ateneubc@gmail.

com
www.ateneu.info
Nr. 537

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •
• Anul 51 (serie nouã) • mai 2014 • 3,00 lei •

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Grigore Tabacaru
ºi muzeistica
bãcãuanã
pagina 2

Adrian JICU

Eugen Uricaru.
Închiderea cercului
pagina 3

Dan PETRUªCÃ

Despre iubire
pagina 5

ªtefan MUNTEANU

Henrieta Sachelarie
despre pesimismul
eminescian
pagina 15 • Carmen Poenaru – Viziune

Ioan DÃNILÃ în dialog cu prof. univ. dr. Maria Carpov: Violeta SAVU

„Cultura trebuie sã existe, Îngemãnarea

sã dureze, sã-ºi îndeplineascã rolul
care þine de simbol, de reputaþie“ dintre fotografie ºi haiku
paginile 12 – 13 pagina 18
 breviar

Un premiu pentru „Ateneu“!

Zilele Revistei
„CONVORBIRI LITERARE“
Iaº
ºi, 24-2
26 aprrilie 2014

Ediþia a XVIII-a Zilelor Vineri, 25 aprilie 2014, ma- Premiul pentru TRADU-
Revistei „Convorbiri literare“ a nifestãrile au continuat, cu CERE: LIVIA IACOB,
debutat joi, 24 aprilie 2014, la Colocviul 150 de ani de la fon- ROXANA PATRAª
orele 12:00, la sediul USR darea Societãþii „Junimea“, tot Premiul pentru POEZIE:
Filiala Iaºi, Casa cu Absidã la Casa cu Absidã, apoi la GHEORGHE VIDICAN,
„Laurenþiu Ulici“, cu o ºedinþã Universitatea „Petre Andrei“ NICOLAE TZONE
lãrgitã a Comitetului Director al Domnul Constantin Chiriac, Premiul pentru PROZÃ:
USR la care au participat directorul Festivalului Interna- Opera omnia: ANA Nicolae Tzone, Ecaterina
GABRIEL CHIFU, MIRCEA BLANDIANA Evanghelescu, Christian W.
Nicolae Manolescu, preºedin- þional de Teatru de la Sibiu, a TOMUª
tele USR, Gabriel Chifu, La manifestãri au participat Schenk, Adrian Alui Gheorghe,
susþinut Conferinþa „Diplomaþie Premiul pentru ISTORIE
vicepreºedinte USR, Mircea peste 70 de scriitori, critici ºi Nicolae Scurtu, Dionisie
culturalã“. LITERARÃ: NICOLAE SCURTU istorici literari din afara Iaºului, Duma, Angela Furtunã,
Mihãieº, Aureº Maria Baros, De la orele 18:00 poeþii
Dan Mircea Cipariu, Cassian Premiul pentru ESEU: printre care: Ana Blandiana, George Vulturescu, Nicolae
prezenþi au susþinut la Teatrul MIRCEA MIHÃIEª, SORINA Romulus Rusan, Arcadie Leahu, Maria ªleahtiþchi, Val
Maria Spiridon ºi directorul
Luceafãrul un podium poetic, BÃLÃNESCU Suceveanu, Leo Butnaru, Butnaru, Carmen Mihalache,
economic al USR, Steluþa
cu participarea lui Constantin Premiul de Excelenþã: Mircea Tomuº, Gisele Lia Faur, Cristian Livescu,
Pahonþu, precum ºi membri
Comitetului Filialei Iaºi a USR: Chiriac, invitat de onoare ºi a CONSTANTIN CHIRIAC Vanhese, Florentin Palaghia, Vasile Spiridon etc.
Lucian Vasiliu, Marius Chelaru, Filarmonicii de Stat „Moldova“
Gellu Dorian ºi Adi Cristi.
La orele 17:00 a avut loc
deschiderea manifestãrilor în
din Iaºi – Cvartetul Vox Artis. A
urmat acordarea Premiilor
anuale ale revistei. Juriul alcã-
Grigore Tabacaru ºi muzeistica bãcãuanã
prezenþa domnului Gheorghe tuit din membrii redacþiei a Diversitatea culturalã ºi activi- rãmas nestrâns de cãtre Bucureºti din împrejurimi. Însoþiþi de profe-
Nichita, Primarul Iaºului, dupã acordat urmãtoarele premii: tãþile de culturalizare, din prima (sic!) sau de cãtre muzeul britanic sorii lor, „elevii îºi vor nota expli-
Premiul pentru REVISTE: jumãtate a secolului al XX-lea, s-au (sic!), – tot ce munca generaþiilor caþiile date de însoþitor sau de
care s-a desfãºurat Colocviul
Revistei ATENEU, Redactor manifestat sub diverse forme, atât trecute ne-a lãsat ca amintire. Se reprezentantul muzeului ºi vor fi
„Ion Bogdan“ (1864-1919) ºi cuvine ca semnele trecutului sã fie
în ceea ce priveºte implicarea per- obligaþi sã cunoascã monumentele
„Corneliu ªtefanache“ (1933- ºef Carmen Mihalache - pen- pãstrate în cinste ca relicve
sonalitãþilor de pe plaiurile miori- istorice ºi muzeele locale, fãrã de
2009), directori ai revistei tru continuitate în afirmarea li- tice, cât ºi prin existenþa peri- scumpe“ – acest ideal nu se putea
„Convorbiri literare“. teraturii de calitate care în viitor nu li se va elibera cer-
odicelor, a societãþilor ºi a asociaþi- realiza, în acele momente de sta-
tificatul de absolvire (sic!)“…
ilor cu profil cultural. bilitate politicã, dar de refacere a
Bune poveþe! În schimb ne
Donaþia La opt ani de la sfârºitul primei
conflagraþii mondiale, pedagogul
întregii vieþi sociale, economice ºi
culturale a Regatului României întrebãm unde ºi cum funcþionau
acele „muzee locale“? Aveau aces-
bãcãuan Grigore Tabacaru pro- Mari.
„Carmen Poenaru“ punea opiniei publice realizarea
unui muzeu regional. Instituþia
O altã propunere, cea de înfi-
inþare a muzeelor ºcolare, „impuse
tea o rãspândire uniformã în toate
regiunile patriei? Rãspunsurile afir-
Ateneului Cultural din Bacãu luase de lege ºi cerute de inspecþiunile mative nu pot fi regãsite decât în
Galeria ALFA a gãzduit în lunile martie ºi aprilie o amplã ºi
hotãrârea de a organiza „într’un speciale în vederea înaintãrii“, se micã mãsurã. Printre altele, oraºe
interesantã expoziþie a artistei Carmen Poenaru, conþinând încearca a fi stopatã, prin
local propriu, un muzeu regional al precum Bucureºti, Iaºi, Cluj,
peste 100 de lucrãri (picturã, graficã) pe care ea le-a donat, de-a „micºorarea entuziasmului învãþã- Timiºoara, Chiºinãu sau Cernãuþi
lungul timpului, Muzeului de Artã din Bacãu. Curatorul expozi- judeþului ºi oraºului, pe lângã care
sã funcþioneze o expoziþie perma- torilor [deºi – s. n.], dacã nu ai aveau organizate muzee (cu
þiei a fost muzeografa Marcela Gavrilã, care a vorbit despre obiectul din naturã, te mulþumeºti diferite titulaturi). În schimb, marea
creaþia artistei ºi despre deosebita generozitate a gestului ei. La nentã de agriculturã, industrie ºi
artã naþionalã, împreunã cu o bibli- cu cel „mort“ din muzeu, care majoritate a târgurilor ºi a oraºelor
rândul ei, Carmen Poenaru a spus, printre altele: Este o donaþie însemnã ceva mai mult decât poza de provincie nu reuºiserã, pânã în
otecã ºi o salã de conferinþe ºi de
pe care am fãcut-o cu drag, deoarece trãiesc în acest oraº de din carte sau o expunere oralã“. acel moment, sã ridice sau sã
lecturã. [Muzeul – s. n.] este gândit
20 de ani, lucrez aici, am atelierul aici ºi, de fapt, nu este o do- Recunoaºtem, în autorul articolului
de mulþi. Intenþiunea e în conºtiinþa închirieze edificii arhitecturale
naþie fãcutã muzeului, ci este pentru oraºul care m-a adoptat. Muzee ºcolare (Ateneul. Revistã cul-
publicã, îndeplinirea rãmîne sã se cãrora sã le confere acest statut.
Unde lucrez, gândesc, creez, visez, aici desfãºurându-se toatã turalã. Literaturã-ºtiinþã-artã/1928),
înjghebeze. A sosit oare momentul Referindu-ne la acelaºi oraº de
viaþa mea. Aºa cã a fost un gest de bucurie din partea mea, pe pana mãiastrã a pedagogului
înfãptuirii?“ – se întreba emeritul Tabacaru, cel care preciza, cu pe malurile râului Bistriþa, în epocã
care l-am fãcut cu toatã dragostea pentru un oraº care m-a ridi- profesor, într-un articol cu titlul Un au existat ºi alte iniþiative de înfi-
cat, m-a ajutat sã cresc, întinzându-mi o mânã de ajutor când aceeaºi pasiune: „etnografia, grija
muzeu regional (Ateneul ºi interesul colecþionãrii, lucrul inþare a unor edificii care sã adã-
am avut nevoie, prin oamenii pe care i-am cunoscut. Literar/1925). manual, cercetarea, descoperirea, posteascã vestigii create de mintea
Ilustrãm acest numãr cu reproduceri Cu siguranþã, „momentul“ nu estetica – toate au numai de umanã sau scoase la ivealã de
dupã lucrãri din expoziþie. sosise… Cu toate cã se dorea câºtigat de pe urma muzeului [fie el naturã. Una dintre acestea apar-
„strângerea ºi salvarea a ceea ce a ºcolar sau regional – s. n.]“. þine Consiliului de Administraþie al
Preocupãrile din acest domeniu Camerei de Comerþ ºi Industrie –
continuã sã fie reflectate ºi în circumscripþia Bacãu, care ia ho-
paginile Revistei învãþãtorilor. tãrârea „înfiinþãrii unui muzeu, [cu
Organ al asociaþiei învãþãtorilor din sediul în localul Camerei – s. n.]
oraºul ºi judeþul Bacãu/1928, peri- pentru expunerea mostrelor pro-
odic editat sub directa îngrijire a
duselor industriale ale judeþului
magistrului. Aici regãsim aceleaºi
propuneri pentru „alcãtuirea“ de nostru, care va cuprinde mostrele
muzee ºcolare, cu ajutorul copiilor. produselor industriale din judeþ [...].
În acest sens, menþiunile docu- Muzeul va demonstra intuitiv
mentare confirmã existenþa unui importanþa regiunii noastre din
astfel de muzeu la ªcoala de apli- punct de vedere al producþiunii“.
caþie din Bacãu, iniþiativã care a Cu toate acestea, se poate
plecat de la principiul „ºcolii active“, observa cã bunele intenþii nu au
aplicat la noi, printre alþii, ºi de fost „pavate“ ºi cu realizarea efec-
Profesorul nostru, al bãcãuanilor. tivã a unor astfel de idei. ªansa
Interesant este faptul cã, în noastrã, a trãitorilor în oraºul lui
condiþiile de incertitudine politicã, Bacovia, a fost aceea cã pioneratul
din perioada ulterioarã Regenþei, lui Tabacaru, vizavi de crearea
însuºi Ministerul Instrucþiunii, unui muzeu, a fost continuat, peste
Cultelor ºi Artelor, se adresa, în decenii, de un alt magistru al
anul 1931, ºcolilor de pe întreg
muzeologiei bãcãuane – Iulian
cuprinsul Regatului României.
„Acuzaþi“ cã nu cunosc edificiile Antonescu – cel care va pune
muzeale, elevii, alãturi de dascãlii bazele, în anul 1957, primului
lor, sunt îndrumaþi spre a „organiza muzeu regional din partea central-
excursii la muzeele locale ºi la bi- vesticã a Moldovei, în apropierea
sericile monumente istorice“ din confluenþei râurilor Bistriþa ºi Siret.
localitatea de domiciliu ºi la cele Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

2 mai 2014

Orice s-ar spune, romanul politic
rãmâne una dintre mizele majore ale
prozei contemporane. ªi cum istoria
noastrã (relativ) recentã s-a dovedit
extrem de tulbure, ea a exercitat o
explicabilã seducþie de la Petru Dumitriu
ºi Marin Preda la Lucian Dan
Teodorovici sau Cãtãlin Dorian
Florescu. În deja consistentul ºir al auto-
rilor atraºi de explorarea ficþionalã a
comunismului, Eugen Uricaru se dis-
tinge prin ceea ce s-ar putea numi, cu
un cliºeu, un proiect de anvergurã, o
serie deschisã în 2006, cu Supunerea,
urmat de Cât ar cântãri un înger (2008)
ºi Planul de rezervã (2011). Ceea ce
singularizeazã însã poziþia sa sunt, aºa
cum vom vedea, suprapunerea unor
semnificaþii mistice sensurilor politice ºi
interesul pentru problematica puterii, în
diferitele ei forme de manifestare.
Beniamin (Bucureºti, „Cartea
româneascã“, 2014) închide, aºadar,
aceastã tetralogie dedicatã deceniilor
postbelice într-o formulã cu care Eugen
Uricaru ne-a obiºnuit. Romanul constã,
aparent, în relatãrile încruciºate ale unor
naratori-martori despre Beniamin, per-
sonaj a cãrui putere stranie atrage sute
de pelerini la Lespezi, undeva în
Moldova. „Minunile“ sale, sãvârºite pe
tãcute, alerteazã autoritãþile comuniste,
care îl pun sub supraveghere, cãci o
asemenea apariþie ar putea fi oricând
fititlul unor explozii sociale neprogra-
mate. Suntem în preajma lui 1989, iar
aici firele narative încep sã se înnoade
cu Planul de rezervã ºi, desigur, cu
intenþia autorului de a da o parabolã a
puterii, în diferitele-i manifestãri. Nu
întâmplãtor, dupã incidentul în care îi
salveazã pe securiºti de furia mulþimii,
Hariton Milea îi recomandã lui Beniamin
sã fugã la Timiºoara, pentru cã a trecut
la miracole vãzute, care nu pot fi tolerate
de bãieþii care îl supravegheazã de luni
de zile, ostentativ, mai mult ca avertis-
ment pentru cei care se adunã la poarta
lui Beniamin.
E momentul în care nucleul narativ
central se desface, în scenã reintrând
Todor Grancea ºi Neculai Crãciun, figuri
emblematice ale Puterii comuniste,
oameni care încã din timpul rãzboiului
au ucis ºi trãdat anticipând instaurarea
stalinismului ºi poziþionându-se corect
faþã de mersul Istoriei, ceea ce îi va
ajuta sã facã, rapid, carierã. Primul în
Partidul Comunist, al doilea în
Securitate. Acum, în 1989, istoria se
repetã, iar cei doi tovarãºi de-o viaþã
cautã, fiecare, sã intuiascã încotro vor
evolua lucrurile, pentru a-ºi salva pielea.
Va reuºi doar Crãciun, suficient de abil
pentru a nu încãlca regulile (uneori
nescrise) ale jocului puterii. Versat, el va
îndeplini cu stricteþe ordinele ºi, horribile
dictu, va gestiona corect criza din
decembrie 1989, în haosul creat, cu pre-
meditare, de serviciile secrete strãine.
Cu toate cã ºi-a îndeplinit profeþiile
politice, Crãciun nu-ºi va gãsi însã
liniºtea întrucât nu poate înþelege ce s-a
întâmplat cu acest straniu Beniamin,
care ar fi fost ucis cu ocazia eveni-
mentelor de la Timiºoara, dar care a dis-
pãrut misterios de la morgã, lãsând în
urmã întrebãri fãrã de rãspuns care
mutã problematica romanului de pe
întâmplãrile exterioare (social-politice)
pe adevãrata dimensiunea a cãrþii, cea
legatã de cunoaºtere.
În fond, Beniamin este un roman
despre ceea ce putem ºti ºi, mai ales,
despre ceea ce ne scapã. Nu întâmplã-
tor, textul este pus sub semnul incertitu-
dinii, cum Uricaru însuºi þine sã ne aver-
tizeze în deschidere: „Cuprinsul acestei
cãrþi este imaginat, ca de altfel tot ce
mai 2014
cronica literarã
Eugen Uricaru.
Închiderea cercului
credem cã ºtim.“ Dincolo de fundalul
istorico-politic, se deschide aºadar per-
spectiva necunoscutului, a ceea ce
trece dincolo de calculul rece al unoara
ca Neculai Crãciun. Diabolicul lor „plan
de rezervã“ este dat peste cap de
Beniamin, care neliniºteºte Organizaþia,
cãci un asemenea individ, ivit de nici-
unde ºi dispãrut la fel de misterios,
poate periclita oricând o operaþiune de
maximã însemnãtate: „útia cu politica
sunt proºti grãmadã. Dar cei care dau
ordine nu sunt. Ei au înþeles cã niciodatã
niºte neica nimeni care se apucã de
politicã pe dos, adicã niºte contra, sau
«dizidenþi» cum le zice la «Europa
Liberã», nu vor pune în pericol
stãpânirea, sistemul. Cei ce reprezintã o
ameninþare realã sunt unii ca Beniamin,
la care vine lumea fãrã sã fie chematã.“
Personajul-cheie al cãrþii (ºi cu atât
mai puþin al seriei) nu este Beniamin, ci
Neculai Crãciun, regizorul care, din
culisele Puterii, face ºi desface jocurile.
Cel care în romanul precedent, Planul
de rezervã, pregãtise, abil, operaþiunea
„Fata Morgana“ intervine acum, alarmat
de apariþia acestui Beniamin, care
ameninþã sã pericliteze schimbarea
regimului comunist. De aceea, Crãciun
se vede nevoit sã iasã la luminã ºi sã
plece la Timiºoara, unde se va desco-
torosi de vechiul sãu camarad Todor
Grancea, împuºcându-l, dupã care va
conduce, el însuºi, transportarea
cadavrelor primilor revoluþionari uciºi la
Crematoriul Cenuºa, curãþând, fireºte,
orice urmã care l-ar fi putut incrimina.
Romanul devine, din aceastã perspec-
tivã, o replica datã celor care mai cred în
ideea de revoluþie spontanã în 1989.
Ideea nu e nouã, dar coloratura pe care
i-o dã Eugen Uricaru da. Introducând un
factor incontrolabil, prozatorul sug-
ereazã cã, dincolo de putere, existã
totuºi un ceva care scapã inclusiv celor
care, din umbrã, conduc.
Aºa se face cã Todor Grancea
conºtientizeazã fragilitatea poziþiei sale,
ajungând sã se întrebe, pe bunã drep-
tate, ce rol i-a fost destinat în zilele
urmãtoare: „Iar acum era un moment din
acelea, neclare, în care nu se ºtia prea
bine cine erau fiecare, el Todor
Grancea, cine era – stãpânul ori prada?“
Încercând sã se poziþioneze favorabil în
jicuadrian@yahoo.com
noul context, el ignorã avertismentele
primite ºi pleacã la Peta, unde va fi gãsit
împuºcat în cap, semn cã nu mai era
necesar în angrenajul puterii. Beniamin
este, din acest unghi, o excelentã spe-
culaþie despre mersul istoriei ultimelor
decenii, oferind explicaþii plauzibile care
pun tot ceea ce s-a întâmplat în
România postbelicã, sub semnul unui
joc diabolic, în care maºinãria a mers
conform programului, cu zguduieli pro-
gramate sau preluate din mers, cum au
fost cutremurul din 1977, izbucnirile de
la Petroºani ºi Braºov, scânteile de la
Iaºi ºi, lovitura finalã, evenimentele de la
Timiºoara, din decembrie 1989, despre
care autorul lasã a se înþelege cã s-au
înscris într-un scenariu bine pus la punct
în exterior, cu largul concurs al unor „in-
telectuali“, avându-l în frunte pe Silviu
Brucan, al cãrui rol ar fi fost, în viziunea
lui Eugen Uricaru, de a fi transmis un
semnal cãtre ºefii mici, „singurii care pot
lupta împotriva sistemului“.
„Lipsa diferenþierii vocilor narative“
care i se pare lui Marius Miheþ (într-un
recent comentariu din „România litera-
rã“) o slãbiciune explicabilã prin tezismul
cãrþii este, de fapt, un artificiu compo-
ziþional, prin care Eugen Uricaru oferã
oglinzi paralele care sã reflecte imagi-
nea acestui Beniamin. Artificiul este nu
doar evident, ci ºi ostentativ, cãci una
dintre naratoare, Scândurica (probabil
informatoare a Securitãþii), þine sã (se)
explice într-o manierã prea didacticã
pentru a fi luatã în serios: „Orice pãrere
aþi avea despre mine, trebuie sã mã luaþi
în serios. Sã mã ascultaþi cu atenþie ºi
sã-mi daþi crezare.“ Frâiele narative nu
sunt aºadar scãpate din mânã, ci doar
lãsate foarte liber, cãci îndãrãtul acestor
voci (Simon, Hariton, Scândurica) stã un
regizor abil, care împleteºte povestea
acestui vindecãtor atipic, de oraº, cu
sensul ocult al evenimentelor din 1989.
Acelaºi rol îi revine Marlenei, care
relateazã minunile înfãptuite de
Beniamin, dintre care ultima, „învierea
unui câine lovit de Dacia veche a
securiºtilor veniþi în filaj“, îl transformã
pe Beniamin dintr-un obiectiv într-un
caz. Relatarea iniþialã, la persoana întâi,
atribuitã lui Simon, þine ºi ea de un
anume mod de a înþelege relaþia cu
scrisul, cãci, pentru Eugen Uricaru,
existã întotdeauna un ce neînþeles care
nu se potriveºte omniscienþei.
Speculaþiile acestui Simon pregãtesc
introducerea în scenã a lui Beniamin,
personaj învãluit în mister, care poartã
în numele sãu ecouri biblice.
De altfel, ceea ce defineºte scriitura
acestei cãrþi este aerul mistic, coloratura
religioasã care submineazã permanent
discursul realist. Ca în romanul lui
George Bãlãiþã, evenimentele din
decembrie 1989 sunt dublate de mutaþii
inexplicabile ale climei, care aruncã
întâmplãrile într-o zonã ambiguã, pe
care naratorul pare a o explica, dar al
cãrei efect este invers: „Todor Grancea
le citea pe sãrite, niciunul din rapoartele
alea nu pomenea cã se apropie
Sãrbãtorile de iarnã, deºi afarã era o
cãldurã de puteai umbla în cãmaºã.
Mulþi chiar aºa ieºeau pe stradã, în
cãmaºã! Aceastã perturbare a climei
Adrian JICU
creeazã, evident, o stare de neliniºte.
Organismul nostru e programat, el se
pregãteºte de geruleþ, de aia ºi taie
oamenii porcul, le trebuie grãsime pen-
tru a îndura frigul, iar temperatura asta
de peste 20 de grade Celsius îi fãcea
nervoºi. Aici era problema.“
Nici originile acestui Beniamin nu
sunt prea clare. Din certificatul sãu de
naºtere lipseºte numele tatãlui (aluzie
cât se poate de transparentã la naºterea
lui Iisus Hristos), iar ivirea sa pe lume
este învãluitã în mister: „Umblã vorba cã
el nici mãcar nu s-ar fi nãscut aici, în
Lespezi, eu n-am de unde sã ºtiu, cã
sunt fratele mai mic, nu s-ar fi nãscut
aici, ci a venit de undeva din lanul de
porumb. A ieºit din el, dintre strujenii de
pãpuºoi, gata nãscut, umbla pe
picioarele lui ºi s-a aciuat la casa noas-
trã.“ De altminteri, porumbul acesta
devine una dintre cheile interpretative
ale cãrþii, dobândind semnificaþii de
natura metafizicã: „Pe aici se spune cã
se poate fugi de la Timiºoara prin lanul
de pãpuºoi, care începe de la marginea
oraºului ºi þine, hãt, pânã tocmai la
Pancevo, cã toatã bucata asta e locuitã
numai de români ºi românii seamãnã
pãpuºoi peste tot, cã asta sunt ei,
mãmãligari. Iar mãmãliga se face numai
cu fãinã de pãpuºoi. Vã daþi seama de
câtã fãinã din asta e nevoie pentru atâta
amar de românime? Iar pãpuºoiul e cea
mai bunã ascunzãtoare, ºi când e verde,
ºi când e uscat. Doar atât, când e uscat
dacã nu eºti om de-al lui, te dã de gol.
Foºneºte doar acolo unde eºti tu. Dacã
eºti omul lui, aºa cum suntem noi, ãºtia
de pe aici, pãpuºoiul foºneºte peste tot.
Iar dacã foºneºte peste tot, nimeni nu
poate sã-ºi dea seama unde eºti tu, poþi
sã mergi fãrã grijã prin el, de-a lungul
ºirului. La asta fratele meu mai mare,
Beniamin, era mare meºter. Mai mare
meºter decât toþi.“
Acolo unde naraþiunea se închide, se
deschid, de fapt, sensurile cãrþii.
Venirea lui Neculai Crãciun la Lespezi,
în cãutare de rãspunsuri, ºi dialogul cu
Simon sunt sugestive pentru interesul lui
Eugen Uricaru de a transforma un
roman aparent politic într-o nouã
parabolã a puterii ºi a cunoaºterii ade-
vãrate: „De atunci mã tot încearcã un
gând de care mi-e teamã ºi azi. Neculai
Crãciun acesta îl cãuta pe fratele meu
mai mare, Beniamin, deoarece voia ca
doar el sã rãmânã singurul de neînþeles,
pe aceastã lume. O lume în care lanurile
de porumb foºnitor devin cu fiecare an
tot mai mici. E posibil sã ºi disparã.
Probabil aºa va fi. Sigur aºa va fi. Ceea
ce este de înþeles. Dar ceea ce este de
neînþeles va continua sã existe.“
Cât priveºte acest roman, el va con-
tinua sã existe pentru cã închide cercul
unei tetralogii care, prin recurs la
parabolã, dã mãrturie despre o lume,
devenind o meditaþie profundã asupra
sensurilor existenþei. Beniamin nu este
punctul terminus al acestei serii
romaneºti (care ºi-a propus sã radi-
ografieze mecanismele puterii ºi ale
istoriei), ci un subtil avertisment despre
faþa nevãzutã a lucrurilor.
3

