Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană

Proiect realizat de Dascălu Roxana-Elena

Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) constituie o nouă etapă în procesul de

integrare europeană, pentru că permite începutul integrării politice.

Acest tratat înfiinţează o Uniune Europeană bazată pe trei piloni: Comunităţile

Europene, politica externă şi de securitate comună (PESC) şi cooperarea în domeniul
poliţienesc şi judiciar în materie penală (JAI).

Tratatul: stabileşte o cetăţenie europeană, creşte puterile Parlamentului European şi

lansează Uniunea Economică şi Monetară (UEM). Iar, Comunitatea Economică
Europeană(CEE) devine Comunitatea Europeană (CE).

Cetăţenia europeană

Cetăţenia europeană cuprinde drepturi, obligaţii şi participarea la viaţa politică,

urmărind consolidarea imaginii şi a identităţii Uniunii Europene şi cât mai multă implicare a
cetăţeanului în procesul de integrare europeană.

Tratatul prevede că orice cetăţean al statelor membre pot obţine pe lângă cetăţenia
naţională şi cetăţenie europeană, ceea ce-i permite însuşirea unora dintre drepturile
cetăţeanului Uniunii pe teritoriul Statului Membru în care locuieşte.

Cetăţenia europeană are la bază principiile comune ale Statelor Membre: principiul
libertăţii, principiul democraţiei, principiul respectării drepturilor omului şi al libertăţilor
fundamentale şi principiul statului de drept.

Respectarea drepturilor omului a fost confirmată la Actul Unic European, semnat în

1986 şi intrat în vigoare în 1987, şi încorporată apoi în articolul 6 al Tratatului privind
Uniunea Europeană.
 Cetăţenia Uniunii Europene oferă drepturi cetăţenilor statelor membre şi consolidează
protecţia intereselor acestora:

-dreptul la libera circulaţie, de stabilire, dreptul la muncă şi studiu în celelalte state

membre ale Uniunii. Însă legislaţia Uniunii stabileşte numeroase condiţii pentru exercitarea
acestor drepturi. De exemplu, pentru un sejur mai lung de 3 luni este necesar un certificat de
sejur.

-dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European

-dreptul de petiţionare în faţa Parlamentului European şi dreptul de a apela la

Ombudsmanul European pentru examinarea cazurilor de administrare defectuoasă din partea
instituţiilor.

Prin Tratatul de la Amsterdam, semnat în 1997 şi intrat în vigoare în 1999, statutul de

„cetăţean european” include, în plus, următoarele drepturi:

-dreptul de a se adresa instituţiilor europene într-o limbă oficială a Uniunii Europene şi de

a primi un răspuns redactat în aceeaşi limbă;

-dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei

Europene, în anumite condiţii;

-dreptul de nediscriminare, pe bază de naţionalitate, sex, rasă, religie, dizabilitate, vârstă

sau orientare sexuală, între cetăţenii Uniunii;

NAŞTERE

Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992, a

intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

Acest tratat este rezultatul unor elemente externe şi interne.

Pe plan extern, căderea comunismului în Europa de Est şi perspectiva reunificării

Germaniei au rezultat luarea angajamentului faţă de consolidarea poziţiei internaţionale a
Comunităţii.

La nivel intern, statele membre ţin să continue progresele înregistrate prin Actul Unic
European cu ajutorul altor schimbări.

OBIECTIVE
 Prin Tratatul de la Maastricht, scopul economic iniţial al Comunităţii, acesta fiind
realizarea unei pieţe comune, a fost depăşit, iar vocaţia politică a fost exprimată.

În acest context, Tratatul de la Maastricht răspunde la cinci obiective necesare:

-Împuternicirea legitimităţii democratice a instituţiilor;

-Creşterea eficienţei instituţiilor;

-Introducerea unei uniuni monetare şi economice;

-Dezvoltarea dimensiunii sociale a Comunităţii;

-Instituirea unei politici externe şi de securitate comune.

STRUCTURĂ

Tratatul are o structură amplă, ce conţine şapte titluri.

Titlul I cuprinde dispoziţiile comune privind Comunităţile, Politica externă şi de

securitate comună şi cooperarea judiciară.

Titlul II include dispoziţiile de modificare a Tratatului Comunităţii Economice

Europeane(CEE).

