Econometrie

Suport de Curs-Învățamântul la distanță

Prof. univ. dr. Zaharia Marian

Asist. Univ. drd. Oprea Cristina

1
 Unitatea de învăţare 8
TESTAREA IPOTEZELOR PRIVIND DISPERSIILE POPULAŢIILOR

Cuprins

Obiectivele Unităţii de Învăţare 8 ........................................................................................... 116

8.1 Compararea dispersiei eşantionului cu dispersia colectivităţii generale ........................... 116
8.2 Compararea dispersiei a două colectivităţi ........................................................................ 119
Lucrare de verificare 8A ......................................................................................................... 123
Test de autoevaluare 8B .......................................................................................................... 123
Rezumat ................................................................................................................................... 125
Bibliografie.............................................................................................................................. 126

Obiectivele Unităţii de Învăţare 8

După studiul acestei unităţi de învăţare cursanţii vor avea cunoştinţe despre:
• testarea ipotezei statistice privind compararea dispersiei eşantionului cu dispersia
colectivităţii generale;
• testarea ipotezei statistice privind compararea dispersiei a două colectivităţi;

8.1 Compararea dispersiei eşantionului cu dispersia colectivităţii generale

Cei mai utilizaţi indicatori în procesul inferenţei statistice sunt: media, dispersia şi
proporţia. Un rol important în cadrul inferenţei o au şi testările ipotezelor statistice aplicate în
condiţiile comparării dispersiilor.
Repartiţia χ 2 este utilizată cu preponderenţă în testarea ipotezelor statistice permiţând
studierea mai detaliată, chiar şi sub aspect calitativ, a colectivităţilor statistice.
Statistica testului calculat este:

2
 (n − 1) s 2
χ c2 = (5.1)
σ2
În aceste condiţii, etapele de aplicare a testului χ 2 sunt următoarele:

1. Se prezintă ipoteza nulă: H 0 : σ 2 = σ i2

2. Se stabileşte ipoteza alternativă ( H 1 ) în funcţie de tipul testului, astfel:

2.1. - testul unilateral stânga: H 1 : σ 2 < σ i2

2.2. - testul bilateral: H 1 : σ 2 ≠ σ i2

2.3. - test unilateral dreapta: H 1 : σ 2 > σ i2

3. Se precizează tipul testului statistic utilizat în raport cu datele aplicaţiei şi ipoteza alternative
( H 1 ), iar apoi se începe schiţarea graficului.
4. În funcţie de nivelul de încredere ( 1 − α ) se determină limita de semnificaţie ( α ) cu ajutorul
căruia se stabileşte:
4.1. - testul unilateral stânga (figura 5.1):
► se determină χ 2 tabelar (Anexa 2) sub forma χ12−α , n −1 , iar valoarea se plasează pe

grafic.
► regiunea de respingere Rr : dacă χ 2 c < χ 21−α , n −1 , atunci H o se respinge şi este

adevărată ipoteza H 1 .

Rr

H 0 se respinge χ12−α ; n−1

Figura 5.1 Elementele teoretice ale testului χ 2 unilateral stânga

4.2. - testul bilateral (figura 5.2):
► se determină χ 2 tabelar (Anexa 2), adică valorile pentru χ 2 α şi χ α2 .
1− ; n −1 ;n −1
2 2

3
 ► regiunea de respingere Rr : dacă χ c2 < χ 2 α sau χ c2 > χ α2 , atunci H o se
1− , n −1 ,n −1
2 2

respinge şi este adevărată ipoteza H 1 .

Rr
Rr

H 0 se respinge H 0 se respinge

χ2α χ α2
1− ; n −1 ; n −1
2 2

Figura 5.2. Elementele teoretice ale testului χ 2 bilateral

4.3. - test unilateral dreapta (figura 5.3.):
► se determină χ 2 tabelar (Anexa 2), adică χ α2 , n−1 iar valoarea se plasează pe

grafic.
► regiunea de respingere Rr : dacă, χ c2 > χ α2 ,n −1 , atunci H o se respinge şi este

adevărată ipoteza H 1 .

