Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de ŞtiinŢe economice

DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ŞI TURISM

CODREANU Maria

Referat

“ Piața muncii în Republica Moldova”

Conducător ştiinţific:

Bradu Margareta, lector univ.

Chișinău, 2018
Piata muncii intra in criza si abia se tine pe picioare. Si nu din lipsa
locurilor de munca, cum vorbeste lumea lenesa, ci din cauza deficitului
de personal. Companiile private vor sa angajeze oameni si specialisti
calificati, insa se intreaba daca mai au pe cine. Zonele cu mare cerere
sunt cele si IT, productie industiala, inginerie, operatori vorbitori de limbi
straine exotice, casieri, operatori ghiseu banca.

La nivel global piata muncii se confrunta cu o lipsa acuta de competente,

in ciuda somajului ridicat. Tot mai cautate sunt abilitatile candidatilor si
nu experienta. Tot mai des gasim oferte de job in care este specificat ca
experienta in domeniu constituie avantaj, si nu este obligatorie, cum
suntem obisnuiti sa vedem.

Remuneratia si oportunitatile disponibile de promovare nu mai sunt

dictate de vechimea in munca, ci de competentele candidatului.
Vechimea in munca conteaza din ce in ce mai putin in decizia de
angajare a candidatilor. Vor fi relevanti candidatii care dovedesc ca detin
competente-cheie necesare in piata, care il fac angajabil. Astfel, intervine
si devine importanta consilierea in cariera, orientata in identificarea
pentru candidati a ocupatiei compatibile pentru fiecare si a competentelor
pe care sa le poata valorifica cat mai eficient.

Institutiile de invatamant ar trebui sa analizeze in permanenta solicitarile

reale ale mediului pentru a putea consilia in mod eficient tinerii absolventi
in vederea unei integrari reusite. Institutiile de invatamant superior ar
trebui sa revizuie programele de invatamant si sa aiba in vedere nu doar
formarea unor competente tehnice specifice specializarii, ci si
dezvoltarea abilitatilor tinerilor de a se adapta pietei muncii care se
afla in schimbare.

Solutie pentru Republica Moldova vad doar dialogul practic si o

colaborare reala intre principalii actori implicati – stat, ministerul
invatamantului, angajatorii, firme de recrutare si trening, parinti, elevi si
studenti.

Vedem ca multi moldoveni aleg sa plece din tara, dar si rata de

intoarcere creste gratie programelor livrate in masa care au ca scop
informarea cetatenilor despre existenta ofertelor de job in tara (aici
acasa) atractive inclusiv financiar. Lipsa profesionistilor mai este
cauzata si de scaderea (disparitia) scolilor profesionale si a interesului
elevilor pentru institutiile superioare de invatamant, efectiv avem grupe
care se inchid din lipsa de studenti. Companiile raspund la aceasta
situatie atat prin cresteri de salarii, cat si prin investitii facute in scoli.
Vom observa cresteri salariale intre 5% pentru angajatii juniori si pina la
15 % pentru angajatii mai performanti.
Ce fac companiile? Incep a fi mai creative pentru a atrage si a retine c ei
mai valorosi candidati, inteleg importanta comunicarii brandului de
angajator, incep sa investeasca mai multe resurse pentru a-si gestiona
imaginea in spatiul digital, si au mare grija de reputatie.

Specialistii incep sa migreze dinspre companiile mici si mijlocii catre

companiile mari, care pot oferi salarii si conditii mai bune. Iar companiile
mari au tendinta sa promoveze oameni din interior datorita costurilor mai
mici.

Tot mai des candidatii incep a vedea munca ca o combinatie intre munca
full-time si part-time, permanenta si temporara, respectiv freelancing si
contracte de munca. In aceste conditii, oamenii-cheie vor fi greu de
retinut la un singur job, astfel companiile trebuie sa investeasca mai mult
pentru a-i face fericiti si pentru a-i motiva in fiecare zi.

