mai aratat, a fost aplicat necesitatilor obiective, conducerea iugoslava a pus un accent
modelul stalinist, constand In nationalizarea industriei, a deosebit pe dezvoltarea industriei, respectiv pe modificarea In
~istemului bancar, a comertului etc., colectivizarea taranimii, favoarea acesteia a ponderii In raport cu agricultura. Astfel,
mtroducerea controlului statului, inclusiv prin promovarea primu- industria a devenit activitatea economica cea mai importanta, In
lui plan cincinal. Ruptura cu Stalin a avut unele repercusiuni conditiile In care proprietatea asupra mijloacelor de productie
negative i;;i In plan economic, franand o vreme evolutia pozitiva apartinea practic In totalitate statului. 0 vreme, lntre altele i;;i
i;;i determinand masuri de restructurare. datorita unor legaturi speciale cu Occidentul i;;i sprijinului primit
Unele dintre masurile de dezetatizare luate In jurul anului 1950 de acolo, inclusiv prin licente, know-how etc., lugoslavia a
au favorizat avantul economic. fn consecinta, In spatiul obtinut succese deosebite, recunoscute i;;i pe plan international,
european, aproape trei decenii lugoslavia a avut una dintre cele In domenii precum electrotehnica, constructiile de mai;;ini,
mai lnalte rate de crei;;tere. industria chimica, productia de bunuri de larg consum, destinate
Perioada Total Sectorul Se~orul lndustria Agricultura Alte activitAti atat nevoilor de consum intern, cat §i comertului exterior.
de stat pnvat productive lmportante au fast i;;i eforturile consacrate dezvoltarii
Rata procentuaJA de cre§tere anuala
sectorului rural. Ai;;a cum s-a vazut, s-a renuntat la aplicarea
modelului colhoznic, astfel Tncat, In deceniul opt, existau peste
1948-1985 5,4 6,3 2,5 7,8 2,4 5,4 2 6 milioane de gospodarii individuale (a carer suprafata
1948 1952 2,0 4,3 2,3 5,4
1953 1965 8,1
2,9 4,4 ~axima era limitata la 10 ha, majoritatea fiind totui;;i mult mai
9,4 4,5 12,0 4,7 7,7 mici: 470 000 pana la 2 ha, 400 000 lntre 2-3 ha, 550 000 intre
1966-1975 5,8 6,3 3,8 66 3, 1 62 3-5 ha) i;;i doar cca 2 300 exploatari agricole care se aflau In
1976-1980 56 62 22 69 25 58 proprietatea statului. A scazut continuu numarul celor ocupati In
1981-1985 06 07 01 27 0,6
. -1 3 agricultura, care a ajuns sa reprezinte doar o treime di~ pop_u-
_In plan politic, regimul titoist a anuntat, Inca de la lnceput, latia activa in 1980. Pe ansamblu, In acest sectors-au mreg1s-
opt1unea sa pentru antrenarea pe drumul ,,construirii socialismului". trat o serie de progrese, nelipsind lnsa §i oscilatii importante ale
Conform declaratiilor oficiale, lugoslavia i;;i-a concentrat actiunile volumulului productiei, in diferite perioade, datorate unor factori
spre recuperarea decalajului economic moi;;tenit. Scopul acestor din cei mai diveri;;i, tinand de capriciile naturii - seceta sau
eforturi era de a construi o industrie moderna, care sa satisfaca inundatii - sau de interventia statului, interventie care a avut nu
nevoile populatiei, precum i;;i atingerea unui standard de viata cat o data efecte negative. Pe ansamblu, productiile medii la hectar
mai ridicat pentru toti cetatenii statului. Daca luam In considerare s-au dublat in decurs de trei decenii. Totodata, a crescut in mod
statisticile oficiale (de altfel, destul de corecte un numar de ani In corespunzator i;;i productia de came, lactate etc. pusa la
ceea ce privei;;te economia), rata crei;;terii economice a fast multa dispozitia pietii.
vreme printre cele mai ridicate, pana lnspre 1980, cand au aparut Evident, in linii mari, evolutia economica a lugoslaviei a inre-
!ot mai clar semnele unei crize profunde, multilaterale, sistemice. gistrat indicatori pozitivi ti mp de aproximativ tr~i dece~ii:
lntre 1947-1985, produsul intern brut a crescut de 7,2 ori i;;i venitul Aceasta realitate s-a datorat, in mare masura, mtervent1e1
pe cap de locuitor de 4,9 ori. Crei;;terea anuala medie a produsului directe a statului, materializata intre altele in ,,planuri de dezvol-
intern brut In perioada respectiva a fast de 5,4%. tare" adoptate de diversele organisme federale i;;i republicane in

