Sunteți pe pagina 1din 5

MACARIE LUMINITA ELENA

INVATATOR
SCOALA NR 30 „GRIGORIE GHICA VOIEVOD”

CONSIDERATII ASUPRA CONTINUTULUI DISCIPLINELOR


DIN ARIA CURRICULARA <TEHNOLOGII> IN INVATAMANTUL PRIMAR /
RELATIA DINTRE MUNCA EXTERIOARA SI CEA INTERIOARA

Există ceva enigmatic în fierberea ce are loc în ultima vreme în mijlocul


tinerei generaţii. Această nelinişte a lumii acestora nu poate fi tranşată în explicaţia că ar fi
vorba doar de obişnuita încrâncenare a acesteia faţă de cei mai în vârstă pentru că opoziţia
se îndreaptă împotriva a ceea ce mulţi consideră a fi „latura tare a civilizaţiei noastre
contemporane” anume „vânătoarea după valori de producţie cât mai mari, standard de viaţă
ridicat”. Dar trebuie să facem în aşa fel ca şcolile să nu fie privite ca producători, unde
marfa creată constă într-un număr de şcolari educaţi anual care sunt prevăzuţi cu etichete
de preţ (certificate de absolvire).
„Educaţia Tehnologică se adresează tuturor, oricare ar fi orientarea pe care fiecare o
va lua în viaţă. Ea urmăreşte formarea generală şi nu are un conţinut formal unic şi
invariabil, ale cărui noţiuni să se integreze într-un cadru rigid, definit în prealabil. Educaţia
tehnologică urmăreşte înainte de orice un spirit nou, un umanism nou...Ea constă într-un
proces de gândire centrat pe tehnică şi dirijat spre înţelegerea marilor principii, care explică
descoperirile ştiinţei; urmăreşte să dezvolte curiozitatea intelectuală, înclinată spre
cercetarea personală; urmăreşte să provoace o atitudine, o reacţie faţă de mediul tehnic, să
stimuleze spiritul pozitiv şi critic, să alimenteze creativitatea.”
- Emil Planchard -
„Toată educaţia este, de fapt, autoeducaţie.....
şi ca profesori sau educatori noi suntem doar mediul copilului,
care de fapt se educă singur.
Noi trebuie să-i oferim un mediu favorabil
astfel încât copilul să poată să se educe prin noi,
din moment ce el oricum trebuie să se educe prin prisma propriului destin.”
Rudolf Steiner

Constatăm cu toţii că una se învaţă în şcoală şi alta cere societatea în momentul


intrării active a individului în ea. Instituţia şcolară acţionează oarecum paradoxal: ea
pregăteşte individul acum pentru o realitate care încă nu se ştie cum arată şi care apare mai
târziu.Nu toate achiziţiile preconizate prin învăţământ se vor actualiza vreodată. Multe
„învăţături” sunt moarte încă din faza încorporării lor, altele nu se potrivesc cu ceea ce vrea
sau poate persoana, altele se perimează „natural” între momentul receptării şi cel al
aplicării lor. Societatea reală, care se iveşte după scenarii adesea improbabile, nu va solicita
valorile achiziţionate. De aceea, şcoala trebuie să pregătească persoana pentru situaţii