„Nu voi face niciodatã nimic
important în nicio direcþie. Nu am
vlagã, sunt prea deºteaptã ºi cred
în moarte. Asta m-a nenorocit cu
precãdere. Cred în moarte de la
14-15 ani.“
„Am ratat pentru cã am 25 de
ani ºi sunt în imposibilitatea de a
face ceea ce aº fi vrut ºi poate cã
aº fi putut face. Este absurd dar
am uneori impresia cã trãiesc în
«pãcat». Cred cã aº avea mai puþin
sentimentul ãsta prostituându-mã
fizic, decât aºa cum mã prostituez
acum.“
„Amorul propriu, mândria (sau
mai bine zis orgoliul) au fost ºi vor
constitui fondul caracterului meu.
Acest defect, asociat unei excesive
sensibilitãþi, poate sã mã facã
nenorocitã. Nu e nimic de fãcut.“
„E atât de dificil sã fii ºi sensi-
bilã ºi mândrã. Ca sã nu suferi
trebuie sã fii sau una sau alta.“
Extrasele din Jurnalul unei fiinþe greu
de mulþumit surprind tematica exis-
tenþialistã, esenþa, de altfel, a mãrturisirii
lui Jeni Acterian. Prefer „fiinþã“, aºa cum
a fost publicat prima datã la Editura
Humanitas, în 1991, un titlu ales de
Arºavir, întrucât „fatã“ trimite la un scris
feminizat, reducând-o, din cauza
prejudecãþilor, la statutul de diaristã, pre-
ocupatã doar de lecturã, mondenitãþi,
greutate. Confesiunea ei, situatã la
graniþa dintre viaþã ºi moarte, poate sta
însã alãturi de orice altã mãrturisire exis-
tenþialistã.
Jurnalul unei fiinþe greu de mulþumit
nu este o carte comodã, pe care s-o
citeºti în tren; jurnalul are o nuanþã durã,
este o lecturã care te încarcã, pe care o
înþelegi prin participare afectivã, prin
transpunere personalã, nu cu raþiune,
care mai mult separã. Cred cã Jeni dis-
truge mitul diaristei feminine, delicate,
fragile, cu scriitura preþioasã ºi goalã de
conþinut. Prin stil, ea e mai masculinã
decât un bãrbat, la nivel cu Jurnalul por-
tughez al lui Eliade sau cu Jurnalul lui
Kafka. Spre deosebire de Eliade, din
Jurnalul portughez, care ºi-a integrat
suferinþa, agonia în propria fiinþã,
învãþând sã trãiascã cu ea, sã-ºi poarte
crucea, depãºind moartea sufleteascã,
Jeni Acterian are probleme cu autori-
tatea; e un om revoltat, care trãieºte cu
Patimile ei al cãror sens refuzã sã-l înþe-
leagã. Din mãrturiile pe care le avem
pânã în `47, rãmâne în crisalidã, în
starea de nigredo. Din aceeaºi familie
spiritualã cu Cioran, dupã `41, prin
diversele noduri din covor - omul aban-
donat, închisoarea, plictisul, absurdul
existenþial, un Dumnezeu ale cãrui pre-
tenþii de supunere ºi umilinþã îi scapã,
boala de moarte, disperarea, imbe-
cilizarea ºi lipsa de spirit de la CAFA -
scrierea ei devine un jurnal existenþialist
pur.
Aº împãrþi devenirea ei în douã mari
perioade, hotarul fiind intrarea României
în rãzboi în august 1941 ºi angajarea ei
la Casa Autonomã de Finanþare ºi
Amortizare: „Existã întotdeauna în viaþa
omului un moment al trecutului sãu,
pornind de la care el ar vrea sã-ºi refacã
altfel viaþa. Pentru mine este august
1941.“ Adolescenþa, între 1933 ºi 1941,
stã sub semnul formãrii intelectuale, al
narcisismului, al demonului aroganþei, al
studenþiei ºi al lecturilor mai mult sau mai
puþin modelatoare. Dupã august 1941,
viaþa îi e înstãpânitã de boalã, de
moarte, de teama ratãrii ºi de groaza
mediocritãþii. Evenimentele istorice sunt
notate sec, telegrafic. Moartea lui Haig în
1943, demersurile Marietei Sadova pe
lângã regele Carol II pentru a-l scoate
din închisoare ºi a-l trimite pe front au
fost cenzurate de Arºavir sau de Jeni.
4 mai 2014
comentarii
Nataºa MAXIM
Confesiunea lui „A“
Jurnalul, aºa cum îl cunoaºtem, nu este
integral. Infernul de la CAFA, ratarea
doctoratului, disperarea, intrarea în
teatru, zugrãvirea lumii culturale interbe-
lice fac din Jurnal unei fete greu de
mulþumit ºi un document istoric, alcã-
tuind, alãturi de Jurnalul lui Sebastian,
„capul ºi pajura diaristicii române inter-
belice“, dupã cum remarca Doina
Uricaru, dar mai ales un document
uman, foaia de turnesol a unei existenþe,
fiinþa aºa cum este ea, cu entuziasme ºi
ratãri, cu iubire ºi moarte, cu vise ºi
deziluzii.
Iarrãº
ºi
desprre nerrozzie
Cu oroarea contactelor imbecile,
mizantroapã ºi narcisicã, Jeni Acterian
devine un Anton Pann care articuleazã
toate personajele slab dotate pe care le
întâlneºte, subliniind limitarea ºi prostia
lor, începând cu Marieta Sadova (la un
anumit moment), continuând cu profe-
sorii ºi colegii. Studenþii de la cursul de
filosofia culturii „sunt penibil de idioþi. Sã
sperãm cã la anul vor rãmâne mai puþini
idioþi. Prin epurare. Niciun cap intere-
sant.“ Narcisicii în general resping valo-
rile sociale comune, trãiesc dupã propri-
ile reguli interioare, îºi fac propriul cod,
sunt elitiºti, îºi formeazã singuri cercul.
Sunt rare cazurile în care se lasã atraºi
de o altã personalitate, având o platoºã
care exteriorului pare snobism.
S-a spus despre Jeni Acterian cã
avea harul prieteniei. A încercat sã ºi-o
facã prietenã pe cea mai deºteaptã fatã
pe care a întâlnit-o, pe Alice Botez, dar
cum Al era abulicã, distantã, snoabã ºi
gãsea în suferinþã o mascã pentru a se
deosebi de restul muritorilor, prietenia lor
a fost mai mult o fantezie, o wishful think-
ing.
Prietenii ei sunt împrumutaþi de la
fraþi, în mare parte reprezentanþi ai ge-
neraþiei `27: Eugen Ionescu, Eliade,
Cioran, Þuþea, ªuluþiu sau fetele din
Clubul „Pana Trãsnitã“: Alice Botez,
Nuni Dona, Lucia Vasiliu. La un moment
dat face portretul lui Arºavir ºi, prin
extensie, al generaþiei sale, o criticã a
acestor tineri ce-ºi bat capul cu false
probleme existenþiale, pe când ea le
trãieºte. Peste câþiva ani va condamna
„Porcãria asta de rãzboi care a distrus
totul pentru generaþia mea. Suntem niºte
rataþi, la fel de sigur ca ºi cum ne-ar fi
ucis pe toþi. Epave ce suntem, târând
dupã noi o luciditate sterilã ºi inutilã.“
De critica ei nu scapã nici profesorii
de la Universitate. Nae Ionescu nu vine
la cursuri; dupã nouã ore de curs e deza-
mãgitã: „am impresia cã nu e ce cre-
deam.“ La al 12-lea curs în sfârºit are
impresia cã Nae a redevenit serios, cã
face metafizicã nu politicã ºi „cã are el
ceva în cap dar îi e greu sã se exprime,
sã explice cum se cuvine. La un moment
dat zice: «Nu ºtiu dacã înþelegeþi cã eu
nu prea le spun bine. De altfel, trebuie sã
vã spun din capul locului cã azi sunt
zãpãcit»“. Aºa s-a cãznit Nae o orã sã
vorbeascã despre spaþiu ºi timp ºi Jeni
sã-i înþeleagã gândul nebulos. Totuºi
este singurul om care a influenþat-o în
gândire, care i-a descoperit toate cali-
tãþile intelectuale latente, singurul om de
care îºi aminteºte cu drag, ani de zile
dupã dispariþia lui: „cred cã dacã nu l-aº
fi întâlnit, cuvintele «admiraþie»,
«respect» ar fi rãmas pentru mine niºte
cuvinte fãrã conþinut.“
Ceilalþi profesori o dezamãgesc.
Motru scrie mai bine decât vorbeºte.
Gusti e un arogant care dã impresia cã
vorbeºte unei plebe infecte; Ion Petrovici
„a spus niºte prostii celebre. Lãmurit ºi
cu el.“ Comparã lejeritatea ºi estetismul
lui Alice Voinescu cu capacitatea lui Nae
de a pãtrunde miezul problemelor, o
comparaþie defavorabilã lui „tanti Alice.“
P.P. Negulescu „nu e prost, e chiar
deºtept.“ Lipsit de geniu, de strãlucire,
„Un caz neutru de umanitate, lipsit deci
de orice interes.“ Se pune întrebarea de
ce-i criticã pe toþi? Aºteptãri înºelate...
Jeni este un copil care-i ridicã dinainte
pe un piedestal, creeazã fantasme ºi,
când realitatea diferã, distruge zeii.
Neacceptând omul cu calitãþi ºi defecte,
visând la perfecþiune pânã la capãt, cu
un imaginar infantil.
Blesttem
mul zeilorr
De la viziunea iubirii la 17 ani ca tan-
dreþe, pasiune, afinitate intelectualã,
trece la 30 de ani prin chinul cu
Alexandru Dragomir, un autointitulat
filosof. Dacã iniþial luciditatea o împiedi-
ca sã intre într-o relaþie completã uitând
de sine, pânã la urmã l-a luat pe Sãnduc
- un complexat, un blestem al zeilor -
drept Adonis, iar jurnalul din `46 este
mãrturia acestei culmi a disperãrii: „Am
cãzut pe cea mai autenticã lichea din
sud-estul Europei. E încãpãþânat, orgo-
lios ºi are un caracter infect.“ E un idiot,
dar îl iubeºte, e îndrãgostitã ca orice
fatã. Alex e un parvenit cultural, nu se
pricepe la muzicã, la picturã, nu are spi-
rit critic, e ignorant în materie de litera-
turã: „are un Weltanschauung de zvârlit
la gunoi. E o încâlciturã existenþialo-
ºtiinþifico-misticã în capul lui care mã
deprimã... ªi are o siguranþã extraordi-
narã. Pocneºte de certitudini.“ Cu sigu-
ranþã, zeii s-au distrat pe seama ei, au
vrut sã se rãzbune, trimiþându-i acest
exemplar reprezentând tot ceea ce are
oroare în viaþã: „fatuitatea masculinã,
certitudine, superficialitate, lipsã de tact,
dorinþã de a mã umili, de a mã face
preº.“ Jeni iubeºte lucid, iubeºte urând,
iubeºte masculin, fãrã compromisuri.
„Sãnduc face pe vampa cu mine.“ E
cinic, distant, vrea sã se lase cucerit.
Rolurile sunt inversate. A vrut sã-l
educe, sã-l facã om, sã-l aducã la
acelaºi nivel uman, ºi-a asumat rolul de
Pygmalion în relaþie, o ipostazã tipic
masculinã însã nu a mers.
Demmonnism
mul
lui Jen
ni A.
Cum ea suferã destul de des ºi vede
totul înceþoºat, Mircea Eliade încearcã
sã o consoleze cu o frazã care a sur-
prins-o mai ales prin tonul sec: „Vai de
mine Jeni, dar viaþa nu e chiar atât de
urâtã.“ Prin scris, suferinþa nudã, crizele
existenþiale se transformã în suferinþã li-
terarã; totuºi Jeni suferã în continuare,
deci rolul terapeutic al jurnalului în cazul
ei picã. Presupusul instrument de sal-
vare devine ca ºi în cazul lui Kafka, al lui
Eliade sau al Sylviei Plath, un mijloc de
torturã prin consemnarea angoaselor, a
disperãrii, a luciditãþii crâncene, a ratãrii,
notarea acestora amplificându-le
efectele.
Lectura lui Kierkegaard o adânceºte
în disperare: „Mã întreb din ce lut sunt
plãmãditã ca sã fiu atât de incapabilã de
bucurie.“ Chiar ºi pentru sinucidere tre-
buie o anumitã energie, o certitudine
pozitivã sau negativã. Cum o asemenea
certitudine îi lipseºte, continuã sã trãiascã.
În timpul profundei crize religioase din
iunie `37 îºi regãseºte gândurile într-un
articol de-al lui Cioran din Vremea: „Una
este a crede ºi alta a avea voinþa de a
crede.“ Jurnalul dobândeºte un aspect
metafizic, spiritual, iar speculaþiile ei
despre pãcat, condiþia umanã, vinovatul
fãrã vinã, absurdul existenþei, omul
abandonat, rostul credinþei, rostul sufe-
rinþei, Dumnezeul crud, nemilos, omul
încarcerat care suportã mâna supremã
fãrã sã ºtie: de ce suferã, de ce este
închis, ce pãcat a sãvârºit, amintesc de
Colonia pãcãtoºilor a lui Kafka, unde
oamenii erau condamnaþi la moarte fãrã
sã cunoascã motivul: „Mã întreb de ce o
fi cerând Dumnezeu de la noi oamenii
iubire, credinþã? Ce nevoie are
Dumnezeu sã ne lase sã ne zbatem între
îndoieli, sã ne ducem toatã lupta asta
contra necredinþei. Ce nevoie are
Dumnezeu de zbaterea asta a noastrã ?
Dacã n-are nevoie de ce ne lasã s-o
trãim? Nu te poþi opri de a gãsi puþinã
cruzime. Cum de nu-l copleºeºte la un
moment dat mila de toatã neputinþa asta,
de tristeþea ºi zbaterea unor bieþi neno-
rociþi. Suntem ca niºte orbi care n-au
liniºte în închisoare...Cât de strãin tre-
buie sã fie Dumnezeu de suferinþe de ne
lasã sã continuãm. Am uneori impresia
cã Dumnezeu ne-a impus viaþa, cum
impunem noi experienþe cobailor fãrã
mãcar sã ne punem întrebarea cã s-ar
putea sã determinãm o serie de sufe-
rinþe. De ce are nevoie Dumnezeu sã
facã experienþe ?“
Suferinþa ei vine din revoltã, din
orgoliu, din lipsa umilinþei. O lucifericã, o
demonicã, Jeni Acterian e ilustrarea per-
fectã a omului estetic, a tânãrului
kierkegaardian trãit de viaþã, manipulat,
care nu acþioneazã, nu face nimic pentru
a-ºi schimba destinul: „E o suferinþã
þesutã din orgoliu, din lene ºi din tot felul
de incapacitãþi. Incapacitatea de a mã
resemna, de a crede fãrã a cerceta, de a
mã sacrifica, de a dura fãrã revoltã, de a
trãi. N-am putut niciodatã înþelege de ce
cere Dumnezeu umilinþã. ªi probabil toc-
mai ãsta mi-e pãcatul.“
Self-d
disg
gustt
sau connºtiin
nþa rattãrrii
Sufleteºte ea este alãturi de Cioran în
tot scandalul produs de apariþia cãrþii
Lacrimi ºi sfinþi, când acesta era copleºit
de prostia celor care-l atacau. Dacã la 22
de ani Cioran are sentimentul cã a
devenit specialist în problema morþii, la
Jeni moartea e o „dulce obsesie, fãrã sã
fiu specialistã, poate doar diletantã în
materie“, fiind mai mult specialistã în
ratare.

Cãutându-ºi drumul în viaþã, Jeni rea-
lizeazã cã nu poate face nimic cu
filosofia, cã e atrasã de psihiatrie: „Aº
vrea sã fiu psihiatrã, dar pentru asta din
nenorocire trebuie sã faci medicina. Sunt
tot felul de mirosuri pe care nu le pot
suporta. Altfel, nebunia ca atare mã
intereseazã în chip deosebit.“ Ca sã
poatã fi trãitã, viaþa trebuie sã aibã un
scop, trebuindu-i doar un lucru care sã o
ajute sã se menþinã la suprafaþã; docto-
ratul în logica matematicã la Paris ar
însemna o purificare dupã disperarea în
care s-a înecat ani de zile, vãzând
ratarea lui ca îngroprarea ultimei iluzii.
Frica de ratare, de mediocritate, de
banalitate o bântuie încã de la 17 ani. Un
spirit contemplativ care poate pierde
multe lãsând totul în voia sorþii: „voi
ajunge la o vârstã înaintatã cu o licenþã
oarecare. Poate o bãtrânã domniºoarã ºi
profesoarã la o ºcoalã. Poate o prostuþã
femeie mãritatã, îmbâcsitã de preju-
decãþi burgheze, pedantã ºi neroadã ca
multe altele asemenea. În amândouã
cazurile o ratatã din cauza lenei ºi
imposibilitãþii de a face un efort, de a
consuma puþinã energie în vederea pro-
priului viitor.“
Angajarea la CAFA, în august 1941,
echivaleazã cu intrarea în Infern pe care-l
va pãrãsi câþiva ani mai târziu. O lume
vulgarã, imbecilizatã, cu care nu comu-
nicã spiritual, care-i macinã capacitatea
de studiu ºi cercetare ºi din care nu are
nicio perspectivã de ieºire: „Nu ºtiu ce
mã oboseºte mai mult: treaba epuizantã
ºi spiritual sterilã sau prezenþa impunã-
toare a prostiei umane?“ Acest an al
groazei de moarte, se încheie cu o
însemnare din 30 noiembrie a îngropãrii
Ninei Mareº.
Nihilism mul
actterrian
n lui, despre care vorbeºte, în
Cu ce rãmâi dupã ce parcurgi ºi încer-
ci sã înþelegi aceastã confesiune de 14
ani? Aº putea spune cu senzaþia unui
destin dezaxat la un moment dat, o viaþã
ratatã prea timpuriu, cu frustrarea pe
care o transmite Jeni Acterian cã jocul s-a
terminat înainte de a-i înþelege regulile,
cã viaþa s-a terminat înainte de a începe.
Totuºi Cioran a pus degetul pe ranã,
destinul ratat al lui Jeni nefiind o sur-
prizã, presupunând totodatã o inter-
pretare prin grila istoriei mentalitãþilor, a
imagologiei: „destinul tãu de fatã
deºteaptã în Balcani mi se pare mult mai
crud. În afarã de dragoste ºi beþie, ce se
poate întreprinde în acel inavuabil sud-
est?“ Într-o scrisoare trimisã din Paris în
1940, Cioran regreta cã la Bucureºti nu
au putut vorbi mai des: „tu ai atins un
grad de luciditate inconceptibil la o fatã.
ªi pe lângã asta... în România. Ce sin-
gurã trebuie sã fii! Eu am avut mãcar
ºansa de a gãsi un cadru nimerit
destrãmãrilor sufletului. Tu trebuie sã
recunoºti cã ai acel rãu al sângelui care
n-are leac în timp...“
Jeni Acterian e o fiinþã care a þintit
sus, dar karma, destinul, istoria,
Dumnezeu, au avut alte planuri. De alt-
fel, jurnalul se ºi încheie în `47, pe un ton
nihilist: „ªi mã uit în jurul meu ca un pisoi
care se învârteºte în jurul cozii sale. Am
început sã mor înainte de a începe sã
trãiesc... Mi-e greaþã de viaþã, de
moarte, de mine. Nu mi-ar plãcea sã fiu
Dumnezeu ºi sã înfrunt omenirea. Poate
are justificãri. Aºa cum îl cunosc, e în
stare sã scoatã niºte justificãri din buzu-
nar ºi sã mi le punã calm ºi victorios pe
masã ºi sã ne simþim noi prost cã l-am
judecat greºit. Asta ar fi culmea. Da, asta
ar fi culmea.“
mai 2014
Iubirea, la om (ºi în afara
cazurilor patologice, în legã-
turã cu diferenþa dintre pasi-
une ºi patimã) este o ilu-
minare, asemãnãtoare proba-
bil revelaþiei, ca atunci când
unii, puþini la numãr, încep sã
vadã, trãind o experienþã în
vis sau în realitatea vieþii lor,
o luminã misticã, despre care
vorbeºte Mircea Eliade în
primele pagini din „Mefistofel
ºi androginul“. Un fel de
naºtere spiritualã prin eros.
Fie cã e vorba de ceea ce unii
numesc coup de foudre, fie
cã e vorba de un ºir de
„trepte“, iubirea are mani-
festarea unei hierofanii, de
cele mai multe ori, de care
vorbisem, exemplificând din
romanul „Maitreyi“ (al cãrui
titlu / nume a fost scris greºit,
din pãcate, în „Despre iubire
(3)“, în toate poziþiile în care a
apãrut). E vorba aici de senti-
ment, iar nu de practica sexu-
alã, pe care iubirea ar putea-o
presupune, însã nu cu nece-
sitate.
Dragostea e o indisciplinã
înãuntrul speciei noastre, o
rãmãºiþã „paradiziacã“, un ce,
care ne smulge din programul
genetic, program care are
legãturã directã doar cu
reproducerea. De aici vine
coordonata ei sacrã sau de
sfinþenie, aflatã dincolo de
concretul fiinþei biologice. Pur
ºi simplu, oricine s-a îndrã-
gostit, ar putea sã mãr-
turiseascã. Aceastã nevoie
de celãlalt, pe care îndrãgos-
titul o resimte ca o conlocuire
ontologicã, ar putea avea
legãturã cu mitul androginu-
Banchetul lui Platon, unul din-
tre interlocutori, Aristofan.
Spusele lui, atât de cunos-
cute, meritã parafrazate ºi
chiar reproduse. Astfel, aflãm
cã, demult, la începuturi, fãp-
tura omeneascã „era un bãr-
bat-femeie“ ºi cã aceastã
fiinþã avea puteri uriaºe, o
mândrie nemãsuratã ºi cã se
încumeta sã-i înfrunte pe zei.
Aceºtia, ca sã nu-i distrugã
pe androgini, pentru cã jert-
fele lor erau plãcute ºi cu pri-
inþã zeilor, au hotãrât sã le
diminueze puterea ºi sã-i taie
în douã. Avem a face cu un
mit al naºterii genurilor, al
femeii ºi al bãrbatului. Vom
lãsa la o parte aici celelalte
sugestii ale lui Aristofan, pre-
cum ºi ale Diotimei, pe care o
voi cita mai târziu, privitoare
la homosexualitate. Amintesc
doar cã Aristofan, personaj al
Banchetului, cum spuneam, a
continuat precizând cã, de
atunci, „fiecare jumãtate a
început sã tânjeascã dupã
cealaltã“, cã aceastã
dragoste / tânjire „ne duce
înapoi la starea nostrã dintâi,
îngãduindu-ne ca, din doi, sã
redevenim iarãºi unul“ ºi cã
fiecare „ne cãutãm jumãtatea,
ca sã ne întregim“ (traducere
de Petru Creþia, în antologia
lui Cristian Bãdiliþã, Miturile lui
Platon). Se pare cã mitul
androginului este cel mai
rãspândit în mitologiile lumii,
regãsindu-se inclusiv la abori-
genii australieni, cum observa
comentarii
Dan PETRUªCÃ
Despre iubire (4)
Mircea Eliade. Tot el, în
„Tratat de istorie a religiilor“,
vorbeºte despre un comen-
tariu rabinic, un text strãvechi
ebraic, intitulat Bereshit rabba,
de unde aflãm: „Adam ºi Eva
erau fãcuþi spate în spate,
legaþi prin umeri; atunci
Dumnezeu îi despãrþi, tãindu-i
în douã cu securea. Alþii sunt
însã de pãrere cã primul om
(Adam) era bãrbat în partea
dreaptã ºi femeie în partea
stângã, dar Dumnezeu l-a
spintecat în douã jumãtãþi“.
Ca sursã a literaturii erotice,
mitul androginului este vizibil,
pentru ochiul cunoscãtorului,
în mai toatã marea poezie de
dragoste a lumii. Comentând
pe Eminescu ºi poezii ale
acestuia, precum „Dorinþa“,
„Lacul“, „Floare albastã“ etc.,
G. Cãlinescu, în „Opera lui
Mihai Eminescu“, II, în cap.
„Tehnica interioarã“, subcap.
„Noua eglogã“, afirmã pe
bunã dreptate cã „Nevoia
aceasta de solitudine a
perechii e caracteristicã lui
Eminescu ºi e ideea lui cea
mai poeticã, fiindcã nu e
vorba de izolare, ci de redu-
cerea omenirii la douã
fiinþe“... Altfel spus, cei doi fac
aluzie directã la cuplul ede-
nic, ei reprezintã omenirea în
mic, deoarece cuplul îºi este
suficient sieºi. Desigur, aºa
cum vin sugestiile din
Banchetul, elementele cuplu-
lui par predestinate, în sensul
cã unui anumit bãrbat îi e pre-
destinatã numai o anumitã
femeie, adicã jumãtatea, prin
care cei doi vor reface unita-
tea primordialã a lumii. Un
cititor atent ar putea observa
în Maitreyi, a lui Mircea
Eliade, acea nostalgie a an-
droginului pe care o mãr-
turiseºte protagonistul Allan:
„Nu mai era sete trupeascã
aceea, ci sete de mine tot, aº
fi vrut sã treacã în mine toatã,
aºa cum trecuse sufletul ei“.
La Camil Petrescu, contempo-
ran al lui Eliade ºi practicant,
în felul sãu, al esteticii auten-
ticitãþii, în Ultima noapte...,
este identificabilã în primul
• Carmen Poenaru – Bestiar
capitol al romanului „con-
cepþia“ despre iubire a per-
sonajului-narator ªtefan
Gheorghidiu, pe care n-o
împãrtãºesc, în mãsura în
care, pentru el, mai întâi,
iubeºti din „milã“, apoi, dupã
cum se ºtie atât de bine,
dragostea, în devenirea ei,
este un proces de autosu-
gestie. Însã, atunci când eroul
afirmã cã cei care se iubesc
au drept de viaþã ºi de moarte
unul asupra celuilalt, el
spune, de fapt, cã iubirea nu
este o cuplare întâmplãtoare
a îndrãgostiþilor ºi cã ele-
mentele cuplului sunt predes-
tinate. Sau când, ceva mai
târziu, eroul simte cã femeia
aceasta, adicã Ela, era în
lume doar pentru el, în exem-
plar „unic“, vorbeºte despre
predestinare, adicã despre
androgin. Acelaºi lucru îl sur-
prinde naratorul extradiegetic
din Baltagul lui Mihail
Sadoveanu, când, pãtrun-
zând în gândurile Vitoriei
Lipan, ne pune în situaþia sã
aflãm cã ea, fãrã omul ei, „se
simþea moartã“. Altfel spus,
când un element al cuplului
dispare, celãlalt îºi pierde
sensul. Cam aºa stau
lucrurile în mit, dar ºi în trans-
figurarea pe care o pre-
supune literatura.
Revenind la Platon ºi la
Banchetul, desigur cã cea
mai importantã parte a operei
o reprezintã rememorarea, de
cãtre Socrate, a dialogului
dintre acesta ºi preoteasa
Diotima, care îl va iniþia în
problemele lui Eros, ca per-
sonaj mitic, a treptelor de in-
tegrare în Frumos ºi a scopu-
lui pentru care iubirea existã
în lume. Astfel, Socrate aflã ºi
înþelege cã Eros este un dai-
mon, adicã „ceva între muritor
ºi fiinþã fãrã de moarte“,
având capacitatea „de a
tãlmãci ºi de a împãrtãºi
zeilor cele omeneºti ºi oame-
nilor cele ale zeilor“. Nãzuinþa
oamenilor întru Frumos strã-
bate patru trepte, care pre-
supun frumuseþea fizicã, fru-
museþea moralã, frumuseþea
cunoºtinþelor ºi, în sfârºit,
Frumosul absolut. Ultima
treaptã reprezintã ideea de
Frumos, adicã ceea ce „nu se
înfãþiºeazã cu faþã, braþe sau
cu alte întruchipãri [...]; fru-
museþe ce nu-i cutare gând,
cutare ºtiinþã; ce nu
sãlãºluieºte în altã fiinþã
decât în sine; nu stã într-un
animal, în pãmânt, în cer sau
oriunde aiurea; frumuseþe ce
rãmâne ea însãºi cu sine,
pururea identicã sieºi [...].
Cãci dacã viaþa meritã prin
ceva s-o trãiascã omul, numai
pentru acela meritã, care
ajunge sã contemple fru-
museþea însãºi“ (Banchetul,
211 a-d, în traducerea lui
Cezar Papacostea). În ceea
ce priveºte scopul pentru
care existã iubirea la fiinþele
muritoare, aflãm cã sunt douã
feluri de „procreaþie“, ambele
având ca finalitate setea de
nemurire a omului: e vorba de
cei care procreeazã în trupuri
(„Astfel îºi închipuie dânºii
cã-ºi agonisesc ºi nemurirea
ºi pomenirea numelui lor“...,
idem, 208 e) ºi de cei care
procreeazã în spirit, acest
ultim mod de creaþie fiind,
desigur, superior, fiidcã e
vorba de generarea ideilor în
capul omului, iar aceasta se
realizeazã prin maieuticã, iar
maieutica nu-i altceva decât
„rechemarea în minte a unei
cunoºtinþe care s-a pierdut“
(ibidem, 208 a). Setea de
nemurire încununeazã sensul
existenþei, fiindcã, zice
Diotima, „firea muritoare se
strãduieºte pe cât cu putinþã
sã existe de-a pururea, adicã
sã devinã nemuritoare. ªi sin-
gurul mijloc ce-i stã la
îndemânã pentru aceasta
este creaþia. Datoritã neînce-
tatelor naºteri se înlocuieºte
fiinþa veche prin alta nouã, pe
care cea veche o lasã în
urma ei“ (ibidem, 207 d).
În mod esenþial, lucrurile
cunoscute de mulþi ºi pe care
le-am luat în seamã aici, au
avut legãturã cu androginul,
în mai multe mitologii, însã ºi
cu felul în care mitul a fost
transfigurat în literaturã, pe
de o parte, iar pe de alta, am
susþinut ideea cã Eros este
legat de creaþia întru Frumos,
cu spaima de moarte ºi de
uitare a omului, deci cu setea
de nemurire. ªi, vorba
aceleiaºi Diotima, în dialogul
ei cu Socrate, fiecare fiinþã
este gata sã-ºi dea viaþa pen-
tru a-ºi apãra puii, în luptã cu
altele mult mai puternice,
pentru cã odraslele sunt
garanþia nemuririi lor.
Ne vom întoarce însã de-
acum la „dragostea neferi-
citã“, singura, totuºi, care a
fãcut rating în istoria lumii ºi
care a rãmas în memoria
oamenilor, apoi la singura
dragoste fericitã, aceea din
Cântarea cântãrilor, dar ºi la
natura „conflictualã“ a senti-
mentului de iubire, la
amestecul de bucurie ºi
durere pe care dragostea,
uneori, îl presupune.
5