118 119
 spiritul unei politici economice in aplicarea careia un rol impor-
tant I-au avut $i creditele externe care au inceput sa genereze $i
o datorie publica in continua cre$tere, datorie care a atins, in
final, peste 20 miliarde de dolari. Dincolo de deosebirile etnice
sau de civilizatie, lugoslavia titoista a mo$tenit, pe langa sub-
dezvoltare, $i mari disparitati intre regiunile nordice $i occiden-
tale $i cele meridionale $i rasaritene.
Astfel, zonele cuprinse odinioara in fastul lmperiu austro-
ungar erau mult mai dezvoltate din punct de vedere economic
decat cele sudice, care facusera parte timp mai multe veacuri
din lmperiul otoman. Disparitatile mo$tenite nu au disparut, ci,
dimpotriva, s-au mentinut $i chiar s-au adancit, uneori dramatic,
contribuind din plin la destabilizarea situatiei interne $i in final la
implozia lugoslaviei. Tito $i colaboratorii sai au fast con$tienti de
aceasta situatie $i de urmarile ei, incercand sa gaseasca solutii.
fn consecinta, in intreaga perioada titoista a existat un fond
special al federatiei, instituit in vederea finantarii prin credite a
unei dezvoltari accelerate a republicilor ramase in urma
(Muntenegru, Macedonia, Bosnia-Hertegovina) $i a provinciei
autonome Kosovo. Legi speciale prescriau periodic Jmpru-
muturi" obligatorii ale organizatiilor autogestionare in directia
acelora$i zone, ,,imprumuturi" care au inceput sa reprezinte un
procentaj tot mai ridicat din veniturile unitatilor rentabile. Anual,
in bugetul federatiei se prevedea procentul din venitul national
acordat pentru finantarea diverselor servicii in republicile
subdezvoltate. fn plus, alte mijloace financiare luau drumul
acelora$i zone, prin masuri adoptate la nivel republican, care le
dublau $i le completau pe cele federale.
Astfel, teoretic, valoarea investitiilor in aceste zone a fast
mult mai ridicata decat cea la nivelul federatiei, ca $i, doar apa-
rent, rata dezvoltarii. fn realitate, cea mai mare pa rte a sum el or
alocate s-a indreptat spre domenii mai putin productive, spre
investitii sociale adeseori costisitoare $i nejustificate, spre cer-
curile birocratice, unde coruptia era in continua expansiune. Pe
ansamblu, aceste zone au ramas mai departe sub nivelul gene-
ral de dezvotare al tarii.
120
Fluctuatii au existat in viata economica $i datorita 'r:1~re­
jurarilor externe. fn para Iel cu promovarea ~oliticii de ne~llrn~re
$i inmultirea contactelor politico-diplomatic~.' lugoslav1.a $1-a
extins $i aria contactelor economice $i a relat11lor c~m:rc1al~ cu
strainatatea. La mijlocul deceniului opt, lugoslav1a mtret1nea
relatii economice cu peste 110 tari. Cu toate a~est.ea, ea ~u s-a
integrat in nici una dintre organizatiile econom1ce mternat1on~le
existente atunci, nici in Piata Comuna (Comu~itatea .~conom1c~
Europeana"') , rnc1 1 c .A ·E ·R ·· bucurandu-se ' msa, $1 1ntr-una
· · An . d$1
in cealalta din cele doua organizatii, de un ~t~tut. deoseb1t . e
cooperare. De asemenea, relatiile politi~~ pnv1leg~ate c~ tanle
Lumii a Treia erau dublate $i de relat11 c.ome~c1~le, fara ca
volumul $i valoarea acestora sa fie deoseb1te, s1tuandu-se, de
regula, sub nivelul relatiilor politice. .
0 data cu inceputul deceniului opt, fenomenele defav~rab1I~
pe plan international, pricinuite de manifes.tarile de r~c~~1une ~1
criza au influentat in mod negativ $i evolut1a econom1ca mter~a.
Astf~I Inca din deceniul opt s-au facut simtite semnele unor cnze
care ~u facut ca practic, dupa 1979, sa incete~e complet cr~§te­
rea economica. Au aparut mari dificultati in v1ata eco~om1~~ a
tarii Saracirea populatiei a dus la scaderea sensibila a vanzarn .de
marturi importate. Pe de alta parte, statul a inceput ~a ~1ba
dificultati tot mai mari in plata importurilor de petrol, matern ~nr~e,
utilaje, ceea ce a generat opriri ale proce~elor d~ pro~uct1e $1 o
scadere a productivitatii. Deficitul comerc1al a aiun~. in 1979 la
.3
7 225 milioane USO, iar deficitul de plata la 661 m11i~an: u.so.
0 vreme balanta de plati in devize a ma1 fast sust1nu~a _$1 de
muncitoril care se aflau la munca in strainatate, maiontatea
acestora provenind din Croatia $i Slovenia. .
A · · · 1976 1980 lugoslavia a facut imprumutun de
In cinc1 arn, - · A a da
este 20 de miliarde dolari. Venitul real a inceput s sea
~ontinuu. ulte:i~r, cr~scut
S-a facut simtita inflatia, care, av la eel
mai inalt nivel cunoscut de Europa ultime1 .i~matat1 de ~ea~.
Evidenta scadere a nivelului de trai, nivelul nd1cat al $Omaiulu1,
121
 ca ~i inflatia fn continua cre~tere erau semne ale unei crize
declaratiei, care fnsa au exercitat ulterior o importanta
profunde'. ce anunta chiar un dezastru economic. Autoritatile nu
influenta fn desfa§urarea evenimentelor. _ . ..
1~-au gas1t acestora solutii concrete ~i eficiente, astfel ca, fn
in paralel cu cele de la Zagreb, framantanle pol1t1c~
final, lugoslavia s-a apropiat, fn plan economic, de tarile cu cea
s-au extins §i fn provincia autonoma Koso~o. Caderea_ lu1
mai dificila situatie. Programele de stabilizare economica din ce
Rankovici a marcat fntr-o anumita masura 1nceputul ag1ta-
fn ce mai numeroase, s-au bazat fn continuare pe c~ntrolul
statului ~i fn general nu au dat rezultate. tiilor de acolo, fostul lider comunist fiin~ t~nside~at adeptul
politicii centralist-unitariste §i al v~li_co-sar~1s~ul~1. De a~t~el,
cu ocazia fnlaturarii sale, Rankov1c1 a fost rnvrnu1t de poht1ca
Fenomenele negative din planul vietii economice au
discriminatorie fata de populatia albaneza majoritara Tn
fo~t dubl~te de manifestari politice §i nationale tot mai
Kosovo. Tn acela§i timp, a Tnceput lupta Tmpotriva a ceea ~e
e_v1d~nte, rn_d'.eptate fmpotriva guvernantilor de la Belgrad
se considera a fi hegemonismul sarbesc, punandu-se, 1n
§1 ~ 1deol~g1e1 pe care ace§tia o fmbrati§au §i o propagau.
egala masura, problema statutului politic §i a sit~~tiei
Pnn._tre p~1mel~ semne ale unei crize ce-§i fncepea drumul
economice din Kosovo §i debutand astfel, Tn plan pol1t1c, o
~-~. rnscns o d1sputa relativ minora, dar nu fara importanta,
trn~nd de domeniul lingvistic. problema ce avea sa dureze peste trei decenii.
in paralel cu preocuparile de_ t~t felul p~ntru d~z~ol­
In 1_954, la Novi Sad, speciali§ti sarbi §i croati, sub
tarea culturii nationale, inclusiv pnn rntermed1ul pr~pne1 l~r
obladu1rea organelor de part.id, semnasera un act care
universitati de la Pri§tina, a carei Tnfiintare a~. obtrnut-o rn
consemna existenta unei singure limbi, sarbo-croata sau
1970 albanezii kosovari au Tnceput sa m1l1teze pentru
croa!o-sarba, cu doua variante, considerate egale.
Ulterior,. s-a alcatuit un fndreptar ortografic, fara a se
recu~oa§terea statutului lor ca popor (nati~ne) §i nu c~
minoritate nationala, precum §i pentru sch1mbar~a re~1-
?utea a1unge fnsa §i la un dictionar comun. Croatii au
mului zonei Tn care traiau din provincie Tn republl_ca d1~­
inceput sa considere ca varianta rasariteana era
tincta, a §aptea a federatiei, egala cu __celelalte. ln?a 1~
avantajata, pentru ca era folosita fn sectoare importante,
1968 a Tnceput seria marilor demonstrat11 ale student1lo'. §I
prec~m radioul, televiziunea, agentiile de presa, dar mai
elevilor, precum §i a primelor mi§cari g_reviste, Tmpotnva
ales rn organele federale §i fn armata. in 1967 un numar
carora autoritatile au luat masuri tot mar dure, soldate _cu
~e ins!itutii §tiintifice §i culturale din Croatia a~ protestat morti §i numero§i arestati, dintre care destui condamnat1 la
1~potnva _a ceea ce considerau ei a fi impunerea fimbii
pedepse privative de libertate. . .
~arbe ~a hmba de stat §i au afirmat dreptul inalienabil al In paralel, Tn principalele centre unrvers1tare, __Belgrad,
f1ecaru1 popor la propria sa limba. Tot atunci aceste I Zagreb §i Ljubljana, au avut loc mari de~~-nstr~~" st~den­
in~titutii au solicitat ca prin constitutia federala sa se
te§ti, Tn cares-a cerut democratizarea v1et11 ~olrt1~e, _1mbu-
as1gure individualitatea §i egalitatea a patru limbi fiterare·
natatirea conditiilor de existenta ale studentrlor, llch1darea
croata, sarba, slovena §i macedoneana. o astfel d~
§omajului etc. in cursul anilor 196'.-1968_. Tn fr~ntea ~rga­
at~tudine a fost net respinsa de autoritati, fn frunte cu Tito, nelor locale §i republicane de part1d au a1uns §I o sene de
luandu-se masuri punitive fmpotriva semnatarilor
elemente tinere, care, partial, au Tnceput sa promoveze
122
123
 atitudini critice fata de starea lugoslaviei In plan politic,
national sau economic. Din acest punct de vedere, s-au
remarcat o serie de conducatori ai partidului comunist din
Croatia, In frunte cu M. Tripala §i S. Dabcevic-Kucar, care
s-au pronuntat pentru drepturi nationale pentru croati, In
timp ce la Zagreb· se raspandea tot mai mult ideea cons-
tituirii unui stat Croatia. fn aceste conditii, s-a desfa§urat
ceea ce s-a numit ,,primavara croata" din 1971, lmpotriva
careia autoritatile au intervenit energic printr-o adevarata
lovitura de stat, readucand la conducere elemente fidele.
Toate aceste evenimente scoteau In evidenta semnele
unei crize din ce Ince mai profunde. Tito §i cei din jurul lui au
reactionat contradictoriu, pe doua girectii. Pe de o parte,
multi dintre activi§tii apartinand a§a-numitei orientari liberal-
tehnocratice din Serbia §i din alte republici au fast inlaturati,
reintorcandu-se peste tot la putere, pentru o vreme, conser-
vatorii de tip stalinist, adepti ai unei politici de mana forte. Pe
de alta parte, s-au intensificat confruntarile politice de tot
felul, pe fundalul cre§terii nemultumirii generale a popu-
latiei. fn aceste conditii, au fast adoptate doua acte legis-
lative extrem de importante, respectiv Constitutia R.S.F.I.
din 1974 §i Legea muncii asociate din 1976, al caror
,,parinte" a fast, in mare masura, E. Kardelj.
Prin noul sistem constitutional apareau unele institutii §i
organisme §i se modificau altele existente. Era consistent
amplificata in detrimentul Belgradului suveranitatea republi-
cilor §i provinciilor autonome. Se introducea o noua practica
in functionarea federatiei, ca §i In raporturile sociale dintre
cetatenii tarii. Toate acestea erau gandite atunci ca o solutie
optima pentru stoparea crizei §i pentru mentinerea ne§tir-
bita a federatiei. A§a au fast gandite de stapanul incontes-
tabil al tarii, l.B. Tito, §i a§a au §i lnceput sa fie aplicate pana
la moartea acestuia, la lnceputul anului 1980.
124
Capitolul VII
O POLITICA EXTERNA iNTIIB DOUA BLOCURI
Excluderea lui Tito §i a tarii sale din randul ,,democ:a-
tiilor populare" atunci constituite poate fi considerata: partial,
§i ca o consecinta a ,,Razbo~ul~i Rece" aflat .in ace~
perioada la lnceputurile sale. In JUm~tatea cont~nentulu1
european aflata in stapanirea sa, Stalin nu ~ra ?1spus sa
accepte cu nici un chip veleitatile nationale §I re~1.onale ale
celui care era totu§i, In multe privinte, eel ma1 important
sustinator al sau. Din punct de v~d.ere id~ol.ogic, Tito era,
in acele vremuri, un adept al leninismulu1 §I a§a a ramas
pana la sfar§itul vietii sale, chiar dac~, mai ta:ziu, el s-a
indepartat de modelul sovietic, elab.o.rand propnul sau pr~­
gram, sistemul autogestionar de ed1f1care a c:ea ce c~ns1-
dera a fi societatea socialista. Confruntarea in~r.e reg1m~­
rile de la Moscova §i Belgrad, care se leg1t1n:au pn.n
acelea§i conceptii comuniste (pana in 1991 part1dul unic
conducator a pastrat in titulatura lui termen~I ca a~are),
avea la baza motive politice §i strategice, nu 1deolog1ce.
Deschiderea granitelor, o anumita demo~r~tizare, c~l.ea
iugoslava proprie de organizare interna, act1v1tate~ pollt1ca
externa nu au schimbat fundamental aceasta realltate. D~
aici a decurs, in mare masura, evolutia in u~t~~~le decen~1
a relatiilor lugoslaviei cu Moscova §i cu satel1~11 e1 ~u;ope~1,
caci Tito §i urma§ii sai i-au contestat Kre.mllnulu.1, in. prin-
cipal, tendintele de dominatie §i supremat1e, ca $1 calltatea
125
 de unic detinator al adevarului $i al solutiilor in ceea ce
privea comunismul ca atare.
Dupa 1948, lugoslavia, considerata calul troian al
a~glo-americanilor, a fost supusa unei presiuni deosebite
din_ ~arte~ lagarului socialist. Au fost intrerupte relatiile
pollt1co-:-d1plomatice $i mai ales cele economice, cu grave
consecinte pentru situatia interna $i planurile de refacere
ale unei tari deosebit de dur incercate de razboiul ce abia
~e incheiase. A fost una din ratiunile imperioase ale tenta-
t1velor belgradene de restructurare interna pe calea auto-
gestiunii __ $i de ca~tare a unui spri~n financiar in alte tari,
cele occ1dentale in ultimul rand. lnconjurata in cea mai
mare parte de vecini fideli lui Stalin, lugoslavia a devenit 0
cetate asediata, permanent sub arme, de unde $i fnsemna-
te~~ che~tui~li pentru sustinerea efortului de fnarmare.
Mule de 1nc1dente $i de ciocniri la frontiere, ca $i concen-
trarile de ~ivizii !n imediata apropiere pareau a anunta per-
manent o 1nvaz1e considerata la Belgrad mult timp iminen-
ta, dar pe care se pare ca tiranul de la Kremlin nu a luat-o
~iciodat~ in serios in planurile sale pentru a o transpune
in pract1ca. (Problema e Inca departe de a fi elucidata in
totalit~te, ra~ana~d $i aici posibilitatea unei investigatii
lamunt~are in arh1vele sovietice.) Oricum, dupa 0 stare
deoseb1t de tensionata timp de mai bine de cinci ani
situatia a inceput sa se modifice o data cu moartea 1ui
Stalin $i inlaturarea lui Beria. Noul conducator sovietic
~- Hru$ciov, facea in 1955 un ,,adevarat drum la Canossa':
$1 semna la Belgrad, la 2 iunie, o declaratie care restabilea
raporturile interstatale, fara a reintegra lugoslavia auto-
~estionara in lagarul socialist. Relatiile denumite frate$ti
intre__ s!ate nu au fost dublate, ca in celelalte cazuri, $i de
relatu intre partide, nici atunci, nici mai tarziu. Mai mult
chiar, Tito clama ceea ce el dorea a fi democratizarea rela-
126
tiilor intre tarile socialists, subliniind $i dreptul tarilor comu-
niste de a-$i alege singure propria cale de evolutie. in
acest context, a sprijinit incercarile reformatoare ale lui
W. Gomulka in Polonia sau, mai tarziu, tendintele de
emancipare ale lui Gh. Gheorghiu-Dej in Romania. Cate-
gorica a fost atitudinea lui Tito $i fata de evenimentele din
Ungaria, din toamna anului 1956. Astfel, el a condamnat
ferm prima interventie sovietica, cea din 24 octombrie; in
schimb, atitudinea sa a fost mult mai nuantata in legatura
cu cea de a doua, din 4 noiembrie. Belgradul dorea atunci,
conform declaratiilor oficiale, ,,o Ungarie independenta,
socialista §i democratica, capabila sa se apere ea insa§i
de atacurile fortelor reactionare §i care nu poate deveni
obiectul conflictelor internationale". Tito a acordat azil lui
I lmre Nagy §i colaboratorilor sai. Aceasta atitudine a condus
la o polemica deschisa intre regimul de la Belgrad §i adep-
tii liniei politice inaugurate de HrU§ciOV, invinuiti ca ,,au
redus destalinizarea la lupta impotriva cultului persona-
litatii §i au neglijat reformele esentiale ale democratizarii
sistemului socialist". Unele mijloace de informare vorbeau
din nou de ,,sabia razboiului" §i de pericolul unei invazii in
lugoslavia. intr-un cu totul alt context, situatia avea sa se
;
I
I
repete 12 ani mai tarziu, cu ocazia invaziei in Cehoslovacia,
in august 1968, a trupelor Tratatului de la Var§ovia.
I Actul brejnevist a fost condamnat dur de Belgrad, inclu-
siv in organismele internationale. Fusesera luate atunci din
nou in considerare posibile actiuni militare ale aceluia§i
tratat §i impotriva altor tari, respectiv lugoslavia §i Romania.
, I Nu intamplator, o intalnire intempestiva Tito-Ceau§escu a
luat in consideratie un razboi ce ar fi putut incepe pe
teritoriul romanesc §i ar fi fost continuat apoi pe eel iugoslav.
Semnificativ pare a fi urmatorul aspect: Ceau§escu a soli-
citat o eventuala adapostire a armatei romane §i conti-
127
 nuarea luptei in spatiul iugoslav, ceea ce Tito a respins net,
invocand anumite reglementari internationale. Conferintele
partidelor comuniste din 1957 §i 1960, inspirate de Moscova
§i cu un rol important al Pekinului, au condamnat clar ceea
ce era considerat ,,revizionismul" iugoslav, demascat ca
atare in publicatiile lagarului socialist. Treptat, dupa 1961,
aceasta critica a fast abandonata de Moscova §i de aliatii
sai, fiind sustinuta doar de China lui Mao, pana inspre
1977-1978, cand ,,fratele iugoslaV' a fast acceptat §i pe linie
de partid la Pekin.
Neaderarea lugoslaviei la structurile politico-militare
controlate §i conduse de Moscova a fast, insa, insotita de
raporturi tot mai stranse in alte planuri, de interes reciproc.
Au fast semnate §i transpuse in practica numeroase acor-
duri economice, financiare §i tehnice. lugoslavia a inceput
sa colaboreze tot mai strans cu comunitatea economica a
C.A.E.R., fara a deveni insa membru cu drepturi depline,
refuzand indatoririle presupuse de apartenenta la acest
organism. Tarile estice au constituit o avantajoasa piata
de desfacere pentru economia lugoslaviei, care, o buna
bucata de vreme, a fast mai avansata. Acestea erau, de
asemenea, o sursa tentanta de materii prime. Colabora-
rea economica a avut, destula vreme, un anumit rol pozitiv
in pastrarea in interiorul lugoslaviei a unei oarecare sta-
bilitati, care se opunea fartelor centrifuge, generatoare ale
cri~ei ce a determinat in cele din urma implozia federatiei.
In comparatie cu Estul, evolutia raporturilor cu Occiden-
tul prezinta o a nu me simetrie inversa. fn anul 1941, a
inceput sa-§i desfa§oare activitatea in spatiul iugoslav
mi§carea de partizani controlata §i condusa de comuni§ti,
in fruntea carora se afla cominternistul Tito, uns secretar
general al partidului de catre Stalin in 1937. Realitatea este
ca, in anii 1941-1943, Tito a avut legaturi tot mai stranse
128
cu occidentalii, mai ales prin filiera Churchill, care i-a fost o
vreme un mare admirator. Pe de alta parte, Stalin s-a
aratat dezinteresat, a fost in dezacord sau chiar a sabotat
unele din initiativele lui l.B. Tito §i a acceptat chiar un
condominium egal (50%) prin faimosul acord de procentaj
din 1944. intr-o conjuctura istorica favorabila, lugoslavia a
devenit o tara federala §i comunista prin actiunea factorilor
interni, fara contributia decisiva a factorului sovietic de ocu-
patie, a§a cum s-a intamplat in celelalte tari central-estice
(exceptand Albania lui E. Hodja). A urmat apoi ruptura cu
jl
l Occidentul, la care au contribuit §i unele incidente precum
' cele din Triest, Corfu etc.
., :1 . Disputa din 1948, schisma comunista cum a fost apre-
ciata atunci pe buna dreptate in capitalele vestice, a pus
S.U.A. §i aliatii ei intr-o situatie inedita, cu totul singulara.
o vreme, s-a considerat ca era vorba de o manevra a
11 Moscovei, punandu-se sub semnul intrebarii realitatea
' I
!I desprinderii lugoslaviei de sub un real control stalinist. A
contribuit la rezerva §i suspiciunea cercurilor conduca-
toare din Occident §i atitudinea Belgradului. Tito §i echipa
'.I
sa afirmau ata§amentul lor statornic la ortodoxia comu-
nista, precum §i hotararea de a nu renunta la ea, ca §i
rezervele lor fata de o apropiere de cei pe care fi denu-
meau ,,imperiali§ti" §i deci ,,du§mani de clasa".
Totu§i, in iulie 1949, Tito a suspendat ajutorul multilate-
ral acordat timp de patru ani comuni§tilor lui Markos in
timpul razboiului civil din Grecia §i a inceput sa voteze
impotriva U.R.S.S. la O.N.U. S-a produs astfel o apropiere
sui generis. Un acord cu Marea Britanie, semnat la
23 decembrie 1948, aducea un credit de un milion de lire
sterline, fiind urmat de alte intelegeri cu Germania, Franta
§i, la 8 septembrie 1949, cu Statele Unite. Au fast inche-
iate acorduri §i cu alte tari, iar O.N.U. a acordat un ajutor
129
I
l
