UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

POLUAREA
Disciplina : Elemente de urbanism

Titular disciplina :

Prof. univ.dr. Constantin GHIGA

Studentii:

Bold Ana- Iuliana

Busuioc Andreea – Sorina

BUCURESTI

2018
 UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

POLUAREA FONICĂ
Disciplina : Elemente de urbanism

Titular disciplina :

Prof. univ.dr. Constantin GHIGA

Studentii:

Bold Ana- Iuliana

Busuioc Andreea – Sorina

BUCURESTI

2018
 Cuprins

CAPITOLUL I

1. Ce este poluarea fonica ?

2. Efectele poluării fonice

CAPITOLUL II

1. Managementul poluării sonore

1.1 Principiile managementului public privind zgomotul
1.2 Aplicarea managementului eficient al zgomotului
2. Legislație în domeniul poluării fonice

CAPITOLUL III

1. Surse de poluare acustică

1.1 Zgomotul produs de mijloacele de transport rutier
1.2 Zgomotul provenit de la mijloacele de transport feroviar și tramvaie
1.3 Zgomotul provenit de la traficul aerian
1.4 Zgomotul provenit din activități urbane
1.5 Zgomotul provenit din industrie
2. Masuri si metode de prevenire si reducere a poluarii sonoree si vibratiilor
 CAPITOLUL I

1.CE ESTE POLUAREA FONICĂ?

Poluarea acustică, denumită și poluare fonică sau poluare sonoră, este o componentă a poluării
mediului, produsă de zgomote.
Zgomotul este definit ca un complex de sunete fără un caracter periodic, cu insurgență dezagreabilă
aleatoare, care afectează starea psihologică și biologică a oamenilor și a altor organisme din natură.
Caracteristicile fizice sau obiective ale zgomotului privesc tăria sau intensitatea sonoră, durata și
frecvența. Intensitatea este caracterul cel mai important care depinde de trăsăturile sursei, de distanță
și posibilitățile de transmitere sau multiplicare. Ea se măsoară în decibeli sau foni.
Poluarea fonica reprezinta expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete ale caror intensitati sunt
stresante sau care afecteaza sistemul auditiv. Desi sunetele puternice sau inspaimantatoare fac parte
din natura, in ultimele doua secole zonele urbane si industriale au devenit extrem de zgomotoase.

Sunetul este un fenomen fizic care stimuleaza simtul auzului. Sunetul s-a integrat in viata noastra
cotidiana incat rareori suntem constienti de toate functiile sale. El ne ofera momente de distractie cand
ascultam o simfonie sau cantecul pasarilor. Ne permite sa comunicam cu familia si prietenii nostrii prin
intermediul vorbirii. Tot sunetul ne avertizeaza de apropierea unui automobil, ne atrage atentia atuci cand
suna telefonul sau bate cineva la usa, sau cand suna sirena unui vapor. Zgomotul, un sunet nedorit,
consista intr-un amestec de multe frecvente diferite intr-un anumit interval; este astfel comparabil cu
lumina alba, care consta intr-un amestec de lumini de culori diferite. Zgomote diferite sunt distinse prin
diferite distributii ale energiei in mai multe intervale de frecventa.

Sunetele s-au definit ca orice variatie de presiune care poate fi auzita de urechea umana.Aceasta
inseamna un domeniu de frecvente 20Hz ÷20 kHz, pentru o persoana tanara si sanatoasa.
Folosind NIVELUL DE PRESIUNE SONORA, domeniul sunetelor auzibile se intinde intre
PRAGUL DE AUDIBILITATE(0dB) pana la PRAGUL DE DURERE (130 dB).

Frecvența:

Reprezinta numarul de cicluri de vibratii produse intr-o secunda.

Intensitatea :

Se intelege senzatia pe o produce asupra organului nostru auditiv amplitudinea unei vibratii sonore,
altfel spus, volumul vibratiei . Cu cat amplitudinea vibratiilor este mai mare, cu atat creste si
intensitatea sunetului rezultat, si invers. Aceasta se masoara prin unitatile denumite in fizica foni sau
decibeli ( 1 fon= 1 decibel ).