1
MACARIE LUMINITA ELENA
INVATATOR
SCOALA NR 30 „GRIGORIE GHICA VOIEVOD”
polivalente, pentru situaţii multiple, astfel încât să se pună accent nu numai pe
specificitatea conţinuturilor valorice, ci şi pe capacităţi şi atitudini de raportare la valori.
Elevii nu trebuie să fie formaţi pentru valori statice,unice, ci pentru valori mobile,
polimorfe, deschise, purtătoare de viitor. să-i învăţăm pe copii să gândească singuri,
independent. Să-i învăţăm să înveţe!
Cerinţele societăţii româneşti în schimbare au determinat o nouă abordare a
disciplinei Abilităţi practice , studiate în învăţământul primar. În contextul reformei
învăţământului românesc, curriculum –ul acestei discipline urmăreşte dezvoltarea cu
precădere a manualităţii şi a depriderilor de natură aplicativă.
Este necesar de înţeles că „Abilităţi practice” ca disciplină de învăţământ, în noul
curriculum naţional, are un loc bine definit în formarea armonioasă a personalităţii. În
viziune interdisciplinară ca principiu şi modalitate de restructurare a conţinuturilor şcolare
(promovată de c.n.) acest obiect de învăţământ are menirea de a dezvolta latura practică a
personalităţii, de a-l apropia mai mult pe elev de muncă, de viaţa socială, de alegerea
potrivită a carierei.
 Lecţiile de „Abilităţi practice” contribuie la îmbogăţirea, aprofundarea şi
consolidarea cunoştinţelor însuşite la celelalte obiecte de învăţământ, constituie în acelaşi
timp un mijloc de aplicare în practică a unora din aceste cunoştinţe.
 Activităţile de „Abilităţi practice” au un accentuat rol formativ–educativ. Elevii
sunt solicitaţi la un efort intelectual susţinut în care sunt exersate spiritul de observaţie ca şi
celelalte capacităţi şi procese intelectuale (gândirea, memoria, imaginaţia, limbajul,
creativitatea şi altele).
 Prin exersare, în cadrul „Abilităţi practice” elevii îşi formează priceperi,
deprinderi, capacităţi şi aptitudini practice, adică învaţă ceea ce se cheamă „a şti să faci”.
Elevii îşi pot cultiva spiritul aplicativ, îşi pot forma un comportament practic. Îndemânarea
practică, o anumită abilitate în mişcările mâinilor prezintă însuşiri importante ale omului
zilelor noastre.
 Lecţia de „Abilităţi practice” poate contribui la :
 educarea dragostei şi a respectului faţă de muncă, a comportamentului disciplinat şi a
spiritului economic;
 capacităţii de apreciere corectă a muncii personale şi a celorlalţi, în spiritul cooperării, al
întrajutorării, promovând competiţia şi evaluarea corectă a rezultatelor;
 cultivarea spiritului gospodăresc şi al interesului pentru a obţine prin muncă mult şi bun, cu
cheltuieli cât mai puţine, condiţie a progresului material şi spiritual.
Disciplina Abilitare manuală cum, de altfel, ar trebui să se numească, urmăreşte
stimularea forţelor care dezvoltă o inteligenţă vie şi sănătoasă şi duce la maturizarea
personalităţii copilului/elevului.
Relaţia dintre domeniul capului şi al membrelor este spaţiul afectiv al
sentimentului. Aici se face posibilă pe de o parte, perceperea senzorială a materialelor şi a
2
MACARIE LUMINITA ELENA
INVATATOR
SCOALA NR 30 „GRIGORIE GHICA VOIEVOD”
proceselor, care creează o viaţă diferenţiată a simţirii, iar pe de alta, experienţa estetico-
artistică, ce transformă acele sentimente în baza judecăţii sănătoase.
Activităţile manuale trebuie integrate în întregul curriculum şi nu separate de
conţinuturile şi scopurile diferitelor discipline de învăţământ. Astfel, fiecare activitate
manuală trebuie trăită în context şi legată de componentele de viaţă.
În cadrul activităţilor de abilitare manuală, copiii/elevii îşi dezvoltă spiritul de
observaţie şi învaţă să reproducă ceea ce văd sau simt. Ei îşi dezvoltă o mai bună
coordonare şi îşi îmbunătăţesc motricitatea fină prin modelaj, îndoire, înşiruire, rupere,
legare etc.
În organizarea activităţilor didactice legate de dezvoltarea Abilitării manuale
trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte:
 dezvoltarea abilităţii de lucru cu diferite materiale şi cu instrumentele/uneltele adecvate;
 însuşirea unor tehnici de lucru (pliere, taiere, asamblare, lipire etc.);
 formarea priceperilor şi însuşirea cunoştinţelor pentru realizarea de lucrări gospodăreşti
şi de grădinărit;
 realizarea unor produse de utilitate practică;
 stimularea copiilor pentru folosirea simţurilor, pentru dobândirea siguranţei şi a
independenţei în acţiunile proprii;
 educarea comportamentului social prin lucrări colective şi de întrajutorare în lucru;
 dezvoltarea simţului artistic;
 educarea respectului pentru natură;
 cultivarea respectului pentru muncă;
 pregătirea pentru viaţa profesională.
În cadrul acestei activităţi în care se conturează şi dezvoltă trăsăturile de caracter şi
voinţă prin care micul şcolar şi pe mai departe tânărul în devenire trebuie să se urmărească
1. ÎNSUŞIREA MIŞCĂRILOR FUNDAMENTALE DE LUCRU CU SCOPUL
UTILIZĂRII DIVERSELOR MATERIALE ŞI INSTRUMENTE;
2. MANIPULAREA DIVERSELOR INSTRUMENTE ŞI MATERIALE DE LUCRU ÎN
VEDEREA CONFECŢIONĂRII UNOR PRODUSE SIMPLE ŞI UTILE;
3. ASUMAREA RESPONSABILITĂŢILOR PENTRU ACTIVITĂŢILE PRACTICE
REALIZATE ŞI PENTRU PROTEJAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.
Optimizarea procesului de învăţământ se bazează pe organizarea ştiinţifică a
activităţii cadrelor didactice şi a elevilor în scopul obţinerii unor rezultate maxime în
condiţii concrete date. Criteriile cele mai suportante de apreciere a caracterului optimal al
procesului de învăţământ (luând în considerare posibilităţile reale de apropiere de scopul
general – I.K. Babanschi) sunt:
 eficienţa;
 calitatea îndeplinirii obiectivelor instructiv-educative;
3
MACARIE LUMINITA ELENA
INVATATOR
SCOALA NR 30 „GRIGORIE GHICA VOIEVOD”
 consumul de timp şi de efort depus de elev şi de cadrul didactic pentru îndeplinirea
sarcinilor.
Eficienţa se poate aprecia prin prisma rezultatelor obţinute de elevi şi gradul de
educaţie şi dezvoltare la anumite nivele de şcolarizare.
Calitatea îndeplinirii obiectivelor instruirii educaţionale se poate aprecia prin
compararea rezultatelor la învăţătură cu cerinţele obiectivelor şi sarcinilor învăţământului,
după gradul de corespondenţă a acestor rezultate cu posibilităţile maxime ale elevilor într-o
anumită etapă de dezvoltare.
Caracterul optimal al consumului de timp şi efort depus de cadrele didactice şi elevi
se va aprecia prin compararea cu normele de igienă şcolară în vigoare. Acest criteriu
presupune aprecierea comparativă a rezultatelor posibile şi alegerea celei mai bune dintre
ele.
În ce priveşte criteriul eficienţei şi al calităţii procesului de învăţământ acesta se
poate exprima sub forma corespondenţei dintre nivelul de cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi şi de educaţie a elevilor cu cerinţele programelor şcolare pentru perioda
respectivă de şcolarizare. Fiecare elev trebuie să-şi însuşească un anumit volum de
cunoştinţe, priceperi, deprinderi la nivelul posibilităţilor sale maxime, dar nu mai jos
exprimat prin calificativul „suficient”, conform descriptorilor de performanţă.