 tehnic. lugoslavia nu a beneficiat, totu$i, de prevederile
Planului Marshall, lnsa fluxul de bani din Occident a
devenit tot mai consistent. Numai In anii 1951-1952
S.U.A., Franta $i Marea Britanie au acordat un ajutor
economic de 120 de milioane de dolari. Ulterior, sumele
vor cre$te, ajungand la 200 de milioane de dolari anual.
in aceea$i perioada, lugoslavia va intra sau va fi
asociata la diferitele organizatii economice occidentale,
precum F.M.I., Banca Mondiala, Piata Comuna, situatie
evident diferita de a celorlaltor tari ,,socialiste". lmportante
sume s-au lndreptat neconditionat spre Belgrad, cu rezultate
contradictorii pentru economia sa interna, ajungandu-se, In
final, la o datorie externa de peste 22 de miliarde de dolari
care nu a mai putut fi acoperita. Putem constata astfel un
anume maniheism, iara$i trasatura singulara a Razboiului
Rece In perioada sa de maxima intensitate.
Proclamand necesitatea lnlaturarii regimurilor totalitare
$i a ideologiei comuniste care le ,,legitima", conducatorii
occidentali au sprijinit. totu$i neconditionat consolidarea
regimului titoist $i a unei lugoslavii care 1$i afirma fara
echivoc, inclusiv prin succesivele constitutii, regimul sau
socio-politic socialist, inspirat de o aplicare creatoare a
marxismului. A fost $i aceasta o cauza a mentinerii multa
vreme a coeziunii interne a lugoslaviei, a relativ ridicatului
standard de viata al locuitorilor sai $i implicit a rolului sau
In lumea postbelica, In diverse organizatii sau reuniuni
internationale.
fn cazul iugoslav, In ceea ce prive$te Occidentul, au
existat legaturi economice, $tiintifice $i culturale, uneori deo-
sebit de intense $i de variate, favorizate, lntre altele, $i de
posibilitatea liberei circulatii a oamenilor $i ideilor, inexis-
tenta In tarile de dincoace de ,,Cortina de Fier", In afara
careia lugoslavia s-a aflat tot timpul. Dupa cum am aratat,
130
excluderea stalinista a determinat o reorientare, tactica $i
strategica, a politicii belgradene. Dupa mai multi ani de
stranse legaturi cu Moscova, In plan politico-militar, In jurul
anului 1950 lugoslavia a lnclinat spre Occident. Tito a
considerat drept ,,tampenie" declaratia lui Malenkov ca
popoarele Europei Occidentale erau oprimate $i exploa-
tate de catre S.U.A., iar unul dintre principalii sai locote-
nenti, E. Kardelj, afirma atunci: ,,Politica sovietica a provo-
cat crearea N.A.T.0. $i a celorlalte pacte regionale ... 0
asemenea ma$ina, o data creata, functioneaza apoi prin
forta propriilor sale legi ... Atat ti mp cat planurile sovietice,
agresive $i hegemoniste, care acum sunt lndreptate lmpo-
! triva lugoslaviei, reprezinta eel mai mare pericol pentru
H pacea lumii, noi nu putem sa nu consideram lntarirea tari-
II lor ce se opun presiunii sovietice drept o garantie a menti-
tl nerii pacii In lume $i a propriei noastre independente".
11· Adauga acela$i lider altadata ca tarile occidentale erau
t~
.I
• j
atunci ,,un factor de mentinere a pacii". Era embrionul unei
idei des repetate mai tarziu de iugoslavi, care considerau
contracararea reciproca a celor doua blocuri un factor ce
I
I
·1
putea sa lmpiedice hegemonia uneia sau alteia dintre Marile
Puteri, dintre care doua au devenit atunci superputeri.
in deceniul al $aselea al secolului XX, politica externa
iugoslava $i-a propus lntarirea capacitatii de aparare, a
puterii de reactie $i a sigurantei la frontiere. Propagandistic
§i nu numai, accentul a fost pus pe factorul intern, pe teoria
lnarmarii lntregului popor §i a dublarii institutiei armatei cu
militiile populare, idee plina de consecinte negative In
vremea destramarii violente a lugoslaviei. Nu puteau fi igno-
rate situatia externa §i perspectivele acesteia. lugoslavia era
profund interesata, atunci, ca §i mai tarziu de altfel, In pas-
trarea pacii §i In asigurarea unei securitati colective. Expri-
mand totodata explicit reticenta fata de pactele regionale,
131
 lugoslavia nu a ezitat sa aiba relatii cu unele dintre ele ba
chiar sa fncerce sa creeze ea fnsa§i o asemenea structura
fn Balcani. Astfel, fn noiembrle 1951, s-a semnat la
Washington un acord de livrare de arme §i material militar
catre lugoslavia, pe baza Mutual Defence Assistance Act
din 6 octombrie 1949. 0 misiune militara americana s-a
instalat la Belgrad pentru a superviza livrarile de armament
§i i~stru!rea ar~atei iugoslave. Ofiteri iugoslavi, multi fo§ti
?artr~_anr comu_nr§ti, au plecat fn S.U.A., pentru a fi instruiti
rn ut1hzarea norlor arme puse la dispozitia lugoslaviei. Acest
acord a fast completat cu un tratat de colaborare econo-
mica, prevazand fmprumuturi americane fn schimbul mate-
riilor prime strategice din lugoslavia, fn conformitate cu
Economic Cooperation Act din 1948.
lugoslavia s-a eschivat de la o aderare la N.A.T.O.,
ameliorandu-§i fn schimb relatiile pana atunci conflictuale
din variate motive, cu unii dintre vecinii sai: Austria, ltali~
§i Grecia. Americanii au mijlocit reluarea §i apoi amplifi-
c~rea relatiilor lugoslaviei cu Grecia. Tn septembrie 1951,
Tito a propus Greciei §i Turciei un pact de cooperare
militara §i, dupa lungi discutii, la Ankara, la 28 februarie
1953, s-au pus bazele Pactului Balcanic. S-a semnat
atunc~ ,,un tratat de prietenie §i colaborare", ale carui pre-
vederr concrete erau foarte vagi §i deci interpretabile.
Americanii au vazut fn acesta o prelungire spre rasarit a
N.A.T.O., dorind sa includa §i fn mod formal cele trei tari fn
acest _organism occidental. Grecia §i Turcia au acceptat,
9evenrnd co~comitent membri N.A.T.O., a§a cum sunt §i
rn prezent. Tito a refuzat, de§i, fn realitate, lugoslavia intra
§i ea, indirect, fn dispozitivul militar occidental. Nu trebuie
ignorat nici faptul ca, fn acea perioada fn care Stalin mai
traia fnca, Tito dorea ca totul sa se reduca la un acord
regional, ce ar fi putut sa-i asigure un loc privilegiat, chiar
132
suprematia fn Balcani. incercase ace~st_a §i mai f~ai~te,_fn
cadrul sistemului comunist, cu bulgarn §I albanez11, §I chrar
cu romanii. A fncercat §i ulterior o anume apropiere pe
aceea§i linie, a unei colaborari §i securitati balcanice, cu
Sofia §i Bucure§tiul, nu §i cu Tirana, cu care a avut stator-
nice probleme §i disensiuni.
Tn anul 1954, Tito a fncercat, fara succes, sa forteze
mana Aliantei atlantice fn problema Triestului, pe c~re
dorea sa-1 anexeze fn cea mai mare parte, daca nu chrar
fn totalitate. Fiind abandonat de Occident Tn favoarea
ltaliei, a fast impresionat Tn mod deosebit de atitudinea
negativa a Greciei, condusa atunci de mare§alul Alexandros
j Papagos. Pactul Balcanic initiat de dictator~!. belgradean
primea astfel o lovitura sensibila. V~zita sa of1c1ala la Aten~
I In iunie ca §i semnarea la Bled, rn august 1954, a ~nur
tratat de alianta cu Grecia §i Turcia nu au dus_ la _r~vrgo­
·j rarea Pactului Balcanic, mai ales a componente1 mrlrtare a
!I acestuia, dorita de S.U.A. .
..:. l Din punctul de vedere al lugoslaviei, norm~lrza_r~a
1
l relatiilor cu U.R.S.S. Tncepand din 1955 Tnl~tura pn_me~dr~
• I Tn plan militar. Tnca o vreme Tnsa lugoslavra a mar. pnm1t
'I
.• ajutor militar nerambursabil din partea s_.U.A.: Trto 1-a
. evaluat la 4% din venitul national, resp~ct1v 1~0-200 ~e
I milioane de dolari anual: ,,Ar fi nedrept §I de ne1nteles drn
partea noastra sa negam marea sa importanta In mon:en~
tele cele mai dificile". Au urmat apoi, la mijlocul decenrulu~
§ase, vizitele lui Tito la Moscova, dar §i Tn~r-o s~r!e ?e t~rr
I asiatice, precum §i o puternica campanre ant1t1to1sta rn
presa americana, justificata, Tn mare masura, de netele
pozitii antiamericane exprimate de conducatorul b~lgra­
dean. Ca urmare, la sfar§itul anului 1956, pre§e~rntele
american D. Eisenhower sista livrarea de avioane §_' arme
grele, nu §i material de schimb catre lugoslav1a. Se
133
 incheia astfel un capitol aparte al unei posibile alinieri a
lugoslaviei la organismele euroatlantice, pe care Occiden-
tul a dorit-o, nu §i conducatorii iugoslavi. in acel moment
Tito era deja antrenat cu totul pe o noua cale a politicii sal~
externe care i-a adus faima §i chiar I-a propulsat, pentru o
vreme, i~t:~ei ce alcatuiau elita liderilor mondiali: mi§ca-
rea nealm1at1lor, a celor ce au crezut in utopia celei de a
treia cai, intre §i alaturi de cele doua blocuri §i de cele
doua superputeri.
. A§a cum s-a vazut deja, o directie a politicii externe
1ugoslave a fast aceea, clar exprimata inca din 1948 a
coexi~tentei active cu cele doua blocuri ce-§i impart~au
atunc1 lumea sau doreau sa o imparta ca faza interme-
d~~ra in realizarea planurilor lor de stabilire unei hegerno-
n11 planetare, politice, economice §i ideologice.
. Este de necontestat faptul ca istoria mi§carii nealinia-
t1lor de la na§terea §i pana la declinul ei, urmat de 0
d_estramare in fond inexorabila, se leaga §i de lugoslavia
§I de conducatorul acesteia 1.8. Tito. in anul 1952, demo-
gra~u'I' francez Alfred Sauvy lansa expresia ,,Lumea a
Tre1a , care a facut apoi istorie: ,,aceasta a treia lume
ign?rata, exploatata, dispretuita, care, ca §i Starea ~
Tre1a, vrea, de asemenea, sa fie §i ea ceva". Se referea
la tarile Asi.ei.' Africii §i Americii Latine, dintre care, multe,
nu erau, rnc1 formal, nici real, independente, nu aveau
nici economii socialiste, nici economii capitaliste dezvol-
t~te §i care cautau sa se afirme in viata politica interna-
t1~~ala. Acoperind o buna parte a globului §i cuprinzand
m1l1~rde de _oameni, aceasta. era o realitate diversa §i in
continua m1§care. Cuprindea laolalta a§a-zisele tari in
curs de dezvoltare, al carer numar, la moartea lui Tito,
era. d.e 126, la care se adauga §i China de atunci.
Ma1ontatea acestor tari care au furnizat treptat substanta
134
mi§carii nealiniatilor alcatuiau un univers al saraciei §i
subalimentatiei, al cre§terii demografice ga~opant.~, ~~
subordonarii §i dependentei economice, al mstab1l1tat1~
politice, cronice §i endemice, o lume al sperantelor $1
deziluziilor.
Timp de peste trei decenii, Tito a fost legat de istoria
politico-diplomatica a acestei lumi, a celor numiti. In mo?
curent, fara a fi de fapt, In cele mai multe cazun, ,,neah-
niaF'. lstoria mi§carii lor in planul relatiilor in~ernat_ionale, a
impactului asupra blocurilor §i a raportunlor dmtre ele
credem ca se constituie inca intr-o tema de cercetare
aflata abia la inceputuri, inclusiv in ceea ce prive§te impli-
carea lugoslaviei pe aceasta directie. . ..
Se accepta, in mod curent, ca inceputurile m1§car11
nealiniatilor sunt legate de Conferinta de la Bandung
(12-20 aprilie 1955), atunci cand decolonizarea se apropia
de sfar§it in Asia, dar abia debuta in Africa. Cele 29 de
state afro-asiatice reunite acolo aveau in comun doar sara-
cia lor. Ele §i-au proclamat atunci ostilitatea fata de col_o-
I',1.
"I nialism §i vointa lor de independenta in raport cu blocunle
existente. De fa pt, aparea in acel moment un nou factor pe
scena internationala, factor ce-§i afirma raspicat 9onvin-
gerile. lnitiatorul intalnirii, J. Nehru, spunea at~nci: _,,lmi dau
seama ca pentru moment noi nu putem exerc1ta o mfluenta
decisiva in lume. Este Tnsa nelndoielnic ca influenta noas-
tra va cre§te. Ca va fi puternica sau nu, ea trebuie sa s~
exercite intr-o directie bunc~t Noi suntem asiatici §i african1.
Nu vom face onoare demnitatii noastre §i noii noastre
libertati daca ne vom alipi taberei Americii, a Rusiei sau ~
oricarei alte tari din Europa." Comunicatul final insera $1
cele zece principii ale coexistentei pa§nice intre c~re, la
punctul §ase, §i respingerea blocurilor ce_ serveau mtere-
sele Marilor Puteri §i implicit a sferelor de mfluenta.
135
I
 Tito incepuse deja mai inainte sa exprime o serie de
pozitii care ii apropiau de aceasta ,,Lume a Treia", din care
lugoslavia insa§i se considera a face pa rte. fnca in
februarie 1950 declarase: ,,Noi nu facem parte din nici un
lag~r,. din nici u~ bloc. Noi suntem o tara ce construie§te
soc1allsmul... $1 noi intefegem sa ramanem a§a cum
suntem, orice s-ar intampfa". fn parlament, fn aprilie 1950,
arata ca unul din scopurile politicii externe iugoslave era
l~pta i'71potriva crearii de blocuri §i de sfere de influenta:
,,intrucat guvernul este profund convins ca o asemenea
fmpartire a lumii constituie un pericof latent de conflicte §i
catastrofe pentru umanitate". Una dintre solutii ar fi fost in
viziunea lui Tito intarirea rofului O.N.U. §i democratizarea
acestei organizatii. fn mai multe randuri, el a denuntat
ceea ce numea tendinta periculoasa de rezolvare a tutu-
ror problemelor internationale majore in cercul exclusiv al
catorva Mari Puteri, de ignorare a altor state membre _
mari sau mici - ale O.N.U. in procesul adoptarii hotarari-
for importante care privesc alte state". Totodata, lugoslavia
tinea c?_nt §_i d~ importantele modificari intervenite in viata
aceste1 1nst1tut11. De la 51 de membri fondatori (intre care
§i lugoslavia) in 1945, O.N.U. a ajuns la 100 de membri in
1960, 127 in 1970 §i 159 in 1985. Tarile Lumii a Treia
devenisera majoritare numeric la O.N.U. §i in alte organis-
me internationale. Acest fapt era arareori vizibil in activita-
~ea efe~tiva, continuu diminuata, a diverselor organizatii
1nternat1onale §i in primul rand a O.N.U., care era domina-
ta de cele doua blocuri, de infruntarile §i de vremelnicele
acorduri dintre cele doua superputeri. Astfel ca chiar
inainte ?: Conferinta de la Bandung, intre neali~iati a
a~arut_ §1 1deea crearii unui al treilea bloc, ultimii exponenti
a1 une1 astfel de idei fiind, fiecare in felul sau, F. Castro §i
M. Gaddafi. Pozitia lui Tito in aceasta problema a fost
136
statornic potrivnica, pana la sfar§itul vietii sale, ultima con-
ferinta a nealiniatilor la care a participat fiind cea de la
Havana din 1979. Tnca din 1953 declara: ,,Aceasta ar
provoca reactii din partea celor doua blocuri §i noi am
avea aceste doua blocuri impotriva noastra. Eu vad alt-
ceva ... §i anume crearea unei mi§cari progresiste gene-
rale in lume, in cadrul careia tari ca lugoslavia sau India
ar putea sa mobilizeze toate fortele progresului prin
politica lor deschisa §i sincera, prin politica lor de intarire
I a pacii §i de reglementare a diferendelor internationale".
I
Tn conceptia lui Tito, apartenenta la blocurile antagoniste
ale tarilor europene din Est §i din Vest avusese drept
I rezultat o ingradire a libertatii lor de actiune in plan politic, o
inegalitate de situatie ::.;i o stare de subordonare, o ::.;tirbire a
suveranitatilor lor, precum ::.;i antrenarea intr-o cursa a
inarmarilor la cote tot mai inalte ::.;i deci tot mai costisitoare
pentru popoare. Tito dorea ca o asemenea situatie sa fie
remediata in ceea ce privea tara sa printr-o politica de
coexistenta pa::.;nica ::,;i de participare la mi::.;carea Lumii a
, I Treia, a nealiniatilor. Mai credea ca aceasta avea sa con-
duca la intarirea pacii §i la diminuarea pericolului de razboi
prin reglementarea pa§nica a starilor tensionate, inclusiv a
celor generate de mi§carile de eliberare nationala. Nu
trebuie uitat insa un alt aspect: in viziunea conducerii
iugoslave (§i in programul Ligii Comuni§tilor din lugoslavia),
ideea coexistentei pa§nice, inclusiv a participarii la mi§ca-
rea nealiniatilor, era strans legata de consolidarea ::.;i extin-
derea socialismului ca fenomen politic planetar.
Tntre noiembrie 1954 §i februarie 1955, Tito a facut un lung
tumeu asiatic, cu escale. in India ::.;i Birmania, oprindu-se la
intoarcere in Egipt §i Etiopia. Acolo, el s-a pronuntat statomic
pentru coexistenta §i impotriva impartirii lumii in blocuri, a
elogiat realizarile tarilor in curs de dezvoltare §i le-a fndemnat
137
 la unitate §i actiune comuna. Tn anii 1954-1956, au vizitat
lugoslavia o serie de capete incoronate §i de conducatori afro-
asiatici. De o insemnatate deosebita a fast intalnirea trilaterala
de la Brioni dintre lito, Nehru §i Nasser. Au urmat diverse
intalniri §i reuniuni ce au demarat, in fapt, mi§carea nealinia-
tilor in formele ei concrete de manifestare. lito a fast singurul
§ef de stat european, comunist pe deasupra, cares-a implicat
in totalitate §i pana la sfar§itul vietii sale in aceasta actiune. Ca
o recunoa§tere a rolului sau personal §i al statului pe care ii
conducea, prima conferinta a §efilor de stat sau de guverne ai
tarilor nealiniate s-a desfa§urat la Belgrad, intre 1-6 sep-
tembrie 1961. Au urmat apoi cele de la Cairo ( 1964), Lusaka
(1970), Alger (1973), Colombo (1976), Havana (1979), la care
a fast prezent §i §eful statului iugoslav, eel mai adesea cu un
rol determinant in adoptarea documentelor finale. Tnca de la
inceput, a fast considerat alaturi de Nehru §i Nasser, simbol §i
model, oricum lider incontestabil al mi§carii, pana spre mijlocul
deceniului opt. Tot Conferint9 de la Belgrad, cu aceea§i con-
tributie iugoslava, inaugura §i un model de ordine de zi res-
pectat §i la urmatoarele reuniuni: analiza situatiei internatio-
nale, problemele pacii §i securitatii internationale, dezarmarea
§i reglementarea pe cale pa§nica a conflictelor, coexistenta
pa§nica a tarilor cu regimuri sociale diferite, sprijinirea mi§ca-
rilor de eliberare nationala etc. S-au pronuntat adeseori con-
damnari ferme, nu o data vehemente, ale blocurilor, ca, de
exemplu, in legatura cu problemele africane, palestiniana,.
vietnameza, afgana etc. Evolutia tot mai negativa a situatiei
economice a majoritatii nealiniatilor, ca §i putinele mijloace de
actiune in plan politico-diplomatic, dincolo de zaNa propagan-
distica, au facut ca interesul sa se canalizeze din ce in ce mai
mult spre problemele subdezvoltarii §i ale ,,noii ordini econo-
mice internationale". Mi§carea nealiniatilor s-a divizat chiar de
la inceput in mai multe curente. lito, conducator al moderatilor,
138
a ramas pe pozitiile unui ~eutralism strict, echidist~nt ~~ rapo~
cu cele doua blocuri. In opozitie cu el, rad1cal11, multi
manipulati, interesat sau nu, de Moscova, au inceput sa vad~
in Occident singurul adversar, viziune care, in fond, a grab1t
declinul §i apoi moartea mi§carii.
A§a-zisa mi§care a nealiniatilor §i_, in g~n-~r~I, Lum~a _a
Treia nu au reu$it sa influenteze manle Adec1z11 §I evolu~11 d~n
timpul Razboiului Rece. Acestea au fost m genere hotarat~ ~n
spatele u§ilor inchise de la Washington §i ~os~o~a §I 1n
intalnirile celor mari. Nealiniatii nu au putut 1mp1ed1ca sau
media nici conflictele periferice. Putem remarca, intre altele,
ca toate conflictele locale de dupa 1945 s-au petrecut in sfera
geografica a Lumii a Treia, iar eel putin jumatate dintre ~le
intre tarile acelea§i lumi care era practic reprezent~ta de mi§~
carea nealiniatilor. Dincolo de desele schimban, eel ma1
adesea violente, de regimuri politice, revendicarile teritoriale
precum §i conflictele dintre tarile Lumii a Treia, ~a §i ,,sate~
lizarea" multora dintre ele de catre unul sau altul d1ntre blocun
au impiedicat formarea unei a treia forte internationale.
Mi§carea nealiniatilor a fast un e§ec. Neapart~nenta _1~
blocuri nu a asigurat automat securitate §i prospent~t~, ~1c1
0 pozitie privilegiata pe scena mondia~a. E_§ecul ~e.all~1at1lor
a insemnat, in fond, §i e§ecul une1a d1ntre v1z1urnle de
politica externa ale lui lito. Cu Aputina ~re~e inainte de
moarte declarase: ,,Polarizarea 1n blocun §I concentrarea
fortelor dezumanizeaza relatiile dintre ~~meni ~i ~opo_ar~.''
Era acesta, intr-un fel, un testament pollt1c, caru1a 1stona _1-~
, I
ii adus o corectura, in sensul disparitiei unuia dintre blocun §I
automat a Razboiului Rece, precum §i al prabu§irii comu-
nismului in tarile europene §i al destramarii lugosl~viei
federale a§a cum §i-a imaginat-o Tito, figura embler:n~t~ca a
secolului incheiat, fiu al unei zone in care pacea §I llrn§tea
sunt inca departe de a se instaura.
139