Specialistii in recrutare sustin ca deficitul de forta de munca din companii

se acutizeaza pe an ce trece, motiv pentru care si salariile oferite nou -
venitilor sunt din ce in ce mai mari. Astazi, un proaspat absolvent de
facultate interesat sa intre in campul muncii are asteptari si poate obtine
salarii intre 4.000-7.000 lei. Totodata, in cazul candidatilor „tineri”, au
sansa sa ajunga la interviu cei care indeplinesc anumite cerinte, care
cunosc o limba straina exotica, sau au experienta in voluntariat, dar si
cei care isi personalizeaza CV-ul si il fac lipsit de generalitati, astfel incat
sa atraga atentia recrutorilor.

Republica Moldova trece din tara de low-cost pentru investitorii straini, in

tara cu valoare adaugata mai ridicata. Nu se mai gasesc oameni ieftini,
cum era acum 2 ani, cand investitorii gaseau forta de munca inalt
calificata la cel mai scazut pret. Astfel, companiile cu capital strain se
confrunta cu situatiile in care au multe proiecte, insa nu au cu cine sa le
execute. Oricum ramanem a fi zona atractiva pentru investitii, insa cu
salarii peste 20% fata de cele asteptate initial. . Cele mai frecvente probleme ale
pieței forței de muncă în Moldova sunt dezechilibrul între cerere și ofertă, munca informală,
necunoașterea informației depline despre cererea de pe piața muncii, migrația forței de muncă și deficitul
acesteia în unele sectoare, situația demografică, ponderea ocupării și rata șomajului. Informația a fost
prezentată de directorul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), Raisa Dogaru,
în cadrul unei întrevederi cu membrii Comitetului Confederal al Confederației Naționale a Sindicatelor din
Moldova (CNSM).

Vicepreședintele CNSM, Petru Chiriac, a menționat numărul redus al locurilor noi de muncă din cauza
lipsei mecanismelor de stimulare a agenților economici în crearea acestora, neatractivitatea locurilor de
muncă vacante, lipsa perspectivelor de creștere a veniturilor salariale și de dezvoltare profesională.
În contextul reformei administrației publice centrale, Chiriac s-a referit la intenția autorităților de a acorda
un alt statut ANOFM și anume trecerea acesteia la autogestiune.
”Vom insista ca statutul actual al ANOFM să fie păstrat. Moldova a ratificat Convenţia privind organizarea
activităţii de folosire a forţei de muncă, care prevede că statul trebuie să organizeze un sistem de birouri
de folosire a forţei de muncă, aflate sub controlul unei autorităţi naţionale şi care trebuie să acorde servicii
publice şi gratuite”, a spus liderul sindical.
Potrivit datelor ANOFM, la finele lunii februarie, erau înregistrați peste 29 de mii de șomeri. În același
timp, agenții economici au prezentat la ANOFM aproape 7,8 mii de locuri de muncă vacante.

Dezvoltarea economiei naționale în mare măsură depinde de capitalul uman pe care se poate
baza, care prezintă un stoc de educaţie, pregătire profesională şi starea de sănătate a populației.
Acest fapt stimulează guvernele multor țări de a mări investițiile în consolidarea capitalului
uman și creșterea competitivității acestuia. Îmbătrânirea demografică și declinul masiv al
populaţiei cu care se confruntă Republica Moldova deja al doilea deceniu și care va continua și
în deceniile următoare afectează dimensiunea și structura populației în vârsta aptă de muncă,
având efecte economice și sociale negative. În aceste condiții, una din soluții pe care societatea
le are la îndemână pentru atenuarea acestor consecințe negative în dinamica populației este
creşterea nivelului de participare la activităţi economice, a productivității muncii și a nivelului de
tehnologizare a acesteia. Asigurarea creșterii nivelului de educație a populației și a gradului de
concordanță a calificărilor cu cerințele actuale de pe piața muncii prezintă un element
indispensabil în acest lanț de activități. În prezent, în Republica Moldova, atât ratele de
activitate, cât şi ratele de ocupare, sunt foarte scăzute la toate grupele de vârstă, în special la
tineri. Atragerea populaţiei inactive în circuitul economic implică strategii şi programe de
pregătire profesională a acestei populaţii în raport cu necesitățile economiei naţionale. Ca și în
alte țări, tinerii din Republica Moldova întâmpină dificultăți în procesul de tranziție de la școală
la muncă, precum și în găsirea unui loc de muncă stabil și cu perspective bune de carieră care va
fi bine plătit, acoperind necesitățile pentru un trai decent. Începutul traseului profesional are o
influență puternică asupra vieții profesionale ulterioare, iar un început profesional nereușit poate
provoca dificultăți în atingerea oportunităților pierdute, necorespunderea cerințelor pieței muncii
sau șomajul