Rr

χα2 ; n −1 H 0 se respinge

Figura 5.3 Elementele teoretice ale testului χ 2 unilateral dreapta

5. Se calculează valoarea statistică a testului determinat cu relaţia (5.1), iar valoarea obţinută se
plasează pe grafic.

4
6. Se compară valoarea lui χ c2 cu una din valorile χ12−α , n −1 , χ 2 α , χ α2 , χ α2 , n −1 conformă
1− , n −1 , n −1
2 2

tipului testului aplicat şi se stabileşte dacă rezultatul statistic al testului calculat χ c2 intră în

regiunea de respingere Rr , luându-se decizia adecvată situaţiei.

8.2 Compararea dispersiei a două colectivităţi

Compararea dispersiilor a două colectivităţi se poate realiza fie direct, fie utilizând
raportul acestora.
Aplicarea testului presupune următoarele:
• colectivităţile comparate să fie formate din variabile aleatoare: X 1 şi X 2 ;

• variabilele utilizate să fie repartizate normal: X 1 ~ N (m1 , σ 12 ) şi X 2 ~ N (m 2 , σ 22 );

• eşantioanele de volum n1 şi n 2 extrase din colectivităţile comparate să permită

stabilirea estimaţiilor dispersiilor S12 şi S 22 .

Stabilirea statisticii testului Fisher calculat:
S12 σ 22
Fc = ⋅ (5.2.)
S 22 σ 12

Observaţie: Dacă σ 12 = σ 22 , atunci statistica testului calculat devine:

S12
Fc = . (5.3.)
S 22

Testul F se aplică şi el în toate cele trei situaţii:

test unilateral stânga,

bilateral,

unilateral dreapta.
Pentru testarea ipotezelor se utilizează F teoretic sau tabelar, în funcţie de tipul testului
(unilateral stânga, dreapta sau bilateral), care poate avea una din formele:
- pentru testul unilateral stânga: F1−α ; n1 −1; n2 −1 ,

- pentru testul bilateral: F α şi Fα ,

1− ; n1 −1; n2 −1 ; n1 −1; n2 −1
2 2

5
 - pentru testul unilateral dreapta: Fα ; n1 −1; n2 −1 ,

în care:
α - limita de semnificaţie
n1 -1= g1 = gradele de libertate pentru variabila aleatoare Y1
n 2 -1= g 2 = gradele de libertate pentru variabila aleatoare Y2
Graficele testului în funcţie de tipul acestuia îmbracă formele:
• testul unilateral stânga (figura 5.4):
► F tabelar sau teoretic F1−α ; n1 −1; n2 −1 (Anexa 4) şi valoarea se plasează pe grafic.

► regiunea de respingere Rr : dacă Fc < F1−α ; n1 −1; n2 −1 , atunci H o se respinge şi este

adevărată ipoteza H 1 .

Rr

H 0 se respinge F1−α ; n1 −1; n2 −1

Figura 5.4 - Elementele teoretice ale testului F unilateral stânga

• testul bilateral (figura 5.5.):

► F tabelar sau teoretic F α şi Fα (Anexa 4) se plasează pe grafic.
1− ; n1 −1; n2 −1 ; n1 −1; n2 −1
2 2

► regiunea de respingere Rr : dacă Fc < F α sau Fc > Fα atunci H o se

1− ; n1 −1; n2 −1 ; n1 −1; n2 −1
2 2

respinge şi este adevărată ipoteza H 1 .

6
 Rr
Rr

H 0 se respinge H 0 se respinge

F α Fα
1− ; n1 −1; n2 −1 ; n1 −1; n2 −1
2 2

Figura 5.5. - Elementele teoretice ale testului F bilateral

• test unilateral dreapta (figura 5.6):

► F tabelar sau teoretic Fα ; n1 −1; n2 −1 (Anexa 4) şi valoarea se plasează pe grafic.

► regiunea de respingere Rr : dacă Fc > Fα ; n1 −1; n2 −1 , atunci H o se respinge şi este

adevărată ipoteza H 1 .