Capitolul VIII
PREMISELE !MEDIATE ALE DESTRAMARII
( 1980-1990)
losip Broz Tito a murit la 4 mai 1980. Avea atunci in
urma peste 60 de ani de activitate comunista, dintre care
43 de a_ni fusese in fruntea partidului comuni9tilor din
lugosl~v1a. Fusese neintrerupt, ca 9ef de guvern 9i apoi ca
pre9ed1nte de republica, in fruntea statului iugoslav de la
~efacere~ acestuia, in 1945. A avut un rol decisiv in viata
intern~ 91 externa a lugoslaviei. Nu a elaborat, in plan
teAore~1c, o doctrin_a unitara, insa intreaga sa activitate 9i
gand1re au alcatu1t o realitate distincta, denumita in mod
curent titoism.
fnca di.n timpul vietii sale, contradictiile interne 9i for-
tele. ceAntn~u~e de tot felul au amenintat integritatea sta-
tulu1._ lmb1na~d cu abilitate demagogia 9i folosirea
forte1'.. ~pecul.and nu o data diversele opozitii dintre
fact~rn intern1, in plan politic sau national, 1.8. Tito a
re~91t, prin personalitatea sa ce domina incontestabil
pe1sajul ~o.litic iugoslav, sa mentina echilibrul fragil al
constru.ct1e1 .fed:rale. Printr-o serie de reglementari
~ucces1ve, Tito incercase sa mentina unitatea statala
1ugo~lava, in ~onditiile unei relative descentralizari 9i
ale introducern pre9eGintiei colective. lmediat dupa
moartea sa, fr~.mant~ril~ interne s-au accentuat, pe
f~ndalu: unor d1f1cultat1 91 apoi al unei crize economice
din ce in ce mai profunde.
140
fn plan intern, lugoslavia s-a confruntat cu dificultati din ce in ce
mai mari in ceea ce prive§te activitatea economica. Balanta comer-
ciala dezechilibrata a fost dublata de o datorie externa ce a depa§it
20 de miliarde de dolari. Politicile economice promovate de fiecare
dintre republici nu au mai putut fi armonizate fie §i lntr-o oarecare
I masura la nivel federal. Criza economica declan§ata inca in 1979
l
s-a adancit intr-un ritm accelerat. Productia §i venitul pe cap de
locuitor au scazut continuu. Au devenit frecvente intreruperea
I
curentului electric, lipsa de combustibil, :;;omajul etc. lnvestitiile s-au
restrans sensibil, accentuandu-se totodata §i lipsa de eficienta a
celor angajate, multe dintre ele facute, fara rezultate palpabile,
tocmai in regiunile sarace, in defavoarea celor mai avansate.
incepand din 1980, veniturile personale reale au fost in
I
I continua scadere, ca §i produsul intern brut, care s-a diminuat
l de la 3 070 USO pe cap de locuitor in 1979 la 1 804 USO in
I 1986. De la 6% in 1979, cre§terea anuala a devenit negativa,
-2% in 1989. Rata inflatiei a devenit din ce in ce mai ridicata,
atingand in final proportii unice pe continentul european: 21,4%
jl in 1979, 86,6% in 1985, 240% in 1988, 2 685% in 1989.
P1
t
S-au incercat masuri de redresare. Programul de stabilizare
i I lansat in 1983 de premierul Milca Panici a accentuat scaderea
nivelului de trai :;;i a avut ca rezultate reducerea importurilor,
diminuarea resurselor bugetare etc. Premierul Ante Marcovici a
initiat, in ianuarie 1990, un program de reforme care prevedea
o extindere a economiei de piata libere, programul e§uand
datorita impotrivirii organelor republicane, respectiv ca urmare a
masurilor autarhice, protectioniste luate de acestea. S-au
accentuat in felul acesta §i discrepantele dintre nivelurile
economice ale diverselor republici, antrenate tot mai mult pe
calea independentei.
Au devenit din ce in ce mai frecvente scandalurile economice,
demonstrand intre altele asocierea dintre coruptie §i politicia-
nism; acesta a fost, de exemplu, cazul marelui scandal financiar
Agrokomerc, din iulie 1987. Conditiile economice tot mai dificile
au determinat o serie de manifestari ale populatiei, nemultumite
de realitatile cotidiene. lncontestabil, degradarea vietii materiale
141
a influentat fn mod direct ~i contextul politic, contribuind mai cu regim aproape similar cu eel al diferitelor republici compo-
seama la potentarea sentimentelor nationaliste. nente ale federatiei. In fapt, Pri§tina controla .atunci in
In consecinta in anul 1986 se putea constata urmatoarea intregime economia, administratia, invatamantul, cultura
situatie: §i chiar §i viata partidului unic al comuni§tilor, lipsindu-i
Col.1: Produsul social real pe locuitor (100 - lugoslavia) doar dreptul legal de a se desprinde de lugoslavia.
Col.2: Venitul net real pe locuitor in sectorul autogestionar (100 = Mi§carile din Kosovo au debutat in martie 1981, fiind
lugoslavia) initiate de studentii universitatii albaneze din Pri§tina, carora
Col.3: Somaj Ii s-au alaturat repede minerii §i alte categorii socio-profe-
Col.4: Natalitatea (in "loo)
sionale. S-a cerut atunci de catre unii protestatari formarea
1 2 3 4 unei republici distincte, care sa .includa pe albanezii din
Slovenia 179 124 1,7 13,3
Kosovo §i din zonele adiacente §i care sa alcatuiasca a
Croatia 117 102 7,7 12,9
§aptea componenta politica a federatiei. Nu au lipsit nici cei
Voivodina 133 101 15,2 12,4
care au cerut completa separare, pe baza principiului
Serbia (restransa) 94 93 17,7 12,8
autodeterminarii, §i chiar unirea cu Albania vecina, intr-o tara
Bosnia-Hertegovina 80 96 23,9 16,3
Muntenegru
Macedonia
Kosovo
80
75
36
84
80
89
24,5
27
55,9
16,9
18,7
30,2
I
I
a ,,marxism-leninismului". Tn cursul evenimentelor, alaturi de
manifestari cu caracter pa§nic au avut lac §i scene violente,
deoarece inarmarea unei parti a albanezilor incepuse deja.
1 Tn infruntarile cu politia s-au inregistrat victime, raniti
lugoslavia (pe ansamblu) 100 100 16,2 15,5 ! I
(intr-un numar nedeterminat) precum §i morti (mai multe
Tn primavara anului 1981 au izbucnit primele framantari zeci conform autoritatilor belgradene, pana la o mie
politice majore de dupa moartea lui Tito. Teatrul de desfa- conform surselor albaneze). A fast decretata starea de
§Urare a fast Kosovo, unde s-a declan§at o adevarata asediu, Kosovo trecand sub controlul politiei §i al armatei.
revolta. Atunci, conform recensamantului, in intreaga Confruntarile s-au extins §i in regiunile invecinate,
lugoslavfe traiau 1 730 000 albanezi (in 1948 erau doar generalizandu-se sabotajele de tot felul, atentatele cu
750 000). Majoritatea acestora locuiau in Kosovo, dar §i in bombe, incendiile etc. Nu putini au fast cei care, mai ales
zonele invecinate 5a1catuiau, de exemplu, 21 % din popula- sarbi, §i-au abandonat locurile natale, cautand lini§te §i
tia Macedoniei). In acel moment, recensamantul oficial securitate in alte parti. Tn 1982, situatia s-a calmat intr-o
arata ca in Kosovo albanezii reprezentau 77% iar sarbii anumita masura, zona ramanand insa potential exploziva,
aproape 14%. In 1981, contradictiile,interetnice din Kosovo dovada §i numeroasele arestari §i condamnari.
au devenit tot mai acute, in conditiile in care a crescut Tn randul fortelor politice au inceput sa iasa din ce in ce
acolo §i influenta unor oameni §i idei provenind din Albania mai mult in evidenta exponenti ai ideilor nationale sarbe.
vecina, aflata atunci sub dictatura comunista a lui Enver Tn anul 1986, in cadrul Academiei de ~tiinte a Serbiei a
Hodja. Practic, nu §i legal, Kosovo avea Inca din 1974 un fast alcatuit un memorandum care, intr-un anumit fel, s-a

