Sunteți pe pagina 1din 4

Sistemul endocrin

Definiție - totalitatea celulelor endocrine din organism.


Celula endocrina sintetizează și secretă mesageri chimici descărcați în mediul intern, va reacționa
cu receptori specifici la nivelul celulei țintă.
Există aproximativ 100 molecule cu rol de substanțe active hormonale.

Originea celulelor endocrine: majoritatea sunt de origine epitelială, celule conjunctive ca adipocitul
care secretă adipokine, celule musculare, neuronii secretorii( neurosecretie).

Distribuția: formează organe specifice numite glande; in organe specifice pentru alte funcții,
componenta endocrina a glandelor mixte.
Caracteristici: nu au canal de excreție, sunt foarte bine vascularizate. In parenchim - celule cu
activitate endocrina, sunt de regulă agregate de tip epiteloid.

Complexul Hipotalamo-Hipofizar

Hipotalamusul formează podeaua și pereții laterali ai ventriculului trei, care împarte hipotalamusul
în două jumătăți identice. O parte din neuronii hipotalamici capătă și proprietăți secretorii, secretă
neurohormoni și neuromediatori.
Neuronii secretori conțin toate caracteristicile unui neuron, iar în plus conțin un aparat de sinteză
proteică mai dezvoltat, corpi Nissl dezvoltați, microtubuli dezvoltați, prezintă în neuroplasmă
granule de secretie. Acești neuroni se numesc și peptidergici pentru că toți neurohormoni si
neuromediatorii au structură peptidică cu excepția dopaminei. Neuronii se împart în magnocelulari
conectați cu lobul posterior al hipofizei și neuroni parvocelulari conectați cu lobul anterior al
hipofizei.

N. magnocelulari sunt localizați în nucleul supraoptic NSOP și nucleul paraventricular NPV


din hipotalamusul anterior. Sunt neuroni multipolari cu diametrul corpului celular de 25 micrometri,
granule de secreție de 160-200 nanometri. În HE vedem doar corpii celulari, în Imunocitochimie -
un aspect granular al citoplasmei. Axonii sunt lungi și amielinici, butonii terminali NU participă la
formarea de sinapse chimice, ci se termină asinaptic la un capilar formând o conexiune neuro-
vasculara. Pe traseul axonilor există dilatații, corpii Hering, pentru depozitarea de granule de
secreție electronodense incluse și în butonii terminali. Corpii Hering conțin organite: mitocondrii,
REn, microtubuli. Majoritatea axonilor se îndreaptă către lobul posterior al hipofizei prin două
tracturi HH, tractul SOP-H, și tractul PV-H.
Rol: sinteza și secreția de peptide posthipofizare: ADH si Oxitocina - nonapeptide. Ambii nuclei
participă la sinteza hormonilor, dar sunt secretati de neuroni diferiți: SOP - 50/50, PV - ADH
putin/oxitocina multa. Sinteza: prin molecule precursoare, H si o proteina de transport
NEUROFIZINA. In timpul transportului o proteaza cliveaza proH => in sange se descarca ambele
separat. Mecanismul de eliberare este de tip nervos: când scade volemia, printr-un mecanism calciu
dependent, veziculele fuzionează cu membrana.

N. parvocelulari sunt localizati in aria hipofiziotropa = hipotalamusul medio-bazal, in


nucleii arcuat, ventromedial, dorsomedial, periventriculari si PV (are ambele tipuri de neuroni).
Sunt neuroni multipolari cu diametrul corpului celular de 15 micrometri, granule de secretie de 100-
110 nanometri. Axonii sunt scurti si amielinici, se termina asinaptic si formeaza conexiuni neuro-
vasculare. Majoritatea se îndreaptă către eminența mediană, prelungire anterioară a hipofizei, unde
se găsește plexul capilar primar. Unii neuronii își orientează axonul către peretele V3 unde se
termină. V3 este căptușit de celule ependimare. Unele tanicite au prelungiri în contact cu capilarele
din eminența mediană. NeuroH exista in LCR, sunt preluati de tanicite si descarcati in plexul capilar
=> V3 este un depozit de H preluati doar in anumite conditii => DEPOZIT EXTRACELULAR.
Rol: secreta peptide hipofiziotrope = neurohormoni de eliberare RH si inhibare IH.
Reglarea se face prin feedback negativ scurt de hormonii din adenoH, lung de hormoni din glandele
periferice controlate de adenoH.

