Prin structură de stat se înțelege modul în care puterea statală este organizată pe

teritoriul statului respectiv. Puterea statală este exercitată de autoritățile statului. Există 3 forme ale
structurii de stat:

1. Statul unitar
2. Statul federal
3. Asociațiile de state

Statul Unitar
 statul unitar, în care există o singură putere normativă competentă să stabilească reguli
aplicabile pe întregul teritoriu, o singură putere politică şi o singură ordine juridică
 Statul în care nu există decât un singur centru de putere politică, ce îşi impune voinţa pe
întreg teritoriul
 Presupune: o singură organizare politică şi juridică, fiindu-i este caracteristic un principiu
de unitate cu privire la teritoriu şi de unicitate cu privire la puterile statului
 Suveranitatea internă şi internaţională aparţine doar statului
 Există o singură ierarhie normativă: o singură constituţie, un singur sistem legislativ, o
organizare unitară a aplicării legii şi un singur rând de organe, corespunzând celor trei
funcţii ale statului
 Majoritatea statelor prezintă o astfel de structură – unitară (Franța, România, Spania, Polonia
etc). Statele cu o structură unitară se pot clasifica și în: 

1. State centralizate

– există un sistem centralizat al organelor statale, autoritățile centrale exercită puterea,

iar autoritățile locale sunt subordonate celor centrale, executând deciziile instituțiilor centrale.

 Statul în care nu există persoane publice teritoriale altele decât statul, ci doar unităţi
administrativ teritoriale, simple cadre de exerciţiu al puterii centrale (nu au o personalitate
juridică distinctă)

 Două tipuri de stat unitar centralizat:

 - centralizat şi concentrat (toate deciziile sunt luate direct de puterea centrală)

 - deconcentrat (tehnică autoritară, o modalitate de intruziune a puterii centrale la nivelul

colectivităţilor locale, o tehnică a centralizării)

2. State descentralizate
– autoritățile locale  pot avea competență decizională proprie, diferită de cea a autorităților
centrale. 

 Descentralizarea, spre deosebire de deconcentrare, nu are ca scop doar o decongestionare

a centrului de comandă şi prin acesta o mai bună coordonare a deciziei administrative, ci
este o formă de autoadministrare (presupune o veritabilă democraţie locală)

 Constă în transmiterea către comunităţile teritoriale a unor atribuţii administrative, dar de

această dată către organe alese de către aceste comunităţi locale şi care funcţionează
autonom, până la un anumit punct, în materie administrativă, faţă de autorităţile centrale

 Comunităţile locale au personalitate juridică proprie, administrând afacerile locale prin

organe alese pe baze politice

 Autonomia acestor colectivităţi locale este doar administrativă, neputând atinge gradul
autonomiei legislative sau, mai mult, constituţionale

 Aceste colectivităţi sunt organizate de stat, nu se autoorganizează şi că actele lor

autonome sunt întotdeauna subsecvente legii, bazându-şi validitatea şi deci obligativitatea
pe aceasta

 Descentralizarea funcţională - recunoaşterea autonomiei unor servicii publice

Statul Federal
 statul federal, coexistă mai multe centre de putere, statul fiind divizat la nivelul organizării
politice şi la nivelul ordinii juridice
 O federație (din limba latină fœdus) este un stat compus dintr-un număr de state (mai
mici) care au transferat o mare parte din suveranitatea lor unei entități supraordonate lor,
numită "guvern central" sau și "guvern federal".
 Într-o federație, statutul de autoguvernare al statelor componente este stabilit
prin constituția federală; el nu poate fi schimbat prin hotărârea unilaterală a guvernului
central.
 Statele membre nu au drept de secesiune unilaterală, iar domenii precum politica
externă țin strict de competențele federale.
 Federațiile pot fi și multietnice, sau pot acoperi și regiuni geografice foarte mari, deși nici
una dintre aceste caracteristici de mai dinainte nu sunt condiții absolut necesare.
Federațiile sunt constituite, de cele mai multe ori, pe acordul inițial al unui număr de
state suverane. Cele mai cunoscute federații din zilele noastre
sunt: Australia, Brazilia, Canada, Germania, India, Rusia și Statele Unite ale Americii.
 Forma de structură constituțională ce se întâlnește în cazul unei federații se numește
"federalism".

Presupun o comunitate a statelor nesuverane, care dispun de un stat central cu competente si

personalitate distincta fata de celelalte state membre. Statul federativ se caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi:
 Ordinea constitutionala comuna. Aceasta se regaseste in existenta unei singure constitutii
care are prioritate asupra tuturor celorlalte reglementari
 Functiile statului sunt impartite intre statul federal si statele membre. In consecinta, in cadrul
statului federal se intalnesc paralel organe ale puterii si ordinii de drept federale si organe ale
puterii si ordinii ale statelor membre;
 Statul federal e insarcinat cu rezolvarea problemelor comune, el reprezentand si statul in
relatiile internationale;
 Statele membre isi pastreaza o autonomie relativa. Ele au o legislatie proprie, organe si
institutii proprii de aplicare a acesteia fara a se substitui celor ale statului federal. Sub rezerva
respectarii constitutiei federale, fiecare stat are o ordine constitutionala proprie, consacrata
in constitutia sa.
Statul Regiona
Sistemul Politic Belgian
Politica Belgiei funcționează în cadrul unei monarhii constituționale parlamentare bazată pe principiul
democrației reprezentative. Șeful statului este Regele, din 1993 acesta este Albert al II-lea. Prim
ministrul este șeful guvernului, care deține puterea executivă într-un sistem pluri-partid. Puterea
legislativă federală aparține atât guvernului cât și celor două camere ale parlamentului: Senatul și Camera
Reprezentanților. Federația este formată din comunități culturale și politice, și regiuni teritoriale.
Constituția Belgiei este legea fundamentală a sistemului politic belgian. Constituția a fost adoptată la data
de 7 februarie 1831.

Puterea executivă

Regele
Regele Belgienilor (neerlandeză Koning der Belgen, franceză Roi des Belges, germană König der Belgier)
este șeful constituțional al statului. Monarhia este ereditară, titularul poziției fiind numit pe viață după
decesul predecesorului. Rolul și îndatoririle Regelui sunt înscrise în Constituție și în legile introduse de
aceasta.
Ca șef al statului, Regele are un rol ceremonial și simbolic. Principala atribuție politică este de a propune
formarea guvernului unui lider politic după desfășurarea unor alegeri sau ca urmare a demisiei guvernului.

Guvernul federal
Guvernul federal este format din miniștri și secretari de stat ce reprezintă partidele politice ce formează
coaliția de guvernământ. În mod formal miniștrii sunt numiți de Rege, iar numărul acestora este limitat la
15, numărul miniștrilor neerlandofoni și francofoni fiind egal conform Constituției[2]. Miniștrii nu sunt
membri ai parlamentului, dar aceștia trebuie să răspundă pentru acțiunile lor în fața Parlamentului.
Belgia fiind un stat federal, puterea executivă este distribuită între guvernul federal și guvernele regionale
și comunitare.