Se consideră că un elev obţine rezultate satisfăcătoare la învăţătură dacă:


 reuşeşte să-şi însuşească, în timpul stabilit elementele eesenţiale ale programei
şcolare (cunoştinţe, priceperi, deprinderi)
 şi-a format tehnici de muncă intelectuală şi practică la un anumit nivel care să
permită lărgirea şi aprofundarea continuă a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor
dobândite;
 reuşeşte să aplice în practică cunoştinţele asimilate.

În ce priveşte criteriul timpului consumat de elevi şi cadrele didactice în procesul de


învăţământ, pentru prevenirea insuccesului şcolar sunt prevăzuţi ca indicatori reducerea
timpului folosit de elevi pentru studiu individual şi pentru efectuarea temelor pentru acasă
şi pentru vacanţă.
Toţi aceşti parametrii pot şi trebuie să fie urmăriţi şi realizaţi în cadrul activităţilor
realizate în aria curriculară „Tehnologii”, neuitând nicio clipă că micii şcolari lucrează cu
sufletul, se regăsesc în acest mod de comunicare , sunt înţeleşi, apreciaţi, recunoscuţi,
indiferent de statutul lor in ierarhiile în care se află la celelalte discipline.
În această viziune de optimizare a demersului didactic trebuie să simţim şi să
organizăm această activitate ca pe o adevărată pârghie pe care putem să ne sprijinim multe
activităţi , aici realizând coordonatele lucrului eficient cu elevii , dezideratul tuturor, să-i

4
MACARIE LUMINITA ELENA
INVATATOR
SCOALA NR 30 „GRIGORIE GHICA VOIEVOD”
călăuzim pe elevi în aşa fel încât să fie capabili să ştie ce ştiu să facă bine şi să fie
conştienţi de ceea ce trebuie să clădească pentru a face totul cât pot ei mai bine.
Şi să nu uităm, după gândire şi simţire, VOINŢA este cea prin care ne materializăm
gândurile şi simţirile , iar aceasta se dezvoltă prin folosirea mâinii, fascinată de produsele
tehnicii, găsind în acelaşi timp timp răspuns activ la multitudinea problematicilor actuale.

„Unde este acea carte în care educatorul să citească ce este aceea educaţie?
Copiii înşişi sunt această carte!
Nu ar trebui să învăţăm să predăm din nici o altă carte,
decât din aceea care stă deschisă în faţa noastră,
care consistă din copiii înşişi.
Dar pentru a putea citi din această carte, avem nevoie de un deosebit interes pentru
individualitatea fiecărui copil
şi nimic nu trebuie să ne distragă de la această căutare.
Aici, este posibil ca educatorul să întâmpine dificultăţi, dar acestea trebuie să fie conştient
depăşite.....”
Rudolf Steiner