Forța de muncă în Republica Moldova: ocuparea și șomajul în trimestrul IV 2017 1

Biroul Naţional de Statistică anunţă că, în trimestrul IV 2017 populația economic activă (populația ocupată plus
șomerii) a Republicii Moldova a constituit 1210,2 mii persoane, fiind în creștere cu 1,4% (16,9 mii) față de trimestrul IV
2016.

Disparități importante pe sexe și medii în cadrul persoanelor economic active nu s-au înregistrat: ponderea femeilor
(50,2%) a fost puțin mai înaltă în comparație cu cea a bărbaților (49,8%), iar ponderea persoanelor economic active
din mediul rural a fost mai mare față de cea a populației active din mediu urban: respectiv 53,0% și 47,0%.

Rata de activitate a populației de 15 ani și peste (proporția populației active de 15 ani și peste în populația totală de
aceeași categorie de vârstă) a constituit 40,6%, fiind în creștere cu 0,6 p.p. față de nivelul trimestrului IV 2016 (40,0%).
Acest indicator a atins valori mai înalte în rândul populației masculine – 42,5%, în comparație cu cea feminină – 38,8%.
Ratele de activitate pe medii au înregistrat următoarele valori: 43,5% în mediul urban și 38,3% în mediul rural. În
categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 27,6%, iar în categoria 15-642 ani – 45,2%. Rata de
activitate a populației în vârstă de muncă conform legislației naționale (16-56 ani pentru femei și 16-61 ani pentru
bărbați) a fost de 47,6%.

Populația ocupată a constituit 1169,9 mii persoane, fiind în creștere cu 1,9% față de trimestrul IV 2016. Ca și în cazul
populației economic active, nu au fost înregistrate disparități pe sexe (50,5% femei și 49,5% bărbați), iar ponderea
persoanelor ocupate din mediul rural a fost mai mare față de cea a persoanelor ocupate din mediul urban (respectiv,
53,7% mediul rural și 46,3% mediul urban).

Rata de ocupare a populației de 15 ani și peste (proporția persoanelor ocupate în vârstă de 15 ani și peste fată de
populația totală din aceeași categorie de vârstă) a fost de 39,2%, fiind în creștere față de nivelul trimestrului respectiv
al anului precedent (38,5%). Rata de ocupare a bărbaților (40,8%) a fost mai înaltă în comparație cu cea a femeilor
(37,8%). În distribuția pe medii de reședință acest indicator a avut valoarea de 41,4% în mediul urban și 37,5% în
mediul rural. Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (16- 56/61 ani) a fost de 45,9%, a populației în vârstă
de 15-64 ani – 43,6%, iar în categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a înregistrat valoarea de 25,6%.