Virgil Diaconu este unul dintre puþinii
scriitori care provin din alte zone decât
cele ale „umanioarelor“. Ca, de exem-
plu, Cassian Maria Spiridon dintre con-
fraþii de generaþie,dacã se poate spune
aºa. Asemenea, cei doi scriitori sunt
conducãtori de reviste literare, eseiºti ºi
publiciºti, de nivele diferite, cum e ºi
normal. Gradul de culturã artisticã e un
semn distinctiv al modernitãþii, care se
exprimã ºi prin scrieri teoretice, când
acestea sunt temeinice. Nu înseamnã
numaidecât cã lipsa unor asemenea
texte indicã diletantism, mai cu seamã
dacã problemele artei sunt implicate în
creaþia lor. Ba chiar etalarea vocaþiei
teoretice e, în multe cazuri, suspectã.
Virgil Diaconu, poetul înainte de toate,
în afarã de articolele ºi eseurile din
gazete, de cele însoþitoare ale cãrþilor
sale (ex. Poezia azi), a publicat cartea
Libertate ºi destin, „eseuri filosofice“,
ambiþiosul volum Destinul poeziei mo-
derne, are în lucru tot un studiu,Canonul
poetic. ªi totuºi, poezia lui nu e decât
când ºi când livrescã, mai evident la
început (Departele Epimenides) ºi,
apoi, în felul obiºnuit al poeziei mode-
rne, cu deschidere spre mitic, biblic,
utopic, culturã.
Din autoreferinþe, editoriale ºi mãrtu-
risirile lui, din ceea ce spun numeroºii
comentatori, de regulã „pozitivi“, ºi din
ceea ce înþelegem noi, se poate întocmi
o schiþã de portret ºi se poate aproxima
locul sãu în tablou. E un tip viguros dar
impresionabil, de structurã bipolarã ºi
oximoronicã. Revoltele lui, care ajung
adesea la acuzaþii incendiare, ascund
parcã un timid. Silenþios în public, are o
atitudine de ascultãtor care cumpãneºte
lucrurile, pe de altã parte, în scrisul pu-
blicistic-eseistic, îndrãgostitul de fãp-
turile lumii devine irascibil, se dezlãnþuie
sarcastic, iar uneori încearcã ºi puterile
pamfletului. Ca vârstã biologicã, e un
optzecist cu acces, astfel, în rândul pro-
moþiilor urmãtoare. ªi, cum se ºtie,
optzecismul are mai multe feþe, iar poe-
tul, orgolios, se declarã neînregimentat.
El pare a se dezice, mai ales, de para-
digma postmodernã, fãrã sã se arate
ataºabil de altã direcþie în context. Ca
situare în acest orizont literar, se spune
(ºi autorul susþine fervent) cã este
„neîncadrabil“. Polemistul suspecteazã
pânã ºi blooumiana „anxietate a influ-
enþei“, de unde rezultã cã ar avea o
existenþã autarhicã, fapt imposibil mai
ales în domeniul unde s-a ajuns la cre-
dinþa cã literatura din literaturã se face.
Actul de creaþie se lasã influenþat, cu
sau fãrã bunã ºtiinþã, de operele marilor
scriitori, predecesori sau contemporani.
Zice ritos Harold Bloom, cel mult invocat
de Virgil Diaconu: „O operã canonicã,
puternicã nu poate exista în afara influ-
enþelor literare“. Nici într-un caz, „canon
generaþionist“, „pseudoestetic“, adaugã
autorul Secolului (l-am numit pe Virgil
Diaconu). Mai sugestive, cu rare umbre
de retorism, sunt poeticele din Schimnic:
„Ce har sã am/ chipul tãu sã-l spun pânã
la capãt?// Când vreau sã te ating -/ eu
prind vãzduhul în braþe./ Eu sunt croni-
carul nevãzutului/ tabla pe care scriu se
ºterge singurã de semne.// Ce har sã
am/ chipul sã-l spun pânã la capãt?“
(Cronicar).
Totuºi, cum era de aºteptat, unii
cronicari ºi recenzenþi i-au gãsit compa-
nia, în romantism, clasicism ºi mo-
dernism, în expresionism, unele nume
fiind, cum se ºtie, „neîncadrabile“: Ion
Vinea, Ilarie Voronca, Ion Caraion,
Dimitrie Stelaru, Nichita Stãnescu,
Cezar Baltag, Anghel Dumbrãveanu ºi,
neaºteptat, Mircea Ivãnescu. Acesta din
urmã ºi Whitman sunt invocaþi pe cri-
teriul amplitudinii versurilor. Ceea ce
este prea puþin. Bineînþeles, s-au gãsit
incidenþe izbitoare cu Eminescu, cam la
fel cum se întâmplã în mai toatã poezia
6 mai 2014
comentarii
Constantin Trandafir
Poetul
ºi fãpturile Domnului
românã. Mai ales cã, într-o carte a sa,
Virgil Diaconu îi dedicã poetului un
eseu-liric, encomiastic. Declarându-se
undeva „cronicarul nevãzutului“,
Theodor Codreanu dezvoltã o analogie,
eminesciana frumuseþe fãrã corp ºi, pe
acest traseu, „armonia proporþiei de
miºcãri“. ªi ca toþi poeþii care se respec-
tã, autorul Cãlãtoriei spre sine îºi cautã
propria voce ºi(ºi) comenteazã arta
poeticã: „Nici nu ai spune cã lumea e
scrisã în nervii/ ºi celulele mele: o carte
pe care o poþi citi cuvânt cu cuvânt,/ de
la gleznele pãpãdiei la greieri; ºi de la
prima umbrã a nopþii/ pânã la domnul
care doarme în cuiburi; care tremurã-n
frunze…/ o carte în care îl poþi citi chiar
pe Domnul,/ care de îndrãgostit ce este
a luat-o razna prin greieri,/ prin zumze-
tul albinelor, prin cântecele sturzului…“;
„De fapt, cum se plimbã încã de cu zori
prin Grãdinã/ îºi rãsfoieºte una câte una
petalele cãrþii,/ eu cred cã domnul este
primul meu cititor./ El ºi toate fãpturile
Lui, care îi calcã pe urme“(Poetica, în
vol. Dimineþile Domnului). E drept cã
poetul nu se considerã un demiurgos
onomaton, dar a ajuns în faza unei
familiaritãþi cu Domnul, descinde la
izvoarele dintâi, creeazã în marea
joacã, aspirã cãtre frumuseþea simplã.
ªi tinde, pe urmele lui Blaga, cãtre iden-
titãþi ontologice, scotocindu-le la porþile
miticului, dar cu deosebire în lumea de
aici, cãreia se strãduieºte sã-i dea un
aer metafizic,închipuind un spaþiu al
armoniei dintre om, naturã ºi divinitate
(Depãrtarea lãuntricã, 1980, Cãlãtorie
spre sine (1984), Deasupra tenebrelor,
2001).
Pânã aici, s-ar putea socoti prima
etapã a scrisului lui Virgil Diaconu, în
care se configureazã temele obsedante
ºi coloratura lor.
Iniþial, se resimte încercarea mitului,
solemnitatea orficã, dar ºi confruntarea
între inefabile ºi realii, între simbolurile
livreºti ºi „vocea“ sinelui. S-a observat,
pe bunã dreptate, „hieratismul ascetic ºi
laconicele ecuaþii lirice oracular oxi-
moronice“ (Gabriela Omãt). E faza
modernã, „înaltã“, a romantismului, ce
pune în miºcare dualitãþile nesfârºite
ale poetului, uneori distribuite cam
mecanic: sacrul ºi profanul, bucuria
extaticã ºi „cadavrul zilei“, auroralul ºi
„circul cotidian“, setea de celest ºi
elogiul lumii, - „acest Laudatio Domini“,
„flacãrã îndrãgostitã“, lumina ºi întune-
• Carmen Poenaru – Oraºul din vis
ricul, elegia ºi satira, „balaurii“ ºi
„chipurile de pãmânt de veºnicie“.
Copilãria, natura ºi erosul sunt laitmo-
tive vitale ale atitudinilor atât de diverse,
pânã la supraîncãrcare repetitivã a tex-
tului. Pãdurea, muntele, câmpia, râul,
pãsãrile, gâzele, florile, ierburile contra-
puncteazã urâþenia „oraºului de fier“.
Cel puþin omniprezenþa cireºelor ºi
„legiunile de vrãbii“, greierii ºi trandafirii
(inclusiv negri ºi sãlbatici) sunt simboluri
obsedante, cum ºi-a dorit autorul, de
care numele sãu se va lipi probabil. Un
singur exemplu doar: „Când mã întorc
seara-n scriptorium,/ cineva îmi bate la
uºã. Câmpia! Tocmai câmpia,/ sositã de
departe ºi în cãmaºa ei subþire: de flori/
Câmpia cu depãrtare cu tot (…)// Sã
intre! – le strig, ºi fãpturile Domnului/ îºi
aflã locul în poemele mele…/ Fãrã
îndoialã, aici este casa vuietului, a vu-
ietului care nu se lasã prins niciodatã…/
Femei de umbrã foºnesc prin ierburi,
lumina trandafirului urcã muntele…/ ªi
iubita mea în înalt cocorii…// Da, eu îmi
deschid inima pentru toatã lucrarea./ ªi
îl aduc pe Domnul în sufletul meu, frun-
zã cu frunzã./ ªi pasãre cu pasãre îl
aduc pe domnul acasã…/ Acasã în
sufletul meu, unde i-am pregãtit/ tot ce îi
trebuie: cireºe pe masã ºi apã curatã în
canã…/ Pânã ºi cuiburile i le-am lãsat
tot lui: sã se culce cu pãsãrile dacã-i e
somn…“ (Acasã). Cele mai frecvente
sunt poemele erotice, de un senzualism
savuros, declarat împotriva pornografiei
ºi scatologicului care au bântuit piaþa
nouãzecistã. Iubita ori e copilãroasã
(inocenþa!), ori e „femeia albastrã“ a
devoþiunii, ori e „manuscrisul“ poeziei
lui. Împreunã cu ea scrie un Jurnal ero-
tic: „Lolita cireºelor a luat puterea în
regat./ Ea spulberã cãderile mele de
peste zi/ ºi îmi dã de visat pentru restul
de noapte, pentru deºertul cu stele.
Sânii ei îmi pun în braþe vãzduhul“
(Lolita cireºelor). Luiza sau Mic tratat de
luizologie însoþeºte o Prinþesã cu flu-
ture, cel mai recent volum.
Replica, poate pentru echilibrarea
timbrului sentimental („lacrima“), vine
din partea unei satire virulente ºi redun-
dante, care, cu toate metaforele ºi sen-
zualitãþile unor spuneri, ocolesc „poeti-
ca“ pamfletului literar ºi se apropie mai
mult de discursul jurnalistic ritmat:
„Democraþia de cabaret – pentru care
curioºii/ plãtesc doar ca sã-ºi
amãgeascã zilele cu muntele de promi-
siuni,/ iar tinerimea pentru a o linge,
apãsat, de la pubis la þâþe…/ Pentru a o
linge de la pubis la þâþe, chiar aici, în
colþul strãzii/ în lipsa budoarelor oficiale,
pe ea, pe Democraþia de cabaret,/ care
circulã deocamdatã din mânã în mânã/
ca sexul ºi manifestele…“ (Occidentul).
Vituperãrile se înmulþesc ca în
blestemele lui Arhiloc, uneori cu adrese
speciale sau aluzii transparente.
Nici vorbã, Virgil Diaconu este,
înainte de toate, un poet al iubirii ºi al
incriminãrii socio-politice.
Toate acestea amplificã discursul în
etapa a doua, cea de la Opium încoace,
volum care este de tranziþie, cam la dis-
tanþã de interiorizare, fie ºi radicalã, de
metafizicã, vizionarism, angoase, apo-
caliptic, statism. Antonimele acestora le
iau locul pe un traseu greu de situat.
Cum am spus, de „optzecism“ (pre-
luat ºi respins de „nouãzeciºti“ ºi
„douãmiiºti“) poetul se dezice, cu sar-
casm, în foarte multã prozã ºi în versuri:
„Sunt invitatul poeziei/ care recicleazã
toate prezervativele Europei./ Ale
poeziei care mixeazã maidanul cu
piruetele lingvistice./ Ultimele deºeuri
vocal-textualiste sosite de-afarã/ au
prins foarte bine la noi, vezi, aceasta
este noua direcþie./ Este arta poeticã a
celor care respirã ºi gândesc în grup,/ a
celor care îºi trec cãdelniþa cu tãmâie de
la unul la altul/ ºi care au reuºit chiar
performanþa de a intra în dicþionare/
încã înainte de a intra în literaturã… Iatã
generaþiile care/ din orfelinata cena-
clierã a sãrit direct în manuale, vezi, la
statuia ei silexul lucra înainte de litera
A“ (Occident). E vorba de postmo-
derniºti, care, între altele, sunt cuceriþi
de strategiile textualiste? Pe semne cã
recenzentul care îl considerã un optze-
cist pur-sânge („lider autentic al optze-
ciºtilor“) ori ºtie el ceva, ori exagereazã.
ªi încã, ar fi un optzecist-postmodern
„contestatar, dar ºi filosofic“. Gabriela
Omãt scrie în DGLR cã de la Opium
încoace predominã „rostirea desfere-
catã, impetuoasã, celebrând viaþa cu
umor ºi «înseninare» exuberantã. O
lume senzualã zvâcneºte frenetic în
cuvinte, dar – fie ºi polemizând cu sar-
casm (ca în Doctrina) – poetul pune în
lucru tehnici textuale posmoderniste:
patosul e minat de ironie ºi mai ales de
spiritul ludic, pretutindeni apar semnale
cã viaþa e un joc aleatoriu (un «zar»
aruncat), trãirea o poeticã, lumea un
text, inima un scriptorium, iar iubita ispi-
titor dezgolitã e însãºi «poezia aºa cum
a lãsat-o Domnul». Adrian Dinu
Rachieru, admirator al poetului nostru ºi
al „transmodernismului“, scria cã Virgil
Diaconu e „nedreptãþit“, „þinut la distanþã
de diriguitorii obºtii scriitoriceºti“.
Altcineva îl include în categoria „poeþilor
blestemaþi“ ºi-i numeºte pe cei mai
importanþi din secolul al XIX-lea. Ciudat,
între 1990 ºi 2001, poetul nu a mai dat
tiparului nici o carte de versuri. Sau nu
cunoaºtem noi, cum n-am ºtiu pânã mai
deunãzi cã abia în 2012 a publicat
Schimnic – „o carte samizdat“, „tipãritã“
la maºina de scris Erika, într-un singur
exemplar, în anul 1981.
Rãmâne de vãzut, la faþa locului, cum
acest poet al contrariilor juxtapune ºi
amalgameazã registrele, coboarã tot
mai mult cãtre pãmânteºtile izvoare,
colocvial, prozastic, ludic, referenþial ºi
autoreferenþial, cu irizãri de ironie, paro-
die ºi altele de felul acesta.