Amplitudinea unei vibratii depinde de :

 - Cantitatea de energie ce se imprima miscarii vibratorii si se transmite mediului ambiant;
- Distanta la care se afla corpul vibrator fata de aparatul auditiv receptor;
- Calitatea mediului in care se propaga ( aer liber, sala inchisa, prezenta unor obstacole
absorbante etc ).

INTENSITATEA (dB) EXEMPLIFICARE

140 - Pragul dureros
130 - Avion cu reactie in timoul decolarii
120 - Motorul pornit al avionului cu reactie
110 - Concert rock
100 - Ciocan pneumatic
90 - Zgomot de strada
80 - Zgomotul trenului
70 - Aspirator
50-60 - Zgomot intr-un birou aglomerat
40 - Conversatie
20 - Biblioteca
10 - Sunetele naturii
0 - Prag auditiv

Durata :

Reprezinta caracteristica sunetului de a fi mai lung sau mai scurt in timp. Acesta se calculeaza din
momentul impactului pana la disparitia ultimei vibratii sonore percepute.

Timbrul :

Se refera la una dintre calitatile de baza ale sunetului muzical, anume complexul de insusiri care
permit diferentierea unor surse sonore mai mult sau mai putin asemanatoare, precum vocile omenesti
sau instrumentele muzicale. Timbrul este considerat ca fiind de o indemnatate la fel de mare pentru
personalitatea sunetului, cu acelea ale inaltimii, desfasurarii in timp ( duratei ) si a intensitatii sonore.
Timbrul muzical defineste stiluri pe care le poti atinge si in ce categorie de cantez te incadrezi, Cel
mai adesea, timbrul este delimitat dupa sursa sonora, in timbru vocal si timbru instrumental.

Timbrul se justifica acustic printr-un numar de parametri, unii dintre cei cu un grad mai mare de
subtilitate nefiind inca echivalati prn modele stiintifice. Insa cei mai importanti dintre ei , sesizati
inca din momentul inventarii primelor instrumente de suflat( dar studiati in mod empiric in lumea
antica ) , sunt spectrul sonor si atacul.

2. Efectele poluarii fonice asupra mediului

Poluarea fonica reprezinta o forma de poluare neglijata pana in prezent, forma care are insa, un
impact semnificativ asupra societatii umane, afectand starea de sanatate a populatiei.
Efectele specifice patologice ale zgomotului sunt
traumatismele auditive, care apar ca urmare a actiunii
indelungate a zgomotului, care depaseste limita superioara
normala de percepere a organului auditiv. In cadrul
traumelor acustice, datorita unei expuneri indelungate la
zgomot, structurile cele mai afectate sunt celulele ciliate,
mai ales cele din grupul extern.

Zgomotul nu are numai o actiune patologica specifica

asupra organului auditiv, provocand pierderile temporare
sau permanente ale acuitatii auditive, dar poate sa exercite
un anumit efect toxic asupra organismului. Astfel,
zgomotul provoaca modificari in echilibrul fiziologic al organismului; simptomul general este o
senzatie de oboseala, de slabiciune. Tulburarile pot duce la ameteli, cefalee, migrene permanente,
pierderea poftei de mancare, anemie. Zgomotul produce tulburari neurovegetative cum ar fi
accelerarea ritmului cardiac, a ritmului respirator, modificari ale presiunii sanguine, slabirea atentiei,
leziuni ale timpanului, diminuarea reflexelor.

