Sunteți pe pagina 1din 12

Econometrie

Suport de Curs-Învățamântul la distanță

Prof. univ. dr. Zaharia Marian

Asist. Univ. drd. Oprea Cristina

1

Unitatea de învăţare 8 TESTAREA IPOTEZELOR PRIVIND DISPERSIILE POPULAŢIILOR

Cuprins

Obiectivele Unităţii de Învăţare 8

116

8.1 Compararea dispersiei eşantionului cu dispersia colectivităţii generale

116

8.2 Compararea dispersiei a două colectivităţi

119

Lucrare de verificare 8A

123

Test de autoevaluare 8B

123

Rezumat

125

Bibliografie

126

Obiectivele Unităţii de Învăţare 8

După studiul acestei unităţi de învăţare cursanţii vor avea cunoştinţe despre:

testarea ipotezei statistice privind compararea dispersiei eşantionului cu dispersia colectivităţii generale;

testarea ipotezei statistice privind compararea dispersiei a două colectivităţi;

8.1 Compararea dispersiei eşantionului cu dispersia colectivităţii generale

Cei mai utilizaţi indicatori în procesul inferenţei statistice sunt: media, dispersia şi proporţia. Un rol important în cadrul inferenţei o au şi testările ipotezelor statistice aplicate în condiţiile comparării dispersiilor.

χ 2 este utilizată cu preponderenţă în testarea ipotezelor statistice permiţând

studierea mai detaliată, chiar şi sub aspect calitativ, a colectivităţilor statistice. Statistica testului calculat este:

Repartiţia

2

2

χ

c

=

(

n

1)

s

2

σ

2

În aceste condiţii, etapele de aplicare a testului

χ

2 sunt următoarele:

1. Se prezintă ipoteza nulă:

H

0

:

2

σ

= σ

2

i

2. Se stabileşte ipoteza alternativă (

H 1 ) în funcţie de tipul testului, astfel:

2.1. - testul unilateral stânga:

H

1

2.2. - testul bilateral:

H

1

:

2

σ σ

:

2

i

2

σ < σ

2

i

2.3. - test unilateral dreapta:

2

H σ >σ

1

:

2

i

(5.1)

3. Se precizează tipul testului statistic utilizat în raport cu datele aplicaţiei şi ipoteza alternative

(

H

1 ), iar apoi se începe schiţarea graficului.

4. În funcţie de nivelul de încredere (1 α ) se determină limita de semnificaţie (α ) cu ajutorul căruia se stabileşte:

4.1. - testul unilateral stânga (figura 5.1):

se determină

grafic.

χ 2 tabelar (Anexa 2) sub forma χ

2

1α , n1

, iar valoarea se plasează pe

2 2 ► regiunea de respingere R : dacă χ < χ , atunci H
2
2
► regiunea de respingere
R
:
dacă
χ
< χ
, atunci
H se respinge şi este
r
o
c
1
α n
,
1
adevărată ipoteza
H
1 .
R
r
2
H
se respinge
0
χ 1−α; n−1

Figura 5.1 Elementele teoretice ale testului

χ 2 unilateral stânga

4.2. - testul bilateral (figura 5.2):

se determină χ

2 tabelar (Anexa 2), adică valorile pentru

2

1

χ

α

2

;

n1

şi

3

2

χ

α

2

;

n1

.

2 2 2 2 ► regiunea de respingere R : dacă χ < χ sau
2
2
2
2
► regiunea de respingere
R
:
dacă
χ
< χ
sau
χ
> χ
r
c
α
c
α
1 −
,
2
n −
1
,
2
n −
1
respinge şi este adevărată ipoteza
H
1 .
R
r
R
r
H
se respinge
H
se respinge
0
0
2
2
χ
χ
α
α
1−
;
2
n−
1
;
2
n−
1

2

Figura 5.2. Elementele teoretice ale testului χ bilateral

4.3. - test unilateral dreapta (figura 5.3.):

, atunci

H

o

se

2 ► se determină χ 2 tabelar (Anexa 2), adică iar valoarea se plasează pe
2
► se determină
χ
2 tabelar (Anexa 2), adică
iar valoarea se plasează pe
χ α,n−1
grafic.
2
2
► regiunea de respingere
R
: dacă,
χ
> χ
, atunci
H
se respinge şi este
r
c
α
,
n −
1
o
adevărată ipoteza
H
1 .
R
r
2
H
se respinge
0
χ α; n−1

Figura 5.3 Elementele teoretice ale testului

χ 2 unilateral dreapta

5. Se calculează valoarea statistică a testului determinat cu relaţia (5.1), iar valoarea obţinută se plasează pe grafic.