142 143
 c~nstituit ~ntr-un document programatic al nationalismului
sarbesc §I ca parte integranta a ceea ce unii au denumit
,,revolutia culturala sarba". Tn memorandum se facea 0
anal_iza a economiei §i In general a realitatilor din societa-
tea. 1ug.?slava. Se ajungea la concluzia e§ecului descen-
tral1zani, preconizandu-se o relntoarcere la metode autori-
tare §i centraliste.
Era condamnata gandirea politica a lui Tito In ceea ce
P.rive§~e fun~tio~area fe~~ratiei, respectiv regimul republi-
c1lor _§I provrnc11lor stab1lrt prin Constitutia din 1974. Se
~ons1d_era ~~ Tito a facut o mare nedreptate sarbilor,
1mpartrndu-1 rntre mai multe republici §i diminuand consi-
derabil locu~ §i rolul Se~biei. Erau ,,denuntate" persecutiile,
p~es~~us~ rn cea m_a1 mare parte, la care erau supu§i
sarb11. rn diverse part1 ale lugoslaviei, In Kosovo, Croatia,
Bosnia etc.
lncontestabil, memorandumul sesiza just o serie de
as~:c~e ne.gati~e ale societatii iugoslave, datorate stag-
nani §1 declrnulu1 economic, propunand §i unele remedii cu
tenta dem~cratica, dupa modelul perestroikist ce lncepea
sa se manifeste atunci In spatiul sovietic. Memorandumul
a_ ~.on:ribuit lnsa la adancirea framantarilor interne, In con-
d1t11le rn ~are la ~elgrad, la nivelul conducerii §i al organelor
statale §I de part1d, s-a petrecut §i o anumita schimbare de
generatie politica .
. Tn aceste_ lm~rejurari, la conducerea Ligii Comuni§tilor
din lugoslav1a a rnceput cariera lui Slobodan Milo§evici. Tn
~ 986, _el a devenit conducatorul Ligii Comuni§tilor din Serbia,
a comuni§tilor de nationalitate sarba. Ei au ramas In esen-
ta profund ata~ati de ideologia comunista, sustinand, lntre
altele, fara rezerve atotputernicia In societate a comuni§tilor.
Pe de alta parte, In plan politic, Milo§evici a promovat,
cu multe accente demagogice, ceea ce el numea o ,,revo-
lutie antibirocratica", o debirocratizare urmarind combate-
rea coruptiei, a incompetentei etc., inclusiv printr-o relnnoire
II
!j
a clasei politice, prin apel la implicarea §i sprijinul celor
multi lmpotriva unei restranse nomenclaturi privilegiate. 0
astfel de atitudine politica, corecta de altfel din multe
puncte de vedere, a fost bine primita la lnceput §i i-a adus
noului politician un sprijin popular deloc neglijabil, ce avea
sa se mentina destula vreme ~i dupa destramarea fede-
ratiei iugoslave.
I
.I

