CURS 11

Deficienţe fiziologice ale coloanei vertebrale

Dezvoltarea fizică reprezintă rezultatul precum şi acţiunea îndreptată spre

influenţarea creşterii corecte şi armonioase a organismului uman, concretizată în
indici morfologici (somatici) şi funcţionali calitativi şi proporţionali cât mai
apropiaţi de valorile atribuite în acest sens organismului sănătos la diferite
vârste.
Legat de mişcare, coloana vertebrală este cel mai important segment al
aparatului locomotor. Este alcătuită din 33 sau 34 de vertebre şi prezintă unele
curburi cu rol de protecţie, rezistenţă la presiune, tracţiune şi amortizează
şocurile, protejând encefalul. Articulaţiile coloanei vertebrale sunt de mai multe
tipuri şi realizează mobilitatea acesteia dar şi poziţia statică a corpului.

Curburile coloanei vertebrale sunt fiziologice sau patologice. Curburile

fiziologice sunt cele apărute de-a lungul ontogenezei umane iar cele patologice
sunt acele curburi exagerate care apar ca urmare a rahitismului, a unor atitudini
deficitare în perioada de creştere sau a unor accidente. Curburile fiziologice
sunt:

 În plan sagital: curbura cervicală, cu concavitatea orientată

posterior (apare la 3 luni); curbura toracală cu convexitatea orientată posterior
(cifoză toracală), apare la 6 luni; curbura lombară cu concavitatea orientată
posterior, denumită lordoză lombară (apare la ridicarea în picioare a copilului) şi
curbura sacro-coccigiană cu convexitatea orientată posterior.

1
  În plan frontal: scolioza toracală (dorsală).
Mişcările coloanei vertebrale sunt:
 de flexie
 de extensie
 de înclinare laterală
 de rotaţie spre dreapta sau spre stânga
 de circumducţie – însumarea mişcărilor precedente.

Clasificarea deviațiilor coloanei vertebrale:

A - după întindere:
 deviații tipice: exagerări ale curburilor fiziologice
 deviații atipice: pot cuprinde în totalitate coloana vertebrale sau
numai regiunile de trecere (cervico-dorsal; dorso-lombar)

B - după cauzele și mecanismele de producere:

 funcționale deviații tipice, ușor de corectat
 deviații patologice →grave determinate de modificări în structura
elementelor coloanei vertebrale.
Deviațiile în plan sagital: cifozele cu localizări în regiunea: toracală; lombară;
totală; lordozele lombare; cifo-lordozele.

CIFOZELE = deviații ale coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea

curburii îndreptată înapoi.

Clasificare:
 cifoza tipică = exagerare a curburii fiziologice dorsale
 cifozele atipice →sunt localizate : în regiunea lombară; în zonele de
trecere : dorso-lombară, cervico-dorso-lombară; totală.

2
Cifozele funcționale sunt deviații tipice care se accentuează când nu sunt
corectate corespunzător și la timp: atitudinea cifotică, cifozele habituale,
profesionale sau compensatorii.
Cifozele patologice se întâlnesc la școlari: congenitale, rahitice, paralitice, prin
tuberculoză osteoarticulară, traumatice.

Scopul exercițiilor pentru corectarea cifozei

 Tonificarea şi scurtarea muşchilor spatelui şi lungirea celor situaţi

în partea anterioară a trunchiului. Muşchii spatelui vor lucra concentric şi in
interiorul segmentului de contracţie.
 Corectarea deficienţelor secundare care însoţesc cifoza cum sunt:
cap şi gât înclinat înainte, omoplaţii depărtaţi şi desprinşi, umerii duşi în faţă,
torace înfundat sau în flexiune.
 Stingerea reflexului de atitudine greşită a trunchiului şi formarea
unui reflex de postură corect şi stabil în activităţile statice şi dinamice ale
corpului.

Mijloace pentru corectarea cifozei dorsale

 Individual cu o minge: braţele sunt întinse lateral – se trimite

mingea dintr-o mână în cealaltă pe deasupra capului, privirea urmăreşte
traiectoria mingii;
 Pe perechi cu o minge: cu spatele la partener transmiterea mingii
prin lateral cu braţele întinse; mingea circula de la dreapta spre stânga şi invers;
 Pe perechi cu spatele la partener, distanţă de 2-3 m, aruncarea
mingii peste cap cu două mâini către partener care o prinde şi o pasează după ce
s-a întors cu spatele;
 În şir, la o lungime de braţ distanţă unul de celălalt, transmiterea
mingii cu două mâini pe deasupra capului ( mingea peste pod );
 Acelaşi exerciţiu cu transmiterea mingii prin lateral cu răsucirea
trunchiului spre dreapta sau spre stânga;
 Din stând cu spatele la coş cu o minge, aruncarea la coş cu două
mâini de deasupra capului cu extensia trunchiului;
 Mers pe vârfuri cu mingea de baschet ţinută cu două mâini în sus;
 Mers obişnuit cu mingea de baschet ţinută la ceafă şi ducerea la doi
paşi a unui genunchi îndoit în faţă;
 Mers cu două mingi ţinute pe fiecare şold, patru paşi pe vârfuri,
patru paşi pe călcâie;
 Mers pe vârfuri cu trunchiul înclinat uşor înainte – mâinile
susţinând mingea de baschet pe cap. Popescu, F. (2009).