Traficul stradal genereaza zgomot cu o anumita intensitate produsa de camioane, autobuze, de sutele
de autoturisme, trenuri, avioane. Astazi se cauta solutii pentru a evita producerea si transmiterea
zgomotelor. Masinile sau motoarele ce vor fi construite este de dorit sa produca un zgomot minim.
Blocurile care se vor construi trebuie sa posede un strat fonoabsorbant antiimpact. Ideal ar fi
introducerea unor perdele izolante de arbori in jurul surselor industriale de zgomot si in jurul
cartierelor de locuit. Acasa sau la birou, izolarea peretilor si instalarea geamurilor duble pot diminua
sunetul traficului, a vecinilor si a altor surse zgomot exterioare. Peretii pusi de-a lungul autostrazilor
pot proteja persoanele care locuiesc in apropiere de acestea de sunetul traficului, insa, din pacate, la
noi in tara-unde nu avem nici autostrazi, dar sa mai vorbim de perdele fonice- acest lucru pare a fi
destul de departe.

Asupra oamenilor

Potrivit unui studiu publicat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), poluarea acustica produsa
de trafic ( autovehicule , trenuri si avioane) sta la originea unor boli, disfunctiuni si morti premature,
Zgomotul produc de mijloacele de transport poate provoca diverse tulburari, de la insomnie la
infarct, probleme de invatare si acufene (tiuituti in ureche). Potrivit studiului, zgomotul provocat de
traficul rutier este „al doilea factor de mediu favorizant al imbolnavirilor” dupa poluarea atmosferica.

Alte efecte negative ale zgomotului asupra omului constau in spasme stomacale, tresarirea si
retinerea respiratiei, tensionarea musculaturii, dilatarea pupilelor sau chiar moartea, daca aceasta
poluare acustica depaseste pragul de 180 dbA.

In anul 2015, se estima ca aproximatic 10000 de persoane mor anual in intreaga lume, din cauza
afectiunilor asociate poluarii sonore din marile orase.

Asupra animalelor
Pe 24 septembrie 2002, nave ale NATO au efectuat un exercitiu intre insulele Canare si stramtoarea
Gibraltar. In aceeasi zi , 14 balene cu cioc au esuat pe plajele vecine. La autopsierea acestora s-au
constatat leziuni la nivelul urechii interne. Principalii vinovati au fost sonarele militare de joasa
frecventa, utilizate pentru detectarea submarinelor. Din anii 1990, mai multe esuari , in majoritate ale
balenelor cu cioc, au fost corelate cu exercitii navale in cursul carora au utilizat sonare de mare
putere. Concluzia a fost clara: sunetele foarte puternice pot provoca moartea marilor cetacee.

S-a constatat ca vrabiile isi ajusteaza cantecele cand traiesc in mediul urban, folosind note mai inalte
fata de cele din mediul rural , pentru ca altfel cantecul lor s-ar pierde in zgomotul de joasa frecventa
a vietii urbane. Ele isi modifica repertoriul de-a lungul vietii, pentru a putea sa faca fata zgomotului
produs de oameni .
 Capitolul II
1. Managementul poluarii sonore
1.1 Principiile managementului public privind zgomotul

Aceste principii au fost prezentate de organizaţiile internaţionale de mediu şi sănătate; cu recomandarea ca ele
să fie implementate.

a) Principiul ,,precauţiei” specifică faptul că zgomotul trebuie redus la cel mai scăzut nivel posibil într-o
situaţie particulară. Acolo unde există o posibilitate rezonabilă, ca sănătatea publică să fie afectată, trebuie
întreprinse acţiuni pentru a proteja sănătatea publică fără a aştepta o dovadă ştiinţifică completă;

b) Principiul ,,poluatorul plăteşte”, specifică faptul că acei responsabili pentru zgomot trebuie să plătească
costurile complete asociate cu poluarea sonoră, incluzând monitorizarea, managementul, reducerea nivelurilor
şi supravegherea;

c) Principiul ,,prevenirii” specifică faptul că trebuie întreprinse acţiuni pentru a reduce zgomotul la sursă şi că
de asemenea planificarea amenajării teritoriului trebuie îndrumată de o evaluare de impact a mediului asupra
sănătăţii.