rn c~lrtat~ de ~ecretar general, preluand apoi §i atributele

prez1dent1ale rn aceea§i republica, dupa demisia lui Ivan
Stambolici, la 1 decembrie 1987. Tn cazul lui Slobodan
Mi~o§evic~ §i al celor din jurul sau s-a constatat atat o conti-
nu1tate, cat §i o ruptura In raport cu linia politica anterioara

144

Capitolul IX
UN DECENIU SUB SEMNUL RAzBOAIELOR
An~I 1989, caracterizat la nivelul Europei Centrale §i de
Est pnn prabu§irea regimurilor comuniste, care a culminat
cu -~angeroas~le evenimente din Romania de la sfar§itul
~un11 dece:mbn~, a fost un reper decisiv §i pentru spatiul
1ugoslav. In lurnle februarie §i martie, In Kosovo au avut loc
o _serie de manifestari ale populatiei albaneze, reprimate
~angeros §i soldate In final cu reducerea, pana la dispari-
t1e'. a. a~tonomiei aces!ei provincii sudice, Ga· §i a
Vo1vodine1, aflate la nord. In paralel, In cele doua republici
v~stice mai dezvoltate din toate punctele de vedere
reactia anticomunista §i procesul de organizare ~
societatii civile ~u dus la na§terea unor partide politice,
precum eel Soc1al-Democrat, In Slovenia, sau a Uniunii
?emocr~tice Create, sub conducerea lui Franjo Tudjman,
in Croatia. Ulterior, numarul partidelor a sporit. Destui
comuni§ti s-au alaturat noilor tendinte, fiind acceptati ca
atare d~ ~atre_ populatie. Milan Kucan, prei;;edintele Ligii
C~murni;;t1lor ?1n Slovenia, a fost ales peste putina vreme,
pnn vot universal, primul prei;;edinte al unui stat
ind.ependent In care majoritatea apartinea adversarilor
comunismului. La 27 septembrie, parlamentul sloven a
votat o modificare a constitutiei prin care era abolit rolul
con?ucator al Ligii Comunii;;tilor §i era adoptat principiul
plunpartidismului §i al economiei de piata.
146
Anul 1990 a marcat debutul unui razboi civil, care, cu\
intensitate variabila, a cuprins treptat lntreg spatiul iugo- ,
slav, ducand repede la disparitia statului federal a§a cum
fusese el organizat de catre Tito §i colaboratorii sai cu ,
aproape o jumatate de veac mai lnainte. La 20 ianuarie, la
Belgrad, avea loc congr.~,Ligii Comuni§tilor. Delegatia
slovena a parasit lucrarile c .gresului, ceea ce a provocat
In fapt disparitia acestei orga lzatii ca factor conducator la
nivel federal. Du pa _cat~va ~_ap~mani_, In cursul lunii aprilie~
mai lntai In Slovenia §I apo1 in Croatia, au avut loc alegen
cu adevarat libere, soldate cu victoria fortelor In egala ·
masura anticomuniste §i anticentraliste, adica, In conditiile
f: de atunci, antisarbe. La 23 iulie 1990~ parlamentul sloven
I a votat o lege prin care afirma ideea suveranitatii Sloveniej,
!
I in acelai;;i timp, parlamentul provincial din Kosovo, ulterior
,!' I
desfiintat, a proclamat ,,Republica Kosovo".
I
in luna urmatoare evenimentele s-au precipitat In
Croatia. Populatia s-a organizat inclusiv In trupele de auto-
aparare ale domobranilor, au aparut baricadele, iar, In
partile rasaritene ale tarii, s-a autoproclamat o regiune auto-
noma sarba, cu capitala la Knin, ai carei conducatori l§i
exprimau ferm dorinta de unire cu Belgradul. Aparea astfel
!impede o anume realitate ce a actionat lntr-un anume fel §i
ca o bomba cu efect lntarziat In spatiul iugoslav.
in cursul anului 1945, cu ocazia organizarii institutio-
nale a noii lugoslavii, fusesera trasate granite lntre diver-
sele republici §i regiuni componente. Cele mai multe dintre
delimitarile fixate atunci erau, In mare masura, artificiale §i
aveau un rol primordial administrativ. Atunci cercurile din
jurul Lui Tito fusesera animate de un principiu simplu: «O
lugoslavie puternica, o Serbie slaba». Astfel, numeroase
'teritorii locuite de sarbi fusesera arondate altar republici.
Semnificativ este faptul ca, In conformitate cu ultimul
147
 recensamant oficial al fostei lugoslavii, Tn Republica
Serbia traiau 5,6 milioane de sarbi, iar 2, 7 milioane Tn
celelalte republici, uneori Tn mase compacte, precum Tn
unele parti ale Croatiei sau ale Bosniei-Hertegovina. in
Tntreaga perioada titoista, delimitarile dintre republici,
nesupuse vreodata unor consultari populare, nu fusesera
considerate decat fn functie de semnificatia lor adminis-
trativa. in anii 1989-1990, fortele secesioniste au operat o
suprapunere fntre aceste frontiere administrative ale
federatiei §i frontierele de stat ale unor republici ce se
vroiau suverane §i care au proclamat inviolabilitatea §i
imuabilitatea granitelor. Cercurile politice europene au
cazut fntr-o adevarata capcana, acceptand mai Tntai fron-
tierele republicilor ca frontiere de stat §i neadmitand apoi
principiul modificarii lor pe baza vointei de autodeter-
minare. Aceasta s-a datorat faptului ca cei care erau
evident loviti Tn interesele lor de o astfel de realitate erau
In primul rand sarbii.
I Tot fn cursul anului 1990 au avut loc alegeri libere §i fn
celelalte republici. La 28 noiembrie, Tn alegerile din Bosnia-
Hertegovina, partidele nationaliste au obtinut trei sferturi din
voturi, iar politicianul musulman Alia lzetbegovici a devenit
pre§edinte, Tn timp ce, la 9 decembrie, cu 65% din voturi,
Slobodan Milo§evici era ales pre§edinte al Serbiei. La 23
decembrie, Tn Slovenia s-a desfa§urat un referendum
privind independenta, unde 94,6% din votanti s-au declarat
pentru separarea de federatie. La fnceputul anului 1991,
ciocnirile s-au generalizat Tn lugoslavia, fie Tntre diversele
forte separatiste din republici §i autoritatile federale, fie fntre
fortele democratice din chiar capitala lugoslaviei §i acelea§i
autoritati statale. intreaga lugoslavie se Tndrepta spre
razboiul civil, care a §i izbucnit efectiv Tn vara. A fnceput
atunci Tn Europa o ciocnire din ce Tn ce mai violenta Tntre
148
oamenii unei tari multinationale ce traisera mai multe decenii
intr-o relativa lini§te, daca nu chiar fn armonie. A
Razboiul civil ce debuta atunci, §i cares-a desfa~urat in
mai multe etape, nefiiPd\Rraotic incbelatnici..J~st.at:1, are.~
serie de caracteristici nemaiintalnite, practic, in cazul rnc~
unui alt conflict intern. A fost, in egala masura, un razbo1
etnic, religios §i ideologic. A fast un razboi in car~. trep~at
au fast implicati, cu sau fara voia lor, toti mem?rn s.~c1~­
tatii, carora Ii s-au adaugat voluntari §i m~rcena~1 vernt1 din
afara. Acest razboi a provocat ~i o ampla interve\1e exte~na.'.
in primul rand a fortelor O.N.U., N.A.T.0. §i Comunitat11
I
H
Europene. Daca, la inceput, acestea au avu~ rol de ob~er­
vatori §i mediatori, ulterior, in fapt, au devenit parte bellge-
' ranta, respectiv antisarbeasca, ceea ce a avut.un rol ~eloc
neglijabil in amplificarea ~i prel~~gire~ un.u1 razbo1 .~le
carui flacari au fast intret1nute §I 1ntet1te din afara, fu~d
11
foarte probabila terminarea lui mult mai devre_me da.tonta
epuizarii unor beligeranti neajutati in fel §i c~1p, ~a1 ales
1I
material, logistic §i militar, din afara. Prob~b1l .ca 1men:a
cantitate de armament consumata in spat1ul 1ug.oslav :n
I•
ultimul deceniu e comparabila cu aceea intrebu1nta~a :n:.
timpul celui de-Al Doilea Razboi Mond}<J.I ~i a provernt, 1~
proportie covar§itoare, din afara. Ar ~a1 f1. de adauga~ $1
faptul ca ac\iunile militare au fost. ~nsot1te d~ mas1ve
deplasari de populatie, in fapt de punf1carea ~tn.1ca a sute
§i sute de mii de componen\i ai dif~ritelor etn11 :;" de mut~­
rea fortata, din locurile lor de ba§t1na, vremelnic sau def1-
nitiv, a eel putin 4 milioane de oameni, in ti~p ce nu.ma_r~I
real al victimelor nu poate §i nu va putea f1 probab1I n,1c1-
odata stabilit cu precizie. .
Razboiul civil din lugoslavia mai detine §i un alt tnst
record, constand in rezultatele razboiului informatio~~I,
mediatic, menit a promova demonizarea adversarulu1 in
149
 fata opiniei publice internationale. Timp de un deceniu, in
·-....._,.-·-·
I mod permanent §i In cele mai diverse forme, sarbii au fast
prezentati drept vinovatii §i criminalii unici ai conflictului,
realizandu-se nu o data falsificari grosolane, In mod con§- /
tient. Astfel, de exemplu, in vara anului 1995 piata centra-/
la, Mercadi, a Sarajevo-ului, unde razboiul dura de peste
trei ani, a fast bombardata de catre trupele bosniece,
exasperate ca nu puteau obtine un succes. Masacrul
populatiei a fast atribuit partii sarbe§ti, raportul observa-
torilor O.N.U. a fost ,,pierdut" de catre secretarul general
O.N.U. In sertarele biroului sau, iar organismul interna-
tional de la New York a adoptat, aproape in unanimitate, o
rezolutie de condamnare §i un embargou total impotriva
Belgradului, In vigoare de fapt §i astazi, dupa §ase ani,
•
datorita unei lnscenari §i a unui razboi media tic. La fel stau \
lucrurile §i In ceea ce prive§te raspunderea In fata justitiei.
In timpul razboiului civil, s-au petrecut o serie de violente
de tot felul care, conform normelor internationale, au fast
, I considerate crime lmpotriva umanitatii. In mod just, comu-
I
nitatea internationala a infiintat o instanta speciala, Tribu-
nalul Penal International, pentru a trage la raspundere pe
cei vinovati. Cu rare §i nesemnificative exceptii, ace§ti
vinovati au fast §i sunt cautati lntr-una dintre taberele beli-
gerante implicate. In fond, trei §efi de stat, la Belgrad, la
Zagreb §i la Sarajevo, au comandat §i au condus actiuni
represive impotriva adversarilor lor §i doar unul a fo~t
implicat lntr-un proces.
Aceasta arata §i o alta realitate in judecarea evenime~\
telor din lugoslavia §i in adoptarea unor hotarari internatio-'
nale, destule gre§ite, ce au avut darul de a prelungi §i nu 1
de a aduce lini§te §i pace. In toate deciziile internationale/
SPATIUL IUGOSLAV
intre diferitele etnii componente ale lugoslaviei, sarbii ca
DUPA 1991
popor, indiferent de aderenta lor politica (au fost §i sunt
I'
15() 151
 multi sarbi adepti ai normelor democratice), au fost discri-
minati. De exemplu, sarbilor din Croatia sau din Bosnia-
Hertegovina nu Ii s-a recunoscut nici macar posibilitatea
de exercitare a dreptului de autodeterminare. Astfel, apare,
mai recent, evidenta aceasta discriminare, daca se face o
comparatie intre procentul albanezilor din Kosovo la
nivelul intregii Serbii §i procentul sarbilor din Bosnia la
nivelul statului cu capitala la Sarajevo, carora organismele
internationale le-au barat in mod expres legitima lor
aspiFatie de unire cu confratii lor din statul belgradean.
''Razboiul a debutat a doua zi dupa proclamarea, la 26
iulie 1991, a independentei Sloveniei, atunci cand s-a
produs §i interventia armatei federale, aflata la ordinele
Belgradului. Populatia civila §i militiile slovene au facut
fata unui adversar relativ putin numeros (multi din compo-
nentii trupelor au dezertat sau s-au predat), nu au fost
folosite mijloace militare deosebite, precum artilerie, avia-
tie, mijloace chimice, a§a cum se va intampla ulterior.
Timp de opt zile au avut loc ciocniri in 72 de a§ezari,
soldate cu 80 de morti (45 de militari federali, 12 militari
sloveni, restul civili), 350 de raniti §i pagube materiale
estimate ulterior de Ljubljana la 3 miliarde dolari (noua
moneda slovena avea sa se numeasca tolar). Dupa opt
zile, operatiunile militare au incetat, iar armata fede'rala a
inceput sa se retraga, proces incheiat insa abia la 25
oc_tombrie 1991. Asupra Sloveniei, independenta §i suvera-
na, s-a a§ternut atunci, netulburata in nici un fel mai tarziu
lini§tea pacii. La 15 ianuarie 1992, aceasta republica a fost
. recunoscuta §i de iure ca stat independent, intrand ulterior
in diverse organisme internationale §i facand in continuare
· Q nota aparte intre statele ex-iugoslave.
fn para Iel §i mai ales du pa incheierea operatiunilor mili-
tare din Slovenia, a inceput razboiul in Croatia. Cauza
152
imediata a acestui razboi a Afost situatia s~rbilor masati
compact in zona Krajna. In cadrul ~nu1 referendum
desfa§urat la 12 mai 1991 §i declarat ilegal .la ~ag~eb,
sarbii decisesera cu 99% separarea de Croatia §I urn~ea
cu Belgradul, fie in cadrul federatiei, fie doar cu repu~llc~
Serbia ca atare. Zagrebul, pe baza principiul~i ~xer~.1tam
suveranitatii pe intregul teritoriu, a initial a~t1~rn mil1tar~
impotriva sarbilor, in ajutorul carora au ~ernt :;;1 n~mero§I
voluntari din Serbia propriu-zisa, a-tun-Ct- ~ema:~andu-se
pentru prima data celebrul Arcan. Operatiurnle m1ht~reA s-au
qesfa§urat ·intr-o serie de centre rurale, ~recu~ :;;1 .cateva
ora§e '§i mai ales la Vukdvar, supus unu1 .ased1~ t1m~ d~
aproape patru luni. Razboiul .aducea. cu sine no1 reahtat1~
Au fost, adeseori, uitate reguhle lupte1 moder~e •. nu.meroa
se au fost cazurile de torturi, violente, best1aht~t1 de tot
felul. Tot atunci, neputand obtine pe teren o s?lut1e favora-
bila, Zagrebul a facut apel la forurile internat1on~le. La 21
februarie, Consiliul de Securitate 0.N.~. a d~c1s crearea
Forpronu, a fortei de protectie a Natiurnlor Unite,. care s-a
interpus in Krajna intre fortele belige~an.te, ul~er~?rA ac.ol~
restabilindu-se autoritatea Zagrebulu1, iar ~ar~11 mv1n:;;1
abandonandu-§i in mare masura caminele §I lu~nd Acal ea
refugiului. fn paralel, operatiunjJe militare s-au ext1~s mspr~
vest, ajungand pana in zonele dalmate. Lup~e v1olente :;;1
distrugatoare s-au desfa:;;urat la Du?rovrnk, . adevar~t
monument istoric, marturie a vremunlor ~ed1evale. ~n
prima parte a anului 1992, co~flictul int~rn d1~tre ~opulat1a_
majoritara :;;i sarbii din Repubh~a ?roat1a ~e inche1a. -
La 29 februarie-1 martie sarb11 au bo1cotat re'.ere~du
mul pentru autodeterminare din Bosni~-H.~rtegovma. In 3
martie parlamentul bosniac, in care sarb11 nu erau re~re­
zentati' a proclamat independenta Bosniei-Hertegov1na,
control,ata de o alianta musulmano-croata. Acest fapt a
153
 reprezentat detonatorul razboiului civil din Bosnia-
Hertegovina, razboi care avea sa dureze mai bine de trei
ani, desfa§urandu-se practic pe tot teritoriul republicii.
intr-un anume fel, razboiul din capitala Sarajevo, impartita
fntre fortele beligerante, a fost emblematic. Fortele impli-
cate au facut apel la sprijin din afara §i toti beligerantii, fara
exceptie, au primit un astfel de ajutor, chiar daca, formal,
exista un embargou total. Nu putini au fost mercenarii
. d acorduri privind situa\ia §i
S.U.A., s-a aju~s la ~ sene e:ta a fost lmpartit Tn doua
statutul statulu1. bosniac. Ac sulmana §i Republica Sarba,
entita\i: Federa\1a _cr~ato:a~d a avea o pre~edin\ie cole-
cele doua cornurnta\1. ur tribunal constitutional ce aveau
giala, un parlament .~1 un t rna de comer\ul exterior, de
sa se ocupe de pol1t1c~ ex~ ' din cele doua entita\i
moneda §i de ceta.ten_1e. ~1~o~a~~e sale armate. 0 forta
avea propria const1t.u.\1e $10R \ i observatori civili urmau I