3
 Corectarea cifozei lombare
În mod normal, coloana vertebrală prezintă în ortostatism următoarele
curburi, în plan sagital, care au reieșit din necesitățile funcționale ale fiecărei
regiuni:
 în regiunea cervicală, există o curbură lordotică care apare în jurul
vârstei de 3 luni și care permite ridicarea și menținerea capului;
 în porțiunea toracală, se păstrează o ușoară curbură cifotică
existentă în viața intrauterină. Menținerea ei timpul vieții asigură forma și
mobilitatea cavității toracice;
 la vârsta de 8-9 luni, când copilul se ridică în stând, apare cea de-a
treia curbură a coloanei vertebrale în regiunea lombară, în sens lordotic, prin
înclinarea bazinului înainte. Popescu, F. (2009).

Scopul exerciţiilor corective:

 Tonificarea şi scurtarea grupelor musculare din regiunea
lombosacrală, concomitent cu lungirea muşchilor abdominali. Pentru aceasta,
muşchii lombosacrali vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de
contracţie, iar muşchii abdominali excentric şi în afara segmentului de
contracţie.
 Prevenirea tendinţei de inversare a curburilor coloanei vertebrale,
precum şi corectarea celorlalte deficienţe ale poziţiei bazinului, abdomenului şi
membrelor inferioare.
 Formarea unui nou reflex neuromuscular corect asupra atitudinii
trunchiului.

Mijloace pentru corectarea cifozei lombare

 Individual cu minge: mers pe vârfuri – mâinile susţin mingea la

ceafă – la trei paşi ducerea alternativă a câte unui picior înapoi;
 Individual cu două mingi: mers pe vârfuri cu mingiile ţinute pe
palme şi braţele întinse în lateral;
 Individual cu minge: dribling pe loc din poziţia ghemuit, cu mâna
îndemânatică şi cu mâna cealaltă;
 Individual cu două mingi: din poziţia ghemuit dribling pe loc cu
ambele mâini;
 Individual cu minge dribling cu o mâna din mers ghemuit;
 Individual cu două mingi: mers ghemuit dribling cu două mâini;
 Pe perechi, culcat înainte pase de la piept cu două mâini, cu
extensia trunchiului;
 Individual cu minge, culcat pe spate: mingea ţinută cu două mâini
deasupra capului; ducerea ei prin ridicarea trunchiului şi aşezarea pe sol între

4
picioare; prinderea mingii între glezne şi ducerea ei deasupra capului, cu
picioarele întinse Popescu, F. (2009).
Corectarea cifozei totale

Scopul exercițiilor:
 Tonificarea în condiţii de scurtare a grupelor musculare ale spatelui
şi lungirea musculaturii anterioare a toracelui şi abdomenului. Pentru aceasta
muşchii spatelui vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie –
iar muşchii din partea anterioară a trunchiului – excentric şi în afara segmentului
de contracţie.
 Corectarea deficienţelor secundare care însoţesc cifoza totală, cum
sunt: capul, şi gâtul înclinate înainte, atitudinea în flexiune a toracelui, umerii
aduşi şi orizontalitatea bazinului.
 Formarea unui reflex corect de atitudine a corpului în acțiunile
statice și dinamice ale trunchiului. Popescu, F. (2009) .

Mijloace pentru corectarea cifozei totale

 Individual cu o minge: mers cu paşi mărunţi, la fiecare pas ducerea

braţelor sus cu mingea ţinută cu ambele mâini;
 Individual cu o minge: mers pe vârfuri cu mingea susţinută cu
ambele mâini pe cap concomitent cu extensia trunchiului;
 Individual cu o minge: mers cu mingea susţinută la spate de ambele
mâini, coatele trase spre spate cu ducerea trunchiului în extensie;
 Individual cu o minge: volèibolarea mingii deasupra capului cu
ambele mâini
 Individual cu o minge: volèibolarea mingii deasupra capului, cu
ambele mâini, din decubit dorsal;
 Pe perechi cu o minge, decubit ventral faţă in faţă la distanţa de 2 m
– se execută extensie de trunchi şi pase cu două mâini de deasupra capului;
 Câte trei la minge, distanţa 2-3 m: pase în triunghi cu două mâini de
deasupra capului;
 Individual cu o minge: aruncare la coş de deasupra capului cu două
mâini. Popescu, F. (2009) .