Rr

Fα ; n1 −1; n2 −1H 0 se respinge

Figura 5.6. - Elementele teoretice ale testului F unilateral dreapta

În practică cele mai utilizate teste sunt: bilateral şi unilateral dreapta.

Exemplul 8.1.
Departamentul de vânzări al unei firme comerciale dispune de următoarele date privind
cererea unui produs. 80, 59, 66, 83, 36, 58, 55, 64, 63, 66. Datele u fost selectate dintr-o
colectivitate normal distribuită. pentru o probabilitate de 95% să se testeze ipotezele:
H0: σ2=100, respectiv H1: σ2>100.

7
Rezolvare:
Primele două etape ce trebuiesc parcurse pentru testarea ipotezelor statistice prin
aplicarea testului χ2 au fost prezentate în enunțul problemei:
1. Ipoteza nulă: σ2=100
2. Ipoteza altenativă: H1: σ2>100
3. Datele inițiale ne conduc la concluzia că se aplică testul χ2 (se compară dispersiile).
4. Deoarece (1-α)=95% ⇒ α=0,05, iar n=10 trebuiesc determinate elementele:

χ2 teoretic:

Regiunea de respingere (Rr) este: , atunci H0 se respinge.

5. Valoarea statistică a testului (valoarea calculată):

Cunoaștem și trebuie să determinăm dispersia eșantionului s2.

Deoarece n=10 < 30 ⇒

Rr

χ c2 = 15,42 χ 02,05;9 = 16,92

H 0 se admite

6. Deoarece, χ c2 (15,42) < χ α2;n −1 (16,92) atunci H0 este adevărat, şi anume, gradul de împrăştiere

a valorilor eşantionului privind cererea pentru un anumit produs nu diferă semnificativ de

cel stabilit la ivelul colectivităţii generale, care este 100.
8
Lucrare de verificare 8A

1. Cum se testează ipoteza privind compararea dispersiei eşantionului cu dispersia

colectivităţii generale?
2. Cum se testează ipoteza privind compararea dispersiei a două colectivităţi?
3. Care este relaţia pentru calculul valorii statistice a testului privind compararea dispersiei
eşantionului cu dispersia colectivităţii generale?
4. Care este relaţia pentru calculul valorii statistice a testului privind compararea dispersiei a
două colectivităţi?
5. Care sunt paşii în construirea unui test statistic privind compararea dispersiei eşantionului
cu dispersia colectivităţii generale?

Test de autoevaluare 8B
1. Statistica testului calculat este:
n ⋅ s2
a. χ c2 =
σ2
(n − 1) s 2
b. χ c2 = ;
σ2
(n + 1) s 2
c. χ c2 = ;
σ2
(n − 1) s
d. χ c2 = .
σ2
2. Patronul unei pensiuni turistice rurale testează în 10 zile consumul zilnic de lapte (litri):
10, 8, 10, 9, 7, 11, 10, 12, 7, 10. Presupunând că selecţia se realizează dintr-o colectivitate
normal distribuită, pentru o probabilitate de 95% să se testeze ipotezele:
H 0 : σ 2 = 4 , respectiv H 1 : σ 2 > 4 .

Regiunea de respingere (Rr ) este:

a. χ c2 > χ α2 ;n ;

b. χ c2 > χ α2 ;n −1 ;

c. χ c2 > χ α2 ;
; n −1
2

9
 d. χ c2 > χ n2−1 .

3. Patronul unei pensiuni turistice rurale testează în 10 zile consumul zilnic de lapte (litri):
10, 8, 10, 9, 7, 11, 10, 12, 7, 10. Presupunând că selecţia se realizează dintr-o colectivitate
normal distribuită, pentru o probabilitate de 95% să se testeze ipotezele:
H 0 : σ 2 = 4 , respectiv H 1 : σ 2 > 4 .

Valoarea statistică a testului este:

a. 6,1;
b. 5,9;
c. 6,5;
d. 5,5.