Figura 1. Evoluția trimestrială a ratelor de activitate și ocupare

Din distribuția persoanelor ocupate pe activități economice rezultă că în sectorul agricol au activat 365,6 mii persoane
(31,3% din totalul persoanelor ocupate). Din rândul acestora, 48 la sută (sau 15,1% din total ocupare) o constituie
persoanele ocupate cu producerea produselor agricole în exclusivitate pentru consumul propriu. Față de trimestrul IV
2016 numărul populației ocupate în agricultură a crescut cu 24,1 mii sau cu 7,1%.

În activitățile non-agricole au fost ocupate 804,3 mii persoane, fiind practic, la nivelul anului 2016 (806,8 mii).
Ponderea persoanelor ocupate în industrie a constituit 12,5% (12,9% in trimestrul IV 2016) și în construcții 4,1%
(4,8% în trimestrul IV 2016). Numărul persoanelor ocupate în industrie a fost practic la nivelul anului precedent
(respectiv, 146,7 mii în 2017 și 148,1 mii în 2016), în timp ce în construcții a scăzut cu 14,6% față de trimestrul IV 2016.
În sectorul servicii au activat 52,1% din totalul persoanelor ocupate, ponderea acestora fiind practic, la nivelul
trimestrului IV 2016 (52,5%).

În repartizarea după forme de proprietate 73,1% din populația ocupată a activat în sectorul privat și 26,9% - în sectorul
public.

Structura populației ocupate după statutul profesional relevă, că ponderea salariaților a constituit 65,4% din total.
Marea majoritate a salariaților (91,0%) a fost angajată pe o perioadă nedeterminată de timp.

Munca nedeclarată3 în rândul salariaților a constituit 5,3%, fiind în ușoară descreștere față de trimestrul IV al anului
precedent (5,9%). Practica de angajare fără perfectarea contractelor individuale de muncă (în baza unor înțelegeri
verbale) este mai frecventă printre salariații bărbați (5,8%) decât salariații femei (4,8%). Cele mai mari ponderi ale
salariaților care lucrează doar în baza unei înțelegeri verbale sunt estimate în agricultură (40,1%) și comerț (27,1%).

În sectorul informal au lucrat 15,5% din totalul persoanelor ocupate în economie, iar 34,6% au avut un loc de muncă
informal. Din numărul persoanelor ocupate informal salariații au alcătuit 11,5%, iar persoanele ocupate cu producerea
produselor agricole în exclusivitate pentru consumul propriu – 43,6%. Din totalul salariaților, 6,1% aveau un loc de
muncă informal.

Salarii „în plic” au declarat că primesc 5,7% din salariați, inclusiv: 4,8% primesc tot salariul „în plic”, iar 0,9% - doar o
parte. Cele mai mari ponderi ale salariaților care primesc salarii „în plic” se estimează pentru activitățile din agricultură
(43,7%), comerț (23,5%) și industrie (7,5%).

Numărul persoanelor sub-ocupate4 (persoane ocupate, care, în cursul perioadei de referinţă au dorit să lucreze ore
suplimentare, a căror timp de lucru, la toate locurile de muncă avute, a fost sub un prag de ore stabilit (40 ore), şi care
au fost disponibile să lucreze ore suplimentare, dacă ar fi avut această oportunitate) a fost de 81,0 mii, ceea ce
reprezintă 6,9% din totalul persoanelor ocupate. Numărul persoanelor din această categorie a scăzut cu 9,1% (8,1 mii)
în comparație cu trimestrul IV 2016.

Fiecare a cincea persoană ocupată (18,4%) a declarat că ar fi dorit să schimbe situația în raport cu locul actual de
muncă, pe motiv că nu este satisfăcută de nivelul remunerării (situație inadecvată în raport cu venitul 5). Majoritatea din
ele (86 la sută) doresc o remunerare mai mare pe oră. Cota parte a acestora în total ocupare a constituit 11,5%, fiind
în descreștere față de trimestrul respectiv al anului precedent (13,7%). Restul sunt gata să lucreze ore adiționale pentru
un venit mai mare.
Numărul șomerilor, estimat conform definiției Biroului International al Muncii a fost de 40,3 mii, fiind în descreștere
față de nivelul trimestrului IV 2016 (44,9 mii). Șomajul a afectat într-o proporție mai mare bărbații –59,4% din total
șomeri și persoanele din mediul urban – 67,45%.