Titlurile III şi IV modifică tratatele Comunității Europene a Cărbunelui și

Oțelului(CECO) şi, respectiv, EURATOM.

Titlul V introduce dispoziţii cu privire la Politica externă şi de securitate comună

(PESC).

Titlul VI cuprinde dispoziţiile privind cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor

interne (JAI).

Dispoziţiile finale se regăsesc în Titlul VII.

Uniunea Europeană

Revenind la cei trei piloni care stau la baza Uniunii Europene, aceştia sunt:
Comunităţile Europene, Politica externă şi de securitate comună şi cooperarea poliţienească şi
judiciară în materie penală.
 Primul pilon conţine Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi
Oţelului (CECO) şi Euratom şi se referă la domeniile în care statele membre îşi practică
împreună suveranitatea cu ajutorul instituţiilor comunitare.

În cadrul acestui pilon se aplică procedura supranumită metoda comunitară, şi anume

Comisia Europeană face propunerea legislativă, Consiliul şi Parlamentul European o adoptă,
iar Curtea de Justiţie asigură controlul respectării dreptului comunitar.

Cel de-al doilea pilon introduce Politica externă şi de securitate comună (PESC).

Aceasta înlocuieşte dispoziţiile din Actul Unic European şi dă voie statelor membre să
efectueze acţiuni comune în domeniul politicii externe.

Acest pilon este supus unui proces decizional interguvernamental care apelează în
primul rând la unanimitate.

Rolul Comisiei şi al Parlamentului este modest, iar jurisdicţia Curţii de Justiţie nu se

aplică acestui sector.

Al treilea pilon este consacrat în privinţa cooperării în domeniul justiţiei şi afacerilor

interne (JAI) prevăzute în Titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Uniunea este sortită să efectueze acţiuni comune pentru a oferi cetăţenilor un grad
ridicat de protecţie în interiorul unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

INSTITUŢII

Urmând logica Actului Unic European, Tratatul de la Maastricht sporeşte rolul

Parlamentului European. Domeniul de aplicare a procedurii de aviz şi a procedurii de
cooperare este extins. În plus, tratatul introduce o procedură nouă, codecizia, care îi dă voie
Parlamentului să adopte acte împreună cu Consiliul.

Tratatul leagă Parlamentul la procesul de învestitură a Comisiei. Rolul partidelor

politice în integrarea europeană ajută la realizarea unei conştiinţe europene şi la exprimarea
voinţei politice a europenilor. În ceea ce priveşte Comisia, durata mandatului este prelungită
la cinci ani, pentru a se potrivi cu cea a mandatului Parlamentului European.

Acest tratat extinde votul cu majoritate calificată în cadrul Consiliului pentru

majoritatea deciziilor supuse procedurii de codecizie şi pentru toate deciziile adoptate prin
procedura de cooperare.

Pentru a recunoaşte importanţa dimensiunii regionale, tratatul instituie un Comitet al

Regiunilor.
 POLITICI

Tratatul introduce politici comunitare în şase domenii noi:

-reţelele transeuropene;

-politica industrială;

-protecţia consumatorilor;

-educaţia şi formarea profesională;

-tineretul;

-cultura.

UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ

Piaţa unică este realizată prin introducerea UEM. Politica economică presupune trei
elemente.

Statele membre trebuie să asigure organizarea politicilor lor economice, să întemeieze

un control complex al acestei coordonări şi să respecte unele reguli de disciplină financiară şi
bugetară.

Scopul politicii monetare este introducerea şi asigurarea unei monede unice, prin
stabilitatea preţurilor şi respectarea regulilor economiei de piaţă.

TRECEREA LA EURO

Euro este moneda unică adoptată până în prezent de 19 din cele 28 state membre ale
Uniunii Europene, Lituania fiind ţara care s-a alăturat cel mai recent (din 1 ianuarie 2015)
grupului zonei euro. În afară de Danemarca şi Regatul Unit, care au recurs la „clauza de
exceptare” de la adoptarea monedei unice, celelalte 8 state din afara Eurosistemului, inclusiv
România, s-au angajat să adopte euro odată ce vor îndeplini criteriile de convergenţă stabilite
prin Tratatul de la Maastricht.
 Acţiunile pregătitoare participării la zona euro constau în îndeplinirea criteriilor de
convergenţă nominală (criteriile de la Maastricht): inflaţie şi dobânzi apropiate de cele ale
ţărilor din zona euro, stabilitate a cursului de schimb, deficit şi datorie publică scăzute