Liviu Chiscop
Drramma
lui Ion
n Luca
Liviu Chiscop face într-adevãr figura
omului interesat de destinul cultural al
propriei cetãþi. Cãrþile autorului au fixat
repere peste timp, propunând adesea
judecãþi de valoare valide. Interesat
deopotrivã de tradiþie, continuitate ºi
forme moderne ale expresiei artistice,
Liviu Chiscop îºi continuã munca de
istoric ºi critic literar odatã cu apariþia,
la Editura „Bacovia“, a monografiei
„Drama lui Ion Luca“.
Fascinat de istoria unui destin în
parte împlinit, procedând aproape în
manierã detectivisticã, autorul încearcã
sã inventarieze deopotrivã cauzele
eºecurilor dar ºi izbânzilor unui nume
care se vrea a fi recuperat. Evident,
apariþia unei asemenea cãrþi
echivaleazã cu o izbândã; mai mult, în
cazul de faþã, dupã o primã lecturã, ai
senzaþia cã nu a mai rãmas nimic de
spus. Cartea, prefaþatã de prof. dr.
Victoria Huiban, beneficiazã de un in-
dice de nume, propune repere biobibli-
ografice complete ºi o listã de ilustraþii,
în timp ce notele de subsol þes în mar-
ginalii lãmuriri suplimentare. Meritul
profesorului bãcãuan este cu atât mai
mare cu cât Ion Luca nu a activat doar
în domeniul dramaturgiei, ci a cãutat
adevãruri estetice pornind dinspre sen-
surile filosofice cele mai profunde ale
fenomenului cultural. Asistãm aºadar
deopotrivã la un demers filologic, dublat
de unul pur hermeneutic. În ciuda tutu-
ror acestor aspecte grave – trebuie
spus de la început – Liviu Chiscop
propune un edificiu de tip clasic, iar
stilul rãmâne lipsit de ambiguitate. Este,
aºadar, scoasã în faþã nu ipoteza de
lucru, ci concluzia (fie ea ºi parþialã!)
fiecãrui capitol.
Prima parte a volumului este dedi-
catã personalitãþii lui Ion Luca ºi
numãrã unsprezece capitole, dintre
care, pe cele mai incitante, le vom enu-
mera aici: „Drama existenþialã: recon-
stituiri biografice“, „Polivalenþa
vocaþiei“, „«Cazul» Ion Luca“, „Teatrul
lui Ion Luca – problematicã ºi tipologie“.
Sunt analizate ºi „volutele“ destinului
Ion Luca, un destin dramatic! Este fixa-
tã firea inflexibilã a dramaturgului, (ºi)
prin aceasta autorul demonstrând lipsa
unui pragmatism în stare de a-i asigura
un trai mai bun. Cu un dublu doctorat –
în drept ºi teologie, Ion Luca nu s-a
regãsit în niciunul dintre aceste
domenii. El a rãmas fidel cuvântului,
cãrþii: „Personalitate culturalã com-
plexã, Ion Luca ºtia nu mai puþin de
ºapte limbi strãine, greaca veche, lati-
na, ebraica, germana, franceza, rusa ºi
italiana. Erudiþia ºi dragostea sa faþã de
carte, de care dãduse totdeauna
dovadã, fac sã fie trimis în strãinãtate,
pentru a studia modul de organizare a
bibliotecilor“.
Partea a doua e interesatã efectiv de
creaþia dramaticã, inventariind tipologii,
caractere. Cu responsabilitate, Liviu
Chiscop separã: „Teatrul de inspiraþie
mitologicã“, „Teatrul de inspiraþie
istoricã“, „Teatrul de inspiraþie socialã“,
„Drama cu implicaþii politice“, „Drama
cu implicaþii satirice“. Toate acestea par
sã fi plecat dinspre eseul lui Ion Luca,
„Jertfa care creeazã“, cuvântare rostitã
în Sala Ateneului din Bacãu, la 28 mai
1923, publicatã ulterior în acelaºi an la
Editura „Cartea Româneascã“. Aceastã
intervenþie avea sã se autoinstituie
într-un soi de preambul pentru „Icarii de
pe Argeº“. Temperament sangvin, dar
mai 2014
autori ºi cãrþi
onest, dezinteresat de avantajele ime-
diate – aspecte probate de toþi cei care
l-au cunoscut – Ion Luca constituie într-
adevãr un caz pentru dramaturgia
noastrã: „Principalul handicap pentru
Ion Luca ºi vocaþia sa dramaticã l-a
constituit, fãrã îndoialã, faptul cã a trãit
în provincie, departe de efervescenþa
vieþii spirituale din capitala þãrii, departe
de lumea mirificã a scenei, frustrat de
posibilitatea de a urmãri searã de searã
evoluþia spectacolului, a miºcãrii
teatrale contemporane în general, a
ideilor de ultimã orã vehiculate în jurul
operei dramatice. Din acest punct de
vedere, Ion Luca reprezintã, într-ade-
vãr, un caz de excepþie între dra-
maturgii etapei interbelice, fiind adicã
singurul dintre cei care au reuºit sã se
afirme ºi sã se impunã trãind ºi
activând departe de tumultul Capitalei“.
Apoi, extrem de interesante sunt notele
referitoare la ce înseamnã caracterul în
teatru. Nu aº reproºa autorului acestei
monografii decât reluarea de mai multe
ori a aceloraºi informaþii. Totuºi, peste
toate, aºa cum aprecia ºi prof. dr.
Victoria Huiban, „… cartea lui Liviu
Chiscop, consacratã dramaturgului Ion
Luca, are valoarea unei opere de refe-
rinþã, imposibil de omis de cãtre orice
viitor cercetãtor al dramaturgiei
româneºti, fiind scrisã cu o profundã
conºtiinþã a responsabilitãþii…“
Marius MANTA
Valentin Talpalaru
Cu ammurrgul
în
n lesã
Care ar fi scopul unei antologii, dacã
nu sã adune cele mai frumoase poeme:
ale unui secol, ale unei generaþii, ale
unui poet? Dar când iei antologia lui
Valentin Talpalaru, „Cu amurgul în
lesã“ (101 poeme, antologie), gãseºti o
atât de mare diversitate de limbaje
poetice, încât le depãºeºte pe cele ale
unei generaþii. Descoperi un poem de
ramurã optzecistã ce þine de poezia
cotidianului, fãrã zorzoane metaforice,
apoi un sonet, un „pastel“ ºi poeme,
dimpotriva acestora, de sintezã a ideii
poetice, aducând abisuri parcã ale unui
imaginar ancestral. Toate acestea puse
la un loc, te fac sã-þi dai seama cã nu
trebuie sã umbli, când e vorba de
Valentin Talpalaru, cu mãsuri comune,
cu încadrãri ºcolãreºti, rigide. Nu poþi
spune despre el cã e „ºaptezecist“ sau
este „optzecist“ fãrã sã pierzi laturi
esenþiale ce-l definesc. Poemele sale
au altã respiraþie, vin de altundeva.
Antologia sa ce face? Ni-l oferã pe poet
în întregul lui. Preþios devine pentru noi
ceea ce se aflã în spatele poemelor
antologate, anume artistul. Te întrebi:
care este portretul interior al poetului?
Cine este cel ce scorneºte aceastã
lume, cum este el? ªi nu s-ar întreba
aºa ceva cititorul, dacã fiecare poem
n-ar scormoni ceva în fiinþa lui. Valentin
Talpalaru reuºeºte sã scormoneascã ºi
în imaginarul ºi în conºtiinþa cititorului
sãu.
Faþã de cei care nu pot, anume „vaci-
le ce nu dau lapte“, poetul e resemnat:
„De vizavi spre nicãieri/ duce un drum
de întrebãri// pe lângã care, resem-
nate,/ zac vacile ce nu dau lapte“. Aºa
începe un atât de cuminte, în aparenþã,
pastel. Resemnat e poetul deoarece
oferã o reprezentare a condiþiei umane
aici: „vacile ce nu dau lapte“ sunt
oamenii în genere... c’est moi.... lipsiþi
de acces la mistere, la adevãratele mis-
tere ale existenþei. „Întrebãrile“ – iatã
esenþa lumii (a universului ºi a fiinþei).
Poem cu un final ce lãrgeºte perspecti-
va la infinit, chiar ºi dincolo de moarte:
„Abia aºtept cina sã mor/ sã spun
secretul morþilor:// De vizavi spre
nicãieri/ duce un drum de întrebãri“.
Poem cu multiple sugestii, ce însuºi
suscitã atâtea întrebãri despre seman-
tica sa. Aici cred cã se aflã una dintre
tuºele esenþiale ale portretului interior
al poetului: întrebãrile. Abisul metafizic.
Întrebãrile vin din lume, din existenþa
noastrã... ºi unde duc? Ce este acest
„nicãieri“? Un alt nume al nimicului? Ar
fi atât de simplu atunci! Am avea un cio-
ranian, l-am „citi“ pe Valentin Talpalaru
imediat. Dar nu e aºa, ci „nicãieri“ al
poetului nu e decât un abis metafizic ce
deþine puterea unui cânt al sirenelor.
Sã se fi legat poetul de catarg ºi,
refuzând sã-ºi acopere urechile cu
cearã, a cutezat sã asculte cântecul?
Rãmânând, interiorul sãu, pentru tot-
deauna captivul sirenelor, chiar dacã el
continuã sã trãiascã în lumea noastrã?
Iatã un om cuprins (dar nu copleºit,
deoarece îl scoate din starea de
copleºealã poezia) de toate tainele
lumii. De la cele banale ale cotidianului,
pânã la cele insondabile ale universu-
lui. ªi, în celãlalt plan, cel al poeticului,
vezi cã ai de a face cu un poet ce
rosteºte pe mai multe voci, ca un per-
sonaj fabulos de basm, cãci a sa voce
trebuie sã pãtrundã cale de nouã vieþi ºi
a sa voce trebuie sã cânte misterul în
zeci de chei de solfegiu – ºi mai
departe ºi mai mult, pânã cuprinde
întreaga viaþã. Cu o voce ne spune un
sonet: „Cuvântul meu, cel ultim ºi
rotund,/ sã ni-l turnaþi pe gurã la ple-
care“..., o poezie a formei perfecte,
legatã de imagini ºi metafore ample. Cu
altã voce ne spune povestea unor
încercate „Didahii“ (în buna tradiþie a lui
Antim Ivireanul), cu conþinut contempo-
ran: „Ce pot sã le spun copiilor mei,/ ce
minciuni utilitare sã adaug/ la garnitura
trasã pe linia moartã a sfaturilor/ cu
care ºi-au izolat fonic iluziile?“. ªi cu
altã voce ne spune povestea lui
Rodion, prin care Delta devine locus
mundi.
Ceea ce ne înfãþiºeazã acest abia
sugerat portret interior al poetului
Valentin Talpalaru, nu e deloc puþin. Un
poet ce cuprinde sub aripile sale uni-
versul fiinþãrii ºi al non-fiinþei, al
formelor poetice diverse, al rostirilor
diverse (de la cea simplã, la cea a pato-
sului din poeziile cu rimã mai ales).
Întrebãri cu abisuri metafizice ºi între-
bãri simple, culese din viaþa de zi cu zi.
Poate cã Valentin Talpalaru nu e un
poet comod pentru orice cititor, dar e
unul ce-l rãsplãteºte deplin pe cel ce-l
înþelege.
Dan PERªA
Dan C. Mihãilescu
Casttelul.. Bibliotteca..
Puººcãrria.. Trrei vãm
mi
ale fem
minnittãþii
exemmplarre
• Bucureºti,
Editura Humanitas, 2013.
A scrie despre feminitate este provo-
cator ºi delicat în acelaºi timp. Pasionat
cititor de memorii, Dan C. Mihãilescu
identificã ºi analizeazã trei ipostaze ale
feminitãþii într-un volum de glose care
nu se vor decât o suitã de plecãciuni în
faþa unor feminitãþi de mai multe ori pil-
duitoare.
Primul tip uman pe care îl are în
vedere autorul este feminitatea încoro-
natã, nobleþea superb, infantil sau
parºiv alintatã, cu capricii ºocante,
meandre imprevizibile, cochetãrii
inofensive, hedonism exploziv, impul-
suri contradictorii. Intitulat Trãind regal
frumuseþea, plãcerea ºi dãruirea de
sine, în acest capitol autorul reuneºte
patru imagini ale feminitãþii: regina
Maria, Maria (Maruca) Cantacuzino-
Enescu, Zoe Cãmãrãºescu, Cella
Delavrancea. Imaginea reginei Maria a
României nu este pe deplin cunoscutã
marelui public ºi asta se poate justifica
uºor: comunismul sau lipsa interesului
contemporanilor de a recupera valorile
trecutului. În puþinele evocãri televizate
ale reginei ºi în cãlãtoriile pe care le-am
fãcut pe urma acesteia am fost uimitã
de spiritul artistic deosebit al ei, aspect
subliniat ºi de Dan C. Mihãilescu printr-
un citat din Povestea vieþii mele în care
aceasta se destãinuie: Un vas vechi
plasat la locul potrivit în faþa unei tufe
de flori îmi poate crea o plãcere mai
mare decât un palat, dacã vasul are
forma potrivitã ºi florile culoarea care
trebuie. Atunci când organizez ceva,
am viziunea totalã a lucrului încã de la
început: forma, culoarea, chiar umbra
pe care o aruncã ºi variatele efecte pe
care le-ar putea produce la diferitele
ore ale zilei. Frumosul din fiecare formã
este pentru mine o plãcere fizicã ºi, în
acelaºi timp, îmi umple sufletul cu o
satisfacþie pe care o egaleazã doar
muzica perfectã care vibreazã în mine.
Al doilea tip este feminitatea ultra-
giatã, a cãrei naturalã, inocentã vulne-
rabilitate se vede cãlcatã în copitele
unei istorii bestiale, trecând umilitor din
avuþie, adicã din confortul domestic al
gospodãriei þãrãneºti, sau din
evanescenþa saloanelor culturale, în
animalitatea carcerei, miseria interoga-
toriilor ºi duhorile dormitoarelor colec-
tive. Sub titlul Între jubilaþie ºi destrã-
mare, Dan C. Mihãilescu grupeazã alte
patru personalitãþi: Alice Voinescu, Jeni
Acterian, Pia ºi Cornelia Pillat, Annie
Bentoiu.
Al treilea tip este feminitatea spiritu-
alã, iniþial etic, apoi afectiv ºi civic arhi-
tecturatã conform opreliºtilor, cruzimi-
lor, aberaþiilor ºi malformãrilor specifice
unei istorii în care omul devenise doar o
cifrã în statisticile ororii. Cum se simte
autorul dupã un asemenea demers?
Am jubilat, m-am înfiorat ºi m-am vin-
decat, cu mândrie ºi suspin, scriind
aceste pagini. Capitolul Suferinþa ca
împlinire aduce în faþa cititorului per-
sonalitãþile Ecaterinei Bãlãcioiu-
Lovinescu, a Lenei Constante, a
Adrianei Georgescu, a Oanei Orlea, a
Aniþei Nandriº.
Ideea cãrþii este generoasã, însã
autorul ei apare inconsecvent. În primul
capitol se mulþumeºte sã aglutineze
citate din cãrþile de memorii invocând
cumva autoportretul, iar în celelalte
capitole adunã prefeþele pe care le-a
publicat în diferite ediþii. Este o modã
pe care o adoptã prea des unii autori
contemporani ºi care dã uneori senza-
þia de peticealã sau de lucru de mântu-
ialã. Vãzând titlul volumului ºi dupã ce
am citit prefaþa, am avut alte aºteptãri.
Mi-am imaginat o interpretare subtilã a
spiritului feminin, pentru cã ºi eu sunt o
pasionatã cititoare de memorii. Aºadar,
o carte fãcutã din alte cãrþi.
Gabriela GÎRMACEA
7
 poesis

sim
mt
mâinile calde
frunzele cãzute
umbrele copacilor goi
vântul
gândul cã am fost
Oana
GHEORGHE
uit pentru un veac cã sunt

mã pierd într-un petec de cer

picãturi calde-reci
se preling printre cuvinte
ploaia cãzute peste noi
întind palmele cuvintele stridente nu ne aparþineau
pietre
deschid ochii
cer fãrã gesturi bizare
ascult ea nu te cheamã
ºuier de vânt nu-þi tace
simt
nu te priveºte
tu.
nu iartã
nu vrea

verrde crrud ne-a rãmas totul nouã

poezia e vie
se scrie în zile
• Carmen Poenaru – Caractere I
între ziduri mute au mai rãm
mas
în pãmântul muºcat dintre râuri
cu unghiile-n carne cuvin
nte
Pentru limba noastrã
eu nu te chem

Filon de aur,
vreau timpul cu aripi de pescãruº
sunt aici
numãr zâmbete în calendar valul sã-mi fie clepsidrã
cãutându-le pereche sã-mi mãsoare paºii pierduþi

coloanã vertebralã adun blestemele pãmântului

le descânt ºi le mângâi
în tãcerea infinitei rãbdãri
desculþi alergând printre umbre
sã mã ascund în ghiocul cochiliei
sã numãr stelele, joc uitat
Etichetãrile fac parte dintr-un studiu (pe lângã altele nouã)
aº putea sã iert ºi sã iert sã ascult clipocitul legãnat a pustiu
despre limba naþionalã, publicat de C. Gh. Marinescu în 2014,
sub genericul „Naþional ºi universal în cultura românã“. O bunã aº putea sã uit ºi sã nu uit unde se opresc din zbor pescãruºii
parte dintre ideile cuprinse în lucrare ne erau cunoscute din volu- m-aº putea regãsi în sublimul celei dintîi lumina lunii
mul „Conºtiinþa naþionalã ºi valorile patriei“, semnat împreunã cu sã nu-mi poatã trezi copilul din vis
Al. Tãnase în 1982, la Editura „Junimea“, dar acum contextul a paºii, tãcere… ultima
impus o nouã abordare, iar noi, cititorii, pãrem a fi alþii, deºi
aceiaºi. Suntem hipercritici, ne lepãdãm de crezuri ºi idealuri ºi ne aºternem în liniºti plecate din noi e iarnã iar ºi e un ger cumplit
ne arãtãm ameninþaþi (ºi nu suntem!) de pericole iminente. eu la un capãt în palmã au îngheþat câteva cuvinte
Lectura celor aproape 40 de pagini de sub titlul „Limba – tu între ape
filonul de aur, coloana vertebralã a conºtiinþei, a literaturii ºi cul- în pãmântul desþelenit dintre coaste am ºi uitat
turii naþionale“ (ne-am permis, în numele sobrietãþii, sã coborâm rãsar buruieni am cules flori de câmp?
la rang de minusculã ultimele trei substantive) a fost nu doar unde se scuturau plopii?
instructivã, ci ºi modelatoare. Pornind de la o vorbã a lui V. A. ce vinã ai tu
Urechia („Limba este cel mai puternic factor al unitãþii culturale, am scris cuvinte pe nisip?
în locul gol nu încape nimic
al fiinþei ºi existenþei naþionale. Prin limbã poporul român ºi-a vreodatã mi-a fost dor?
conservat existenþa sa în decursul veacurilor“) ºi combinând-o
un gând
cu definiþia din dicþionare, autorul ne plaseazã în zona istoricã de
maximã intensitate – confluenþa secolelor XIX-XX – ºi subliniazã
mã ridic la fereastrã pe vârfuri am vânat himere în arºiþa deºertului
diferenþa specificã a celui mai important mijloc de comunicare sã privesc asfinþitul pustiu a pustiu
între membrii aceleiaºi colectivitãþi. („Sistemul gramatical ºi lexi-
cal“, despre care vorbeºte dicþionarul citat, se impune a fi nu s-ar schimba nimic
au mai rãmas cuvinte
nuanþat: avem un sistem fonetic, un fond lexical ºi o structurã
gramaticalã în temeiul cãrora ne formulãm mesajele verbale.) primele versuri pierdute
Universitarul ieºean readuce în atenþie o realitate adesea ar aduce puþinã luminã e un ger cumplit
ignoratã: „Un individ poate adopta o limbã de împrumut, dar o sorbind din ceaºca fierbinte
comunitate umanã este de neconceput fãrã o limbã proprie, în
care se exprimã sufletul ei tainic ºi prin care se construieºte în privirea ta
întregul piedestal istoric de culturã ºi civilizaþie“ (p. 107). În spri- am
marr-a
amarr-a
amarr un joc frumos mã mistuie
jinul acestei idei aduce judecãþile ºi opera lui Mihai Eminescu,
dar ºi pe niciodatã desuetul catren al unuia dintre primii noºtri închid ochii
poeþi: „Urmaºilor mei Vãcãreºti!/ Las vouã moºtenire/ Creºterea îmi fuge pãmântul de sub picioare timpul vindecã timpul
limbei româneºti/ ª-a patriei cinstire“. aº fi inventat totul dacã
Trimiterile prin citate acoperã o sferã mult mai largã decât cea nu ai fi fost deja dincolo de arsura buzelor
lingvisticã. Afirmaþia lui Nicolae Iorga precum cã limba este „cea sãlbatic cu ghearele mã agãþ de ultima picaturã
mai scumpã moºtenire a strãmoºilor, care au lucrat generaþie de de Adieu
generaþie la elaborarea acestui suprem product sufletesc“ aduce amar-amar-amar
cu observaþia lui Vasile Alecsandri cã ne aflãm în faþa unui teza- mãreºte-mi doza
ur pe care-l moºtenesc copiii de la pãrinþi ºi-l transmit viu celor ne vedem peste un veac
ce vin. Rostul invocãrii nelingviºtilor este binefãcãtor pentru teo- o iarnã nopþile dintre ani vor rãmâne porþi deschise
reticienii limbii: aceºtia din urmã îºi aflã nu scut mai puternic mi-am privit cãtuºele
decât cel dat de simpla enunþare a unor adevãruri, fie ele ºi ne vor îngheþa mâinile
strânsoarea ei o dimineaþã rece ne va muºca obrajii
obiective. Ca sã nu mai vorbim de recunoaºterea punctelor
esenþiale din trecutul românilor, care au, toate, implicaþii în des- îmi numãra respiraþiile
nuferi albi îþi vor împodobi pleoapele
tinul fundamental al limbii materne. O secþiune specialã acordã
eu, umbrã pãsãrile nopþii
C. Gh. Marinescu, cum era ºi firesc, variantei istorice a românei,
denumitã de unii – absurd – limba moldoveneascã din printre magnolii ne vor rãpi dintr-o înºiruire banalã -
Basarabia. iarba crudã prezentul
Întregul demers al autorului conduce spre realitatea care mer- cu miros de flori de câmp
itã din când în când repetatã: dacã nu vom þine la graiul matern,
ne vom trãda pe noi înºine. într-un joc al ei trãgând la marginea drumului
Ioan DÃNILÃ cãlcam priviri între douã tãceri vom schimba versul privind peste umãr

8 mai 2014
 poesis

Floarrea
in
nterrzisã
Elena CIOBANU
Cristina Fãrã ºtire sã calci pe urmele încremenitelor vise
Emanuela Vino, sã stãm sub cupola florii de mãr interzise
DASCÃLU
El/ea
Sã spui: am venit! ªi sã-mi ghiceºti
Când am murit în palmã.
Îmbrãcatã în negru stau ºi ascult
Dar care-i adevãrul nu ºtiu
ªtiu doar cã uneori se poate muri În lecturarea întâmplãtoare de pagini electronice sau de
Bulg
gãrri Chiar dacã rãmâi viu...
hârtie mi se întâmplã sã dau peste texte al cãror conþinut
ideatic nu mã impresioneazã cu nimic, dar care se agaþã de
de sarre memorie prin câte un artificiu ale cãrui dedesubturi lasã în
urmã interesul imediat al discursului. Mi-am amintit de un
În iubire intrãm dezgoliþi de forme, astfel de caz cu prilejul disputei provocate de Conchita
dar fiece mângâiere, alint, Bulettin
n Wurst, câºtigãtoarea/câºtigãtorul concursului Eurovision.
Ambiguitatea semnalatã de bara oblicã ce separã ºi, în
redeºteaptã în noi un contur
ca un sunet uitat;
metteo acelaºi timp, uneºte forma masculinã de cea femininã duce,
în unele texte doritoare de dreptate pe pãmânt, la o folosire
repetãm indecente formule alternativã a pronumelor „el“ ºi „ea“ în sens generic sau chiar
de dezgolit adâncurile, Datoritã unui front ciclonic, iubito, printr-o înlocuire completã a pronumelui „el“ cu „ea“ (mai
exact, a tuturor formelor pronominale personale masculine
trec clipele, Teritoriul dragostei noastre cu cele feminine). Un scriitor american declarã într-un articol
înhãmãm la cãruþa mâniei din 1989: „Ce e rãu în a reinventa roata? Fiecare artist tre-
Va intra într-o zonã depresionarã
cuvinte; contur peste contur, buie sã facã asta în cãutarea unui mediu care sã exprime cel
suprapunere de sunete; Cu cer mai mult noros
mai bine viziunea ei“. În românã, sensul frazei e deturnat, din
intrãm în propriul trup: Favorizând apariþia de îndoieli cauza adjectivului pronominal feminin de la final, pe care un
– bunã seara vorbitor nativ nu l-ar considera identic ca referinþã cu subiec-
Coborând sub zero grade
tul. Dar în englezã, având în vedere militantismul ideologic
ºi într-o dimineaþã Izolat, mai geroase puternic al ultimelor decenii, nu mai e chiar atât de neobiºnuit
ne trezim pentru cunoscãtori, deºi continuã sã-ºi pãstreze aerul necon-
Sub influenþa unui transport de aer rece
constituiþi, privim venþional.
în oglinde concave Þara privirii noastre va prezenta ceaþã Aceastã alternare sau ambiguizare a genului l-ar fi fãcut
trupul întors Atât în zonele de deal pe un Roland Barthes sã spunã cã e un gest fatal, pentru cã
dinspre trup ºi distrugerea „zidului Antitezei“, reprezentat de linia diviza-
Cãt ºi în cele de vale toare dintre un gen ºi altul, ar fi dus la colapsul tuturor
din noi ne retragem „economiilor“: economia limbajului („de obicei protejat de
Doar slab pânã la moderat
reflux separarea termenilor opuºi“), economia genului („neutrul nu
aruncãm în amintiri ªi plânsori locale trebuie sã pretindã cã e uman“), economia trupului („pãrþile
cu tãcere La aceastã orã vremea e caracterizatã de frig lui nu pot fi interºanjabile, sexele nu pot fi echivalente“),
economia banilor (stabilirea de contracte)“ (S/Z). Sensul ar fi
Pe alocuri foarte frig, iubito, astfel dezintegrat, viaþa nu s-ar mai putea reproduce, propri-
în rest…
Mai cu seamã în partea de rãsãrit a speranþei etatea nu ar mai putea fi protejatã.
bulgãri de sare… Victoria Conchitei Wurst demonstreazã totuºi cã ideile
Unde se semnaleazã polei
citate mai sus pot uºor cãdea victimã acuzaþiilor de sexism,
ªi accidente în circulaþia sentimentelor flagel împotriva cãruia s-a ridicat unul dintre discursurile de
Eg
gee În urmãtorul interval putere cele mai percutante ale prezentului – feminismul
(strâns legat de corectitudinea politicã). El izvorãºte dintr-un
Iubire cu intensificãri trecãtoare miez generos ºi cu siguranþã lãudabil, dorinþa de a reduce
Nu-nainta. E atâta tãcere discriminarea (realã, de altfel) pe bazã de sex. Era vorba,
Revolta staþionarã, ochi cu cerul schimbãtor
Prin tine privesc lumea-ntreagã, femeie, iniþial, de lupta împotriva discriminãrii femeilor, pentru cã ele
Lumina din tine-ndreptatã spre stele; Mai mult închis au fost victimele istorice în aceastã privinþã. Treptat, însã,
O noapte gãlbuie Datele prognozei nu sunt prea concludente feminismul a adunat sub umbrela lui toate eforturile direcþio-
Cu fum de tutun, sub lampã se-aºeazã nate spre forþarea recunoaºterii tuturor devierilor sexuale ca
Astfel iubito vom asista pe niºte mãrci identitare cu nimic mai normale decât cele
Un flutur de fum, poate scrum. considerate în mod obiºnuit astfel.
La mari cãderi de pleoape
ªi-ncet pe sub stele Nu este clar cât le-a ajutat feminismul pe femeile mal-
În spaþii stinghere Iar barometrul va înregistra tratate (statisticile demonstreazã mai degrabã contrariul), dar
Dispari spre Egee Întrebãri abundente. este sigur cã din lupta femeii cu bãrbatul a câºtigat un al
Tu, chip de femeie treilea (sau o a treia) care nu e nici numai bãrbat, nici numai
femeie. Acum neutrul poate ºi, de fapt, chiar pretinde cã este
uman ºi cã are drepturi egale, dacã nu chiar mai egale, cu
ceilalþi (în Australia, o persoanã care nu a vrut sã se identi-
Anattom mia Talism
man
n fice cu niciunul dintre cele douã genuri tradiþionale, a primit
oficial pe cartea de identitate sexul neutru).
iubirrii În acest context, îndelung pregãtit, nu trebuie sã surprindã
Credeam cã n-o sã mai ajungi cã reprezentantul/reprezentanta Austriei a avut câºtig de
Lãsaþi-mã în pãtratul meu de speranþã, mi-era ºi teamã ca nu cumva cauzã (sã fi îndrãznit cineva sã facã altfel...!). Trebuie însã
Acolo nu bat vânturi rebele, nici ploi spus cã ea/el a ºtiut sã-ºi armonizeze foarte bine mesajul
pe uliþele triste ale însingurãrii mele,
ideologic cu latura artisticã. Estetic vorbind, prestaþia ei/lui a
nu aduc pãsãri moarte sã te opreascã vre-o stingherã razã avut unitate, pentru cã toate elementele au fãcut trimitere la
din nord, aceastã diluare sau depãºire a genului vãzut în mod
vre-un ciob în care pus-am sã rãsarã,
ºi nu e nevoie de cârpa de praf tradiþional: numele care combinã sarcastic femininul prenu-
ca sã ºterg speranþele din toamnele trecute. melui cu sugestia masculinã a numelui; vestimentaþia ºi
nopþile albe, Sã nu te tai! Fii ager machiajul, bazate pe o combinaþie luciferic-blasfemiatoare,
Cãci praful se-aºeazã în trepte deci hipnotice, a unei figuri duioase de Christ cu o siluetã
ºi ocoleºte capcanele pe care aproape complet femininã, drapatã într-o rochie de o ele-
peste degete ºi-n zori ganþã ostentativã; timbrul vocii, nici prea feminin, nici prea
teama mea de tine le întinde pe tãcute
se preface masculin, dar capabil sã ducã notele la bun sfârºit; textul,
în fluturi ºi flori… în faþa ta; sperând ca totuºi bazat pe mitul reînvierii; melodia, cu volutele ei largi, memo-
sã le treci; ºi-n fagurul de aur rabile, cu accente dramatice.
Lãsaþi-mã în pãtratul meu de speranþã! El/ea le-a cântat oamenilor, în subtext, despre o mutaþie a
al privirii, s-adormi, tu, cãlãtor ideii de persoanã, înfãþiºându-le un androgin care, în toatã
Geometria privirilor tandre
grãbit, pe care te-am cules drept splendoarea lui, se ridicã din cenuºã ca un phoenix pentru a
S-o desluºesc, ca mâine-n vitrinele lumii întruchipa nu mãreþia împlinirii sinelui, ci neputinþa omenirii
S-aparã un nu prea doct tratat talisman, din toamna asta,
de a-ºi transcende, de fapt, biata condiþie. ªi, dacã a cântat
despre anatomia iubirii. Miere ºi luminã… bine, oamenii au crezut cã îi laudã.