4

6. Se compară valoarea lui

χ

2

c

cu una din valorile

χ

2

1α , n1

,

2

1

χ

α

2

,

n1

,

χ

2

α

2

,

n1

,

χ

2

α , n1

conformă

tipului testului aplicat şi se stabileşte dacă rezultatul statistic al testului calculat

χ

2

c

intră în

regiunea de respingere

R

r

, luându-se decizia adecvată situaţiei.

8.2 Compararea dispersiei a două colectivităţi

Compararea dispersiilor a două colectivităţi se poate realiza fie direct, fie utilizând

raportul acestora.

Aplicarea testului presupune următoarele:

colectivităţile comparate să fie formate din variabile aleatoare: X 1 şi X 2 ;

variabilele utilizate să fie repartizate normal:

eşantioanele de volum

X

1

(

~ N m ,σ

1

2

1

)

şi

X

2

(

~ N m

2

,σ

2

2

)

;

n

1

şi

n

2 extrase din colectivităţile comparate să permită

stabilirea estimaţiilor dispersiilor

S

2

1

şi

S

2

2

.

Stabilirea statisticii testului Fisher calculat:

F c

=

S

2

1

S

2

2

σ

2

2

σ

2

1

(5.2.)

Observaţie: Dacă

σ 1 2 = σ

2

2

, atunci statistica testului calculat devine:

S

2

F c =

1

(5.3.)

2

.

S

2

Testul F se aplică şi el în toate cele trei situaţii:

test unilateral stânga,

bilateral,

unilateral dreapta.

Pentru testarea ipotezelor se utilizează

F teoretic sau tabelar, în funcţie de tipul testului

(unilateral stânga, dreapta sau bilateral), care poate avea una din formele:

- pentru testul unilateral stânga:

- pentru testul bilateral:

F

1

α

2

;

n

1

1;

F 1

n

2

1

α

;

n

1

1;

n

2

şi

F α

2

5

1

,

;

n

1

1;

n

2

1

,

- pentru testul unilateral dreapta:

în care:

F α

;

n

1

1;

n

2

1

,

α - limita de semnificaţie

n -1= g = gradele de libertate pentru variabila aleatoare -1= g = gradele de libertate pentru variabila aleatoare

n

1

2

1

2

Y

1

Y

2

Graficele testului în funcţie de tipul acestuia îmbracă formele:

testul unilateral stânga (figura 5.4):

► F tabelar sau teoretic (Anexa 4) şi valoarea se plasează pe grafic. F 1
► F tabelar sau teoretic
(Anexa 4) şi valoarea se plasează pe grafic.
F 1
α ;
n −
1;
n
1
1
2
► regiunea de respingere
R
: dacă
F
< F
, atunci
H se respinge şi este
r
c
1
α ;
n
1;
n
1
o
1
2
adevărată ipoteza
H
.
1
R
r
H
se respinge
F 1
0
α ;
n −
1;
n
1
1
2

Figura 5.4 - Elementele teoretice ale testului F unilateral stânga

testul bilateral (figura 5.5.):

F tabelar sau teoretic

F

1

α

2

;

n

1

1;

n

2

1

regiunea de respingere

R

r

: dacă

respinge şi este adevărată ipoteza

H

şi

F

c

1 .

6

F α

2

;

n

1

< F

1

1;

α

2

n

2

;

n

1

1

1;

(Anexa 4) se plasează pe grafic.

n

2

1

sau

F

c

>

F α

2

;

n

1

1;

n

2

1

atunci

H

o

se

R r R r H se respinge H se respinge 0 0 F F α
R
r
R
r
H
se respinge
H
se respinge
0
0
F
F α
α
1 −
;
2
n
1;
n
1
;
2
n −
1;
n
1
1
2
1
2

Figura 5.5. - Elementele teoretice ale testului F bilateral

test unilateral dreapta (figura 5.6):

► F tabelar sau teoretic (Anexa 4) şi valoarea se plasează pe grafic. F α
► F tabelar sau teoretic
(Anexa 4) şi valoarea se plasează pe grafic.
F α
;
n
1;
n
1
1
2
► regiunea de respingere
R
:
dacă
F
>
, atunci
H
se respinge şi este
F α
r
c
;
n
1;
n
1
o
1
2
adevărată ipoteza
H
1 .
R
r
H
0 se respinge
F α
;
n
1;
n
1
1
2

Figura 5.6. - Elementele teoretice ale testului F unilateral dreapta

În practică cele mai utilizate teste sunt: bilateral şi unilateral dreapta.