Rata șomajului (ponderea șomerilor BIM în populația activă) la nivel de țară a înregistrat valoarea de 3,3%, fiind în
descreștere fată de trimestrul IV 2016 (3,8%). Rata șomajului la bărbați a fost de 4,0%, iar la femei - de 2,7%. Disparități
semnificative au fost înregistrate între medii: 4,8% în urban, față de 2,1% în rural. În rândul tinerilor (15-24 ani) rata
șomajului a constituit 11,8%. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea de 7,5%.

Rata șomajului este unul din cei patru indicatori ai sub-utilizării forței de muncă, denumit LU1 de BIM. Toți indicatorii
privind sub-utilizarea forței de muncă6, calculați pentru Republica Moldova se prezintă astfel:

Figura 2. Evoluția trimestrială a indicatorilor de sub-utilizare a forței de muncă

Sub-utilizarea forței de muncă are un caracter sezonier pronunțat, cele mai mari valori ale indicatorilor înregistrându-
se în primul trimestrul, atunci când activitatea agricolă este minimă.

Valoarea ridicată a indicatorului LU4 (indicatorul compozit de subutilizare al forței de muncă) indică existența unui
potențial economic, neutilizat, oferit de circa 132,7 mii persoane.

Diferența mare dintre valorile indicatorilor LU4 (indicatorul compozit de subutilizare al forței de muncă) și LU1 (rata
șomajului BIM) demonstrează limitările pe care le are analiza ratei șomajului BIM în contextul pieței muncii din țara
noastră. Doar o treime (30,4%) din persoanele care doresc să lucreze pentru un venit, caută activ un loc de muncă și
sunt identificate/ definite ca șomeri BIM.

Populația inactivă de 15 ani și peste a constituit 1773,5 mii persoane, sau 59,4% din totalul populației de aceeași
categorie de vârstă, fiind în descreștere față de trimestrul IV 2016 (-0,6 p.p.).

Din punct de vedere al relației cu piața muncii din țară, în cadrul populației inactive, se disting câteva categorii
importante:

A. Persoane care nu doresc să lucreze: 1424,8 mii în trimestrul IV anul 2017

Din acestea:
A.1. pensionari - 629,5 mii;
A.2. persoane care nu doresc să lucreze deoarece învață sau studiază - 265,1 mii;
A.3. persoane care nu doresc să lucreze pentru un venit deoarece îngrijesc de familie - 192,0 mii;
A.4. persoane care se află în țară, dar care nu doresc să lucreze în Moldova deoarece deja au un loc de muncă
(permanent sau sezonier) peste hotare sau persoane care planifică să lucreze peste hotare - 228,0 mii;
B. Persoane declarate de către gospodării aflate peste hotare, la lucru sau în căutare de lucru - 330,7 mii persoane;
C. Persoane descurajate în a-și mai găsi un loc de muncă în țară - 7,2 mii persoane.
Sumând numărul persoanelor din grupurile A.4. și B se obține un număr de 558,7 mii persoane, sau 31,5% din numărul
total de persoane inactive cu vârsta de 15 ani și mai mult, care participă sau planifică să participe pe piața forței de
muncă din alte țări.
În trimestrul IV 2017, ponderea tinerilor NEET a constituit 29,1% din numărul total de tineri cu vârsta de 15-29 ani, cu
excepția persoanelor plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru.

Grupul NEET7 îl reprezintă tinerii în vârstă de 15-29 ani, care nu fac parte din populația ocupată, nu studiază/învață în
cadrul sistemului formal de educație și nu participă la nici-un fel de cursuri sau alte instruiri în afara sistemului formal
de educație.