mai 2014 9

...De o bunã bucatã de vreme,
nu de ieri, nici de alaltãieri, ci de
mulþi ani, sã fie vreo douãzeci,
gândurile nu mã ocolesc dându-
mi ghes, cu o insistenþã apãsã-
toare, sã scriu o poveste ade-
vãratã despre ce a fost odatã,
atunci când Valea îºi purta pe
undele Trotuºului titlul de nobleþe
al locurilor binecuvântate de rod-
nicia pântecelor pãmântului.
Aºadar, a fost odatã un bazin car-
bonifer ce-ºi rãsfira minele ca
într-un evantai al bucuriei dãrni-
ciei ancestrale, de pe copertinele
muntoase ale Lapoºului ºi
Asãului, pânã dincolo de
Vermeºti ºi Dãrmãneºti. Un sand-
vics uriaº, cu miez de cãrbune
brun de Comãneºti, printre cele
mai bune zãcãminte din þarã ºi
care avea sã-i hrãneascã timp de
aproape douã veacuri pe mun-
tenii trãitori în aºezãrile presãrate
ca niºte mãrgele-curcubeu pe
cursul învolburat al apei. Sub
motto-ul în mare vogã al respec-
tivilor ani: Cãldurã, Putere,
Luminã/ Scoatem noi din minã...
Asta, pânã când asupra capetelor
lor avea sã se prãvale apocalipsa
noilor timpuri care, vorba poetu-
lui-nepereche „calcã totul în
picioare“. Acum, icoana Sfintei
Varvara, ocrotitoarea minerilor,
care în vremile cele normale te
întâmpina la fiece gurã de minã,
plânge cu lacrimi amare ºi negre
de cãrbune. ªi poate cã tocmai
ele, lacrimile acestea de durere ºi
neputinþã, mã-ndeamnã sã
rescriu, în acorduri de requiem,
povestea lui A fost odatã, cu cãr-
bunele-erou Fãt Frumos ºi prinþii
slujitori ai lui Negru Împãrat.
Trimiºi in corpore în ºut la
Orizontul Zero.
Erroul
an
nonnimm
...Poate îl chema Ionel, sau
Vasilicã, ori Gheorghiþã, cine sã-l
mai ºtie, dupã atâta amar de
vreme! Se poate chiar sã nu-l fi
ºtiut nimeni, niciodatã, fiindcã ce
poate sã-nsemne un nume de
copil aflat la joacã în tovãrãºia
ciracilor sãi. Dar de la el, de la
acel erou necunoscut, a pornit
totul când, vrãjit ºi interzis de
apariþia misterioasã , lucioasã ºi
cu reflexe roºietic-aurii, ca de
flacãrã, a exclamat: uite-o chiatrã
neagrã! Cheatra cu pricina s-a
dovedit a fi primul boþ de cãrbune
scos la luminã de lucrarea apelor
din mãruntaiele pãmântului. De
care, s-a dovedit mai apoi, întrea-
ga vale era doldora. Aici, pe
ªupan, începe Istoria cãrbunelui
brun de Comãneºti. În primãvara
lui 1836, cu un explorator inocent
ºi întâmplãtor, îmbrãcat cu pan-
taloni scurþi ºi desculþ. Moment ce
avea sã cunoascã o evoluþie
regalã. Spre Europa. Primele
vapoare purtate pe Dunãre de
revoluþionarele motoare cu aburi,
navigând de la Galaþi ºi pânã la
Viena, îºi hrãneau gurile lacome
cu cãrbunele scos de la Vermeºti,
Galean, Asãu, Lãloaia. Iar loco-
motivele celor dintâi trenuri ce
luau în piept suiºurile muntoase
ferecate cu ºinele lucitoare ale
primei cãi ferate construitã în
Moldova, între Adjud ºi Palanca,
tot de aici îºi luau puterea.
Chiatra neagrã se metamor-
fozeazã urgent în sângele negru
al þinutului împodobort de crestele
10
Mihai BUZNEA
ªut la Orizontul Zero
Carpaþilor Orientali, devenind mai
apoi pâinea industriei ce-avea sã
se coacã. Spre a aduce pe mese-
le oamenilor pâinea cea de toate
zilele. Dar ºi lumina civilizaþiei
moderne, când la mijlocul veacu-
lui trecut curentul electric le
pãtrundea în case graþie termo-
centralei construitã la Comãneºti
ºi hrãnitã cu acelaºi miraculos
cãrbune.
A fost o evoluþie de galã. De la
puþul de extracþie ºi hârzobul pur-
tat în spate. De la picon ºi scocul
oscilant , la havezã. De la popici
ºi bandaje de lemn, la armãturile
cu bolþari din beton. De la va-
goneþii împinºi cu braþele cãtre
suprafaþã, la locomotivele de sub-
teran. De la sisteme rudimentare
ºi nesigure de aeraj, la trasee
moderne de primenire a aerului.
De la mãmãliga coaptã pe plitã ,
povirla ºi slãnina mâncate în
scurtele pauze de refacere fizicã,
îndoite cu praf de cãrbune, la
mesele consistente ºi variate
servite gratis, înainte de intrarea
în ºut. Bazinul carbonifer al vãii
Trotuºului îºi croia, pas cu pas,
un nume, o identitate. Precum în
versurile: „Orice bucatã de cãr-
bune/ poate spune/ unde a avut
culcuºul/ în colivia plinã/ cât e de
lungã calea cãtre soare/ sãpatã-n
ani-luminã/ ani sudoare“. De la pu-
þuri rudimentare, la mine moderne
ºi complexe miniere, precum
R.A.L. – Rafira – Asãu – Lumina.
Dar minerului îi ºade bine cu
subteranul. Sã mergem dupã el,
în vatra chetrei negre, readucând
la suprafaþã o consemnare din
urmã cu aproape ºase decenii,
când Valea se-mpodobea cu flori
de minã.
Prrizzon
nierr
în
n colivie
...Grilajul de fier al porþii „coli-
viei“ cade cu un zgomot sec,
ascuþit, alunecând grãbit pe ghi-
dajul decupat în metal. Gata, sun-
tem prizonierii ascensorului ce ne
va purta, printr-un întuneric dens,
ca de iad, spre pântecele pãmân-
tului. Licuricii lãmpilor noastre
grele, cu carbid, strãlucesc în
noaptea veºnicã precum stelele
rare pe un cer negru, acoperit de
nori.
E prima mea aventurã în sub-
teran. Spaime, dar ºi speranþe de
senzaþional. Am doar 18 ani, ast-
fel cã orice experienþã la care mã
reportaj
supun conþine ceva inefabil. Sunt
deja reporter ºi vreau sã-i cunosc
pe mineri acasã la truda lor, sã-i
vãd cum taie cãrbunele ºi cum îl
trimit, cu hârzobul, la lumina zilei.
M-am echipat ca un ortac auten-
tic: cisme de cauciuc, salopetã,
cascã de protecþie ºi lãmpaº. Dar
ce zic eu lãmpaº! E ditamai
lampa! Mã însoþeºte maistrul Ioan
Negri, doar cu vreo zece ani mai
vârstnic decât mine, adicã tot
foarte tânãr. La lãmpãrie, pre-
gãtindu-ne pentru coborârea în
subteran, îl rugasem sã-mi facã
rost de o lampã de cascã. Nu
gãsise, sau nu voise sã o
gãseascã, aºa cã mi-a pus în
mâini lãmpoiul de cinci kile ºi
ºase sute de grame. Carã-l, bã-
iete, prin minã!, mi-am zis simþind
cum îmi cam coboarã entuzias-
mul. Dar aventura începuse ºi n-
aveam cum sã mai dau îndãrãt.
Las’ cã lumineazã mai bine!, a
þinut sã mã consoleze însoþitorul
meu zâmbind larg, cu subânþeles.
ªi iatã-ne porniþi. Acum alu-
necãm în huruit de metal frecat,
în cuºca aninatã de cablurile
miºcãtoare de oþel. 180 de metri.
Dureazã ceva cãlãtoria noastrã,
câteva minute. În sfârºit, ajungem
jos, la buza vetrei puþului, de
unde începe sã se întindã galeria
principalã. Suntem în mina
Vermeºti, cea mai adâncã din
bazinul carbonifer al vãii
Trotuºului, la Comãneºti. Ne
întâmpinã o aglomerare de va-
goneþi goi sau plini cu cãrbune ce
aºteaptã sã fie scoºi la suprafaþã
cu aceeaºi colivie cu care ajun-
sesem noi în mãruntaiele pãmân-
tului, de ºine ce se pierd în hãul
adânc, de cai ce trag din greu în
hamuri garniturile înguste, de
stive de popici ºi de bandaje ce
aºteaptã sã armeze abatajele.
Înaintãm pe galeria centralã, spre
abatajul celui mai renumit ortac al
momentului: Gheorghe Mocanu.
Pânã la el facem o partidã pe cin-
ste de valsat în echilibru instabil
prin apa care în anumite zone
aproape cã se apropie de
genunchi. De pe pereþii lucioºi,
plini de broboane precum transpi-
raþia de pe un chip muncit, curge
o apã sclipitoare în pârâiaºe
negre-cenuºii. Aerul are miros de
stãtut ºi de metan, e jilav, lipicios
ºi înnãbuºitor. Îmi port lampa cu
stoicism ºi am senzaþia cã-mi
smulge braþul din umãr.
Frumoasã meserie þi-ai ales,
tinere, mã mustru în gând ºi, toto-
datã, mã felicit în timp ce paºii
continuã sã mã poarte prin para-
disul interzis muritorilor de rând.
Însoþitorul meu parcã e pus pe
ºotii, el are antrenament, mã
poartã pe unde nici nu gândesc,
urcãm ºi coborâm pe planuri încli-
nate de parcã ne-am da cu sania,
atacãm orizonturile unul dupã
altul, de nu se mai terminã. Ne
gãsim, în sfârºit, eroul: o mânã de
om, de sã-l frângi între douã
deºte; brigadierul Gheorghe
Mocanu. Discutãm despre cãr-
bune, despre ce altceva?! Se
vãdeºte doctor în materie. A
petrecut vreo 25 de ani în subte-
ran, dar nici nu se gândeºte sã se
dea bãtut. Notez cu litere „laba
gâºtei“, la fascicolul gãlbui al
lãmpii, tot ce-mi spune. Intru cu el
pe abataj - o fantã de spaþiu între
coperiº ºi vatrã. Avansez pe burtã
în stil „târ⺠marº“, în timp ce iau
în piept planul înclinat. Aproape
cã nu-mi pot rãsuci capul în spa-
þiul strâmt, de vreo 30 - 35 de
centimetri, asta-i grosimea stratu-
lui de cãrbune! Minerii lucreazã
pe-o rânã, când pe stânga - când
pe dreapta, taie cãrbunele cu
piconul ºi-l trimit la vale pe scocul
oscilant încãrcat cu lopata cu
mâner scurt. La lumina licuricilor
ce ard în lãmpaºe. La un moment
dat încerc senzaþia stranie cã
parte din coperiº începe sã se
lase, cã nu mai am spaþiu de
miºcare. Prin minte îmi umblã
gânduri funeste: bãiete, pân-aci
þi-a fost, ãsta þi-i mormântul; fãrã
popã, flori ºi giulgiu; doar cu
„regrete eterne“ la suprafaþã. Dar
e numai o senzaþie. Mã las sã
‘lunec la baza abatajului, cu
ortacul dupã mine. Dacã aº putea
sã-mi vãd faþa, cred cã aº vedea
ceva de culoarea ºofranului.
Cãrbunarii tocmai ºi-au luat o
scurtã pauzã de masã. Le
rãspund invitaþiei ºi-nghit câþiva
dumicaþi de pâine cu slãninã, le
urez „noroc bun!“ ºi împreunã cu
maistrul Negri îmi reiau periplul
subteran spre alte orizonturi
miniere. Excursia-documentare
încã nu se încheiase.
În sfârºit, dupã vreo ºase ore
ne reântâlnim cu colivia, care ne
scoate la suprafaþã. Am trãit o
experienþã extraordinarã! Am fost
vrãjit de tainele misterioase ale
abatajelor miniere ºi m-am reîn-
tâlnit, apoi, cu ele poate de sute
de ori.
De la acea primã documentare
am scris un reportaj pe care l-am
intitulat: „Pentru mineri – soarele
rãsare de douã ori pe zi“. Sã-mi
spunã careva cã nu am dreptate!
Asta se întâmpla în august 1957.
Din nefericire, minele comã-
neºtene au intrat în amintire, ºi
pentru reporter, dar mai ales pen-
tru numeroºii lor ortaci. Cu toate
cã în pântecele pãmântului stau
„sub capac“ încã multe rezerve
de cãrbune.
O recon
nverrsie
num
mittã dezzasttru
Cãrbunele – un modus vivendi
pentru cei trãitori pe Trotuº în jos.
10 000 de tone extrase anual, la
finele secolului al XIX-lea, 550 de
mii de tone în ’89. Câteva zeci,
apoi sute de ortaci, la început,
aproape 5.000 la începuturile
dezastrului numit reconversie.
ªase generaþii de cãrbunari tri-
mise în neant. Cãrbunele polo-
nez, cel german ori cel rusesc se
convertesc la românism. Contra
valutã. Luându-le oamenilor
pâinea de la gurã. În timp ce fan-
fara minerilor comãneºteni, o
amintire ºi ea, acum, schimbã
partitura: de la Odã bucuriei, la
Marºul întristãrii.
Va mai rãsãri vreodatã soarele
ºi peste Valea împãnatã cu chia-
trã neagrã? Poate...
(La) Paººtele
cailorr
Dupã o sutãºaptezeci de ani
de minerit, de extracþie a cãr-
bunelui, cu permanente acu-
mulãri cantitative ºi calitative,
îndeosebi ale producþiei, tehnolo-
giilor ºi standardelor sociale, tã-
cerea, ruina, bãlãriile ºi întris-
tarea iau în stãpânire locurile. Cu
prima minã închisã în ’96, ºi ulti-
ma în 2005, e sfârºit de capitol.
Specialiºtii ne spun cã ºi aici, în
vetrele miniere ale bazinului
comãneºtean, existã încã rezerve
exploatabile pentru încã o sutã-
douãzeci de ani. Un cãrbune brun
de Comãneºti, printre „regalii“
þãrii, cu o putere calorificã între 3
200 ºi 3 800 kcal ºi un conþinut
scãzut de cenuºã. Bun de sã-l
ungi pe pâine, spunea cândva un
ortac. Se va întâmpla, oare, vreo-
datã, minunea redeschiderii?
Poate, doar la Paºtele cailor, îmi
sunã în urechi, ironic-amar,
rãspunsul venit parcã dintr-un
strãfund de minã. Aºadar, iatã cã
avem motive sã fim optimiºti.
Fiindcã tradiþia acestui nobil
meºteºug ne îndreptãþeºte sã
sperãm. Pânã la sfârºitul deceni-
ului VI al veacului trecut în sub-
teran transportul se fãcea cu cai,
în fiecare minã existând grajduri
pentru aceºti ortaci cu patru
picioare. Odatã pe an, în prima
duminicã din mai, caii erau scoºi
la suprafaþã. Mânjii fãtaþi între o
sãrbãtoare ºi alta, orbeau instan-
taneu la contactul dur cu lumina
soarelui. Paºtele cailor poate fi,
totuºi, o speranþã pentru mai târ-
ziu. Cu cât mai repede, cu atât
mai bine.
O crrun ntã
irron
nie
Pe una din fostele porþi de
intrare în incinta a ceea ce a fost,
pânã-n urmã cu numai zece ani,
complexul carbonifer al vãii
Trotuºului, troneazã încã tradi-
þionalul salut mineresc NOROC
BUN, sub douã ciocane încru-
ciºate, insemne ale acestei profe-
sii. Un salut devenit, între timp, o
cruntã ironie. Pentru cã atât noroc
au avut minerii, cât pãr pe cãr-
bune...
Cât despre aceºti adevãraþi
cuceritori ai adâncurilor, s-auzim
numai de bine! Rostind împreunã:
Tu ai fost vreodatã-n minã/ Sã
scoþi aur ºi cãrbune/ Care ne
aduc luminã?/ De nu, nu ºtii ce-i
pe lume...
mai 2014