Avantajele adoptării Euro

•Scăderea dobânzilor la bănci, calculate în funcţie de rata stabilită de Banca Centrală

Europeană

•Dispariţia riscului valutar

•Salariile vor fi plătite în euro

•Economie protejată în faţa atacurilor cursului valutar

Dezavantajele adoptării Euro

•Cresc preţurile - ca urmare a trecerii la euro, acestea vor fi ajustate crescător

•Creşte inflaţia

•Scad exporturile din cauza necompetitivităţii produselor româneşti şi a scăderii veniturilor

exportatorilor

Studiu de caz privind aderarea României la Uniunea Europeană

România este un stat cu o rată de creştere economică constantă, cu unul dintre cele mai
înalte niveluri de sprijin pentru UE şi care doreşte ca opţiunea sa proeuropeană fermă să se
traducă inclusiv prin participarea deplină la politicile europene cele mai integrate.

Etapa extinderii din 2007 cu România şi Bulgaria, în cadrul celui de-al cincilea val al
extinderii, confirmă vitalitatea unei politici de succes a Uniunii şi face vizibilă ancorarea
fermă şi ireversibilă a României la un sistem de valori europene, ca rezultat al unui proiect
coerent de consens naţional.

Aderarea a implicat un amplu demers de reformă şi modernizare administrativă,

precum şi încorporarea principiilor pe care se fundamentează construcţia europeană –
democraţie, statul de drept, respectul pentru drepturile omului.

Pentru România, un beneficiu major este acela al implicării directe în procesul de

adoptare a deciziei la nivel european, şansa de participare solidară în procesul de construcţie
europeană. Totodată, a însemnat posibilitatea promovării, în plan european, a intereselor
naţionale şi iniţierea de parteneriate cu statele membre care împărtăşesc interese similare.

Creşterea schimburilor comerciale cu partenerii europeni, impulsionarea investiţiilor

străine directe şi stimularea antreprenoriatului şi a competitivităţii într-un mediu foarte
concurenţial au fost vizibile şi pentru România, asemeni fiecărui nou stat membru. Un alt
exemplu de beneficiu concret, cu impact asupra calităţii vieţii fiecărui cetăţean, decurge din
principiul liberei circulaţii (a bunurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor) în cadrul pieţei
unice.

Domeniul agricol este un alt sector major în care s-au resimţit consecinţele pozitive ale
aderării. Spre exemplu, creşterea investiţiilor străine a permis introducerea de noi tehnologii şi
practici moderne manageriale în domeniu.

Facilitarea participării la spaţiul multicultural european, prin schimburile culturale sau

prin accesul studenţilor la sistemele educative din celelalte state membre reprezintă, de
asemenea, o consecinţă benefică majoră a aderării la UE.

PROTOCOLUL PRIVIND POLITICA SOCIALĂ

Prin Protocolul privind politica socială adăugat la tratat, aptitudinele comunitare în

domeniul social sunt complexe. Obiectivele Protocolului sunt:

-promovarea ocupării forţei de muncă;

-ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă;

-o protecţie socială corespunzătoare;

-un dialog social;

-dezvoltarea resurselor umane care permit un nivel ridicat şi durabil de ocupare a forţei de
muncă;

integrarea persoanelor excluse de pe piaţa forţei de muncă.

PRINCIPIUL SUBSIDIARITĂŢII

Tratatul privind Uniunea Europeană a introdus ca regulă generală principiul

subsidiarităţii, care era aplicat politicii de mediu în Actul Unic European.

Acest principiu afirmă că în cazul în care Comunitatea nu are o competenţă exclusivă,

aceasta nu intervine decât dacă obiectivele pot fi realizate mai bine la nivel comunitar decât la
nivel naţional.

Articolul A prevede că Uniunea ia „decizii la nivelul cel mai apropiat posibil de

cetăţeni”.
 POST MAASTRICHT

Tratatul de la Maastricht reprezintă o etapă fundamentală în cadrul construcţiei

europene. Prin instituirea Uniunii Europene, prin crearea unei uniuni economice şi monetare
şi prin extinderea integrării europene la noi domenii, Comunitatea intră într-o dimensiune
politică.