Hipofiza - 12/10/9 mm, 0,5g dar ajunge la 1,5g la multipare. Glandă încapsulată, cu capsulă
conjunctivă derivata din dura mater, diafragma selara. Capsula emite septuri care compartimentează
în doi lobi apoi se prelungește cu rețele de fibre de reticulina.

AdenoH - tesut epitelial endocrin, impartita in pars distalis PD, pars intermedia PI si pars tuberis PT
care inconjoara incomplet tija pituitara. Origine: ectoderm, evaginare a cavitatii orale primitive -
punga Rathke ce migreaza cranial.
NeuroH - derivata din tesut nervos fiind o extensie a diencefalului. Formata din pars nervosa PN si
tija pituitara TP, conectata cu eminenta mediana. Origine: neuroectoderm, evaginare a planseului
diencefalic.

Vascularizatie. Mai multe retele vasculare:


• retea H-adenoH, din a. hipofizara superioara. Formeaza doua sisteme port HH: a) lung: a.
hipofizara superioara da doua ramuri care se capilarizeaza la baza EM, TP si formeaza un
plex capilar primar cu care vin in contact axonii neuronilor parvocelulari. Rezulta vene
portale lungi care intra in PD si se recapilarizeaza formand un plex capilar secundar. b)
scurt: dintr-o ramificatie a ramurii anterioare a a. hipofizare superioare = a. trabeculara care
intra in PD, se anastomozeaza cu o ramura a a. hipofizare inferioare si formeaza un plex
capilar primar la baza TP, apoi vene portale scurte care se recapilarizeaza tot la nivelul
plexului capilar secundar al retelei lungi.
• retea posthipofizara din a.hipofizara inferioara(??eu am scris int.). Capilare fenestrate,
neuronii formeaza conexiuni neuro-vasculare.

AdenoH
Structură predominant celulară, epitelială, ce sintetizează hormoni proteici și glicoproteici. Celulele
sunt organizate în cuiburi și cordoane, uneori foliculi, înconjurați de o rețea fină de fibre reticulare,
în raport cu capilarele din plexul capilar secundar. Inervația este doar de tip vasmotor.

PD
In HE - celule cromofile acidofile si bazofile si celule cromofobe.
PAS(-) pentru celulele secretatoare de proteine - acidofile.
PAS(+) pentru celulele secretatoare de glicoproteine - bazofile.
Imunocitochimic exista A. Celule granulare endocrine si B. Celule agranulare - populatie eterogena.
A. • celule somatotrope acidofile PAS(-), 50%, -> STH. Localizare laterala
• celule lactotrope acidofile PAS(-), 15-20%, -> PRL. In sarcina si lactatie sufera hiperplazie
si hipertrofie. Localizare laterala
• celule corticotrope bazofile PAS(+),
• 15-20%, -> POMC -> ACTH, beta-LPH. Localizare medioposterioaea
• celule gonadotrope bazofile PAS(+), 10%, -> FSH, LH (majoritatea celulelor secreta ambii
H, unele doar cate unul). Localizare difuza
• celule tireotrope bazofile PAS(+), 5%, -> TSH. Localizare medioanterioara
B. - celule foliculostelate cromofobe. Prezinta prelungiri care ajung in jurul celulelor endocrine.
Formeaza cuiburi dar mai frecvent foliculi. Sunt conectate prin jonctiuni GAP.
Roluri: retea care transmite semnale fe la PT la PD => alternativa/adaugire a controlului H in
reglarea hipofizei. Activitate fagocitara, secretorie: citokine si factori de crestere. Rol de celule stem
progenitoare.

PI
-infiltrare bazofila a lobului posterior ce migreaza spre PN.
tipuri celulate: celule bazofile numeroase, celule cromofobe.
Inconjoara foliculi = NU ELE II FORMEAZA cu coloid ce contine resturi celulare
Pozitive pentru subunitati de POMC - unele elibereaza endorfine, MSH

PT
cel mai bine vascularizata: contine pe langa capilare si venule
Celulele formeaza cuiburi (turtite, pavimentoase) si foliculi (cubice; acum ele formeaza
foliculii)
Aici se gasesc cele mai mici celule endocrine din hipofiza
Celule bazofile pozitive pt gonadotropine, ACTH