Polifonii
shakespeariene
„Dacã Shakespeare ar fi scris doar Sonetele,
faima lui nu ar fi fost mai puþin însemnatã pentru
mine“, afirma James Joyce neuitând sã adauge cã
nu existã în întreaga literaturã a lumii un alt autor mai
posedat de demonul Timpului. Imaterialitatea ucigã-
toare a timpului nu este doar un motiv al expresiei
artistice ci sentimentul profund dominant al
Sonetelor. Puþine opere literare au stârnit atâtea con-
troverse asupra datãrii ºi elaborãrii, asupra persoanei
cãreia i-au fost dedicate, ºi perioadei biografice care
le-a determinat. S-a impus, cu unele rezerve con-
cluzia cã ele aparþin maturitãþii artistice a autorului,
aferente dramelor filozofice, ceea ce confirmã tensi-
unea liricã, profunzimea ideilor ºi nu în cele din urmã.
mãreþia metafizicã a încleºtãrii cu acel invizibil ºi
indestructibil adversar care îl inspirã pe poet în
aceeaºi mãsurã în care îl ºi devorã. Shakespeare –
nu doar cel din Sonete - dãinuieºte peste secole nu
prin virtuozitatea talentului, nu prin iscusinþa alegerii
temelor ºi intrigilor, nici prin deosebite invenþii artis-
tice. Temele lui sunt cele de mult cunoscute ºi se
aliniazã destinului celor ce sunt chemaþi, pe rând, pe
scena vieþii, unde îºi vor consuma patimile dragostei,
ale puterii, ale speranþei ºi ale urii, ale invidiei,
lãcomiei, trufiei sau irosirii. Timpul e substanþa irealã
din care sunt fãcute aceste destine, îmbrãcate în per-
sonaje shakesperiene. Aproape aceleaºi cuvinte ºi
gânduri, le va rosti peste secole Borges în Nueva
refutacion: „timpul e ca un fluviu care mã duce cu el,
dar eu sunt timpul; e un tigru care mã sfîºie, dar eu
sunt tigrul; e un foc care mã consumã, dar eu sunt
focul. Spre nenorocirea noastrã, lumea e realã, iar
eu, spre nenorocirea mea sunt Borges“.
La Shakespeare Timpul nu e eternitatea, arhetip
insondabil ºi abstract, ci acel resort intim al existenþei
care alimenteazã veºnic schimbarea: „c-un fiu ai fi de
douã ori mai viu/ trãind ºi-n el ºi-n versul ce þi-l scriu“.
Ori ca in sonetul XV: „ªi lupt de dragul tãu, izbind
în timp/ Sã-þi dau din nou ce-þi furã el din nimb“. Nu e
nicio resemnare în aceastã încleºtare dinainte pier-
dutã cu Timpul, nici tânguitoare tristeþe – dimpotrivã,
rãbufnirea nealteratã a actorului vieþii împotriva des-
tinului pe care nu-l acceptã. Citez în întregime
Sonetul LV: „Nici marmori, nici morminte princiare/ nu
vor trãi cât versul meu puternic/ În miezul lui vei
strãluci mai tare/ Decât în piatrã sub un timp nemer-
nic.
Rãzboiul crunt va sfãrâma statui/ Sau ziduri tari;
dar Marte n-o sã poatã/ Cu spada-i grea sau în vãpa-
ia lui/ Sã-þi ºteargã amintirea niciodatã.
Vei birui ºi moarte ºi uitare/ Iar lumea care vine
dupã noi/ Te va înãlþa în slãvi nepieritoare/ Spre din-
colo de ziua de apoi.
Dar pânã o sã revii din moarte/ ªi versul meu ºi
ochii or sã te poarte.“
Compatriotul de mai tîrziu al poetului, el însuºi un
poet de prestigiu, W.H. Auden, avea sã gãseascã
cea mai fericitã definiþie a înþelesului Sonetelor.
Auden scrie: „Dacã în opera dramaticã Shakespeare
e un chirurg al sufletelor care, fãrã anestezie,
pãtrunde în intimitatea acestora, asemeni unui
explorator nesãþios de cunoaºtere, în Sonete, el este
acel principe al spiritului, neîntrecut asemeni lui
Paganini, cãruia îi e de ajuns o singurã coardã pen-
tru a da glas întregii partituri a vieþii, o polifonie a
iubirii ºi a morþii, la care vine acest triumvirat al
Zilele Centrului de Culturã
„George Apostu“ Bacãu
Dacã e aprilie, asta înseamnã mare sãr-
bãtoare la Centrul George Apostu. Ea
începe pe 23, de Sfântul Gheorghe, ºi se
continuã ºi în zilele urmãtoare cu o suitã de
ample manifestãri culturale de rezonanþã.
Ediþia a XIX-a, din 23 -28 aprilie, a debutat
cu vernisajul expoziþiei de sculpturã ºi
desene a artistului Gheorghe Zãrnescu, inti-
tulatã „Etape“, prezentatã de criticul de artã
Pavel ªuºarã. Tot cu acest prilej a fost
lansat albumul „Gheorghe Zãrnescu -
etape“, editat de Centrul de Culturã „George
Apostu“ (editor coordonator- Gheorghe
Popa, concept grafic - Gheorghe Zãrnescu),
despre care a vorbit poetul Val Mãnescu. A
urmat „Spectacolul cãrþii“, o secþiune a man-
ifestãrii incluzând lansãri de carte ºi lecturi
publice. Astfel, volumul de poezie „Sissi“ a
mai 2014
arte
Timpului, ce ne poartã pe toþi de la un capãt la
celãlalt al neantului, cînd amãgindu-ne cu speranþã,
când înecându-ne în amãrãciune, când îndoindu-ne
credinþa ºi puterea, când ridicându-ne la înãlþimea
divinitãþii, dar mereu ispitindu-ne sã câºtigãm lumina
unei alte dimineþi“.
Carlyle dar ºi alþi comentatori ai Sonetelor, au
observant cã intensitatea dramaticã a sentimentului
este caracteristica principalã a conþinutului acestora,
o caracteristicã în mãsurã sã le deosebeascã atât de
sonetul medieval italian, care se impune ca model,
dar ºi de sonetul elisabetan. E o intensitate a senti-
mentului aproape paroxisticã, ce aminteºte doar de
virulenþa retoricã a versului dantesc din Divina
Comedia. Asemeni lui Dante, care se plaseazã în
centrul acþiunii, participând activ la evenimentele na-
rative, Shakespeare e personajul central al Sonetelor,
placa turnantã a dezvoltãrii imaginilor ºi fermentul
procesual al ideii ce ia fiinþã în urma consumãrii sen-
timentului expus cu luciditate ºi rigoare. Luciditate ºi
rigoare nu sunt niºte cuvinte fãrã acoperire, enunþate
de dragul compunerii. Shakespeare e dramatic în
scrisul sãu tocmai ca urmare a luciditãþii care îl expi-
azã ºi a faptului cã se ºtie aparþinând unei lumi ºi
unei existenþe lucide ºi riguroase, unde ordinea , sau
o anume ordine, se supun Timpului. Shakespseare
recunoaºte suveranitatea acestui Timp atoateordo-
nator. „Un singur gând mã doare, cã mã poþi/ Lãsa
oricând cel mai sãrac din toþi“ (Sonetul XCI). O enti-
tate supremã lipsitã însã de divinitate guverneazã
asupra aleatoriului ce adunã la un loc episoadele
vieþii fãcând din ele un destin particular. Dacã Dante,
cãlcând în picioare Timpul, iniþiase un dialog cu spiri-
tul celor plecaþi din viaþã, Shakespeare se angajeazã
într-o confruntare eroicã, aº spune sfidãtoare, cu
aceastã entitate întunecatã. Sonetul CXXXIII este
elocvent ºi ilustrativ: „Trãim puþin, de-aceea ne
încântã/ Când vechiturilor le dai chip nou/ Cãci pen-
tru noi plãcerea e mai sfântã/ Decât îndepãrtatul lor
ecou“.
Faptul cã poetul se opune, sau mai bine spus se
împotriveºte unei providenþe anihilatoare, e de naturã
sã transfere asupra sa întreaga responsabilitate a
insurgenþei, respective a pedepesei pentru insur-
genþã. Însã Shakespeare, cu o grandoare epicã, e
indiferent faþã de niºte consecinþe punitive. Sonetul
CXXIV, e un testament artistic al acestei atitudini:
„Nebunii timpului îmi sunt chezaºii/ Mor ca martir,
trãind ca ucigaºii“. În numele cui îºi arogã oare
Shakespeare aceastã frondã faþã de Absolut? În
numele provizoratului ºi a precaritãþii vieþii pe care o
limiteazã parcimonios acest Absolut. Nu indiferenþa
Timpului îl mistuie pe poet în focul sacru al puþinãtãþii
rãgazului pentru iubire ºi speranþã, ci faptul cã este
un damnat al acestui rãgaz. E aceeaºi unicã coardã,
suficientã însã acordurilor polifonice ale poetului pen-
tru a-ºi înãlþa inima: „Apãsãtoarea carne de-ar fi
gând/ Nu mi-ar sta-n cale nicio depãrtare/ Bãtându-
ºi joc de mine ci, oricând/ Spre zarea ta ar îndrãzni
sã zboare“ (Sonetul XLIV).
Ozana KALMUSKI
lui Pavel ªuºarã s-a bucurat de elogioasa
prezentare a eseistului (ºi traducãtorului)
Gheorghe Iorga, iar actorul Geo Popa (direc-
torul Centrului) a recitat câteva poeme din
volum. Momentul de vârf al „Zilelor“ a fost
decernarea Diplomei de excelenþã ºi a
Premiului Centrului de Culturã „George
Apostu“. Aceste distincþii au fost acordate
scriitorului elveþian de origine românã
Cãtãlin Dorian Florescu (stabilit la Zürich).
Laudatio a fost rostitã de criticul literar
Adrian Jicu. Cãtãlin Dorian Florescu a vorbit corului bãrbãtesc Laudamus al Liceului
asistenþei, a mulþumit pentru premiu, a dat
Teologic Ortodox „Episcop Melchisedec
autografe, în zilele ce au urmat continuând
sã se întâlneascã cu cititorii ºi sã susþinã lec- ªtefãnescu“, dirijor, Gheorghe Gozar,
turi publice ºi în alte locuri (Târgu Ocna, îndelung aplaudat de un numeros public.
Bârlad, Piatra Neamþ). La deplina reuºitã a Care, de altfel, a participat cu mare interes,
acestor evenimente a contribuit recitalul deschidere ºi cãldurã la toate manifestãrile.
Cinema
Un film greu de uitat
„Dallas Buyers Club“ este un
film apãrut în 2013 ºi bazat pe
viaþa lui Ron Woodroof (Matthew
McConaughey), un electrician ºi
un entuziast al spectacolelor
rodeo, care aflã cã suferã de
SIDA. Filmul a fost în faza de
pre-producþie în jur de 20 de ani
din cauza subiectului controver-
sat.
Acþiunea se petrece în mijlocul
anilor ’80, o perioadã în care nu
se ºtiau foarte multe lucruri
despre SIDA ºi despre modul în
care acþioneazã aceastã boalã.
Medicii îi spun lui Ron cã are
numai 30 de zile de trãit. Din
cauza bolii de care suferã, pri-
etenii ºi colegii de muncã ai
acestuia îl discrimineazã, iar Ron
ajunge sã îºi piardã chiar
locuinþa. În timpul unei vizite la
spital, Ron descoperã cã medicii
testeazã un nou medicament pe
câþiva pacienþi numit AZT, însã
nu toþi au acces la el. Acest lucru
îl determinã pe Ron sã recurgã la
mitã pentru a obþine AZT ºi a-ºi
putea prelungi viaþa.
Deºi medicamentul pare sã
funcþioneze la început, Ron aflã
cã acesta face mai mult rãu
decât bine pe termen lung. Un alt
doctor îi prescrie alte substanþe
medicale, însã acestea sunt
interzise în Statele Unite, în
ciuda faptului cã funcþioneazã.
Deoarece statul american ºi aso-
ciaþia medicalã afiliatã (FDA) nu
au autorizat distribuirea medica-
mentelor ce ar putea uºura sufe-
rinþa pacienþilor, Ron Woodroof
face contrabandã pentru a vinde
medicamentele celor care au
nevoie. Acesta va fi ajutat de
Rayon (Jared Leto), un membru
al comunitãþii transsexuale care
suferã de virusul HIV.
Scenariul a fost scris la
începutul anilor ’90 de cãtre
Craig Borten. Acesta a citit un
articol din 1992 despre eforturile
lui Ron Woodroof de a obþine
tratamentul corespunzãtor pentru
persoanele care suferã de SIDA
ºi l-a intervievat pentru a scrie
scenariul. Borten a înregistrat
toate interviurile pe care le-a avut
cu Woodroof ºi a avut acces
chiar la jurnalele acestuia. Sce-
nariul a fost revizuit de zece ori în
timpul anilor ’90, însã nu s-au
gãsit finanþatori pentru film.
În final, proiectul a ajuns în
mâinile directorului Jean-Marc
Vallee („The Young Victoria“),
care i-a oferit actorului Matthew
McConnaughey rolul principal.
Pentru a se pregãti pentru rol,
McConnaughey a slãbit 21kg, iar
Jared Leto - 14, un proces ce a
durat aproape jumãtate de an. În
ciuda bugetului mic (ce a permis
numai 25 de zile de filmare), fil-
mul a fost nominalizat la Oscar
de ºase ori, câºtigând trei premii:
pentru machiaj (în ciuda bugetu-
lui infim de $250), pentru actor în
rol secundar (Jared Leto) ºi pen-
tru actor în rol principal (Matthew
McConnaughey).
Mulþi critici au declarat cã
ambii actori au oferit cea mai
bunã performanþã în carierã, iar
acest lucru nu este greu de
crezut. Pregãtirea pentru acest
rol nu a constat numai în trans-
formarea de naturã fizicã, dar ºi
în gesturi, mimicã, ºi intonaþie.
Pe parcursul filmului, Ron
Woodroof devine mai tolerant cu
cei din jur ºi este dispus sã îºi
riºte libertatea pentru a aduce
medicamente celor ce au nevoie.
Deºi este motivat la început
numai de câºtigul financiar din
urma contrabandei, prietenia sa
cu Rayon îi schimbã perspectiva
asupra comunitãþii LGBT,
devenind preocupat de sãnã-
tatea acestora în detrimentul
banilor. De asemenea, Rayon
este un personaj complex ºi trag-
ic care face diverse sacrificii pen-
tru a-l ajuta pe Woodroof, deºi
relaþia dintre cei doi este la
început destul de tensionatã.
Un alt aspect pe care filmul îl
prezintã se concentreazã asupra
medicilor care supervizeazã
administrarea medicamentului
AZT ºi pe refuzul de a lua în con-
siderare efectul negativ al acestei
substanþe. Aceºtia continuã sã
testeze medicamentul pe pa-
cienþi, în ciuda pericolului cu
privire la viaþa acestora.
„Dallas Buyers Club“ este un
film despre umanitate, despre
spiritul de sacrificiu ºi despre
lupta împotriva intoleranþei statu-
lui, a sistemului medical ºi a celor
din jur. Este un film pe care nu îl
voi uita curând.
Antonia GÎRMACEA
11

– Nu sunt pregãtitã pentru o
reconstituire a unei activitãþi care
totuºi, comparativ - fiindcã nu-
mai aºa se stabilesc valorile -,
este neînsemnatã dacã mã
gândesc la ceea ce a fãcut
directorul Muzeului Literaturii
Române de la Iaºi...
– Pe vremea aceea Lucian
Vasiliu, da?
– Da, Lucian Vasiliu: foarte
energic, foarte hotãrât, nicio-
datã dispus sã renunþe la un
proiect. În felul acesta a reuºit
sã obþinã finanþãrile necesare -
care nu sunt mici, se ºtie - ºi a
pus pe picioare, a redat
prospeþime „Casei de la
Mirceºti“. Tot el a „reinventat“
Casa de la Hermeziu a familiei
Negruzzi, care era o ruinã
aproape. Acum este un loc
paradiziac, cu tot ce trebuie ca
sã zici cã þi-ai împlinit visul de a
trãi într-un cadru reconfortant,
frumos, care aratã intervenþia
oamenilor hotãrâþi sã pãstreze
valorile ce dau identitate unei
naþiuni; fiindcã nu putem pune
la îndoialã acest lucru când
este vorba despre culturã.
Chiar vedeam zilele trecute un
documentar la televizor -
prezentat de un realizator
foarte cunoscut, Cristi Tabãrã -
din judeþul Neamþ. Pur ºi sim-
plu mi-a fost jenã de ideea pe
care o nutresc mulþi în legãturã
cu locurile de vacanþã, de
excursie, care nu spun cã nu
trebuie vizitate, dar aº pune ºi
întrebarea fireascã dacã le
cunoaºtem pe cele de la noi.
Ceea ce a prezentat Cristi
Tabãrã sigur cã a fost ºi
selecþia unui cunoscãtor, dar a
avut de unde alege. Cum sã
spun? Cultura trebuie sã
existe, sã dureze, sã-ºi
îndeplineascã rolul care þine de
simbol, de reputaþie, de tot ce
înseamnã imaterial. Acum se
acrediteazã ideea cã ºi cultura
trebuie tratatã tot ca o marfã,
americanizându-ne aºa, oare-
cum primitiv. Adicã din culturã
trebuie reþinut ceea ce numesc
francezii „excepþia culturalã“,
excepþia care înseamnã inter-
venþia autoritãþilor, finanþarea
nu integral, dar nici lãsatã la
voia întîmplãrii: bunãvoinþã,
mecenat, daruri de la per-
soane cu sensibilitate ºi
mijloace financiare. Nu pot sã
nu mã gândesc cã sunt mult
mai mulþi cei care ar putea sã o
facã, dar aceastã presiune tre-
buie sã o simtã ei. Este o pre-
siune de ordin moral, nu-i aºa?
Dar era vorba de experienþa de
la Mirceºti...
– Da, aceasta aº vrea sã o
reconstituim, mãcar fragmen-
tar.
– Ideea a fost a lui Lucian
Vasiliu, dar imediat toate prop-
unerile acestea aveau rãsunet,
pur ºi simplu, în participarea
imediatã, concretã, vizibilã a
Prefecturii Iaºi. Era prefect
domnul Dan Gâlea pe atunci,
care din pãcate a dispãrut mult
prea repede... Mi-ar fi fãcut
plãcere mãcar sã-l întâlnesc
din când în când; amintirile
care mã leagã de contribuþia
domnului Gâlea sunt absolut
exemplare. Ce sã spun?
Mãrturisesc cã nu mã aºtep-
12
Prof.univ.dr. Maria Carpov:
„Cultura trebuie sã existe,
sã dureze, sã-ºi îndeplineascã rolul
care þine de simbol, de reputaþie“
Cel care intrã în Muzeul
Memorial „Vasile Alecsandri“ de la
Mirceºti este întâmpinat de un text,
scris pe o placã de marmurã,
anunþând cã aceastã construcþie a
tam la atâta promptitudine ºi la
atâta eficacitate în intervenþii.
Pânã ºi armata a fost convo-
catã ºi activatã ºi ne-a ajutat la
unele treburi grele: pazã,
transport...
– O înþelegere superioarã a
realitãþilor...
– Da, o înþelegere supe-
rioarã a ceea ce numea un
francez - pe care îl citesc acum
- „imperativ categoric“.
Formula poate sã parã pre-
tenþioasã, dar trebuie reþinut cã
lucrurile astea sunt fireºti ºi nu
trebuie sã ne surprindã. Eu ºtiu
cã, de pildã, bãcãuanii univer-
sitari pe care i-am cunoscut eu
ºi de care m-am ataºat foarte
mult (nu din motive care sunt
întâmplãtoare, fãrã substanþã,
ci fiindcã am întâlnit acolo o
formaþie de persoane într-ade-
vãr devotate culturii, învãþã-
mântului, ºtiinþei) pentru mine
înseamnã bunã-credinþã, în-
seamnã ospitalitate, înseamnã
respect pentru ceea ce este
valoros pe plan spiritual.
Datoritã lor am vãzut câteva
lucruri care sunt absolut
superbe, a cãror existenþã nu o
cunoºteam, spre ruºinea mea.
Îmi amintesc cu câtã plãcere
• Grigore Dalban – Casa Vasile Alecsandri
interviu
fost reabilitatã prin cooperarea mai
multor instituþii. Între acestea, ºi
Inspectoratul pentru Culturã al
judeþului Iaºi, care în 1991-1992
(scrie pe placa de marmurã) a fost
am mers - ºi nu mi-o scot deloc
din minte; o recomand pe itin-
erarul turistic al oricãrui prieten
care se duce în judeþul Bacãu
– Mânãstirea Bogdana, o biju-
terie...
– Acolo este de fapt ºi arhi-
va Arhiepiscopiei Romanului ºi
Bacãului. E acolo un tezaur de
artã religioasã...
– Aveþi filarmonicã, aveþi
teatru, aveþi oameni de culturã,
aveþi scriitori de marcã. ªtiu cã
odatã am fost invitatã la Casa
„Bacovia“; gazda era Ovidiu
Genaru. N-am sã uit aceastã
întâlnire. Sigur cã el are mulþi
oaspeþi, dar a gãsit un moment
ca sã vorbeascã despre
Bacovia, ca sã vorbeascã
despre el, despre Bacãu. Nu
într-un registru publicitar, nici
vorbã. Dar aºa, fiindcã veni
vorba, ca un subiect de taifas
despre cultura ºi spiritualitatea
Bacãului. Despre care spun
din nou cã nu este vizibilã. ªi
mã întreb: cine este de vinã?
Nu cred cã sunt vinovaþi. Mã
tem cã sunt persoane care fac
uneori erori de apreciere. ªi
este pãcat. Este pãcat de
acest oraº care emanã ºi un fel
de bunãstare materialã chiar.
condus de doamna prof. univ.dr.
Maria Carpov. Este acum în preaj-
ma noastrã ºi o rog sã reconstituie
acea experienþã culturalã ºi, aº
zice, istoricã.
Trebuie sã recunoaºtem: cul-
tura costã. Are costurile ei.
Trebuie sã ne gândim la acest
lucru. Pe urmã sã nu minimal-
izãm rolul voluntariatului ºi
sunt sigurã cã sunt destul de
mulþi, foarte mulþi competenþi ºi
entuziaºti gata sã îºi punã la
dispoziþie o parte din timpul lor.
– Vã mãrturisesc cã acum
câteva zile i-am întrebat pe
studenþii mei de la Litere ce ar
face pentru a salva Casa
„Alecsandri“ ºi fãrã sã le dau
eu sugestii, au promis cã în
urmãtoarea clipã sunt în stare
sã facã un lanþ viu în jurul
casei, sã o protejeze, sau sã
facã voluntariat ºi sã o amena-
jeze ca muzeu.
– Dacã studenþii dumneav-
oastrã sunt gata sã facã asta,
trebuie sã evoc ºi eu un
moment, de la primul meu
seminar de dupã evenimentele
de la sfârºitul lui 1989. Am vor-
bit cu studentele - erau numai
fete - ºi le-am propus sã facem
la Iaºi un centru cultural
francez. A doua zi, în cursul
dimineþii, am primit un telefon
de la Bucureºti: fetele mele se
îmbarcaserã (bineînþeles, pe
banii lor) ºi erau la Serviciile
culturale franceze. Este fantas-
tic, nu?
– Incredibil!
– Momentul emoþional era
favorabil, dar au ºtiut sã-l va-
lorifice. În felul acesta,
„copilele“ acelea au fãcut
muncã voluntarã pânã ce a
început într-adevãr sã func-
þioneze Centrul. Adicã au
fãcut-o ele, nu le-am cerut-o
eu. Pe urmã au colaborat cu
directorul Centrului, la tot felul
de treburi: secretariat, lipeau
afiºe, au contribuit la organi-
zarea primei sãrbãtori a muzicii
la Iaºi... Având acest exemplu,
pe care-l citez pentru a nu
subestima importanþa implicãrii
tinerilor, mi se pare convingã-
tor pentru ceea ce înseamnã
dorinþã ºi posibilitãþi...
– ªi atitudine! Atitudinea
este pânã la urmã punctul cen-
tral, punctul nevralgic.
– Da, o atitudine care dã
autoritate. Adicã aceºti copii au
arãtat ce înseamnã necesi-
tatea de a interveni, fructuos,
într-un moment care era într-
adevãr favorabil.
– Modelul pe care îl reacti-
vaþi acum este aproape identic
cu cel finalizat în 1992 la Casa
„Vasile Alecsandri“ de la
Mirceºti pentru cã suntem la
doi ani de la centenarul trecerii
în eternitate a scriitorului. Am
fost în august 1990 la Mirceºti,
la o manifestare deosebitã
organizatã de ieºeni, prin
Muzeul de Literaturã al
Moldovei de aici, din Iaºi, prin
Direcþia pentru Culturã ºi toate
forurile culturale judeþene.
Bineînþeles, cu cei de acolo;
Ilie Galan, de exemplu, era
atunci custode al Casei
„Alecsandri“ de la Mirceºti
(Dumnezeu sã-l odihneascã!).
Pe acest fundal, reamena-
jarea muzeului în 1992 era
concretizarea unei promisiuni
pe care au fãcut-o ieºenii în
1990 pentru memoria lui Vasile
Alecsandri. Tot în 1990, la
Bacãu, noi am inaugurat
aceastã Casã „Vasile
Alecsandri“, bizuindu-ne pe
faptul cã era recunoscutã drept
mai 2014

Casa „Alecsandri“ încã din
1980, când a fost înscrisã pe
Lista monumentelor istorice.
Dar iatã cã au trecut 24 de ani,
suntem în aprilie 2014 ºi nu s-a
întâmplat nimic pozitiv. E ceva
care scapã înþelegerii mele...
– Nu, scapã bunului-simþ,
nu-i aºa? Mi se pare îngrijorã-
tor cã se pot întâmpla aseme-
nea lucruri. Bine, acum s-au
mai întâmplat ºi altele, cum
este construcþia aceea cople-
ºitoare de lângã Catedrala
„Sfântul Iosif“ de la Bucureºti.
– Acestea sunt niºte acci-
dente!
– Acum mi-a venit ideea:
faceþi o manifestare, pe loc,
acolo, un simpozion, o masã
rotundã sau... o adunare de
protest. Cum se poate aºa
ceva? Dar de unde domnul
acesta proprietar s-a trezit pro-
prietar? Trebuie vãzut... Eu nu
incriminez pe nimeni, dar mi se
pare cã este o dorinþã legitimã
aceea de a ºti cum de acest
obiectiv a fost identificat într-un
anume fel ºi cum îºi pierde
aceastã legitimitate ºi devine
proprietatea cuiva. Vãd tot felul
de împroprietãriþi... Eu nu pun
la îndoialã buna-credinþã a
actualului proprietar. Poate ºi
el a fost înºelat, dar nu ºtie
cumva cã aceastã casã face
parte dintre monumentele cul-
turale ale Bacãului? Aceasta
m-ar neliniºti... Dacã el este
într-adevãr proprietar înseam-
nã cã a fost privat de un drept
al lui atunci când casa a fost
mai 2014
socotitã monument cultural,
bun de patrimoniu.
– Aºa este. Fãrã sã vreau
însã, doamna profesoarã, îmi
furã ochii titlurile cãrþilor de
care sunteþi înconjuratã. Aici,
în camera dumneavoastrã de
lucru, e o bibliotecã impresio-
nantã, cu foarte multe titluri din
domeniul dumneavoastrã în
care aþi excelat - domeniul
semioticii -, dar în general din
domeniul culturii.
– Eu mai am o camerã, pen-
tru mine, în alt corp de clãdire,
unde sunt cãrþile de lucru.
Acolo sunt numai cãrþile mele
de lucru. Aici este o bibliotecã
generalã.
– Vã rog sã-mi permiteþi sã
amintesc faptul cã aceastã
casã, Casa „Alecsandri“, a
aparþinut ultima oarã generalu-
lui Dragomir Badiu. El a deþi-
nut-o în perioada interbelicã. A
fost un om extraordinar, o fire
luminatã, un om care a þinut ca
în aceastã clãdire sã fiinþeze
Casa de Sfat ºi Cetire „Vasile
Alecsandri“, dupã moda inter-
belicã. În amintirea poetului a
organizat acolo ºezãtori, activi-
tãþi culturale. Acum, de aici, de
la dumneavoastrã, merg la
Biblioteca Centralã Univer-
sitarã, pentru a cãuta un articol
al lui Dragomir Badiu din 1940,
în care care îºi exprimã mân-
dria cã locuieºte în casa lui
Alecsandri.
– Un privilegiu, bineînþeles!
Dar eu aº vrea sã vã spun,
apropo de moºtenitorii aceºtia:
interviu
casa de la Hermeziu, de la
Trifeºti, are niºte moºtenitori
Negruzzeºti; pe una dintre
doamne o cunosc foarte bine.
Pur ºi simplu au donat casa
Muzeului Literaturii Române.
În fiecare an, doamna de care
pomeneam, soþia unui foarte
bun prieten al meu, Marcel
Petriºor, vine la o anumitã zi
aniversarã nu ca invitatã, ci ca
gazdã, cu drepturi – morale! -
depline, respectatã ca atare.
– Iatã bunãvoinþã maximã!
– Moºtenirorii au declarat:
„Este o mândrie pentru noi sã
ºtim cã am donat aceastã casã
ºi cã ea va fi revitalizatã ºi
pusã la dispoziþia turiºtilor“. Se
mai fac ºi reuniuni cu alt ca-
racter decât cel pur sãrbã-
toresc, ca sã spunem aºa, se
mai fac ºi colocvii, manifestãri
ºtiinþifice...
– Este activatã, este rein-
ventatã, cum se spune mai
nou.
– Este superbã!
– O casã care are o aseme-
nea istorie, cu o asemenea
amprentare culturalã este prin
ea însãºi o sintezã, zic eu, de
ceea ce se constituie în spiritu-
alitate localã.
– Sigur. Bineînþeles. Fiecare
lucru are partea sa imaterialã
care trebuie neapãrat cunos-
cutã. Nu trebuie ignoratã. Iar
acum mã agãþ de ideea aceas-
ta cu donaþia: actualul propri-
etar ar trebui sã fie într-adevãr
mândru, chiar dacã nu e
român. Sã fie mândru cã a
donat aceastã casã!
– Alexandru Ioan Cuza are
trei locuri memoriale: Galaþi,
Bârlad, Huºi. Trei oraºe se bat
pentru exclusivitatea locului de
naºtere...
– Bineînþeles! Este perfect.
Adicã atitudinea mi se pare
absolut normalã. În sfârºit o
atitudine normalã. Dar faptul
cã aceastã Casã „Alecsandri“
a fost scoasã de pe lista...
– A, nu, Doamne fereºte!
Proprietarul doar a propus.
Doamne fereºte!
– Trebuie vãzut totuºi dacã
acest domn proprietar n-ar fi
mândru ca numele sãu sã rã-
mânã legat de aceastã donaþie.
Mã rog, fiecare are setul sãu de
valori. Prin prisma valorilor
mele, eu aºa aº face ºi aº fi
absolut fericitã, m-aº considera
o privilegiatã a destinului...
– Mai ales cã Italia însãºi
este o þarã-muzeu.
– ...Care îndatoreazã întrea-
ga lume civilizatã. Spui Italia?
Spui culturã, rafinament,
tradiþie, continuitate, ges-
tionare responsabilã...
– Alexandru Marcu a fãcut o
asemenea analizã.
– Acum sã revenim la cazul
Casei Alecsandri. ªtiu cã de
vreo 20 de ani încercaþi sã-i
daþi destinaþia ce i se cuvine...
Faptul cã nu a fost rezolvatã
aceastã problemã - fiindcã a
devenit problemã - mi se pare
cã þine de ceva nenatural. Nu
am sã spun cuvântul...
– Din zona absurdului cred
cã vine cuvântul.
– Mai rãu...
– Nu-l folosiþi.
– Sã rãmânem în registrul
cvasielegant, dar toatã ati-
tudinea celor care ar fi trebuit
sã decidã mi se pare de
neînþeles. Cum se poate? Prin
alte pãrþi, dacã se gãseºte o
þiglã de pe o casã cu valoare
patrimonialã, în jurul ei se con-
struieºte casa.
– Aºa fac italienii. Am
cunoscut persoane care vin din
Italia, români care spun cã sunt
solicitaþi sã reconstituie o
clãdire dintr-un singur frag-
ment.
– Un fragment, dar fragmen-
tul acela induce tot ce trebuie
ca element de reconstituire ºi
se ajunge la lucruri absolut for-
midabile. Iar italienii, în
aceastã privinþã, sunt exem-
plari.
– E aproape un biografem,
cum spunea Roland Barthes.
– Este într-adevãr aºa, dar
este aceastã imensã satis-
facþie pe care ºi-o dã faptul cã
ai avut ºansa sã pui piciorul în
acest loc, unde poate au fost ºi
lucruri reprobabile, cã aºa-i
istoria. Ele nu sunt excep-
þionale. Sunt fapte istorice,
fapte de rând. Dar câtã fru-
museþe este acolo, câtã dis-
tincþie! Rãmâi mai curând fãrã
cuvinte. Nu cã ele nu existã,
dar parcã nu vrei sã le uzezi...
– Cred cã fiinþa noastrã, ºi în
mod special Bacãul, cã de
Bacãu discutãm, are nevoie de
un echilibru între tristul
Bacovia ºi veselul Alecsandri.
– O formulã care poate sã
fie deviza Bacãului.
– Gabriel Bacovia spunea
cã A-ul ºi B-ul literaturii române
s-au ivit la Bacãu. Era ºi o
speculaþie literalã, dar eu mã
gândesc la fiinþa noastrã: dacã
este privitã doar din perspecti-
va poeziei bacoviene, nu
vedem decât partea cenuºie a
vieþii. Ori am avea nevoie ºi de
complinire, de faþa cealaltã.
– Într-un registru nu chiar
atât de trist, lirismul parcã tri-
umfa asupra eventualelor tuºe
cenuºii, iar când începi sã
cunoºti Bacãul ºi oamenii de
acolo, ºi potenþialul lui, totul se
înscrie într-o lume a valorilor
perene, a continuitãþii. Am cu-
noscut persoane absolut încâ-
ntãtoare sub aspectul acesta.
Aº cita-o pe Monica Grigoriu,
provenitã dintr-o familie care a
fãcut ceva pentru prestigiul
ºcolii bãcãuane.
– Da, e vorba de tatãl doam-
nei profesoare, Ioan Grigoriu,
un reputat profesor de limba
francezã.
– L-am auzit odatã vorbind
splendid franþuzeºte. Eram
preºedinte de comisie de
bacalaureat la Liceul
„Alecsandri“. (Alecsandri, pof-
tim! Din nou.) ªi domnul
Grigoriu era cu încã un domn,
tot foarte bun, cu o francezã
remarcabilã. Alistar...
– Dumitru Alistar... Avem
centenar anul acesta.
– Erau în comisie. Ne-am
vãzut atunci, ne-am cunoscut,
ne-am complimentat, mã rog,
cã aºa se face la adunãrile
acestea. Toatã lumea-i politi-
coasã, generoasã... Adicã
oameni excepþionali.
– Am evocat modelul italian,
dar acum îmi vine în minte ºi
modelul francez pentru drep-
tatea care i se cuvine lui
Alecsandri. Francezii þin la
ceea ce înseamnã matricea lor
spiritualã.
– Cum sã nu? Am citit de
curând o carte splendidã, des-
pre rolul universitãþilor parizi-
ene în modernizarea Europei
la mijlocul secolului XIX. O
carte încântãtoare, unde sunt
foarte lungi capitole despre
prezenþa studenþilor români -
moldoveni ºi munteni - la Paris.
– Între care ºi Alecsandri ,
Alexandru Ioan Cuza,
Kogãlniceanu... Aici, la 20-30
de metri de locuinþa dumnea-
voastrã se aflã un obelisc care
marcheazã locul Academiei
Mihãilene.
– Este un model peren.
Exemplaritatea unor þãri ca
Franþa sau Italia nu poate fi
pusã în discuþie. Numai cã,
sigur, modelele acestea - cum
spunea o colegã de a mea
despre cineva foarte muncitor -
sunt obositoare. Cãci ºi con-
ºtiinþa unor anumite valori tre-
buie sã fie permanentã.
– Copleºitoare. Nu suntem
pregãtiþi pentru a le urma.
– Noi nu vrem! Cred cã
putem, dar noi nu vrem. De
pildã, istoriei acesteia cu
Alecsandri de la Bacãu mi se
pare cã trebuie sã i se punã
capãt, în sensul de a asigura
acestei case destinul pe care îl
are în mod inalienabil. Acolo s-a
nãscut...
– În Bacãu s-a nãscut, da.
– Acolo s-a nãscut
Alecsandri, deci destinul casei
este clar.
– Pecetluit.
– Pecetluit, cum spuneþi
dumneavoastrã. Nu înseamnã
sã fie confiscate ºi contestate
drepturile cuiva care le-a obþi-
nut pe cãi legale. Dar trebuie
reconstituitã istoria. Poate
domnul proprietar actual nici
nu ºtie de implicarea aceasta
a lui Alecsandri. Sunt sigurã cã
ar fi sensibil, ca produs al
acestei naþiuni italiene care a
fãcut atâtea pentru lumea
întreagã în materie de frumos,
de rafinament, de stãri
sufleteºti înãlþãtoare... Cred cã
ar fi sensibil la ceea ce cereþi
dumneavoastrã. De fapt,
reconstituirea sau restaurarea
unei situaþii absolut legitime.
– Vã mulþumim.
Iaºi, 10 aprilie 2014
A consemnat
Ioan DÃNILÃ
Transcriere: Carina BANU
13

