Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea Politehnica din Bucuresti Facultatea de Inginerie Electrica

Examinarea termografică cu radiaţii


infraroşii
VIDEOCAMERE CU INFRAROŞU

Dîmboi Ionuţ
Grupa 141SE

Ionut DIMBOI Grupa 141SE


Universitatea Politehnica din Bucuresti Facultatea de Inginerie Electrica

O cameră termografică (numită și o cameră cu infraroșu sau o cameră de imagistică


termică) este un dispozitiv care formează o imagine cu radiație infraroșie, similară unei
camere comune care formează o imagine utilizând lumină vizibilă. În locul intervalului de
400-700 de nanometri al camerei cu lumină vizibilă, camerele cu infraroșu funcționează în
lungimi de undă cu lungimea de undă de 14 000 nm (14 μm). Utilizarea lor se numește
termografie.
Istoric:
Infraroșul a fost descoperit în
1800 de către Sir William Herschel
ca o formă de radiație dincolo de
lumina roșie. Aceste "raze infraroșii"
(infra este prefixul latin pentru "mai
jos") au fost folosite în principal
pentru măsurarea termică.
Există patru legi
fundamentale ale radiației IR: legea
lui Kirchhoff privind radiația termică,
legea lui Stefan-Boltzmann, legea lui
Planck și legea deplasării Wien.
Dezvoltarea detectoarelor sa axat în principal pe utilizarea termometrelor și
bolometrelor până la primul război mondial. Un pas important în dezvoltarea detectorilor a
avut loc în 1829, când Leopoldo Nobili, folosind efectul Seebeck, a creat primul termocuplu
cunoscut, fabricând un termometru îmbunătățit. Initial, s-a dezvoltat un instrument mult
imbunatatit de catre Macedonio Melloni care a lucrat singur si a dezvoltat în 1833 un termopil
multi-element care putea detecta o persoană la 10 metri distanță.
Următorul pas important în îmbunătățirea detectoarelor a fost bolometrul, inventat în
1880 de Samuel Pierpont Langley. Langley și asistentul său Charles Greeley Abbot au
continuat să facă îmbunătățiri în acest instrument. Până în 1901, a avut capacitatea de a
detecta radiații de la o vacă de la 400 de metri distanță și a fost sensibil la diferențele de
temperatură de o sută de mii de grade Celsius.
Prima aplicație avansată a tehnologiei IR în
secțiunea civilă poate fi un dispozitiv pentru detectarea
prezenței aisbergurilor și a vaporilor cu ajutorul unei
oglinzi și termopile, patentată în 1913. Acest lucru a fost
în curând depășit de primul adevărat detector IR iceberg,
care nu a folosit termopile, brevetat în 1914 de către R.
Parker. Acest lucru a fost urmat de propunerea lui Barker
de a utiliza sistemul IR pentru detectarea incendiilor
forestiere în 1934. Tehnica nu a fost cu adevărat
industrializată până când nu a fost utilizată în analiza
uniformității încălzirii în benzi de oțel fierbinți în 1935.

Ionut DIMBOI Grupa 141SE


Universitatea Politehnica din Bucuresti Facultatea de Inginerie Electrica

Senzori inteligenți
Una dintre cele mai
importante domenii de dezvoltare
a sistemelor de securitate a fost
capacitatea de a evalua inteligent
un semnal, precum și avertizarea
pentru prezența unei amenințări.
Sub incurajarea Departamentului
Strategic de Apărare a Statelor
Unite, au început să apară "senzori
inteligenți". Acestea sunt senzori
care ar putea integra semnalul,
extragerea semnalului, prelucrarea
si intelegerea lui.
Există două tipuri principale de senzori inteligenți. Unul, similar cu ceea ce se numesc
"cipuri de viziune" atunci când este utilizat în domeniul vizibil, permite preprocesarea
folosind tehnici de sensibilizare inteligentă datorită evolutiei microcircuitelor integrate.
Cealaltă tehnologie este mai orientată spre o utilizare specifică și își îndeplinește scopul de
preprocesare prin design și structură.
Spre sfârșitul anilor 1990 utilizarea infraroșilor se îndrepta spre folosirea civilă. S-a
înregistrat o scădere drastică a costurilor pentru rețelele de răcire care, împreună cu creșterea
substanțială a evoluțiilor, conduc la o piață de utilizare pe două căi între civil și militar. Aceste
utilizări includ controlul mediului, analiza clădirii / artei, diagnosticarea funcțională medicală
și sistemele de ghidare și de evitare a coliziunilor.
Energia infrarosu este doar o
parte a spectrului electromagnetic, care
cuprinde radiații de la raze gama, raze
X, ultra violete, o regiune subțire de
lumină vizibilă, infraroșu, unde
terahertz, microunde și unde radio.
Toate acestea sunt legate și diferențiate
în lungimea undei lor. Toate obiectele
emit o anumită cantitate de radiații
corporale negre, în funcție de
temperaturile lor.
În general, cu cât este mai mare
o temperatură a unui obiect, cu atât radiația infraroșie este emisă mai mult ca radiația neagră a
corpului. O cameră specială poate detecta această radiație într-un mod similar cu modul în
care o cameră obișnuită detectează lumina vizibilă. Funcționează chiar și în întuneric total,
deoarece nivelul luminii ambientale nu contează. Acest lucru îl face util pentru operațiunile de
salvare în clădiri umplute cu fum și subterane.