implicati §i totodata fortele straine desf8$urate in cadrul

,,C8$tilor albastre". Practic, s-a produs o purificare prin
international~ de ~oh\1e (IF. o) f~agila §i relativa pac~. Ty{
sa asigure in an11 urmato:1 luat $i decizia tragern la
mutarea fortata a populatiilor. Destul de sinuoase au fost spa\iul bosniac. Tot ~tunc1 .s-da cr·1me de razboi, ace§tia
§i raporturile dintre croai; $i musulmani, alternand perioa- celor vinova\1 e H
raspundere a . ~ i tribunal interna\ional la aga.
dele de colaborare cu luptele violente §i exterminarea reci-
urmand a fi adu§1 in fa\a~ unu t a cu Bosnia-Her\egovina
Acorduri\e sernnate in le~~n~~ctului In alte par\i, In ~im~}
proca. Dupa o serie de succese care le-au adus controlul
asupra a peste 60% din teritoriu, sarbii au fost nevoiti sa
au fost urmate de mutarea truc+·1e ranile razbrnu\u1
cedeze In fata adversarului musulmano-croat, masiv ~ t r1mid o re cons ~ · .
ce acolo a mc~pu . t a §\ starea endem1ca de
pusti\tor fiind A§I ast~z1 pr:e~ne~~a parte a lugos\aviei, In
sprijinit atat de Occident, cat $i de lumea islamica, intere-
insecuritate. Inca.. din ~ 9 , t sa-§i organizeze for\ele \or
sata in a crea fn aceasta parte a Europei un stat funda-
mentalist cu capitala la Sarajevo. lncontestabil, s-a vorbit
Kosovo, albanez11 au mce~uUCK Armata de Eliberare din
rnilitare In ceea ce a dev~rn I\ u( conflictele §i violen\ele
de pace, iar comunitatea internationala a facut tentative Tn
Kosovo), 1~ timp ~e .~e '~~~ta~~numeric, §i albanezii care
acest sens. Au fost semnate peste 60 de acorduri de
lncetare a focului, Tnsa nici unul nu a fost respectat. Au
de tot felul intre ~arb11, min . astfel, treptat, la crearea
fost Tntocmite nu mai putin de patru planuri internationale
\§i doreau o patne a \or. Sf-ataiunesra+iunea comunita\ii inter-
de reglementare a situatiei. Numero§i oameni politici, fntre . I ea ce a os op ~ . rt
premise or a ce I t man1'tare din pnma pa e a
care pre§edintele american Bill Clinton §i pre§edintele A uri dee ara u '
nation.ale, in scop \' I kosovar a avut \oc o
anului 1999. C~rt este ca T~ sp:l~ ma·1 multe ori for\ata,
francez Franc,;:ois Mitterand, s-au implicat direct, chiar la
plecare, uneon ~en:vol~, ~n~r albanezi; treptat, opinia
fata locului, fn gasirea unor solutii. Cu greu §i fn cele din
urma, spre sfar§itul anului 1995, s-au desfa$urat negocieri
atat a unor sarb1, cat §l. a d. 1ic.. c:.·1-a concentrat aten\ia
globale, cu implicarea nu numai a factorilor din Bosnia, dar a c:.i apo1 mon 1a a ~ .
publica euro~e.an --: . Tarile occidentale au exerc1tat'.
$i a celor de la Zagreb §i Belgrad, ajungandu-se la o pax asupra situa~1e1 ~lbanez1lor. . resiuni asupra regimulu1
In cele ma1 diverse '.elun, I~ un acord etnic, In timp ce,
americana §i la o organizare pe sistem cantonal a Bosniei-
Hertegovina, care, in realitate, a ramas in continuare dez-
Milo§evici pentr~ as? a1un~e·1 militare dintre albanezi §i
binata, de§i formal alcatuie§te o entitate. La Dayton, In In inima Ba\canilor, mfrunto.n e
154 155
 . a· adancit §i mai mult
de s. Milo§evici §i col~~orator1~ s c'a~e a suferit In timpul
fortele sarbe§ti au devenit tot mai numeroase §i mai
criza interna a statulu1. iugos a , b'te Astfel s-au ampli-
ample. Dupa zece !uni de discutii §i Tncercari de reglemen-
luptelor pi~rderi material~ ~eo~:t~ l~potriv~ dictaturii lui
tare pa§nica a situatiei printr-un tratat de pace, In seara
zilei de 24 martie 1999, fortele N.A. T.O. au atacat aerian ficat ~c\iun~I~ de pro.test 1::~~l~i :;;i extremismului,. iar, la
lugoslavia, lncepand o actiune militara care a durat 87 de S. M1lo§ev1c1,. a n~\1ona. nul 2000, S. Milo§evic1 a fost
zile §i a constat mai cu seama din bombardamente la ni- alegerile prez1d~n\1ale fd~e~or democratice, V. Kostunica,
Tnfrant de candidatul 0 • ~ I · · ceea ce a
velul Serbiei ,9i Muntenegrului. Scopul masurilor lntre- . edinte al lugos av1e1,
care a devernt pre§ a form~ de guvernare
prinse de N.A.T.O. In lugoslavia a fast, conform aprecie-
rilor pre§edintelui S.U.A. Bill Clinton, dublu: sa demons-
l
I
insemnat, totodata, trecer.eat I~~ ~~uevolu\ia celei de treia
i chiar la o noua etapa is one
treze vointa N.A.T.O. de a impune pacea In Kosovo prin §lugos Iav11,
.. formata din Serbia §i Muntenegru.
revenirea la caminele lor a refugiatilor §i sa slabeasca cat
mai mult fortele sarbe. Actiunile tarilor N.A.T.O. au fast
aprobate §i sprijinite de numeroase alte tari, lntre care §i
Romania. La 9 iunie 1999, conducatorii de la Belgrad, In
frunte cu S. Milo§evici, s-au recunoscut lnfranti, Tncetarea
focului fiind convenita printr-un acord. Acesta prevedea
retragerea fortelor sarbe din Kosovo, suspendarea cam-
paniei aeriene a N.A.T.O., revenirea In totalitate §i necon-
ditionat a refugiatilor §i stabilirea Tn Kosovo a unei forte
internationale: KFOR. Acordul, precum §i alte acte inter-
nationale §i rezolutii ale O.N.U. prevedeau integritatea
teritoriala a celei de a treia lugoslavii, contrar dorintei
multor albanezi ce au militat §i militeaza pentru un Kosovo
albanez independent sau pentru unirea cu Albania vecina.
Evenimentele istorice de tot felul ale ultimului deceniu
au fast puternic mediatizate, uneori au fost transmise Tn
direct pe canalele de televiziune. Au fost,Tn egala masura,
mediatizate §i manipulate. Multe documente sunt Inca
inaccesibile. Necesara distanta In timp pentru judecarea
evenimentelor lipse§te. Ramane In sarcina istoricilor
deceniilor care vin prezentarea veridica §i completa a
1,meia dintre cele mai dramatice §i mai sangeroase realitati
europene de la sfar§itul acestui veac. infrangerea suferita

156

IN WC DE CONCLUZII
ce ~~:t~I ~~~~l~:~na ~~~i~:~!t~~e
In
mondiale La 1 d b. nala a prrmeJ conflagratii
· ecem ne 1918 In sala d
palatului regal de la Bel rad '
seama), altii evoluasera de la inceputuri in cadrul lumii
catolice, lor alaturandu-li-se Tntr-un numar deloc neglijabil
musulmanii. 0 data cu expansiunea otomana din veacurile
XIV-XV, In unele cazuri chiar de mai lnainte, ace§tia nu §i-au
mai avut propria lor viata statala pana la revolutia sarba de
la Tnceputul secolului al XIX-lea cu centrul la Belgrad. Tn
cursul secolului al XIX-lea, s-a raspandit treptat ideea unirii
curs~! e~enimentelor laolalta, pe baze egale, Tntr-un sistem pluralist §i democratic,
a tuturor slavilor de sud. ldeea ca atare a pornit mai cu
..
e ceremon11 a seama de la croatii §i sarbii ce traiau Tn spatiul habsburgic §i

~~~-nt~~ii~,'";nRe{:~:' +il~r~ c~~~!ij;~~:as~::n~~;,t~~~=

' I
a fost cuprinsa Tntr-o serie de documente programatice ce
au stat la baza crearii lugoslaviei Tn anul 1918.
lugoslavia Tn fa t A , §J a luat denumirea oficiala de lmediat dupa na§terea statului iugoslav, cercurile politice

~~~~~i~~iiK~ra~~~~:~~~~I~~~:~:~.~~~:~~~::~o;;:~~=
de la Belgrad din jurul dinastiei Karagheorghevici au insta-
urat o hegemonie sarbeasca. Timp de peste doua decenii,
sarbii, care alcatuiau ceva mai putin de 40% din populatie,
M d' 941. ApoJ, treptat, In anii celui de-Al Doilea Razb . au detinut principalele parghii de conducere ale statului,
on Jal, s-a format o noua 1 I · OJ
republica guvernata de un ~~~~davJ~, pe baze .fede~ale, o rezervandu-§i, Tntre altele, monopolul functiilor executive
serie de trasaturi ori inale urnc, comurnst, §J cu o esentiale, ale aparatului militar §i politienesc, ale sistemului
anului 1990 cand . g care s-a destramat In jurul
A , bancar sau politicii externe. Aceasta dominatie a sarbilor
lu . , §J-a inceput existenta cea de a treia (velico-sarbismul) a nemultumit profund celelalte popoare
S;r~~lav.JeM, de fapt o federatie alcatuita din doua republici· intrate Tn componenta statului iugoslav. Slovenii §i mai cu
Ja §J untenegru. ·
seama croatii, aflati pe o treapta de civilizatie superioara
A

ser:: a~ul 1918, s-au unit laolalta, In cadrul aceluia§i stat o sarbilor §i cu un standard de viata mai ridicat, fusesera
.e popoare slave, lnrudite dar totu . . . ,
:~t:e~tJ~ sar~ii, c~rora a~~s~~na~t:j
destula vreme principalii promotori ai ideii iugoslave.
croatii §i slovenii, Ii s-aiJ Treptat, dupa 1921 (cand a fost introdusa o constitutie
e n11, maJ mult sau mai putin numero riguros centralista), §i mai ales dupa 1929 (cand, printr-o
maced?nenii, maghiarii, germanii, romanii a:~~. c~~ ar fi lovitura de stat, s-a instaurat o dictatura regala), ace§tia au
~~a~u~~~ce~tte neamuri traisera laolalta In conditii isfori~: actionat Tn cele mai diverse feluri §i din ce in ce mai energic
habsburgica~J ;::~a~~~ti~~paniri diferite .. fie otomana, fie
pentru Tnlaturarea hegemoniei sarbe§ti; dupa ce se
straduisera decenii pentru crearea lugoslaviei, au actionat,
astfel o serie de decala'e vrem~, vene~J~~a. ~e creasera
spirituala U .. . J de evolutJe, de CJVJIJzatJe §i de viata tot decenii, in vederea destramarii acesteia §i a crearii,
. nu apaf!Jneau sferei ortodoxiei (sarbii mai cu respectiv afirmarii unei organizari politico-statale proprii.