Mihai Drãgan – Al. Piru
De la con ntroverrsã
la corrdialittatte
Relaþiile lui Mihai Drãgan cu Profesorul Al.
Piru au stat – mai bine de un deceniu – sub
semnul confruntãrilor. Pe fondul rivalitãþilor
existente totdeauna (mai puþin azi) între uni-
versitarii ieºeni ºi cei bucureºteni ºi incitat –
se zice – de Al. Dima (reprezentantul cel mai
titrat al Filologiei ieºene de atunci), primul a
ieºit la atac Mihai Drãgan, cu articolul „Prefeþe
la colecþia «Biblioteca pentru toþi»“ (Iaºul lite-
rar, 14, nr. 2, februarie 1963, p. 51-54), în care
(analizînd trei dintre ele) cel mai nemulþumit
se aratã de „sinteza“ datã de Al. Piru asupra
teatrului lui Vasile Alecsandri: „semnatarul
prefeþei înºirã multe din piesele ºi cîntecele
comice ale bardului de la Mirceºti, face un
tabel destul de riguros al conþinutului lor, dar
expunerea devine excesiv de descriptivã,
alunecînd uneori pe panta pozitivismului fac-
tologic. De asemenea, autorul pierde din
vedere sã arate satisfãcãtor în ce epocã scrie
Alecsandri, care a fost eficienþa dramaturgiei
sale în perioada de pionierat a teatrului româ-
nesc“ (p. 53). Luîndu-ºi avînt, Mihai Drãgan
multiplicã acuzaþiile, imputîndu-i lui Al. Piru
încercarea de a schimba, „cu orice preþ, unele
date de istorie literarã“ („pe care atunci cînd
eºti bine informat nu le poþi schimba“) ºi
folosirea în mod copios a studiului lui Charles
Drouhet despre izvoarele strãine ale pieselor
lui Alecsandri fãrã a-l cita pe cercetãtorul
francez. „În general în prefaþa la volumul
Teatru de Alecsandri – concluzioneazã el – e
foarte greu sã prinzi vreo idee originalã, vreo
caracterizare care sã dovedeascã un efort
propriu serios în direcþia elucidãrii unei proble-
me. Autorul foloseºte, între altele, peste limita
probitãþii, capitolul despre Alecsandri din
Istoria literaturii române a lui G. Cãlinescu,
încît uneori am avut impresia cã nu citim
prezentarea compusã de Al. Piru ci o seamã
din frazele lui G. Cãlinescu“.
Peste cîteva luni, în aceastã revistã, Mihai
Drãgan atacã din nou (v. „Criticã literarã sau
apologie?“, Iaºul literar, 14, nr. 9, septembrie,
p. 56-62). Un exerciþiu de „vigilenþã“, dar ºi o
rafalã de poligon, acest articol de „linie“, ideo-
logic, e caracteristic pentru dispoziþia aþoasã
ºi îndrãzneala ce-o avea tînãrul critic de a
înfrunta pe toatã lumea. Adversar al „criticii cu
mãnuºi“, el îi ia la rînd ºi-i mustrã, „fãrã mena-
jamente“, pentru lipsa de exigenþã ºi obiectivi-
tate, pe aproape toþi cei ce comentau în acel
moment producþia editorialã curentã (Matei
Cãlinescu, Eugen Simion, Al. Cãprariu,
N. Manolescu, Paul Georgescu, Victor Felea,
Gabriel Dimisianu, I.D. Bãlan, Nicolae
Ciobanu ºi alþii), depistînd în comentariile lor
„atitudini neprincipiale“, „forme [ale] tonului
apologetic“. În partea finalã a articolului, el dã
în vileag „recrudescenþele spiritului apolo-
getic“ observate „în evaluarea criticã a unor
studii de istorie literarã“, oprindu-se la felul în
care au fost întîmpinate volumul Studii de li-
teraturã românã modernã de Paul Cornea,
cursul de Istoria literaturii române moderne,
alcãtuit de Paul Cornea ºi D. Pãcurariu (sub-
textul celor ce l-au comentat fiind – deduce –
cã „la Facultatea de Filologie a Universitãþii
din Bucureºti s-a realizat un curs remarcabil
din toate punctele de vedere iar în alte pãrþi
nu“!) ºi cursul de Literaturã românã veche (ed.
I, 1961) al lui Al. Piru, ultima ºi cea mai doritã
dintre „þinte“. Dupã opinia sa, articolele ce se
scriseserã despre cartea acestuia (de Ion
Rotaru, P. Murariu, George Munteanu) stau
„sub semnul apologiei zgomotoase“, din ele
nerezultînd altceva decît cã „manualul“ lui Al.
Piru „ar fi o piatrã fundamentalã în dezvoltarea
ºtiinþei literare româneºti“. Dar – lucru pe care
îl remarcã bucuros – „a venit un specialist în
materie, Pandele Olteanu (v. Luceafãrul),
care a apreciat cu obiectivitate cã vastul
studiu elaborat de Al. Piru are ºi o serie de lip-
suri, datorate, între altele, ºi faptului cã autorul
a mers nu o datã la compilaþie, necitînd
aproape pe nimeni, ºi dînd deci impresia cã
pînã acum, în studiul literaturii vechi, nu prea
s-a fãcut nimic“.
Al. Piru îi va rãspunde lui Pandele Olteanu
(v. Gazeta literarã, nr. 48, 1962), nu însã ºi lui
Mihai Drãgan, care, încurajat sau, mai
degrabã întãrîtat de tãcerea Profesorului îl va
„atinge“, atît direct, cît ºi indirect, fãcînd alba-
neagra cu numele lui, într-un fel care nu se
putea sã nu-l enerveze (v. „Moment
Cãlinescu“, în Cronica, 2, nr. 3, 21 ianuarie
14
ateneu
Constantin CÃLIN
Mozaic (5)
1967, p. 8, 11). Iatã una din „loviturile
ascunse“: „Putem vorbi astãzi mai mult ca
oricînd de o posteritate criticã a lui Cãlinescu,
dar e prematur sã se meargã la etichetãri ire-
vocabile (x este cãlinescian, y – nu). Unii cri-
tici tineri în formare poposesc, deocamdatã, ºi
aceasta spre meritul lor, la umbra acestui fal-
nic stegar al criticii româneºti, dar nu comit
nici o impietate, chiar dacã nu l-au anunþat pe
x care se erijeazã, cu infatuare, în paznicul
grãdinii cãlinesciene. Dacã ºi la cincizeci de
ani (vîrstã pe care urma s-o împlineascã Al.
Piru – n.m.), de pildã, unul dintre aceºtia va fi
tot un mim sau, mai rãu, un pastiºator al criti-
cului, precum cutare publicist care crede cã e
singurul ce nu practicã un «cãlinescianism
dupã ureche», situaþia lui va fi dificultuoasã“.
Al. Piru nu s-a grãbit, totuºi, nici de data
aceasta, sã-l bage imediat în seamã, mulþu-
mindu-se sã ricaneze scurt, cu distanþã, într-
un articol referitor la pretenþiile unora de a fi
crezuþi drept „cãlinescieni“ (v. „Desconsiderãri
gratuite“, în Gazeta literarã, 13, nr. 48, 1
decembrie 1966, p. 7): „În felul acesta, mîine-
poimîine, o sã auzim cã este cãlinescian ºi
Mihai Drãgan“.
Polemica dintre cei doi se va înteþi dupã
recenzia minimalizatoare cu care autorul
Panoramei deceniului literar 1940-1950
(1968) întîmpinã volumul Aproximaþii critice
(v. România literarã, 3, nr. 48, 26 noiembrie
1970, p. 23), debutul editorial al lui Mihai
Drãgan. N-ar fi cu adevãrat nimic bun în el.
Obiecþiile pornesc de la titlu, care a fost ales –
zice – pentru „a scuza jocul probabilitãþilor ºi
subiectivitatea emoþiilor estetice ºi a judecãþii
de valoare“. Din cauza unor „vederi greºite“,
studiile despre Maiorescu ºi Eminescu, bine-
venite la apariþia lor în reviste, sînt „datate“.
Iar faptul cã „Mihai Drãgan numeºte pe Vasile
Fabian Bob, Pop“ (probabil o greºealã de tipar
– n.m.) aratã cã „informaþia sa de istoric literar
are încã lacune ce se cade umplute“.
„Aproximaþiile (lui) critice“ despre Blaga, G.
Cãlinescu, Eugen Barbu º.a. „sînt modeste“.
În fine, „paginile teoretice (…) se compun în
cea mai mare parte din locuri comune“.
Urmeazã alte lovituri ºi contralovituri. Al.
Piru face un numãr mare de observaþii ediþiei
G. Ibrãileanu, Campanii (v. „Campaniile lui
Ibrãileanu“, în România literarã, 4, nr. 20, 13
mai 1971, p. 4), concluzionînd cã „va trebui
refãcutã în întregime de viitorii editori“, ºi
taxeazã cu un zîmbet rãu micromonografia G.
Ibrãileanu (v. „Microcritica“, în România lite-
rarã, 4, nr. 23, 3 iunie 1971, p. 4), spunînd cã
ea e „o reluare în mic a celei de a doua ediþii
a studiului [sãu] din 1967“ ºi cã atunci „cînd
faci încã o datã un lucru ce s-a mai fãcut (…),
iese totdeauna o dramã“, iar Mihai Drãgan (ca
sã nu fie luat „drept altcineva“) contraatacã,
întîi, prin articolul „Pentru adevãr“ (Cronica, 6,
nr. 26, 26 iunie 1971, p. 7), loveºte apoi la
apariþia ediþiei a III-a a monografiei G.
Ibrãileanu (v. „O carte fundamentalã?“, în
Steaua, 23, nr. 14, 16-31 iulie 1972, p. 10, 16)
ºi, la scurt timp, într-un chip ºicanator, în niºte
„Discuþii despre «istorii literare»…“ (Cronica,
7, nr. 38, 22 septembrie 1972, p. 4), insinuînd
cã Panorama… ar fi o lucrare „de tipul Lucian
Predescu, C. Loghin sau Gh. Cardaº“, deci
„anacronicã“, susþinutã (doar) de „critica-
proptea“ ºi de studenþii care, „obligaþi de
împrejurãri“, o cumpãrã ca s-o memoreze
pentru examene, ºi – mai departe, printr-o
comparaþie perfidã – cã Istoria literaturii
române de George Ivaºcu are, printre alte
merite, ºi pe acela cã „inutilizeazã ºi niºte
manuale-compilaþii, opuri fastidioase despre
«perioada veche» ºi «epoca premodernã»
dintre care multe stau ºi azi în librãrii,
ameninþînd integritatea rafturilor“. Deºi numai
în treacãt, cînd i s-a ivit ocazia, a lovit ºi în
prozator, calificînd romanul Cearta drept „ridi-
col“ (v. „Condiþia criticului, condiþia criticii“, o
dezbatere organizatã de George Pruteanu, în
Convorbiri literare, nr. 1, 15 ianuarie 1972, p.
2-3, 11).
În runda a treia, Al. Piru trage în jos studiul
B.P. Hasdeu (Ed. Junimea, 1972), teza de
doctorat a lui Mihai Drãgan, negîndu-i autoru-
lui pregãtirea în domeniile pe care o aseme-
nea lucrare o pretinde (v. „Despre B.P.
Hasdeu“, în România literarã, 5, nr. 15, 6
aprilie 1972, p. 12), iar Mihai Drãgan con-
troleazã cele douã volume de Varia (Ed.
Eminescu, 1972 ºi 1973), în care Al. Piru a
reluat articolele citate mai sus, proiectînd
îndoieli asupra infailibilitãþii lui (v. „Al. Piru,
istoric literar“, în Steaua, 24, nr. 8, 16-30 apri-
lie 1973, p. 6-7). Îl va mai încondeia în cursul
(litografiat) de Istoria literaturii române. Epoca
marilor clasici (1976, p. 183) ºi, pentru
aceeaºi culpã (împrumuturile nedeclarate), în
Lecturi posibile (Ed. Junimea, 1978).
Lucru ce meritã remarcat, ripostînd, Mihai
Drãgan manifestã, în aceastã fazã a confrun-
tãrilor, mai puþinã „rãutate“ decît arãtase la
început, cînd îl ataca pe Al. Piru din „principiu“
ºi nu fiindcã l-ar fi lovit. Ba uneori, acum
(dovadã a maturizãrii „tactice“ ºi a creºterii
stãpînirii de sine), are chiar puterea sã zîm-
beascã, de pildã în replica la articolul despre
Campanii: „Multe întrebãri ne adreseazã Al.
Piru; deci ne cheamã la un examen în toatã
regula. Ne executãm, deoarece ºtim cã dsa,
ca profesor, dã note foarte mari chiar ºi pen-
tru rãspunsuri (exacte) care nu-i convin“
(„Pentru adevãr“, în Cronica, 6, nr. 26, 26
iunie 1971, p. 7). Iar alteori îl citeazã în situaþii
în care ar fi putut sã-l evite, ca în recenzia la
antologia Satira în literatura românã (I, II),
realizatã de Virgiliu Ene: „Un istoric literar
recunoscut pentru proprietatea opiniilor, cum
este Al. Piru, scria…“ (v. „Antologii“, în
Cronica, 8, nr. 47, 23 noiembrie 1973, p. 9).
Ce-l determinã sã facã aceºti paºi (mici, deo-
camdatã) spre reconciliere? Al. Dima se
mutase la Bucureºti, relaþiile cu Profesorul
Ciopraga scîrþîiau, cîþiva „lupi tineri“ se
repeziserã la el în revistele locale. Angajat în
noi conflicte, credea aºadar cã ar trebui sã
lanseze semnale cãtre Al. Piru pentru o
apropiere de poziþii, folosind exemplul sãu ca
punct de sprijin în acestea: „Ciudãþenia este –
va scrie el, referindu-se la Al. Dobrescu, în
sensul afirmaþiei mele de mai sus – cã junii
«cãlinescieni» de azi îl cunosc pe Cãlinescu
mai mult prin scrisul lui Al. Piru la care
sentinþele, fãrã drept de replicã, au însã un
temei solid: studiile ºi cãrþile sale de o frapan-
tã originalitate“ (v. „Critica negativistã“, în
Cronica, 8, nr. 51, 21 decembrie 1973, p. 5).
Am privit curios aceastã polemicã ºi m-am
bucurat cã se desfãºura departe de Ateneu.
Ea a încetat în vara lui 1977, pacea dintre
combatanþi stabilindu-se (ºi apoi consolidîn-
du-se) la „Zilele Culturii Cãlinesciene“ de la
Oneºti, unde, începînd de atunci, cei doi erau
aproape nedespãrþiþi.
Al. Piru îl va menþiona pe Mihai Drãgan
printre „cercetãtori[i] literari“ în Istoria literaturii
române de la început pînã azi (Ed. Univers,
1981, p. 548) ºi va comenta cele douã volume
de Interpretãri (Ed. Junimea, 1982, respectiv,
1986) ale acestuia, „recunoscînd seriozitatea
examenului, cît ºi calitatea expunerii“ (v.
„Începuturile lui Eminescu“, în Flacãra, 36, nr.
18, 1 mai 1987, p. 11).
La rîndul sãu, dupã calmarea deplinã a
ostilitãþilor, întrebat ce a însemnat pentru el
aceastã polemicã, Mihai Drãgan, într-un
moment de seninãtate, diminuînd gravitatea
„reacþiilor“ sale din trecut, a rãspuns cu urmã-
torul elogiu pentru fostul sãu adversar:
„Trebuie sã spun cu toatã francheþea cã
aceastã controversã (care a speriat rãu de tot
pe unii ieºeni prea tacticoºi) [controversã
legatã de Ibrãileanu ºi Campanii – n.m.], ca ºi
altele pe care le-am avut cu marele istoric li-
terar, distanþîndu-mã, cînd a fost cazul, de
modul domniei sale de a face criticã, au
însemnat pentru mine destul de mult […]. Cu
un intelectual civilizat – ºi Al. Piru este un eru-
dit teribil ºi un om de o perfectã urbanitate –
poþi discuta în presã, în contradictoriu, fãrã
teamã ca atunci cînd îl vei întîlni pe stradã, la
o sesiune ºtiinþificã sau la o masã scri-
itoriceascã ocazia s-ar putea transforma ful-
gerãtor în momente de încordare ºi agresiune
verbalã. Al. Piru, cu care mã aflu în cele mai
cordiale raporturi umane (pot spune, din
partea mea, de simpatie pentru om ºi operã),
mi-a dat, în multe împrejurãri, un exemplu pe
«viu» cã una este polemica literarã, care
poate sã fie ºi durã, ºi cu totul altceva sunt
relaþiile omeneºti“ (cf. „Virtuþile spiritului critic“.
Interviu cu Mihai Drãgan, realizat de Ion Alex.
Angheluº ºi Liviu Pendefunda, în Cronica, 18,
nr. 1, 7 ianuarie 1983, p. 5, reprodus în Clasici
ºi moderni, Ed. Cartea Româneascã, 1987, p.
271-280).
Pe marrginnea
„In
nterrsecþiilorr“
Figurã de neamþ integral (minus înãlþimea),
blond bãtînd spre roºcat, Vasile Iancu, fostul
meu coleg de facultate, atrage atenþia asupra
sa de îndatã ce începe sã vorbeascã: o vor-
bire cãutatã, cu apãsãri pe fiece cuvînt, bine
þintitã. Adesea începe nervos, exploziv, însã ºi
cînd porneºte încet, ritmul creºte pe mãsura
desfãºurãrii elocuþiunii; vocea îi oscileazã
între acut ºi gutural, faþa i se aprinde, ochii
privesc sfredelitor, iar la sfîrºit, nu o datã, gura
rãmîne încleºtatã într-un rictus uºor sarcastic.
Aceleaºi manifestãri se gãsesc ºi în scrisul
sãu: un scris elaborat, „calofil“, neologistic în
ansamblu, dar ºi cu regionalisme ostentativ
înfipte ici ºi colo.
A fost ºi, în esenþã, a rãmas ziarist, unul
„de subþire“, rafinat. De prozã se þine neîntre-
rupt abia de dupã ’90. A publicat, pe rînd, un
volum de nuvele ºi povestiri (Sosire tardivã),
douã romane (Prizonierul, cu o ediþie a II-a
revãzutã ºi adãugitã, ºi Cînd vii din mlaºtini),
o carte de memorialisticã (Fuga în memorie),
o culegere de eseuri ºi dialoguri (Ispita sin-
gurãtãþii) ºi, la sfîrºitul anului precedent, un
volum gros de articole culturale ºi recenzii li-
terare: Intersecþii relative (Ed. Tipo Moldova,
2013).
Iancu e un serios, un îndîrjit, un pãtimaº;
are prizã la subiectele dureroase, pentru care
s-a documentat în amãnunþime. În Prizonierul,
o amplã reconstituire a vieþii de lagãr,
poveºtile individuale, „cazurile“ ºi detaliile
conferã cãrþii caracterul de mãrturie tulburã-
toare ºi o evidenþiazã în literatura pe aceastã
temã. „Asistãm – cum releva profesorul
Constantin Ciopraga, el însuºi fost prizonier
de rãzboi – la o confesiune polifonicã, la un
film documentar zguduitor“. Mijlocul pe care îl
stãpîneºte cel mai bine prozatorul e evocarea
în cheie gravã, trecutã prin filtrul reflecþiei
asupra fiecãrei situaþii.
Evocarea nu lipseºte nici din Intersecþii re-
lative, unde mai mult decît judecãþile estetice
se impun atenþiei fragmentele de facturã
memorialisticã ºi portretele. „Intersecþii“ e, aci,
sinonim cu „afinitãþi“, „consonanþe“, întîlniri (cu
oameni ºi cãrþi) încrustate în amintire. Sper cã
aceia ce vor citi acest volum (echilibrat sub
toate aspectele) vor fi plãcut impresionaþi de
materia lui. Ce are el special? Amestecul, în
doze inteligente, de livresc ºi „viaþã realã“: o
profuzie de exemple. Venit în literaturã – cum
am spus – din jurnalismul de calitate, Iancu e
dintre cei la care conºtiinþa literarã e insepa-
rabilã de conºtiinþa civicã. Într-o vreme în care
a crescut numãrul celor ce nu se intereseazã
decît de ei înºiºi, goi de orice sentiment ge-
neros, de „idealism“, e stimulator sã vezi pe
cineva cãruia îi pasã – ºi nu puþin – de ce se
întîmplã „dincolo de universul de hîrtie“
(evenimente, personalitãþi, societate), pasio-
nat de trecut ºi de actualitate deopotrivã, cu
opinii ºi aderenþe politice clare (chiar dacã nu
în consens cu ale majoritãþii), deloc versatil ºi
oportunist. În fine, cineva care – scriitor fiind –
îi citeºte pe cei din breaslã (foarte mulþi n-o
fac) ºi foloseºte o dreaptã mãsurã în comen-
tariile sale critice.
mai 2014