Exemplul 8.1.

Departamentul de vânzări al unei firme comerciale dispune de următoarele date privind cererea unui produs. 80, 59, 66, 83, 36, 58, 55, 64, 63, 66. Datele u fost selectate dintr-o colectivitate normal distribuită. pentru o probabilitate de 95% să se testeze ipotezele:

H 0 : σ 2 =100, respectiv H 1 : σ 2 >100.

7

Rezolvare:

Primele două etape ce trebuiesc parcurse pentru testarea ipotezelor statistice prin

aplicarea testului χ2 au fost prezentate în enunțul problemei:

1. Ipoteza nulă: σ 2 =100

2. Ipoteza altenativă: H 1 : σ 2 >100

3. Datele inițiale ne conduc la concluzia că se aplică testul χ 2 (se compară dispersiile).

4. Deoarece (1-α)=95% α=0,05, iar n=10 trebuiesc determinate elementele:

χ 2 teoretic:

χ 2 teoretic:
 

Regiunea de respingere (R r ) este:

Regiunea de respingere (R r ) este: , atunci H 0 se respinge.

, atunci H 0 se respinge.

5. Valoarea statistică a testului (valoarea calculată):

Cunoaștem

statistică a testului (valoarea calculată): Cunoaștem și trebuie să determinăm dispersia eșantionului s 2

și trebuie să determinăm dispersia eșantionului s 2 .

Deoarece n=10 < 30

eșantionului s 2 . Deoarece n=10 < 30 ⇒ R r 2 χ 2 = 15,42
eșantionului s 2 . Deoarece n=10 < 30 ⇒ R r 2 χ 2 = 15,42
eșantionului s 2 . Deoarece n=10 < 30 ⇒ R r 2 χ 2 = 15,42
eșantionului s 2 . Deoarece n=10 < 30 ⇒ R r 2 χ 2 = 15,42
R r 2 χ 2 = 15,42 χ = 16,92 c 0,05;9 H se admite
R
r
2
χ
2
= 15,42
χ
=
16,92
c
0,05;9
H
se admite
0
2
6. Deoarece,
χ
2 (15,42)
< χ
(16,92)
atunci H 0 este adevărat, şi anume, gradul de împrăştiere
c
α ; n −
1

a valorilor eşantionului privind cererea pentru un anumit produs nu diferă semnificativ de cel stabilit la ivelul colectivităţii generale, care este 100.

8

Lucrare de verificare 8A

1. Cum se testează ipoteza privind compararea dispersiei eşantionului cu dispersia

colectivităţii generale?

2. Cum se testează ipoteza privind compararea dispersiei a două colectivităţi?

3. Care este relaţia pentru calculul valorii statistice a testului privind compararea dispersiei

eşantionului cu dispersia colectivităţii generale?

4. Care este relaţia pentru calculul valorii statistice a testului privind compararea dispersiei a

două colectivităţi?

5. Care sunt paşii în construirea unui test statistic privind compararea dispersiei eşantionului

cu dispersia colectivităţii generale?

Test de autoevaluare 8B

1. Statistica testului calculat este:

s

χ

2 n

2

a.

b.

c.

d.

c

2

χ

c

2

χ

c

2

c

χ

=

 

σ

2

 

(

n

1)

s

2

=

;

 

σ

2

 

(

n

+

1)

s

2

=

;

 

σ

2

 

(

n

1)

s

=

 

σ

2

.

2. Patronul unei pensiuni turistice rurale testează în 10 zile consumul zilnic de lapte (litri):

10, 8, 10, 9, 7, 11, 10, 12, 7, 10. Presupunând că selecţia se realizează dintr-o colectivitate

normal distribuită, pentru o probabilitate de 95% să se testeze ipotezele:

H

0

:

2

σ =

4

, respectiv

2

H σ >

1

:

4 .

Regiunea de respingere (Rr ) este:

a.

b.

c.

χ >χ

c

α

2

2

; n

;

2

c

χ

2

χ

c

>

>

2

χ

;

α n

1

2

χ

α

2

;

n

1

;

;

9

d.

2

χ

c

>

2

n 1

χ

.

3. Patronul unei pensiuni turistice rurale testează în 10 zile consumul zilnic de lapte (litri):

10, 8, 10, 9, 7, 11, 10, 12, 7, 10. Presupunând că selecţia se realizează dintr-o colectivitate normal distribuită, pentru o probabilitate de 95% să se testeze ipotezele:

H

0

:

2

σ =

4

, respectiv

2

H σ >

1

:

4

.