Conştiente de evoluţia integrării europene, de creşterile viitoare şi de necesitatea

modificărilor instituţionale, statele membre au introdus în tratat o menţiune privind revizuirea.
În acest scop, articolul N prevede convocarea unei Conferinţe interguvernamentale în 1996.

Această conferinţă a condus la semnarea Tratatului de la Amsterdam în 1997.

TRECEREA LA EURO

Euro este moneda unică adoptată până în prezent de 19 din cele 28 state membre ale Uniunii
Europene, Lituania fiind ţara care s-a alăturat cel mai recent (din 1 ianuarie 2015) grupului zonei
euro. În afară de Danemarca şi Regatul Unit, care au recurs la „clauza de exceptare” de la
adoptarea monedei unice, celelalte 8 state din afara Eurosistemului, inclusiv România, s-au angajat să
adopte euro odată ce vor îndeplini criteriile de convergenţă stabilite prin Tratatul de la Maastricht.

Acţiunile pregătitoare participării la zona euro constau în îndeplinirea criteriilor de

convergenţă nominală (criteriile de la Maastricht): inflaţie şi dobânzi apropiate de cele ale ţărilor din
zona euro, stabilitate a cursului de schimb, deficit şi datorie publică scăzute

Avantajele adoptării Euro

•Scăderea dobânzilor la bănci, calculate în funcţie de rata stabilită de Banca Centrală Europeană

•Dispariţia riscului valutar

•Salariile vor fi plătite în euro

•Economie protejată în faţa atacurilor cursului valutar

Dezavantajele adoptării Euro

•Cresc preţurile - ca urmare a trecerii la euro, acestea vor fi ajustate crescător

•Creşte inflaţia

•Scad exporturile din cauza necompetitivităţii produselor româneşti şi a scăderii veniturilor

exportatorilor
 Studiu de caz privind aderarea României la Uniunea Europeană

România este un stat cu o rată de creştere economică constantă, cu unul dintre cele mai
înalte niveluri de sprijin pentru UE şi care doreşte ca opţiunea sa proeuropeană fermă să se traducă
inclusiv prin participarea deplină la politicile europene cele mai integrate.

Etapa extinderii din 2007 cu România şi Bulgaria, în cadrul celui de-al cincilea val al extinderii,
confirmă vitalitatea unei politici de succes a Uniunii şi face vizibilă ancorarea fermă şi ireversibilă a
României la un sistem de valori europene, ca rezultat al unui proiect coerent de consens naţional.

Aderarea a implicat un amplu demers de reformă şi modernizare administrativă, precum şi

încorporarea principiilor pe care se fundamentează construcţia europeană – democraţie, statul de
drept, respectul pentru drepturile omului.

Pentru România, un beneficiu major este acela al implicării directe în procesul de adoptare a
deciziei la nivel european, şansa de participare solidară în procesul de construcţie europeană.
Totodată, a însemnat posibilitatea promovării, în plan european, a intereselor naţionale şi iniţierea
de parteneriate cu statele membre care împărtăşesc interese similare.

Creşterea schimburilor comerciale cu partenerii europeni, impulsionarea investiţiilor străine

directe şi stimularea antreprenoriatului şi a competitivităţii într-un mediu foarte concurenţial au fost
vizibile şi pentru România, asemeni fiecărui nou stat membru. Un alt exemplu de beneficiu concret,
cu impact asupra calităţii vieţii fiecărui cetăţean, decurge din principiul liberei circulaţii (a bunurilor,
serviciilor, capitalului şi persoanelor) în cadrul pieţei unice.

Domeniul agricol este un alt sector major în care s-au resimţit consecinţele pozitive ale
aderării. Spre exemplu, creşterea investiţiilor străine a permis introducerea de noi tehnologii şi
practici moderne manageriale în domeniu.

Facilitarea participării la spaţiul multicultural european, prin schimburile culturale sau prin
accesul studenţilor la sistemele educative din celelalte state membre reprezintă, de asemenea, o
consecinţă benefică majoră a aderării la UE.

BIBLIOGRAFIE

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:xy0026&from=RO

Carte. Introducere în legislaţia Uniunii Europene, aut. Walter Cairns, edit.universal dalhi

Dreptul Uniunii Europene, ediţia 2, aut. Gilbert Gorning, Ioana Eleonora Rusu, edit.
C.H.Beck

https://berna.mae.ro/local-news/1411
http://www.referateok.ro/referate/2840_1269349237.pdf