158 159
 Aceasta prima lugoslavie s-a destramat ca urmare a
atacului concentrat al vecinilor sai (exceptand Romania),
care §i-au §i fmpartit-o fntre ei fn cea mai mare parte. in
paralel, a fnceput atat un razboi fmpotriva ocupantilor
straini, cat §i un razboi civil, fn acela§i timp fntre etniile com-
ponente, precum §i fntre forte nationaliste, democratice §i
comuniste. Dupa patru ani de razboi, victoria a revenit
partizanilor comuni§ti condu§i de 1.8. Tito. in felul acesta, a
aparut o noua lugoslavie, federala, condusa de comuni§ti,
care a durat pana la destramarea ei, fnceputa fn iunie 1991.
Ace_asta a doua lugoslavie avea o suprafata de
2
255 000 km §i o populatie care a crescut de la 16 mili-
oane fn 1948 la cca 22 de milioane fn momentul des-
tramarii. Populatia statului iugoslav, atat fnainte de razboi,
cat §i dupa aceea, nu era omogena, spre deosebire de
majoritatea statelor europene, unde, de regula, predomina
o anumita populatie. Conform ultimului recensamant
oficial din fosta lugoslavie (1984), repartitia populatiei era
urmatoarea: sarbi - 36,3%, croati - 19, 7%, musulmani
- 8,9%, sloveni - 7,8%, macedoneni - 5,9%,
muntenegreni - 2,5%. Acestea erau considerate ca
popoare componente ale statului. Existau apoi 12
minoritati nationale recunoscute, fntre care albanezii -
7, 7%, ungurii - 1,8%, tiganii - 0, 7%, romanii §i vlahii -
0,3% etc., iar peste 1,2 mil. s-au declarat ,,iugoslavi"
(reprezentand 5,4 % din populatie). Prin constitutii
succesive, lugoslavia a fest fmpartita fn §ase republici,
care, dupa 1991, au devenit, treptat, state de sine
statatoare, respectiv: Serbia - 88 361 km 2, Muntenegru
- 13 812 km 2, Croatia - 56 538 km 2, Macedonia -
2 doresc sa se extinda prin toate mijloacele §i care, dupa
25 713 km , Bosnia-Hertegovina - 51 129 km2, Slovenia
2 toate probabilitatile, var continua sa fie un factor de
- 20 251 km . 0 situatie deosebita a avut-o Serbia, care
160
era fmpartita de fapt fntr-o republica restransa cu o supra-
fata de 55 968 km 2 §i dou~ provincii, al caror grad de a~to~
nomie a variat, respect1v Kosovo cu 10 887 km ~1
Voivodina cu 21 506 km 2.
tI Apare, a§adar, clar faptul ca acest stat iugoslav avea
un caracter plurietnic, fn care sarbii erau cei mai multi ca
!I numar, dar, pe ansamblu, reprezentau doar putin peste
,I 1/3 din populatia tarii. Dintre ace$ti sarbi, do~.r 2/3 tra~au
fn Republica Serbia, restul, aproape 3 m11ioane, fil~d
fmpra§tiati in celelalte republici, mai ales in Bosrna-
Hertegovina ~i in Croatia. Ar mai fi de adaugat §i faptul ca
cei aproape 600 000 de muntenegreni s-au socotit §i se
considera fn mare majoritate tot sarbi §i sunt de parere ca
statul lor este tot un stat sarbesc (s-ar putea face o com-
paratie cu cazurile Romaniei §i Moldovei). . · .
La formarea lugoslaviei federale, front1erele dintre
republici au fest trasate arbitrar; ele au avut aproape o
jumatate de veac doar un rol administrativ (ca intre judetele
Romaniei) $i au devenit frontiere de stat dupa 1991, ceea
ce a reprezentat §i una din cauzele razboaielor care s-~u
desf8$Urat in partea de rasarit a Croatiei, in intreaga Bosrne,
iar mai recent, in Kosovo.
'Pe langa deosebirile etnice, in lugoslavia au existat
numeroase alte diferente. Populatia era §i este impartita
intre trei religii: ortodoxa, catolica $i musulmana §i ~e
aceea conflictele §i razboaiele care s-au desfa§urat in
ultimul deceniu au avut §i un pronuntat caracter religios.
Din acest punct de vedere, se poate considera ca actuala
situatie din Kosovo are ca rezultat §i implementarea,
acolo, a unor structuri fundamentaliste islamice, care
instabilitate.
161
 De-a lungul istoriei lor, popoarele din fosta lugoslavie
au avut evolutii cu totul diferite, apartinand fie lumii
b~zantine ~i apoi otomane, fie lumii maghiare :;;i aus-
tn~ce, dec1, Europei Centrale. Nu o data, in trecut, au
e~1s~at ~onflicte, chiar sangeroase, intre sarbi :;;i croati,
s~rb1 :;;1 albanezi etc., conflicte care s-au repetat in
diverse forme :;;i in ultimul deceniu, fiind stimulate de
puternicele formatiuni nationaliste :;;i teroriste care s-au
creat :;;i activeaza acolo.
intre republicile fostei lugoslavii au existat semnificative
discrepante :;;i in ceea ce prive:;;te nivelul dezvoltarii eco-
nomice :;;i al standardului de viata. Astfel, P.1.8. era de
:;;ase ori mai mare in Croatia :;;i Slovenia in raport cu Kosovo
sau Muntenegru. Dificultatile economice, care s-au mani-
festat in timpul lui Tito printr-o criza foarte puternica s-au
adancit dupa moartea lui, constituind, de asemen~a, 0
cauza a razboaielor care au amplificat saracia in unele din
statele _succesoare, prin distrugeri de zeci de miliarde de
dolari. In consecinta, in lugoslavia lui Milo:;;evici, P.1.8. a
scazut intre 1992 :;;i 1999 la un sfert, neintrevazandu-se
in viitorul imediat, o ameliorare sensibila a situatiei. Sara~
cia, lipsurile materiale, :;;omajul, lipsa investitiilor vor cons-
titui in continuare un factor de rise :;;i de instabilitate in
viitorul apropiat, putand genera noi conflicte la nivel local
sau regional. Este deosebit de ingrijoratoare proliferarea
unor activitati ilicite cum ar fi comertul cu arme, cu carne
vie :;;i mai ales traficul de droguri, criminalitate care in
general insote:;;te terorismul.
Timp de peste 40 de ani, lugoslavia a fost dominata pe
p~an intern de ~n regim comunist dictatorial, nefiind posi-
b1la o democrat1e reala, bazata pe pluripartidism :;;i pe nor-
mele :;;i idealurile statului de drept. Tn diverse forme tito-
ismul supravietuie:;;te :;;i astazi. ' lugoslavie, s-a impus ca dictator S. Milo:;;evici aflat :;;i in
162
O data cu destramarea lugoslaviei, evolutia republicilor
spre independenta statala a fast diferita din punct de
vedere politic. A disparut monopolul partidului unic,
creandu-se peste tot partide bazate pe criterii ideologice :;;i
nationale. Doar in Slovenia s-a instaurat un regim cu
adevarat democratic, aceasta tara fiind :;;i cea mai apro-
piata de integrarea in structurile europene. Tn Croatia,
aproape un deceniu s-a aflat la conducere Franjo Tudjman,
declarat cre:;;tin-democrat, In realitate un dictator natio-
nalist :;;i xenofob (mai ales in ceea ce ii prive:;;te pe sarbi),
actualmente la putere venind o coalitie democratica, a
carei evolutie este Inca greu de prevazut. Practic, In
Bosnia-Hertegovina, aflata astazi sub un adevarat protec-
torat O.N.U. :;;i N.A.T.O., nu se poate vorbi de o viata
democratica, pe plan local dominand, de regula, extre-
mi:;;tii-nationali:;;ti ai celor trei grupuri etnice de acolo, ceea
ce va face, probabil, necesara Inca multa vreme prezenta
trupelor straine, pentru a prelntampina reizbucnirea razbo-
iului :;;i destramarea tarii.
Situatia cea mai complexa a fast :;;i continua sa fie In
Serbia, care, lmpreuna cu Muntenegru, alcatuie:;;te
actuala lugoslavie. Dupa 1990, acolo au aparut mai multe
partide, unele democratice, republicane sau monarhiste,
care, destula vreme, nu au reu:;;it sa se inteleaga lntre ele
:;;i sa formeze o opozitie unita. Abia recent, s-a reu:;;it o
victorie la limita impotriva regimului personal al lui Slobodan
Milo:;;evici, un politician deosebit de versat :;;i demagog,
care a :;;tiut sa speculeze contradictiile :;;i chiar sa compro-
mita in fata opiniei publice (a alegatorilor) pe multi dintre
opozantii sai, invocand mai cu seama a:;;a zisa calitate a
lor de colaboratori :;;i agenti ai ,,imperialismului american".
Din 1985, mai intai in Serbia :;;i apoi in cea de a treia
163
 fruntea Partidului Socialist, fast comunist. Dictatura sa s-a
faarte ridicata de rise, zona in care ori~~md confl~~te
manifestat fn toate domenile, fiind in mare masura o
violente !?i lupte armate pot reizbucni. Urmanrea evolut11lor
combinatie fntre nationalism !?i comunism (asemenea ulti-
din Tntregul spatiu iugoslav prezinta o important~ deo.s.e-
mei perioade a lui N. Ceau!?escu). El a !?tiut sa speculeze
bita pentru tara noastra, care, in diverse. felu~1, pol1t1c,
sentimentele patriotice !?i mandria nationala a unei mari
economic !?i chiar sentimental, a fost, este $1 va f1 af~cta~a
parti a poporului sarb, realitate evidenta fn timpul celor 78
$i, deci, implicata, cu sau fara voia ei, fntr-.un spat1u din
de zile de atacuri N.A.T.O., care, atunci, nu au zdruncinat
care, fn fond, face parte ~i ea, eel al Europe1 de Sud-Est.
serios pozitiile sale in interiorul tarii. A dispus de servicii
secrete atotprezente !?i deosebit de eficiente !?i a avut
controlul absolut asupra fartelor armate.
in ultimii ani, s-a manifestat in mai multe randuri o
disputa intre cercurile conducatoare de la Belgrad !?i
echipa guvernanta din Muntenegru, condusa de pre!?e-
dintele Djukanovici, sprijinit ferm de S.U.A., care au decla-
rat clar, in mai multe randuri, ca vor repeta interventia
impotriva Serbiei, daca Milo$evici ar fi modificat fn vreun
fel situatia din Muntenegru, schimband echipa de condu-
cere. Pana la caderea lui Milo!?evici, s-au facut mai multe
declaratii privind intentia unor politicieni muntenegreni de
a ie!?i din federatie, se pare ca atat din motive politice, cat
mai ales din motive economice, respectiv embargoul !?i
scoaterea tarii lor din planurile de refacere !?i reconstructie
preconizate de organismele internationale.
Destramarea lugoslaviei a fast un proces violent,
determinat atat de numeroasele !?i puternicele conflicte
interne, adancite de prabu$irea comunismului in Europa,
cat !?i de interventia unor factori din afara, fie tari
europene, fie organisme internationale. lnterventia straina
de aproape 10 ani, masiva !?i costisitoare, nu a ad us
practic lini!?te !?i nici stabilitate fn spatiul iugoslav, care
ramane, in continuare un facar primejdios, practic nici o
solutie sau surpriza de viitor nefiind excluse. Spatiul ex-
iugoslav ramane, in Europa !?i in lume, o zona cu o doza

164

BIBLIOGRAFIE
S. Avramov, Postherojski rat zapada protiv Jugoslavije,
Belgrad, 1997.
D.T. Batakovic, Cronica de la Kosovo, Bucure:?ti, 1999.
X. Bougarel, Bosnie. Anatomie d'un conflit, Paris, 1996.
I. Bozic, S. Cirkovic, M. Ekmecic, V. Dedijer, lstoria Jugoslavije,
Belgrad, 1970.
J.M. le Breton, Europa Centrala $i Orienta/a lntre 1917 $i 1990,
Chi:?inau, 1996.
Brocan, P., Eastern Europe. 1939-1989. The Fifty Years War,
London, 1990.
)Ii
G. Castellan, Histoire des Balkans (Xlve-xxe siecles}, Paris,
1991.
N. Ciachir, ,,lugoslavia", fn ,,Rezistenta europeana fn anii celui
de-al doilea razboi mondial 1938-1945", vol. I, .. Tarile
din Europa Centrala :?i de Sud-Est", Bucure:?ti, 1973.
C.I. Christian, Sangeroasa destramare. lugoslavia, Bucure:?ti, 1994.
*** Compendiu de istorie a Ligii Comuni$tilor din /ugoslavia,
Panciova, 1965.
*** Enciklopedija Jugoslavije, vol. I-Vil, Belgrad-Zagreb,
1964-1969.
P. Garde, Vie et mart de la Yougoslavie, Paris, 1992.
L.C. Gardner, Sfere/e de influenfa. fmparfirea Europei de catre
marile puteri la Munchen $i la/ta, Bucure:?ti, 1993.
l.S. Ghirenko, Stalin-Tito, Moscova, 1991.
*** Historija naroda Jugoslavije, vol. I, Belg rad, 1952, vol. II,
Zagreb, 1959.
K. Jirecek, lstorija Srba, 2 vol., Belgrad, 1952.
*** Jugoslavija. 1945-1985. Statisticki prikaz, Belgrad, 1986.
166
B. Krizman, Ustase i Treci Reich, vol. 1-11, Zagreb, 1983.
B. Krizman, Vanjska politika jugoslavenske drzave, Zagreb,
1984.
J. Krulic, Storia de/la Jugoslavia, Milano, 1997.
B. Markovic, Yugoslav Crisis and the World. Chronology of
Events. January 1990-December 1995, Belgrad, 1996.
H. Matkovic, Povijest Jugos/avije (1918-1991) Hrvatski pogled,
Zagreb, 1998.
H. Matkovic, Povijest nezavisne drzave Hrvatske. Kratak
pregled, Zagreb, 1994.
A. Pavelic, Dozivljaji, Zagreb, 1994.
0. Pavlicevic, Povijest Hrvatske, Zagreb, 1994
G. Popi, RomaniidinBanatuliugoslav. 1918-1941, limi:?oara, 1996.
M. Skakun, Balkan. Enigma bez re$enja, Belgrad, 1992.
J.-Fr. Soulet, lstoria comparata a state/or comuniste din 1945
pana rn zilele noastre, la:?i, 1998.
I L.S. Stavrianos, The Balkans since 1453, New York, 1963.
V. Strugar, Yugoslavia. On the Boundary between East and
West, Belgrad, 1992.
V. Tismaneanu, Reinventarea po/iticului. Europa Rasariteana de
la Stalin la Havel, la:?i, 1997.
M. Todorova, Balcanii $i balcanismul, Bucure:?ti, 2000.
M. Vanku, Mica fnfelegere $i politica externa a lugoslaviei.
1920-1938. Momente $i semnificafii, Bucure:?ti, 1979.
J. Wolf, La Macedoine dechiree (et la renaissance jougoslave),
Paris, 1984.
Gh. Zbuchea, 0 istorie a romanilor din Peninsula Balcanica
(secolele XVIII-XX), Bucure:?ti, 1999.
Gh. Zbuchea, ,,Sange :?i lacrimi fn spatiul iugoslav", in ,,Dosarele
istoriei (,,Razboaie civile in secolul conflagratiilor"), an
V, nr. 3, 2000.
Gh. Zbuchea, ,,Stalinism ~i titoism", in ,,Dosarele istoriei" (,,Tito
contra Stalin"), an Ill, nr. 3, 1998.
M. Zecevic, Jugoslavija 1918-1992. lujnoslovenski drjavni san i
java, Belg rad, 1994.
167
 CUPRINS
PREFATA I 5
lntroducere I 8

Capitolul I
RADACINILE ISTORICE ALE UNUI STAT ........................ 11

Capitolul II
CREAREA STATULUI IUGOSLAV ................................... 27

Capitolul III
IUGOSLAVIA REGALA .................................................. 39

Capitolul IV
DOSARELB
POPOARELEIUGOSLAVE
iN TIMPUL MARii CONFLAGRATII MONDIALE ................. 65
IS'TORlEI
o revista lunara care va ajuta sa cunoasteti si
Capitolul V sa intelegeti istoria contemporana nationala si universala
EVOLUTIA CATRE AUTOGESTIUNE
~I NEALINIERE ( 1945-1950) ....................................... 86
Publicatie a Editurii
:venimentul Romanesc
Capitolul VI
REALITATILE INTERNE iN DECENIILE 6-8 ................... 102

Capitolul VII
0 POLITICA EXTERNA iNTRE DOUA BLOCURI ............. 125

Capitolul VIII
PREMISELE IMEDIATE ALE DESTRAMARII
(1980-1990) ....................................................... 140

Capitolul IX
UN DECENIU SUB SEMNUL RAzBOAIELOR .......... 146

IN LOC DE CONCLUZII ....................................... 158

BIBLIOGRAFIE .. . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . .. . . . . .. . . . . .. . . .. . . . . . . . . .. 166