1.2 Aplicarea managementului eficient al zgomotului

Există multe modele posibile, cu diferite stadii în procesul de dezvoltare şi implementare a unor politici
eficiente de management al zgomotului şi pot fi adoptate unele măsuri pentru a îmbunătăţi calitatea şi
eficienţa managementului de zgomot:

a) măsuri pentru a perfecţiona cadrul legal: controlul şi monitorizarea emisiilor de zgomot, evaluarea
opţiunilor de control, controlul transmisiilor de zgomot, conducerea hărţilor şi zonărilor de zgomot, modelarea
expunerii la zgomot, controlul emisiilor de zgomot, aplicarea reglementărilor.

b) măsuri tehnice: reducerea emisiilor prin modificarea serviciului, dezvoltarea de noi tehnologii la motoare,
reducerea transmisiilor de zgomot.

c) educarea şi informarea populaţiei: creşterea conştientizării publicului privind impactul zgomotului asupra
sănătăţii, monitorizarea şi modelarea eliberărilor de sunet, sporirea numărului de experţi care să se ocupe de
zgomot, iniţierea de activităţi de cercetare şi dezvoltare legate de impactul zgomotului asupra populaţiei şi al
mediului înconjurător .

2. Legislație în domeniul poluării fonice

În multe ţări membre UE există norme de calitate sonoră a mediului, ca de pildă: Directiva
2002/49/EC privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental, HG nr. 321/2005 privind
evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental (MO nr. 358/ 27 aprilie 2005), OM nr. 1258/2005
pentru stabilirea unităţilor responsabile cu elaborarea hărţilor de zgomot pentru căile ferate,
drumurile şi aeroporturile aflate în administrarea lor, a hărţilor strategice de zgomot şi a planurilor de
acţiune aferente acestora.

Prin aceste măsuri se remarcă necesitatea determinării expunerii populaţiei la zgomotul cauzat
de cele patru surse de zgomot (trafic rutier, feroviar, aeroportuar şi zone industriale) prin realizarea
hărţilor strategice de zgomot.

În România, în cadrul Agenţiei Naţionale Pentru Protecţia Mediului funcţionează

Compartimentul Laborator Zgomot şi Vibraţii, care are responsabilităţi privind elaborarea strategiei
naţionale, stabilirea metodelor pentru asigurarea acurateţei măsurătorilor şi pentru verificarea
menţinerii acestora în acord cu standardele europene şi internaţionale, efectuarea de studii
comparative la nivel naţional şi internaţional, efectuarea, la solicitarea autorităţilor, a testelor în caz
de litigiu, participarea la programele de intercalibrare la nivel internaţional, participarea la elaborarea
standardelor tehnice pentru efectuarea măsuratorilor, asigurarea calităţii măsurătorilor efectuate etc.

În ţara noastră, zgomotul ambiental este definit prin HG 321/2005, modificat şi completat de
HG 674/2007, anexa 1, art. 20, ca fiind "ansamblul sunetelor nedorite, inclusiv dăunătoare, rezultate
din activităţile umane, inclusiv cele provocate de mijloacele de transport, traficul rutier, feroviar şi
cele provenite din amplasamentele unde se desfăşoară activităţi industriale..." şi reprezintă un
factor de monitorizare privind calitatea mediului.

În prezent în România, la fel ca şi în celelalte ţări din UE, se află în desfăşurare procesul de
realizare a hărţilor de zgomot pentru principalele aglomerări urbane, drumuri şi căi ferate principale,
aeroporturi mari şi porturi (obiectivele pentru care se realizează hărţile de zgomot în prima etapă,
sunt menţionate în Anexa 8 din HG 674/2007). Aceste hărţi odată realizate, vor fi utilizate pentru
elaborarea unor planuri de acţiune în vederea diminuării nivelului de zgomot acolo unde aceasta
depăşeşte valorile limită specificate în legislaţie. Deasemenea aceste hărţi vor fi puse la dispoziţia
publicului, prin mijloace mass-media, internet, etc. în conformitate cu principiul informării şi
participării publicului la luarea deciziilor, principiu statuat prin OUG 195/2005 privind protecţia
mediului.

