1.

Conținutul ș i rolul impozitelor

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea
persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil și fără contraprestație directă
din partea statului.
Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înțeles în sensul că plata acestora către stat este
o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită
sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit.
Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care
realizează venit dintr-o anumita sursă prevăzută de lege.
Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic și social, cel mai
important fiind rolul impozitelor care se manifestă pe plan financiar, deoarece acesta constituie
mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor
publice. Pe plan so-cial, rolul impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor, statul
procedează la redistrubuirea unei părți importante din produsul intern brut între grupuri sociale și
indivizi, între persoanele fizice și cele juridice.
1.1. Elementele impozitului
Pentru ca prin impozite să se poată realiza obiectivele financiare, economice și sociale
urmărite de către stat la introducerea lor, este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute și
respectate atît de organele fiscale, cît și de contribuabili. Printre elementele impozitului se numără:
subiectul (plătitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere,
cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata, etc.
Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la
plata acestuia.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul.
Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii. La impozitele directe, obiect al
impunerii poate fi venitul sau averea.
Sursa impozitului arată din ce anume se platește impozitul.
Unitatea de impunere se folosește pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil.
Drept unitate de impunere putem întîlni: unitatea monetară, metrul pătrat de suprafață utilă,
hectarul de teren, bucata, kilogramul, litrul, etc
Cota impozitului sau cota de impunere reprezintă impozitul aferent unei unități de
impunere.

1
 Asieta (modul de așezare al impozitului) reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de
organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil,
stabilirea mărimii materiei imozabile și determinarea impozitului datorat statului.
Termenul de plată indică data pînă la care impozitul trebuie achitat statului.
2. Caracterizarea generală a impozitelor directe și indirecte
Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat și în orînduirile
precapitaliste, însa, o extindere și o diversificare mai mare au cunoscut abia în capitalism.
Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice
sau juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute în
lege. Ele se încaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene stabilite.
Impozitul funciar
Impozitul pe clădiri
Impozite Impozitul pe activități
reale industriale, comerciale și
profesii libere
Impozitul pe capitalul
mobiliar sau bănesc
IMPOZITE
DIRECTE
Impozite Impozite pe veniturile
persoanelor fizice
pe venit Impozite pe veniturile
societăților de capital
Impozite
personale
Impozite pe averea propriu-
zisă
Impozite Impozite pe circulația averii
pe avere
Impozitul pe sporul de avere

2
 2.1 Impozitele reale
Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pamîntul, clădirile,
fabricile, magazinele, etc.), făcîndu-se abstracție de situația personală a subiectului impozitului.
Ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se așază
asupra produsului brut al obiectivului impozabil, fără a se face nici o legătură cu situația
subiectului impozitului.
Impozitele personale se întîlnesc sub forma impozitelor pe venit și pe avere, în strînsă legătură cu
situația personală a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute și sub denumirea de
impozite subiective.
2.2 Impozitele pe venit
Impozitele pe venit sunt forma de bază a impozitelor personale și au putut fi introduse atunci
cînd s-a înregistrat o suficientă diferențiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale.
Subiectele impozitului pe venit sunt persoanele fizice și cele juridice (societățile de capital) care
realizează venituri din diferite surse.
Impozitele pe profitul persoanelor juridice :
La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidența într-un
anumit stat, precum și cele nerezidente, care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul acelui
stat, cu unele excepții prevăzute de lege. De la plata impozitului pe venit se acordă unele scutiri,
astfel în mod frecvent sunt scutiți de plata impozitului pe venit suveranii și familiile regale,
diplomații străini acreditați în țara respectivă (cu condiția reciprocității), uneori militarii,
instituțiile publice și persoanele fizice care realizează venituri sub nivelul minimului neimpozabil.
În practica fiscală se întalnesc două sisteme de așezare a impozitelor pe veniturile persoanelor
fizice.
Sistemul impunerii separate poate fi întîlnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, care
permite o impunere diferențiată pentru fiecare categorie de venit în funcție de natura acestuia, fie
prin instituirea mai multor impozite, care vizează fiecare în parte venitul obținut dintr-o anumită
sursă.
Sistemul impunerii globale este cel mai frecvent întîlnit și presupune cumularea tuturor
veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de proveniență, și supunerea venitului
cumulat unui singur impozit.
Din compararea celor două sisteme de impunere, rezultă că impunerea separată permite
tratarea diferențiată a veniturilor, în ceea ce privește modul de așezare și nivelul cotelor de impozit,
deoarece acestea din urmă diferă în funcție de sursa de proveniență a veniturilor.
Persoanele care realizează venituri din mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu mai sunt
afectate de consecințele progresivității impunerii, care se fac simțite prin cumularea veniturilor
3
practicată în sistemul impunerii globale. Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor
fizice pot fi utilizate cote proporționale sau progresive. În unele țări, venitul impozabil este supus
mai întîi impunerii la cote proporționale și apoi impunerii în cote progresive. Cea mai frecvent
utilizată este impunerea în cote progresive pe tranșe de venit.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabilește, de regulă, anual, pe baza declarației
de impunere întocmite de subiectul impozitului. După stabilirea impozitului datorat statului, acesta
se înregistrează in debitul contribuabilului în registrul de rol. Încasarea impozitului stabilit asupra
veniturilor din salarii, dobînzi, rente, etc. se realizează, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursă,
iar impozitul asupra celorlalte venituri se încasează direct de la contribuabili.
Nu sunt supuse impozitării:

 alocațiile de stat pentru copii;

 pensiile de intreținere;
 bursele acordate elevilor, studenților și doctoranzilor;
 dobînzile acordate pentru titlurile de stat și cele aferente depunerilor la vedere în conturi la
societăți bancare;
 sumele sau bunurile primite ca ajutor;
 donațiile;
 sponsorizările (la persoanele care le primesc);
 sumele primite de asigurați în baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane;
 veniturile obținute din tranzacționarea valorilor mobiliare, etc.

Impunerea are ca obiect venitul efectiv realizat, determinat ca diferența între totalul
veniturilor încasate din activitatea desfășurată și cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor.
În ţările economic dezvoltate s-a conturat o tendinţă stabilă de creştere a ponderii impoziteleor pe
venitul persoanelor fizice (i.v.p.f.) şi de descreştere a ponderii impozitelor pe veniturile
persoanelor juridice (i.v.p.j.) în încasările fiscale.

4
 ŢARA 1986 1990 1995
i.v.p.f. i.v.p.j. i.v.p.f. i.v.p.j. i.v.p.f. i.v.p.j.
S.U.A. 36,9 7,2 37,9 6,2 36,5 7,9
Marea
27,6 10,7 29,6 11,3 27,9 9,6
Britanie
Franţa 12,8 4,5 11,8 5,3 14,0 3,7
Germania 24,8 2,5 23,2 2,5 21,3 1,0
Japonia 24,7 21,0 26,8 21,6 22,8 14,8

ŢARA 1986 1990 1995

Impozit Impozit Impozit Impozit Impozit Impozit

venit venit venit venit venit venit
persoane persoane persoane persoane persoane persoane
fizice juridice fizice juridice fizice juridice

S.U.A. 36,9 7,2 37,9 6,2 36,5 7,9

Marea Britanie 27,6 10,7 29,6 11,3 27,9 9,6

Franţa 12,8 4,5 11,8 5,3 14,0 3,7

Germania 24,8 2,5 23,2 2,5 21,3 1,0

Japonia 24,7 21,0 26,8 21,6 22,8 14,8

5
 2.3 Impozite indirecte
Impozitele indirecte se percep de la toți cei care consumă bunuri din categoria celor impuse
sau beneficiază de anumite servicii, indiferent de veniturile, averea sau situația personală a
acestora.
Chiar dacă cota impozitului indirect perceput la vînzarea unei anumite mărfi este mică,
indiferent dacă cumparatorul acesteia este muncitor, țăran, industriaș sau comerciant, raportat însa
la întregul venit, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Așadar, cu cît o persoană realizează
venituri mai mici, cu atît suportă pe calea impozitului pe consum, o sarcină fiscala mai mare.
Toate impozitele directe și indirecte contribuie la scăderea nivelului de trai al populației,
dar în mod diferit. Astfel, în timp ce impozitele directe duc la scăderea veniturilor nominale ale
diferitelor categorii sociale, impozitele indirecte micșorează, în schimb, puterea de cumpărare.
În țările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale
ale statului este mai mic decît al impozitelor directe.
În țările în curs de dezvoltare, însa, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a
impozitelor directe, în totalul veniturilor fiscale ale statului datorită:

 randamentului scăzut al impozitelor pe venit și a celor pe avere;

 comodității și costului relativ redus al perceperii acestora (reclama, cheltuieli modice de
așezare, percepere și urmărire);
 caracterului lor mai voalat - fiind cuprinse în prețul de vînzare a bunurilor și serviciilor,
nemulțumirea cumpărătorilor se îndreaptă asupra agentului economic și nu asupra statului,
care l-a instituit.

În perioadele cînd economia înregistreaza un curs ascendent, impozitele indirecte au un

randament fiscal ridicat, în schimb în perioada de criză și de presiune, cînd producția și consumul
cresc mai lent încasările din impozitele indirecte urmează aceeași evoluție, periciclînd echilibrul
bugetar.

6
 1. Austria
În Austria, contribuţiile provenite din impozitele indirecte se ridică la 34,2%, din care TVA-
ul reprezintă mai mult de jumătate.

Rata standard de impozitare a TVA-ului este de 20%. Se aplică o rată redusă de 10% alimentelor
de bază, cărţilor, ziarelor, transportului public, chiriei proprietăţilor imobiliare şi medicamentelor.
Accizele cele mai importante sunt aplicate asupra produselor petroliere; tutunului; energie
electrică, gaz şi cărbuni(3,2%; 1,3%; 0,7%, din totalul impozitării).

2. Danemarca
Rata TVA-ului este de 25% şi numai ziarele sunt scutite de impozit. Începând cu anul 2008
accizele pe energie cresc anual cu 1,8%.

3. Finlanda
Contribuţia impozitelor indirecte (30,9%) este sub media statelor din UE(38,4%).Din
octombrie 2009 conform deciziilor şi programului de guvernare, TVA-ul la alimente a fost redus
de la 17% la 12%. Accizele pe alcool şi tutun au crescut cu 10%, ceea ce va creşte contribuţia la
bugetul statului cu aproximativ 100 milioane €. Rata TVA-ului este de 22% din 1998.Se aplică o
rată redusă pentru o anumită listă de bunuri: medicamente, cărţi, ziare şi pentru anumite servicii.
Accizele se aplică pentru bere,vin, petrol,tutun şi sunt printre cele mai ridicate din UE.

7
 4. Franţa
Contribuţia taxelor indirecte este de 1% din PIB, peste media UE. Rata standard a TVA-ului
este de 19,6%. O rată redusă de 5,5% se aplică bunurilor esenţiale, anumitor periodice şi serviciilor
oferite de restaurante. De asemenea, se aplică o rată redusă de 2,1% ziarelor, spectacolelor de
teatru şi medicamentelor aprobate.

5.Germania
Impozitele indirecte sunt departe de media UE(32,7%). Rata TVA-ului a fost mărită de la
16% la 19% începând cu 1 ianuarie 2007. Alimentele de bază, transportul public,cărţile, chiriile şi
serviciile medicale sunt supuse unei rate de 7%, o cotă limitată faţă de cele aplicate în celelalte
state membre.

6. Italia
Contribuţia impozitelor indirecte este de 34,6% şi se poziţionează sub media UE, ceea ce
reflectă faptul că Italia se bazează pe impozitele directe. Cota TVA este de 20%. Există o rată
redusă de 10% pentru anumite alimente, electricitate, petrol, medicamente şi diverse spectacole şi,
de asemenea, o rată foarte redusă de 4% pentru alimentele de bază,ziare, anumite servicii medicale
şi locuinţe rezidenţiale.