Ionut DIMBOI Grupa 141SE


Universitatea Politehnica din Bucuresti Facultatea de Inginerie Electrica

O diferență majoră cu camerele optice este aceea că lentilele de focalizare nu pot fi


fabricate din sticlă, deoarece blocurile de sticlă au lămpi infraroșii cu undă lungă. Trebuie
folosite materiale speciale cum ar fi cristalele germanium sau safir. Lentilele germanium sunt,
de asemenea, destul de fragile, adesea având un strat dur de protecție împotriva contactului
accidental. Costul ridicat al acestor lentile speciale este unul din motivele pentru care
camerele termografice sunt mai costisitoare.

Imaginile camerelor cu infraroșu tind să fie monocrome, deoarece camerele foto


utilizează, în general, un senzor de imagine care nu distinge diferite lungimi de undă ale
radiației infraroșii. Senzorii de imagine color necesită o construcție complexă pentru a
diferenția lungimile de undă, iar culoarea are mai puțină semnificație în afara spectrului
normal vizibil, deoarece lungimile de undă diferite nu se intind uniform în sistemul de viziune
a culorii folosit de oameni.
Uneori aceste imagini monocromatice sunt afișate în pseudo-culoare, unde se folosesc
mai degrabă schimbări de culoare decât modificări ale intensității pentru a afișa modificări ale
semnalului. Această tehnică, numită reducere a densității, este utilă deoarece, deși oamenii au
o gamă dinamică mult mai mare în detectarea intensității decât cea globală, capacitatea de a
vedea diferențele de intensitate fină în zonele luminoase este destul de limitată.
Pentru utilizarea în
măsurarea temperaturii, cele mai
strălucitoare (cele mai calde) părți
ale imaginii sunt colorate în mod
obișnuit în culoarea albă,
temperaturile intermediare roșii și
galben, iar cele mai negre (mai
tare) părți negre. O scală ar trebui
să fie afișată lângă o imagine falsă
color pentru a raporta culorile la
temperaturi. Rezoluția lor este
considerabil mai mică decât cea a
camerelor optice, în mare parte
doar 160 x 120 sau 320 x 240
pixeli, deși camerele mai scumpe
pot obține o rezoluție de 1280 x
1024 pixeli.
Camerele termografice sunt mult mai scumpe decât omologii lor de spectru vizibil,
deși camerele termice cu consum redus de performanță pentru telefoanele inteligente au
devenit disponibile pentru sute de dolari în 2014. Modelele de ultimă generație sunt deseori
considerate ca fiind cu dublă utilizare și restricționate la export, mai ales dacă rezoluția este

Ionut DIMBOI Grupa 141SE


Universitatea Politehnica din Bucuresti Facultatea de Inginerie Electrica

de 640 x 480 sau mai mare, cu excepția cazului în care rata de reîmprospătare este de 9 Hz
sau mai mică. Exportul camerelor termice este reglementat de regulamentul internațional
privind traficul de arme.
În detectoarele fără răcire diferențele de temperatură la pixelii senzorului sunt minime;
o diferență de 1 ° C la scena induce doar o diferență de 0,03 ° C la senzor. Timpul de răspuns
al pixelilor este de asemenea destul de lent, în intervalul zeci de milisecunde.
Termografia găsește multe alte utilizări. De exemplu, pompierii o folosesc pentru a
vedea prin fum, pentru a găsi oameni și pentru a localiza punctele majore in incendii. Cu
ajutorul imaginilor termice, tehnicienii de întreținere a conductelor de alimentare localizează
îmbinările și piesele de supraîncălzire, pentru a elimina pericolele potențiale. În cazul în care
izolația termică devine defectă, tehnicienii din domeniul construcțiilor pot vedea scurgerile de
căldură pentru a îmbunătăți eficiența răcirii sau încălzirii cu aer condiționat.