Prin integrarea României în UE, autorităţile din sistemul de protecţie a mediului se află într-un
proces complex de colaborare în scopul armonizării legislaţiei româneşti cu cea europeană şi
adoptării unor standarde şi norme europene.

Legislatia din România care reglementează poluarea sonoră este următoarea:

 Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului;
 H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental;
 Ordinul nr. 536/97 al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor de igienă şi a
recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei;
 Ordinul nr. 678/1344/915/1397/2006 pentru aprobarea Ghidului privind metodele interimare
de calcul al indicatorilor de zgomot pentru zgomotul produs de activităţile din zonele
industriale, de traficul rutier, feroviar şi aerian din vecinătatea aeroporturilor;
 H.G. nr. 674/2007 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi
gestionarea zgomotului ambiental;
 STAS 10009 – 88 Acustica urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot;
 STAS 6161/3 – 89 Determinarea nivelului de zgomot in localităţile urbane. Metodă de
determinare;
 STAS 6156 – 86 Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-culturale.
Limite admisibile şi parametrii de izolare acustică;
 SR ISO 1996/1,2,3:1995 Acustică. Caracterizarea şi măsurarea zgomotului din mediul
inconjurător;
 SR ISO 9613/2:2006 Acustică. Atenuarea sunetului propagat în aer liber. Metodă generală
de calcul;
 SR ISO 8297 – 1999 Acustică. Determinarea nivelurilor de putere acustică ale instalaţiilor
cu multe surse pentru evaluarea nivelurilor de presiune acustică din mediul inconjurător.
Metoda tehnică;
 STAS 12025-1:81 Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor produse de traficul rutier
asupra clădirilor sau părţilor de clădiri. Metode de măsurare;
 SR 12025-2:94 Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor asupra clădirilor sau părţilor de
clădiri. Limite admisibile;
 STAS 10183/1,2,3,4-75 Acustica in transporturi. Supravegherea zgomotelor produse de
avioane pe aeroporturi si in vecinatatea acestora.
 CAPITOLUL III

1.Surse de poluare acustica

1.1 Zgomotul produs de mijloacele de transport rutier

-Zgomotul emis de vehiculele rutiere are un spectru de frecvenţă foarte larg, el fiind centrat între
500 Hz şi 1000 Hz. Nivelul puterii acustice a unui vehicul variază de o manieră complexă în funcţie
de parametrii de construcţie (concepţie, fabricaţie, întreţinere). În timp ce motoarele actuale sunt
tot mai performante pe plan energetic ,vehiculele cu gaz natural şi cele electrice sunt mult mai
silenţioase.

1.2. Zgomotul provenit de la mijloacele de transport feroviar și tramvaie

-În domeniul transportului feroviar poluarea sonoră provine din:

• activitatea propriu-zisă de transport feroviar (prin zgomotul produs de circulaţia vagoanelor şi a

locomotivelor şi de semnalizarea acustică);

• activitatea din depourile de locomotive;

• activitatea din staţiile de cale ferată. Trenul este o structură care emite o gama foarte variată de
zgomote şi vibraţii, ce au la bază fenomene de natură mecanică şi electromecanică.

Au fost identificate următoarele surse:

• zgomotul determinat de circulaţia vagoanelor, care apare ca rezultat al vibraţiilor şi al şocurilor

diferitelor părţi componente ale vagoanelor( nivelul zgomotului poate atinge 125- 130 dB(A)) cel
mai intens fiind cel provocat de lovirea roţilor de neuniformităţile liniei.Acest tip de zgomot se
propagă la distanţe mari de axa căii ferate.

