Teoria economiei ofertei.

Teoria economiei ofertei a apărut în anii' 80 ai secolului XX în cadrul curentului neoliberal

de gîndire economică. Promotorii ei sunt Arthur Laffer, George Gilder, Paul Craig ş.a.

Necesitatea apariţiei teoriei economiei ofertei se explică, în parte, prin eşecul politicilor de
stimulare a cererii efective printr-un flux în creştere de monedă. Adepţii noii orientări accentuează
rolul ofertei în dinamizarea producţiei, a productivităţii muncii, reducerii costurilor ş.a. Ei
revindică drept izvor teoretic legea debuşeelor a lui J.B.Say şi pun accentul pe rolul fundamental
al întreprinzătorului şi pe activitatea lui productivă.

Teoreticienii economiei ofertei s-au remarcat mai întîi în S.U.A., patria lor, apoi în tot
Orientul. Conceptele de bază ale teoriei ofertei au fost aplicate în practica politicii economice a
administraţiilor Regan şi Bush.

Bazele şi suportul teoretic al economiei ofertei sunt, în esenţă,

liberale şi se pot grupa astfel:

1. Piaţa şi nu statul este sistemul cel mai eficient pentru a orienta factorii de producţie către
activităţile care corespund alocării optimale;

2. întreprinzătorii au comportamente raţionale, ceea ce înseamnă că se comportă în permanenţă în

aşa fel încît să-şi maximizeze satisfacţia; preţurile relative le determină alegerile lor economice,
iar printr-un astfel de comportament optimul este atins;

3. Ratele marginale de impozitare sunt foarte ridicate; mai mult, ele modifică alegerile spontane
ale indivizilor, precum şi preferinţele lor între timp liber şi muncă. Această situaţie duce la
creşterea consumului curent în detrimentul economiilor şi investiţiilor;

4. Politicile de redistribuire a veniturilor au o eficacitate destul de limitată, după cum în dese cazuri
ele sunt contrare adevăratelor interese ale salariaţilor cei mai săraci.

Elementele teoriei economiei ofertei au contribuit la mişcarea de reducere a impozitelor,

prefigurînd o nouă politică economică care combină reducerea impozitelor cu limitarea
constrîngerilor şi reglementărilor asupra ofertei (producţiei).