16. Metanefros- rinichiul definitiv.

Se formeaza din materialul metanefrogen nesegmentat care se

găseşte în regiunea lombosacrală (somitele 29-35). Dezvoltarea rinichiului se face din 2 surse: 1)
material nesegmentat metanefrogen din care se realizează componenta secretorie. 2)din
ramificaţia unui mugure uretral care apare din partea caudală a canalului Wolf şi formează partea
excretorie. În săpt 4, din partea dorso-medială şi caudală a ductului mezonefrotic porneşte un
mugure initial fara lumen,apoi devine canaliculat, care creste si ajunge in vecinatatea
materialului metanefrotic nesegmentat,unde se termina printr-o dilatatie numita segment
ampular. Partea de canalicul cuprins intre origine şi partea dilatată prezintă primordiul ureteral.
Partea dilatata care aoare in vecinatatea mugurelui nefrogen pana la bifurcaţia lui,reprezintă
primordiul bazinetal sau bazinetul primar. Ulterior această parte dilatată se bifurcă în 2 ramuri.
Aceste ramuri pătrund în blastemul metanefrogen şi acoperă fiecare ramură de bifurcaţie. Aceste
2 ramuri formează primordiul calicelui. La sfarşitul săpt 4-5 odată cu evoluţia cloacei şi septarea
ei, mugurele ureteral cu ductul mezonefrotic Wolf vor avea deschidere separată în sinusul
urogenital,ulterior canalul mezonefrotic fiind inclus în peretele vezicii urinare. Din mugurele
ureteral se formează: ureterul,bazinetul,calice mari,mici, tubi colectori. Fiecare ramură de
bifurcaţie a mugurelui se termină printr-o dilataţie de tip ampular. Ramificaţia ajunge până la
tubi de ordinul 15, pătrunzând în blastemul metanefrotic. Din primele 3 diviziuni se formează:
pelvisul renal, calicele mari. Din următoarele 2 se formează calicele mici. Ramificaţiile
periferice care se termină prin dilataţii ampulare fosrmează tubii drepţi şi tubii colectori. Aceşti
tubi intră în conexiune cu nefronii aflaţi în formare. Aceste ramificaţii ce duc la formarea tubilor
colectori sunt cele ce intră în ramificaţiile de ordin 11-12. Blastemul metanefrogen când ajunge
în contact cu tubii colectori suferă proces de transformare. Dacă iniţial erau ca nişte aglomerări
celulare,ulterior se transformă în vezicule. Aceste vezicule vor căpăta un aspect tubular cu un
capăt liber ce va constitui capsula Bowman. Acest capăt vine în contact cu ţesutul mezenchimal.
Prezenţa viitoarei capsule are efect inductiv pentru mezenchimul adiacent pe care îl transformă
într-un sistem de vase ce vor forma glomerulii vasculari. Capătul opus se alungeşte şi formează
tubii contorţi proximali, ansa Henle, tubii contorţi distali care se vor deschide în tubii colectori.
Componentele secretorii nou formate se deschid în porţiunile ampulare ale ramificaţiilor
dihotomice. Veziculele renale care apar din materialul metanefrogen sunt cele care constituie
componenta secretorie, deci nefronii. Numarul de nefroni care apar pentru fiecare rinichi in parte
este de aprox 3 mln nefroni. O parte din aceşti nefroni dispar. E vorba de o regresie,o degradare
in timpul formarii calicelui. Ei dispar prin proces de absorbtie sau resorbtie a unor tubi de ordinul
2,3,4. Şi rămân permanenti si functionali aproximativ un mln nefroni pt fiecare rinichi.