• zgomotul locomotivelor - apare şi el în timpul deplasării trenurilor, nivelul acustic crescând cu 6-7
dB(A);

• zgomotul staţiilor de cale ferată, care este influenţat de volumul traficului, de gradul de dotare
tehnică şi de puterea mijloacelor de tracţiune aflate în funcţiune în staţiile de cale ferată şi în
triaje(zgomot înregistrat la distanţa de 100 m faţă de axa căii ferate este în medie de 65-75 dB(A),
putând atinge însă şi 90 dB în cele mai aglomerate zone ale staţiei).
• semnalele acustice din staţiile de cale ferată .Factorii care influențează zgomotul de la traficul
feroviar includ proiectarea, calitatea și mentenanța liniilor și a materialului rulant, ecranările de
zgomot și structurile feroviare.

1.3.Zgomotul provenit de la traficul aerian

- În ultimele decenii, datorită globalizării, a crescut interesul față de transportul aerian. În ultimii
ani, din punctul de vedere al protecției mediului, cerințele față de aeronave au fost înnăsprite și
datorită necesității reducerii poluării fonice. În ultimii 30 de ani emisia de zgomot a aeronavelor a
scazut cu cca. 10-15 dB.Pentru evitarea poluării fonice și protejarea populației se impune
schimbarea rutelor aeronavelor deasupra zonelor nepopulate.

1.4. Zgomotul provenit din activități urbane

-Pe lângă zgomotul generat de trafic, se adaugă și zgomotul din piețe, locuri de joacă ( țipetele
copiilor pot atinge și 80 dB), terenurile sportive, artificiile, discotecile și cluburile,terasele, terenurile
sportive și stadioanele ( zgomotul poate atinge 100 dB), animalele comunitare care tulbură liniștea,
în special noaptea, ateliere și service-uri auto.

1.5.Zgomotul provenit din industrie

-Nivelul zgomotului de pe platforma combinatului poate atinge 80 dB în cele mai multe zone, iar
noaptea poate ajunge până la 75 dB). Zgomotul provine de la oțelării, turnătorii, exhaustoare,
ventilatoarele industriale și instalațiile care eliberează aburul în atmosferă.

2. MĂSURI ŞI METODE DE PREVENIRE ŞI REDUCERE A POLUĂRII SONORE ŞI

VIBRAŢIILOR

Combaterea zgomotului este o problemă de sistem de muncă. În acest caz, prin sistem înţelegem
ansamblul format de sursa de zgomot, mediu (calea de propagare) a energiei acustice şi receptorul.
Sursa este acea parte a sistemului în care ia naştere energia acustică. În general, sursa trebuie
considerată ca un grup de generatoare de zgomot care pot să aibă diverse caracteristici fizice,
distribuite în spaţiu şi timp .

Combaterea zgomotului nu este un termen sinonim cu reducerea zgomotului, după cum reglarea
temperaturii nu înseamnă întotdeauna scăderea temperaturii. Este adevărat că multe probleme de
combatere a zgomotului se soluţionează favorabil prin realizarea unei reduceri a unei părţi a puterii
acustice sau a presiunii acustice. Există însă situaţii în care soluţia corectă constă în modificarea
spectrului de frecvenţă, fără a se reduce neapărat nivelul acustic total.

Măsurile de prevenire şi reducere a poluării sonore implică tratarea a trei aspecte:

• un aspect de natură socială, care constă în adoptarea celor mai eficiente măsuri în vederea
înlăturării efectului de noxă socială;

• un aspect tehnic care constă în realizarea unor maşini, agregate, instalaţii şi construcţii al căror
nivel de zgomot să nu depăşească limitele admise;

• un aspect medico-sanitar care constă în aplicarea unor măsuri menite să protejeze individul
împotriva efectelor nocive ale zgomotului, în vederea unui confort fizic şi psihic corespunzător

Tehnica de combatere a zgomotului se corelează cu definirea exactă a obiectivelor urmărite, corelat

cu aspectele menţionate anterior. Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi
materiale, noi tehnici în construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor
procedee, instalaţii, mijloace şi sisteme de trafic şi nu, în ultimul rând, un comportament civilizat al
oamenilor între ei.

