RESURSELE FINANCIARE PUBLICE

Continutul resurselor financiare publice si alocarea acestora

Intr-o economie moderna, de regula, necesarul de resurse depaseste posibilitatile de

procurare a acestora. De asemenea, in timp ce resursele au un caracter limitat, cererea de
resurse inregistreaza o tendinta de crestere continua.
Resursele, ca elemente ale bogatiei unei natiuni, include in structura lor, alaturi de
resursele materiale, umane, informationale, valutare, si resursele financiare
Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor
economico-sociale intr-o anumita perioada de timp.

La nivel national, resursele financiare includ:

 resursele financiare ale autoritatilor si institutiilor publice;

 resursele financiare ale unitatilor publice si private;
 resursele financiare ale organizatiilor fara scop lucrativ;
 resursele financiare ale populatiei.

Intre resursele financiare ale societatii si resursele financiare publice exista un raport
ca de la intreg la parte, deoarece resursele financiare ale societatii au o sfera de cuprindere
mult mai larga.
Alaturi de resursele financiare publice, resursele financiare ale societatii include si
resursele financiare private.

Figura 1 – Structura resurselor financiare ale societatii

 Datorita caracterului limitat al resurselor financiare, o problema foarte importanta a
societatii o constituie alocarea resurselor necesare producerii tuturor categoriilor de
bunuri (publice, mixte si private).
Deciziile privind alocarea resurselor intre sectorul public si cel privat influenteaza
decisiv, atat productia de bunuri publice cat si raportul dintre acestea si bunurile private.
In teoria finantelor publice, se apreciaza ca alocarea resurselor este optima atunci cand
cerintele consumatorilor sunt satisfacute la un nivel maxim, prin intermediul sectorului privat
si a celui public.
La un moment dat, cetatenii unei tari pot manifesta, in functie de distributia averii si
veniturilor, anumite preferinte fata de procurarea bunurilor publice si a celor private, iar
comportamentul acestora este pus in evidenta de curbele de indiferenta. O curba de
indiferenta include, la un moment dat, punctele in care preferintele fata de sectorul public si
cel privat sunt egale, respectiv indiferente.
Curbele de indiferenta evidentiaza toate combinatiile unor cosuri de bunuri si servicii
produse atat de sectorul public, cat si de cel privat, fata de care o persoana este indiferenta.
Figura 2 – Curbele sociale de indiferenta