4. Un analist doreşte studierea preferinţelor turiştilor în ceea ce priveşte tipul unităţilor de

cazare după gradul de confort (s-au format două categorii: una care include unităţile de 1
şi 2 stele şi alta care le include pe cel e de 3 şi 4, eventual 5 stele). Acest aspect a fost
analizat prin compararea împrăştierii cheltuielilor colectivităţii turiştilor ce preferă prima
categorie (cu unităţi de 1 şi 2 stele) cu împrăştierea cheltuielilor colectivităţii turiştilor ce
preferă a doua categorie (unităţi de 3, 4, 5 stele).
Studiul porneşte de la presupunerea că distribuţia cheltuielilor (UM) pe cele două
colectivităţi sunt aproximativ normale, iar din ele au fost extrase două eşantioane de
volum 46 şi 55 de persoane, abaterile standard stabilite (UM) fiind: σ 12 = 1,42 UM şi

σ 22 = 0,43 UM, în condiţiile în care probabilitatea rezultatelor este de 95%.

Unităţile de 1 şi 2 stele Unităţi de 3, 4, 5 stele
n 1 = 46 n 2 = 55
σ 12 = 1,42 UM σ 22 = 0,43 UM

Ipotezele statistice sunt:

σ 12 σ 12
a. H 0 : ≠ 1 şi H 1 : > 1;
σ 22 σ 22

10
 σ 12 σ 12
b. H 0 : = 1 şi H 1 : < 1;
σ 22 σ 22
σ 12 σ 12
c. H 0 : 2 = 1 şi H 1 : 2 ≠ 1 ;
σ2 σ2
σ 12 σ 12
d. H 0 : = 1 şi H 1 : > 1.
σ 22 σ 22
5. Un analist doreşte studierea preferinţelor turiştilor în ceea ce priveşte tipul unităţilor de
cazare după gradul de confort (s-au format două categorii: una care include unităţile de 1
şi 2 stele şi alta care le include pe cele de 3 şi 4, eventual 5 stele). Acest aspect a fost
analizat prin compararea împrăştierii cheltuielilor colectivităţii turiştilor ce preferă prima
categorie (cu unităţi de 1 şi 2 stele) cu împrăştierea cheltuielilor colectivităţii turiştilor ce
preferă a doua categorie (unităţi de 3, 4, 5 stele).
Studiul porneşte de la presupunerea că distribuţia cheltuielilor (UM) pe cele două
colectivităţi sunt aproximativ normale, iar din ele au fost extrase două eşantioane de
volum 46 şi 55 de persoane, abaterile standard stabilite (UM) fiind: σ 12 = 1,42 UM şi

σ 22 = 0,43 UM, în condiţiile în care probabilitatea rezultatelor este de 95%. Testul

statistic are valorea:
a. 9,9;
b. 11,9;
c. 10,9;
d. 10,5.

Rezumat

Pentru testarea dispersiilor, este utilizată cu preponderenţă repartiţia χ 2

Pentru testarea ipotezei privind dispersia populaţiei generale statistica testului este

2 (n − 1) s 2
χ =
c . Regiunile critice sunt determinate în funcţie de pragul de semnificaţie ales,
σ2
numărul gradelor de libertate (g=n-1) şi de enunţurile concrete ale ipotezelor H 0 (nulă) şi H 1
(alternativă).

11
Similar, pentru testarea ipotezei privind dispersiile a două populaţii, statistica testului este sau
S12 σ 22 2 2 S12
Fc = ⋅ . Dacă σ 1 = σ 2 , atunci statistica testului calculat devine Fc = ..
S 22 σ 12 S 22
Testările se efectuează parcurgând secvenţial etapele prezentate în unitatea de învăţare 5.

Bibliografie

Statistică,ediţia a treia-revizuită, Editura Economică,

Jaba E.
Bucureşti, 2002
Mitruţ C., Şerban D
Statistics for Bussiness Administration, Editura ASE,
Bucureşti, 2003

Oprea C., Zaharia M. Elemente de analiza datelor și modelare utilizând Excel,

Editura Universitară, Bucureşti, 2011

Gogonea R.M., Zaharia Econometrie cu aplicaţii în activitatea de comerţ-turism-

M. servicii, Editura Universitară, Bucureşti, 2008,

12