Întrebuinţări industriale:
Cele mai multe defecțiuni ale echipamentelor - electrice, mecanice, procese sau
electronice - sunt semnalate de o creștere semnificativă a temperaturii de funcționare cu mult
înainte de apariția defecțiunii. Termografia cu infraroşu poate detecta modele de căldură în
spectrul de lungime a undelor în infraroșu care nu este vizibil cu ochiul liber. Aceste modele
de căldură pot ajuta la identificarea componentelor deteriorate înainte de a eșua.
Termografia cu infraroşu este știința detectării energiei infraroșii emise de un obiect,
convertirea acesteia la temperatura aparentă și afișarea rezultatului ca imagine în infraroșu. În
mod literar, termografia în infraroșu înseamnă "imagine de temperatură" (termografie)
"dincolo de roșu" (în infraroșu).
Cu o cameră cu infraroșu puteți captura imagini termice fără a lua contact direct cu
echipamentul. Aceasta înseamnă că puteți capta informații termice din echipamentul de
operare la o distanță sigură și aveți șanse mai mari de a observa anomalii de temperatură în
condiții normale de funcționare. Cele mai populare camere cu infraroșu (cunoscute și sub
denumirea de imagini termice) capturează imagini termice radiometrice care conțin
măsurători aparente ale temperaturii pentru fiecare pixel din imagine.

Ionut DIMBOI Grupa 141SE


Universitatea Politehnica din Bucuresti Facultatea de Inginerie Electrica

Cu această capacitate, puteți


identifica o anomalie și apoi trageți în
jos pentru a calcula temperaturile
aparente ale punctelor în cauză. Natura
de contact a termografiei în infraroșu o
face ideală pentru o gamă largă de
aplicații în care componentele se mișcă,
foarte calde, periculoase de contact,
greu accesibile, imposibil de oprit sau
pot fi contaminate sau deteriorate prin
contact. Aparatele cu infrarosu sunt, de
asemenea, foarte utile pentru detectarea
problemelor legate de energie sau de
umiditate într-un punct al clădirii.
Spre deosebire de imaginile termice precoce, care erau mari, foarte scumpe, greu de
utilizat, lent pentru a obține date și au oferit o rezoluție slabă a imaginii, tehnologia a evoluat
pentru a produce camere compacte ergonomice, ușor și rapid de utilizat, imagini de înaltă
rezoluție. Cu o cameră și o lentilă cu infraroșu adecvate, puteți scana detalii la distanţe de
numai 25 de microni până la distanţe de câteva sute de metri înălțime. Viteza și confortul
camerelor cu infraroșu de astăzi vă permit să efectuați mai repede inspecțiile și să găsiți
probleme în zonele pe care altfel le-ați trecut cu vederea.

Bibliografie:
Informatii:
http://www.flir.eu/home/
https://en.wikipedia.org/wiki/Thermographic_camera
http://en-us.fluke.com/training/training-library/measurements/thermography/what-is-
infrared-thermography.html
Imagini:
https://i.pinimg.com/originals/f0/55/c7/f055c718608e765e2ccf68e36a6a618b.jpg
http://www.netzerotools.com/assets/images/flir/maritime/voyager/flir-voyager-iii-night-
vision-maritime-infrared-camera-app2.jpg
http://a1sparky.com.au/wp-content/uploads/2014/07/thermal-imaging-example.jpg
https://cdn.infratec.eu/en/thermography/applications/thermography-medicine-dog.jpg
http://www.flir.co.uk/uploadedImages/Instruments/Products/T1K/t1k-explodedLens.jpg
http://media.fluke.com/images/6005940-ti-what-is-thermogrphay-715x360.jpg
https://cdn.infratec.eu/en/thermography/applications/thermography-building-infratec-
industry.jpg

Ionut DIMBOI Grupa 141SE

S-ar putea să vă placă și