Poluarea sonoră (fonică) poate fi redusă prin măsuri specifice genului de activitate generatoare de
zgomot.

1. Zgomotul produs de autovehicule se poate reduce prin:

- limitarea vitezei de circulaţie (se poate reduce cu cca 4 − 5 dB);

- interzicerea circulaţiei pe anumite trasee ori la anumite ore, mai ales a maşinilor grele.

2. Prevenirea ori reducerea zgomotului produs de avioane, care nu au caracter general, se realizează
prin:

- restricţii orare, în special interdicţia de zbor în timpul nopţii;

- stabilirea de itinerarii, altitudini de nivel şi de proceduri de zbor;

- respectarea regulilor de urbanism, care permit evitarea construirii în apropiere a aeroporturilor.

3. Prevenirea zgomotelor produse de transporturile feroviare o constituie acţiunea asupra sursei de

producere prin:

- stabilirea unor norme de construcţie stricte;

- măsuri de izolare a construcţiilor riverane traficului feroviar.

4. Prevenirea ori reducerea zgomotului datorat industriei, şantierelor, discotecilor ori restaurantelor,
activităţilor casnice etc se poate face prin:

- măsuri tehnice moderne, care vizează direct sursa generatoare de zgomot, în sensul reducerii
zgomotului la niveluri normale, acceptabile pentru organism, prin insonorizarea surselor de zgomot
cu ecrane şi carcase fonoabsorbante sau fonoizolante;

- utilizarea amortizoarelor, antifoanelor, materialelor izolante antifonice moderne (polistiren

expandat, polistiren elastificat, material spongios din poliuretan) ;
 - măsuri de construcţie a locuinţelor din materiale fonoizolante (BCA, poliflex etc.) cu spatele la
stradă, asociat cu proiectarea şi achiziţionarea unor aparate electronice casnice silenţioase (frigidere,
aspiratoare, maşini de spălat, mixere etc.);

- măsuri de atenuare prin utilizarea factorilor de mediu, dintre aceştia arborii având un rol important.
S-a demonstrat că în interiorul zonelor plantate cu arbori zgomotul scade cu circa 20%, iar perdelele
de protecţie constituite din arbuşti au capacitatea de a reduce zgomotul pe şosele cu 10-15 dB.

Dintre procedeele utilizate pentru reducerea zgomotelor se pot menţiona:

- utilizarea unor ecrane fonoizolante, interpuse între sursa de zgomot şi personalul

uman;

- protecţia individuală a aparatului auditiv cu antifoane;

- îmbunătăţirea caracteristicilor tehnice ale utilajelor ce poluează fonic foarte

intens;

- utilizarea carcaselor la maşini şi utilaje în timpul funcţionării;

- alegerea corectă a fundaţiei utilajelor, neomiţând criteriul reducerii zgomotelor;

- folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor elastice (resorturi metalice,

cauciuc, fibre de sticlă, pâslă, mase plastice, plută, azbest);

- schimbări în structura şi arhitectura halelor;

- utilizarea de materiale fonoizolante pentru pereţii camerelor;

- rotaţia personalului etc.

 BIBLIOGRAFIE

1. Valeria Dițoiu, Nina Holban: Modificări antropice ale mediului, Editura Orizonturi
universitare, Timișoara, 2005.

2. Engelking P. – Pollution

3. Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, Anexa VII – Mediul

4. POLUAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR- Anghelina STANCU, Livia

VASILESCU

5. PROIECT MULTILATERAL COMENIUS G.R.E.E.N POLUAREA COLEGIUL

NAȚIONAL „OCTAVIAN GOGA” Sibiu, România Martie, 2013 Go Re-Educate
Earth Now

6. EFECTELE POLUĂRII AERULUI DATORATE ACTIVITĂŢII DE TRANSPORT AUTO - Prof.dr.ing.

Mircea BEJAN Universitatea Tehnică din ClujNapoca, Prof.dr.ing. Tiberiu RUSU Universitatea
Tehnică din ClujNapoca