Lobul posterior
- nu are structura de glanda endocrina, nici de centru nervos, ci structura predominant fibrilara
- in toate componentele: fibre nervoase amielinice bogate in microtubuli = axonii neuronilor
secretori din NSOP si NPV
- in TP au directie paralela cu axul lung al tijei, directie ce se pierde in PN
celule gliale:
a) PITUICITE = astrocite protoplasmatice ce formeaza 25% din PN, in coloratii se vede doar
nucleul mare eucromatic; prezinta filamente intermediare fibrilare specifice astrocitelor,
picioruse ce inconjoara incolmplet terminatia axonala => posibil rol in controlul
eliberarii nH.
b) b) microglii cu activitate fagocitara si lizozomi abundenti
Capilare fenestrate, celule conjunctive

TIROIDA

1 celule foliculare / principale / tireocite - derivate din endoderm


2 celule parafoliculare / C - clear, din neuroectoderm: migreaza din crestele neurale din corpii
ultimobranhiali care ajung in glanda deja formata si se disperseaza

Depoziteaza cantitati crescute de produs de secreție nu intracelular ci extracelular în coloid.


Cantitatea este suficientă pentru a asigura necesarul pentru două trei luni, deci semnele clinice pot
apărea mai târziu.
Prezintă o capsulă subțire care compartimentează în lobi, lobuli. Parenchimul este împărțit în
foliculi. Țesutul conjunctiv interfolicular prezintă adipocite, modificare a stromei după 50 de ani nu
doar la tiroidă ci și la alte glande. Prezintă o rețea bogată de capilare fenestrate în raport direct cu
foliculii, și capilare limfatice. Este inervată de fibre vegetative simpatice, parasimpatice putine,
vagale - atât vasele cat și foliculii, deci controlul nervos este direct. Foliculii sunt în număr de
câteva sute de mii și au formă de microsfere. La microscopul optic vedem vacuole de resorbtie la
periferia coloidului, ce demonstrează capacitatea celulelor foliculare de a endocita. Coloidul este un
amestec de proteine și glicoproteine, tireoglobulina în cantități crescute, o glicoproteină sintetizată
de celulele foliculare, precursor și depozit de hormoni. PAS(+), HE acidofil/bazofil.

1 prezintă polaritate distinctă: sintetizează, secretă, reabsorb, digeră proteine. La


microscopul optic: bazofilie subnucleară, nucleol evident în celula activă. La microscopul
electronic: Reticul endoplasmatic rugos subnuclear, când celula desfășoară o sinteză proteică
accelerată, reticulul se extinde în toată citoplasma. Aparat Golgi nuclear apical, mitocondrii
filamentoase în toată citoplasma. Microvili apicali cu lungime direct proporțională cu intensitatea
activității. Vezicule apical, mici cu TG de origine golgiana si mari cu coloid endocitat. Lizozomi și
fagolizozomi. Complexe joncționale în partea apicala a domeniului lateral.
Conțin numeroși receptori pentru TSH în domeniul laterobazal, deci activitatea reglată de TSH și de
cantitatea de iod din celulă. Sintetizează T3, T4; iodarea, cuplarea moleculelor de tirozină în Coloid.
Etapele sunt: sinteza, secreția și depozitare TG din precursori din circulație. Resorbția, difuzia și
oxidarea iodului. Iodarea tirozinei din TG. Formarea hormonului. Resorbția coloidului. Secreția
hormonului.
Alături de TG unele vezicule Golgi conțin o glicoprotein-enzimă = tiroidperoxidaza pe fața internă
a veziculei ce va fi exocitata deci va ajunge pe exterior si va asigura oxidarea iodului si iodarea
tirozinei.

Pendrina = proteina de transport a iodului in coloid. Picăturile de Coloid fuzionează cu lizozomi


care desprind T3, T4 de TG; proces de sinteză și secreție: fază exocrină, fază endocrina: Endocitare
a coloidului. !deci celulele foliculare nu au granule de depozit.

2 Mult mai rare: 0,1% din volumul glandei. Mai numeroase la copii, cu talie mai mare ca
celulele foliculare. Izolate sau în grupuri foarte mici. Printre foliculi sau în apropierea acestora, sau
în peretele foliculului, în raport cu membrana bazală și niciodată cu Coloidul. La microscopul optic
au citoplasmă palidă deci sunt celule clare, nucleu eucromatic mare. La microscopul electronic: nu
au polaritate distincta dar conțin Reticul endoplasmatic rugos și complex Golgi bine reprezentat,
mitocondrii. Granule de secreție electronodense cu calcitonina. Secretă și serotonină, Somatostatină.