8
 7. Spania
Spaniei îi revine o contribuţie din impozite indirecte de 12% din PIB. Spania are a treia cea
mai redusă astfel de contribuţie din UE(cu 2,3% procente mai puţin decât media UE). Rata TVA-
ului este 16% şi există două cote reduse de 7% şi de 4% aplicabile unor anumite categorii de
bunuri, activităţi sportive, alimente, produse pentru sănătate, gospodărie, servicii de divertisment,
hoteluri şi restaurante, servicii de agricultură şi cărţi.

8. România
România este a patra țară care se bazează pe impozitele indirecte, după Bulgaria,Cipru și
Malta. Impozitele indirecte constituie 43,4 % (în comparație cu media UE de 38,4%)

TVA-ul este de 19% și se aplică o taxă redusă de 9% anumitor bunuri cum ar fi : produsele
farmaceutice, echipament medical pentru persoane cu dizabilități, cărți, ziare, admiterea la anumite
evenimente culturale, cazarea la hotel. Se aplică TVA fără deduceri : tratamente medicale,
activități culturale și educaționale(cu unele excepții), servicii poștale, anumite tranzacții bancare
și financiare, asigurări și reasigurări, clădiri și pământuri.

9. Suedia
Contribuţia impozitelor indirecte este de 35,3%(sub media UE). Cota TVA-ului este de 25%.
Există o rată redusă de 12% pentru alimente şi servicii turistice şi o altă rată de 6% pentru ziare şi
periodice, transport public, cinema, circ şi bilete la concerte. Scutite de TVA sunt medicamentele
pe reţetă, investiţiile în aur şi o serie de servicii financiare, printre care şi asigurările şi
reasigurările.

9
 10. Marea Britanie
Impozitele indirecte reprezintă 35,4%, mult mai mari fiind cele directe (46,3%). De la 1
decembrie 2008 Tva-ul este de 15 %. O rată redusă de 5 % se aplică energiei electrice şi
combustibililor, dar şi pentru instalarea anumitor materiale folosite pentru reducerea consumului
de energie. Nu se aplică TVA anumitor alimente, construcţiilot noi, transportului public, hainelor
şi încălţămintei pentru copii.

11. Republica Moldova

Tabelul. Ponderea diferitor tipuri de impozite în veniturile fiscale ale bugetului public naţional, %

Tipul impozitului 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Impozit pe venit, total, inclusiv: 14,6 14,8 10,2 9,8 9,0 9,1 13,8 13,2
- impozit pe venit din salarii 7,5 7,5 7,1 8,4 7,5 7,7 7,0 6,9
- impozit pe venit din activitatea de
7,1 7,2 3,1 1,4 1,5 1,5 6,8 6,3
antreprenoriat
Contribuţii CNAS 24,3 23,6 25,2 28,6 26,6 25,7 24,8 24,1
Contribuţii CNAM 3,5 4,3 5,4 7,1 6,6 6,4 6,2 6,1
Impozite pe proprietate 1,5 1,2 1,2 1,3 1,2 1,1 1,0 1,0
Impozite interne pe mărfuri şi servicii 50,6 51,3 52,7 48,6 51,8 53,1 49,7 51,2
Impozite asupra comerţului internaţional şi
5,5 4,9 5,3 4,6 4,8 4,6 4,5 4,4
operaţiunilor externe
Sursa: Calculat de autor în baza datelor din Anuarul statistic al Republicii Moldova.

După cum se poate de observat, o pondere semnificativă o ocupă taxa pe valoare adăugată,
apoi urmeaz ă contribuţii de asigurări sociale obligatorii de stat şi impozitul pe venit. Ponderea
TVA în total venituri fiscale variază în jurul de 50%, în perioada luată în analiză. O astfel de
pondere a taxei pe valoare adăugată poate fi explicată şi prin faptul unui calcul şi control relativ
10
mai simplu a TVA faţă de cel al impozitului pe venit. Se mai poate de observat şi o corelaţie între
suma acestui impozit şi valoarea producţiei fabricate sau a venitului din vânzări. Impozitul pe venit
ocupă o pondere mai joasă, comparativ cu taxa pe valoare adăugată, cca. 13-14%. Ponderea
impozitului pe venit din activitatea de antreprenoriat a scăzut semnificativ pe parcursul perioadei
2008-2011 din cauza introducerii cotei 0% a acestui impozit pentru acele întreprinderi care şi-au
reinvestit profitul. Totuşi, o oarecare sumă a acestui impozit a fost achitată, este vorba despre acele
profituri care nu au fost investite, dar extrase ca dividende, ele fiind impozitate cu 15%.
Ponderea transferurilor la Casa Naţională de Asigurări Sociale este în jur de 24-25% pe
parcursul perioade analizate, modificându-şi ponderea neuniform de la un an la altul. Ponderea
transferurilor la Compania de Asigurări în Medicină creşte pe parcursul perioadei analizate,
datorită creşterii permanente a cotei acestui impozit. În schimb cota impozitelor pe proprietate şi
pentru activităţi economice externe s-a diminuat.