Valoarea statistică a testului este:

a. 6,1;

b. 5,9;

c. 6,5;

d. 5,5.

4. Un analist doreşte studierea preferinţelor turiştilor în ceea ce priveşte tipul unităţilor de cazare după gradul de confort (s-au format două categorii: una care include unităţile de 1 şi 2 stele şi alta care le include pe cel e de 3 şi 4, eventual 5 stele). Acest aspect a fost analizat prin compararea împrăştierii cheltuielilor colectivităţii turiştilor ce preferă prima categorie (cu unităţi de 1 şi 2 stele) cu împrăştierea cheltuielilor colectivităţii turiştilor ce preferă a doua categorie (unităţi de 3, 4, 5 stele). Studiul porneşte de la presupunerea că distribuţia cheltuielilor (UM) pe cele două colectivităţi sunt aproximativ normale, iar din ele au fost extrase două eşantioane de

UM şi

volum 46 şi 55 de persoane, abaterile standard stabilite (UM) fiind:

2

σ =

1

1,42

2

σ =

2

0,43

UM, în condiţiile în care probabilitatea rezultatelor este de 95%.

Unităţile de 1 şi 2 stele

Unităţi de 3, 4, 5 stele

n 1 = 46

 

n 2 = 55

 

2

σ =

1

1,42

UM

2

σ =

2

0,43

UM

Ipotezele statistice sunt:

a.

H

0

:

σ

2

1

σ

2

2

1

şi

H

1

:

σ

2

1

σ

2

2

>

1

;

10

b.

c.

d.

H

H

H

0

0

0

:

:

:

σ

2

1

σ

σ

2

2

2

1

σ

σ

2

2

2

1

σ

2

2

=

=

=

1

1

1

şi

şi

şi

H

H

H

1

1

1

:

:

:

σ

2

1

σ

σ

2

2

2

1

σ

σ

2

2

2

1

σ

2

2

<

>

1

1

1

;

;

.

5. Un analist doreşte studierea preferinţelor turiştilor în ceea ce priveşte tipul unităţilor de cazare după gradul de confort (s-au format două categorii: una care include unităţile de 1 şi 2 stele şi alta care le include pe cele de 3 şi 4, eventual 5 stele). Acest aspect a fost analizat prin compararea împrăştierii cheltuielilor colectivităţii turiştilor ce preferă prima categorie (cu unităţi de 1 şi 2 stele) cu împrăştierea cheltuielilor colectivităţii turiştilor ce preferă a doua categorie (unităţi de 3, 4, 5 stele). Studiul porneşte de la presupunerea că distribuţia cheltuielilor (UM) pe cele două colectivităţi sunt aproximativ normale, iar din ele au fost extrase două eşantioane de

UM şi

volum 46 şi 55 de persoane, abaterile standard stabilite (UM) fiind:

2

σ =

1

1,42

2

σ =

2

0,43

UM, în condiţiile în care probabilitatea rezultatelor este de 95%. Testul

statistic are valorea:

a. 9,9;

b. 11,9;

c. 10,9;

d. 10,5.

Rezumat

2

χ

c

=

Pentru testarea dispersiilor, este utilizată cu preponderenţă repartiţia

Pentru testarea ipotezei privind dispersia populaţiei generale statistica testului este

χ

2

(

n

1)

s

2

2

σ

. Regiunile critice sunt determinate în funcţie de pragul de semnificaţie ales,

numărul gradelor de libertate (g=n-1) şi de enunţurile concrete ale ipotezelor

(alternativă).

H

0

(nulă) şi

H

1

11

Similar, pentru testarea ipotezei privind dispersiile a două populaţii, statistica testului este sau

F c

=

S

2

1

S

2

2

σ

2

2

σ

2

1

. Dacă

σ

2

1

= σ

2

2

, atunci statistica testului calculat devine

F c =

S

2

1

S

2

2

Testările se efectuează parcurgând secvenţial etapele prezentate în unitatea de învăţare 5.

Bibliografie

Jaba E.

Mitruţ C., Şerban D

Oprea C., Zaharia M.

Gogonea R.M., Zaharia

M.

Statistică,ediţia a treia-revizuită, Editura Economică, Bucureşti, 2002

Statistics for Bussiness Administration, Editura ASE, Bucureşti, 2003

Elemente de analiza datelor și modelare utilizând Excel, Editura Universitară, Bucureşti, 2011

Econometrie cu aplicaţii în activitatea de comerţ-turism-

servicii, Editura Universitară, Bucureşti, 2008,

12