În 2007, impozitele indirecte depăşeau impozitele directe, fapt arătat de graficele de mai
jos.

11
Tot în 2007 se înregistrau următoarele cote ale TVA-ului în ţările membre:

12
 3. Concluzii
Se constată o tendinţă de diminuare, în general, a impozitelor în Europa, fapt ce poate fi
interpretat ca o uşoară slăbire a modelului social european, a modelului bunăstării bazat pe taxe
înalte. Se poate observa o scădere a impozitelor directe ca urmare a aplicării unor taxe mai mici
asupra impozitului pe profit și a impozitului pe venit, concomitent cu o creștere a impozitelor
indirecte. Eficacitatea politicii fiscale se manifestă prin consecinţele ei asupra activităţii
economice. Mecanismul fiscal este un mecanism cu un potenţial înalt de aplicare diferenţiată, adică
care permite de a stimula activitatea diferitor activităţi separat una de cealaltă. Micşorarea poverii
fiscale pe fundalul majorării volumului de producţie industriale poate fi considerată ca un
compromis reuşit între funcţia fiscală şi stimulativă a acestui mecanism. Impozitele directe ocupa
ultimul loc ca pondere în PIB-ul R. Moldova față de impozitele indirecte si contribuțiile sociale.
În perioada analizata atât în Uniunea Europeana cât și în R. Moldova au crescut cheltuielile în
raport cu veniturile. R. Moldova se află pe ultimele locuri ca nivel de impozitare în Uniunea
Europeană. Atît în R. Moldova cît și în UE pe parcursul anilor analizați, nivelul impozitelor
indirecte s-a modificat drastic față de cel al impozitelor directe, datorită modificărilor ce au avut
loc la nivelul fiecarei țări din Uniunea Europeană inclusiv în R. Moldova (majorare TVA, accize).
De asemenea, s-a înregistrat și o creștere a contribuțiilor sociale. În perioada ce urmează atît la
nivelul R. Moldova cît și la nivelul Uniunii Europene se așteaptă o creștere a veniturilor fiscale ca
urmare a modificărilor majore petrecute în structura impozitelor majorității țărilor membre UE.

13
 Bibliografie

1. Codul Fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova №1163-XIII din 27 aprilie
1997, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Anuarul statistic al Republicii Moldova. Ediţia 2014, Chişinău, Biroul Naţional de Statistică.
3. Chirca S.I. Mecanisme economice. Bucureşti, Editura Economică, 1997, p. 13-49.
4. Secrieru A. Finanţele publice. Chişinău, Epigraf, 2004, p.228-258.
5. Comisia Europeană (2012), Government finance statistics [online] [citat 02 apr. 2016]
Disponibil: ec.europa.eu/index_ro.htm
6. Comisia Europeană (2011), Taxation trends in the European Union. Focus on the crisis: The
main impacts on EU tax systems [online] [citat 02 apr. 2016] Disponibil:
ec.europa.eu/index_ro.htm
7. Comisia Europeană (2012), Taxation trend in the European Union. Main results [online] [citat
02 apr. 2016] Disponibil: ec.europa.eu/index_ro.htm
8. Impozitele ca mecanism de reglare a activității economice E.Cuslii, l.sup., T.
Munteanu, dr., conf. univ., [online] [citat 02 apr. 2016] Disponibil:
http://www.utm.md/meridian/2015/MI_1_2015/18_Cuslii_E_IMPOZITELE.pdf

14