În anul 1927, la Editura Insti-
tutului de Literaturã, Bucureºti,
a apãrut lucrarea „Pesimismul
lui Eminescu“, semnatã de
Henrieta Sachelarie. Concret,
este vorba de textul unei teze
de doctorat, susþinutã la Fa-
cultatea de Litere din Bucureºti,
aprobatã de profesorii Mihail
Dragomirescu ºi Ioan Bianu.
Întrucât nu am putut afla date
biografice privind pe autoare,
voi trece direct la analiza cãrþii,
care este destul de interesantã.
Anticipând, trebuie sã aten-
þionez, încã de la început, cã
autoarea þinteºte pesimismul
eminescian, doar din creaþia
poeticã. Dar, nu prin analiza
tuturor poemelor, ci prin selec-
tarea doar a acelora care justi-
ficau o concluzie anticipatã.
Mai trebuie observat, apoi, cã
Henrieta Sachelarie vede în
pesimismul eminescian o virtu-
te, o notã esenþialã a frumuseþii
creaþiei, rod al genialitãþii cre-
atoare. „De aceea ne-am pro-
pus sã cercetãm acest pesi-
mism, ca unul ce prezintã un
deosebit interes estetic, cu atât
mai mult, cu cât îl dovedim a fi
mai independent de personali-
tatea omeneascã a lui
Eminescu. El isvorãºte direct
din originalitatea lui creatoare,
ºi ne dã emoþia esteticã ce ca-
racterizeazã frumuseþea, cu
toatã repulsivitatea ce se naºte
de obicei dintr-o asemenea
stare sufleteascã. Cãci de la
început trebuie sã facem o
deosebire ºi sã þinem seama cã
pesimismul, ca notã predomi-
nantã a personalitãþii omeneºti,
este dependent de stãrile fizio-
logice; ºi fiind deci un fenomen
fizico-psihic, nu are nimic
comun cu frumuseþea. Pesi-
mismul însã, care face parte
din personalitatea artisticã a
unui poet genial, este esenþial-
mente estetic, întrucât el este
introdus ca element ideologic
în fiinþa psiho-fizicã ºi de sine
stãtãtoare, ce se numeºte
capodoperã de artã. Marele
merit al lui Eminescu este toc-
mai de a fi putut face contem-
plabilã o stare sufleteascã atât
de repulsivã cum este pesimis-
mul“ (p. 5). Rezulrã, prin ur-
mare, cã Henrieta Sachelarie
nu este interesatã de cauzele
pesimismului eminescian, ci se
preocupã doar de dimensiunea
artisticã a acestui pesimism, de
mãsura în care genialitatea po-
etului pune în valoare ideea pe-
simistã. „Cãci, deºi Eminescu a
scris poezii admirabile a cãror
idee predominantã e olimpianã
ºi seninã, ori chiar optimistã, ca
de exemplu: «Somnoroase pã-
sãrele», «Cãlin» ºi multe din
poeziile erotice, printre care
«Fãt frumos din tei», «ªi dacã
ramuri bat în geam», «Sara pe
deal», «Dorinþa», totuºi, cele mai
caracteristice ºi cele mai adânci
au în fondul lor ideea pesimistã.
Astfel sunt marile lui poeme:
«Împãrat ºi proletar», «Scri-
soarea I», «Epigonii»“ (p. 6).
Înarmatã cu aceastã ipotezã,
Henrieta Sachelarie ia în calcul
patru categorii de poeme emi-
mai 2014
ªtefan MUNTEANU
Henrieta Sachelarie despre
pesimismul eminescian (I)
nesciene, respectiv poezii
intime, poezii erotice, poezii
meditativ-sociale ºi poezii
filosofice. ªi declarã: „În cer-
cetarea noastrã vom face mai
întâi o alegere a tuturor poezi-
ilor în care gãsim predominând
pesimismul, indiferent dacã el
se prezintã pesimist în idee, în
suflet, or în plasticitate. Însã în
aceastã alegere vom cãuta sã
facem o gradare, începând de
la acele poezii în care pesimis-
mul este mai superficial – mani-
festându-se, de exemplu, decât
ca o stare generalã de melan-
colie – ºi pânã la acelea în care
el se caracterizeazã în toatã
complexitatea lui, în care sim-
þirea ajunge la idee“ (p. 6).
În prima categorie de poezii,
cele intime, autoare include
„Singurãtate“, „Ce te legeni
codrule“, „Melancolie“, ºi „Scri-
soarea IV“. „Poeziile, pe care le
grupãm sub acest titlu, au ca
notã esenþialã legãtura poetului
exclusiv cu propriul sãu suflet.
În ele poetul e din ce în ce mai
detaºat de lumea înconjurã-
toare. Vorbind cu sufletul sãu,
Eminescu ne face sã simþim
întâi golul sufletesc, în care îl
aduce singurãtatea“ (p. 7).
Cercetând poezia „Singu-
rãtate“, Henrieta Sachelarie
considerã cã este bine sã vor-
bim despre o plãsmuire subiec-
tivã, în care poetul se izoleazã
voit, pentru a-ºi procura o stare
plãcutã. „Prin urmare, poetul,
surprins în starea de melanco-
licã armonie a sufletului sãu,
exulteazã într-o simþire, care
cuprinde deodatã întregul lui
suflet. Astfel uitã tot rãul ce-l
înconjoarã ºi se iluzioneazã cu
fericirea unei clipe“ (p. 10).
Ideea este cã impresia olimpis-
mului este obþinutã prin tehnica
literarã a contrastului dintre
optimism ºi pesimism.
Despre poezia „Ce te legeni
codrule“, unde poetul îºi leagã
starea sufleteascã de starea
codrului în anotimpul de iarnã,
• Carmen Poenaru
eseu
autoarea conchide cã „ideea ce
se desprinde din aceastã doinã
intimã este aceea a unei
sfâºietoare singurãtãþi. Este
interesantã ºi totodatã practicã
identificarea poetului cu codrul
ºi care face ca sentimentul pe-
simist sã devinã ºi mai intim ºi
mai delicat“ (p. 12). Pornind de
la originalitatea plasticã a aces-
tei poezii, autoarea considerã
cã aici pesimismul devine mai
complex, mai puþin pur.
Sentimentul singurãtãþii, îm-
pins chiar pânã la înstrãinarea
de sine, este reperat ºi la baza
poemei „Melancolie“. „În «Me-
lancolie» se desvãluie întreaga
genialitate a lui Eminescu. Ne
gãsim în faþa unei minunate
opere poetice. Ideea, sau mai
bine zis obiectul sufletesc al
acestei poezii, amãrãciunea
omului, care nu se mai
recunoaºte pe sine, e redatã cu
o bogãþie de amãnunte ideale,
care ne dã impresia a realitãþii
estetice deosebite. Aceastã
stare pesimistã ce se desfã-
ºoarã în tablouri, când gran-
dioase, când luminoase, când
superficiale, când adânci, e
învãluit într-o atmosferã de
strãlucire caldã ºi plasticã ce
caracterizeazã originalitatea
sufletului lui Eminescu“ (P. 16).
Ideea este cã, în aceastã
poezie, originalitatea plasticã
nu mai este obþinutã prin apelul
la forma simbolicã, aºa cum se
întâmplã în „Ce te legeni
codrule“, ci prin apelul la forma
melancolicã, adâncind ºi mai
mult pesimismul, chiar dacã
încã nu se sprijinã pe o ideolo-
gie sistematicã.
Tot în categoria poeziilor
„intime“, Henrieta Sachelarie
include ºi „Scrisoarea IV“,
despre care autoarea crede cã
are multe analogii cu poezia
„Melancolie“. „Ca ºi în aceasta
(în „Melancolie“) sentimentul
de tristeþe se desprinde tot din
pierderea credinþei în iubire, din
imposibilitatea de a mai crede
în ziua de azi. Mult mai puþinã
filozofie însã, dar cu o notã
socialã satiricã, pesimismul ce
se desprinde din poem este
mai puþin adânc; la baza lui
stând mai mult decât durere,
resemnarea monotonã izvorâtã
din constatarea tristã a irealizã-
rii viselor sale eterice“ (p. 17).
Concluzia analizei celor
patru poeme, categorisite ca
„intime“, este urmãtoarea: „Cu
aceasta se terminã prima
treaptã a diferitelor capodopere
poetice care aratã din ce în ce
mai viu diferitele momente ale
tristeþei, ce conduce pe poet la
starea de adevãrat pesimism“
(p. 18). Reþinem afirmaþia cã
este vorba despre „prima treap-
tã“ pe drumul de la tristeþe la
pesimism.
Cea de-a doua categorie de
poezii, cele „erotice“, este îm-
pãrþitã, la rândul ei, în douã
subgrupe. În prima subgrupã
sunt incluse „Floare albastrã“,
„Pe aceiaºi ulicioarã“, „S-a dus
amorul“ ºi „Pe lângã plopii fãrã
soþ“, iar în a doua subgrupã
întâlnim poeziile „Înger ºi
Demon“, „Luceafãrul“ ºi
„Despãrþire“.
Tot despre tristeþe vorbeºte
Henrieta Sachelarie ºi în ana-
liza poeziilor din prima sub-
grupã. Diferã doar modul de
manifestare a acestei tristeþi.
„Fie cã tristeþea se manifestã
sub forma de amintire dulce, ca
în «Floare albastrã»; sau ca
mâhnire, faþã de nestatornicia
femeii, ca în «Pe aceiaºi uli-
cioarã»; fie cã se manifestã sub
formã de nemulþumire faþã de
neînþelegerea în dragoste, ca
în «Pe lângã plopii fãrã soþ», ori
sub o formã mai filosoficã,
exprimând pãrerea de rãu cã
suferinþa dulce a amorului a
încetat, ca în «S-a dus
amorul»; ori ºi care ar fi pãre-
rea de rãu, mâhnirea, nemulþu-
mirea, amintirea, ele sunt
numai schiþate, fãrã sã fie
întovãrãºite de cortegiul de idei
ºi de imagini care sã le dea
adâncimea pe care o sublini-
azã ideia“ (p. 20).
Trecând la cea de-a doua
subgrupã a poeziilor „erotice“,
autoarea þinteºte sã punã în
evidenþã felul în care poetul
urcã de la motivul dragostei la
ideea filosoficã. Referindu-se,
mai întâi, la „Înger ºi demon“ ºi
la „Luceafãrul“, Henrieta
Sachelarie afirmã: „Cu ele pesi-
mismul lui Eminescu trece spre
a doua fazã, aceea în care
simþirea ajunge la idee“ (p. 29).
Reþinem, deci, ºi începutul
celei de a doua faze a drumului
spre pesimismul eminescian.
Concret, cu referire la „Înger ºi
demon“, aflãm: „Pesimismul
din aceastã poem, deºi nu e
desãvârºit din punct de vedere
al ideii, totuºi e adânc ºi superi-
or celui de pânã acum, întrucât
se prezintã sub o formã mai
complexã; dupã cum am spus,
el ajunge la idee, desprinzân-
du-se atât din simþire cât ºi din
imaginile plastice“ (p. 31).
Simplificând mult explicaþia,
autoarea crede cã ºi în
„Luceafãrul“, poetul negãsind
împlinirea, pe care o cãuta în
dragoste, a ajuns în pragul pe-
simismului. „Una din superiori-
tãþile estetice ale „Luceafãrului“
este tocmai aceastã bogãþie de
nuanþe. Dupã cum frumosul se
împleteºte cu graþiosul ºi su-
blimul, tot aºa pateticul se co-
loreazã cu note de umor ºi de
cel mai fermecãtor idilic. Cât
despre pesimism, el aici se
aratã cu atât mai firesc naturii
intime a personalitãþii artistice a
lui Eminescu, cu cât poezia
întreagã e mai olimpianicã, cu
note chiar de optimism“ (p. 37).
Ideea pe care o cultivã
Henrieta Sachelarie este aceea
cã tranziþia spre pesimismul
complex nu este o slãbiciune,
ci o caracteristicã a genialitãþii
lui Eminescu. În acest sens
este analizatã ºi poezia
„Despãrþire“. „În poezia «Des-
pãrþire», poetul îºi pune de la
început chestiunea procesului
chinuitor al aducerii aminte,
atunci când, fiind vorba de o
fiinþã, pe care ai iubit-o mult ºi
adânc, nu vrei sã i se altereze
imaginea cu nici o decepþie, ºi
totuºi aceastã imagine alter-
nându-se, preferi ca s-o ºtergi
cu totul din suflet, decât s-o
iubeºti mai puþin“ (pp. 37-38).
Autoarea vede aici o altã ca-
racteristicã a pesimismului lui
Eminescu, respectiv alergarea
poetului dupã durere. „«Des-
pãrþire» închee ciclul poeziilor
erotice, pe care ne-am propus
sã o analizãm. Ca ºi în «Înger
ºi Demon» ºi «Luceafãrul»,
seninãtatea sufletului lui
Eminescu este mult mai turbu-
ratã. Pesimismul se adânceºte,
trecând de la melancolia ºi
pateticul sentimental din
primele poezii la o tristeþe mai
profundã, motivatã de data
aceasta pe idee, care aici
prinde în conturul sãu o con-
cepþie foarte complexã asupra
uitãrii dragostei. În «Despãr-
þire», atât din punct de vedere
al ideii, cât ºi al simþirii, gãsim o
tendinþã accentuatã spre
sporirea durerii, o alergare spre
amar, care dã pesimismului o
notã mai puternicã ºi mai ca-
racteristicã tot-deodatã. Origi-
nalitatea poeziei stã mai ales în
aceea cã starea sufleteascã a
poetului este dedublatã; toatã
dorinþa contrarã de a nu fi uitat,
dorinþã, care, trãieºte puternic
în subconºtientul sãu, îºi face
loc fãrã voia lui în conºtiinþã“ (p.
40). O dovadã fireascã a faptu-
lui cã Eminescu a fost nu
numai geniu, ci ºi om.
15

E surprinzãtoare voinþa lui
Valéry sã considere universul ºi
generãrile sale drept acte raþio-
nale. Dar nu o raþiune livratã or-
beºte puterilor de care se bucurã,
ci constrânsã de om sã-ºi fixeze
obiective bine definite. Valéry
estima cã dacã s-ar ºti de ce
omul e capabil sã depãºeascã
noþiunea de om, ne-am afla în
condiþiile propice de a concepe
spiritul universal.
Nu-l intereseazã originea uni-
versului. E suficient cã existã.
Valéry îi ignorã ºi pe cercetãtorii
spaþiilor infinite, ºi pe cei ale
cãror opinii s-au format sub efec-
tul unei credinþe religioase, ºi pe
cei ce ezitã în privinþa vreunei
„alegeri“. Cum spuneam, nu se
simte atras de problemele creãrii
lumii. E convins cã lumea existã
ºi cã legi precise gestioneazã
comportamentul omului în
univers – unele, cunoscute, alte-
le, necunoscute. Invizibilul, ceea
ce e dincolo de fiinþe ºi lucruri,
viaþa anterioarã existenþei noas-
tre nu trebuie urmate de intero-
gaþii. Adevãrurile pe care mulþi le
numesc adevãruri revelate nu pot
fi validate decât dacã se sprijinã
pe efectele raþiunii. Nu ne mirã cã
teologia i se pare o simplã ºtiinþã
ipoteticã, iar metafizica, o între-
prindere de care se simte strãin.
De mai multe ori, s-a apropiat
când de una, când de cealaltã. În
„Discurs despre Bergson“, oma-
giu adus în numele Academiei
Franceze la 9 ianuarie 1941,
într-o finã aluzie se simte dezin-
teresul lui Valéry: „...metafizica
sa ne-a sedus sau nu... „Nu
putea crede, precum Bergson, cã
am putea ajunge vreodatã la o
cunoaºtere intuitivã a absolutului,
pentru cã metafizica e o ºtiinþã
ce revendicã o desfãºurare de
simboluri, dar se putea totuºi
accepta ca filozoful sã-i atribuie
„un obiect limitat, în principal spi-
ritul“. Valéry pronunþã a doua
oarã, în discursul lui, cuvântul
„metafizicã“, însã o face pentru a
sublinia punctele de vedere
înguste pe care le regãseºte ºi
distorsiunea pe care a suscitat-o
doctrina abstractã a lui Kant ºi a
discipolilor sãi; aceºtia se servi-
serã de filozofia autorului „Criticii
raþiunii pure“ pentru a atribui,
într-o manierã arbitrarã, limite
gândirii. Dacã îºi laudã confratele
fãrã reþinere e doar în virtutea
gândului cã s-a „lãsat din fericire
sedus de ºtiinþele vieþii“. La 70 de
ani, Valéry rãmâne fidel gândirii
de la 23 de ani, vârstã la care
publicã „Introducere la metoda lui
Leonardo da Vinci“. Aduce oma-
giu unui filozof pentru „serviciul
esenþial de a restaura ºi reabilita
gustul pentru o meditaþie mai
apropiatã de esenþa noastrã ce
nu poate fi o dezvoltare pur logi-
cã de concepte, cãrora, de altfel,
e imposibil, în general, sã le dai
definiþii ireproºabile.“
„Notã ºi digresiune“ (1919),
apoi „Leonardo ºi filozofii“ (1928)
vor nuanþa „Introducere...“, întã-
rind teza lui Valéry. În „Notã ºi
digresiune“ e ºi atacul extrem de
dur împotriva lui Pascal, dar ºi
regretul cã „sufletul, deºi e lucru
divin, cum gândeºte da Vinci, e
atât de puþin ºi de rãu explicat“.
Un elan subit de spiritualism îl
împinge pe Valéry sã evoce ceea
ce, dupã teologia creºtinã, e
onoarea fiinþei. Dar rãmâne în
cãutarea unui eu pe care nu-l
poate, experimental, asimila su-
fletului. Constatã cã moartea e o
16
Gheorghe IORGA
Între mine ºi mine,
cu Leonardo ºi domnul Teste (III)
proprietate a vieþii, cã geniul
uzeazã de ea cu naturaleþea sã-
racului ºi prostului, cã e un exem-
plu pentru cunoaºterea noastrã ºi
cã aceasta din urmã are drept limi-
tã „conºtiinþa pe care o putem
avea de fiinþa noastrã ºi, poate, de
trupul nostru“. Dar unde e eul pur,
dacã se restrânge la eul nostru?
„Leonardo ºi filozofii“ confirmã
ataºamentul lui Valéry faþã de
marele italian al cãrui nume îi
aminteºte de o meditaþie esteticã
purã. E ºi o ocazie, pe care o
sesizeazã cu uºurinþã, de a dove-
di transformarea suferitã prin cea
ce au fost odatã evidenþe numite
moralã, frumuseþe, bine, adevãr,
ce sunt doar fragmente de ºtiinþã.
Totuºi, noteazã într-un loc, sunt
„câteva existenþe singulare“ ce
„par sã fi posedat nu ºtiu ce
ºtiinþã intimã între arbitrar ºi
necesar. Leonardo da Vinci e
tipul suprem al acestor spirite
superioare... un strãmoº autentic
ºi imediat al ºtiinþei cu totul mo-
derne“ („Notã ºi digresiune“). ªi
Valéry conchide cu îndoiala nu-
tritã faþã de filozofii surprinºi de
variaþiile ºtiinþei ºi care nu par sã
vizeze un scop final.
Conºtiinþa purã e o dorinþã
neîncetatã a lui Valéry: spiritul e
condamnat dacã nu exercitã o
cunoaºtere totalã, dacã înre-
gistreazã în loc sã creeze. Deslu-
ºim o continuitate prin consec-
venþã a unei exigenþe de gândire
în toate cele trei texte despre
Leonardo da Vinci: confirmare a
unui plan de luptã împotriva a
ceea ce poate fi contrariu lucid-
itãþii spiritului, persistenþa cerce-
tãrii actului de gândire, efort
ascensional cãtre demersul în
noaptea când, poate, se va gãsi
într-o bunã zi un eu activ ºi coer-
ent. Apoi, respingerea oricãrei
idei ce ar putea fi preconceputã,
ignorarea a tot ce ar putea semã-
na cu o intuiþie sau o revelaþie –
includem aici intuiþia aºa-zis filo-
zoficã ºi revelaþia de ordin
metafizic.
Înþelegem din cele de mai sus
cã „întâlnirea“ lui Valéry cu
Leonardo n-a fost deloc întâm-
plãtoare: l-a descoperit ca pe un
pretext sã reflecteze despre o
fiinþã superioarã capabilã sã-ºi
ridice cu metodã eul pur la
formele cele mai adevãrate ºi
mai fecunde ale gândirii. Dar nu
numai atât. Valéry cautã un
model care sã fie în acelaºi timp
idealul sãu, o fiinþã mai apropiatã
chiar de dispoziþiile de spirit
prezente. Îl ºi gãseºte sau, mai
degrabã, îl edificã: e domnul
Teste. Primele eseuri despre
domnul Teste par sã dateze din
1895, dar reflecþiile pe care i le
consacrã acestuia sunt din
august 1894, adicã exact din luna
ºi anul când se intereseazã cu
adevãrat de Leonardo. Am putea
crede cã-i bântuia mintea de
multã vreme. Dintr-o scrisoare
cãtre Gide (27 aprilie 1892),
aflãm cã da Vinci îl consoleazã,
în timp ce-ºi pregãteºte exame-
eseu
nul cu care încheie anul al treilea
la drept. În noiembrie acelaºi an,
nu mult aºadar dupã trãirile din
„noaptea genovezã“, petrece
patru ore în faþa tabloului „Cina
cea de tainã“!...
Primul Teste, „Seara cu dom-
nul Teste“, a apãrut la sfârºitul
anului 1896, în „Le Centaure“, o
revistã ce a avut doar douã
numere; textul lui Valéry a ocupat
13 pagini din numãrul al doilea.
Cine este acest domn Teste,
la care Valéry a revenit cu o
nedisimulatã satisfacþie de 11 ori
în existenþa sa literarã? De 11 ori,
mereu cu prilejul unor reflecþii al
cãror pretext este bizarul perso-
naj: dupã „Seara cu domnul
Teste“, o „Prefaþã“ marcând ra-
porturile directe Valéry-Teste;
apoi, o „Scrisoare a doamnei
Émilie Teste“, „Extrase din Log-
Book a domnului Teste“, „Scri-
soare a unui prieten“, „Plimbarea
cu domnul Teste“, apoi „Dialog:
un nou fragment referitor la dom-
nul Teste“, o nouã întoarcere –
„Pentru un portret al domnului
Teste“ –, o suitã de meditaþii –
„Câteva gânduri ale domnului
Teste“ – ºi, dupã concluzia logi-
cã, „Sfârºitul domnului Teste“, o
schiþã sub forma unui „Jurnal al
Emmei, nepoata domnului
Teste“.
În ediþia „Biliothèque de la
Pléiade“, „ciclul Teste“ nu ocupã
mai mult de 70 de pagini. Nu
putem vorbi, convenþional despre
o lucrare, ci de un ansamblu de
reflecþii organizate în jurul unui
personaj care este, de fapt, o
temã centralã asupra cãreia s-a
concentrat atenþia lui Valéry.
„Prefaþa“, scrisã dupã „Seara
cu domnul Teste“ ºi însoþind o
traducere în englezã, a apãrut
pentru prima oarã în Franþa abia
în 1925. Asta aratã atenþia acor-
datã de autor personajului sãu,
care l-a urmãrit ca un fel de alter
ego, aºa cum amintirea lui
Leonardo da Vinci îl însoþise de
mulþi ani. La o primã abordare,
Leonardo ºi Teste par sã nu-ºi
datoreze nimic unul altuia.
Punctul comun pe care îl remar-
cãm e cã, în ambele cazuri, ei se
doresc a fi, sub pana lui Valéry,
niºte creaþii totale: Leonardo da
Vinci, o fiinþã imaginatã – cu ori-
ginile într-un om care a existat –,
iar domnul Teste, o finþã imagi-
natã care ar fi putut exista.
Pentru primul, e vorba despre o
reinvenþie, pentru al doilea,
despre o invenþie.
„Acest personaj imaginar...“,
scrie Valéry la începutul
„Prefeþei“, justificând venirea pe
lume a acestei figuri de excepþie.
Am vedea în el pe eroul unui
roman dacã inventatorul sãu ar fi
agreat aceastã specie literarã
(„Ce confuzie de idei ascund
expresii ca « roman psihologic»,
«adevãr al acestui caracter»,
«analizã» etc. De ce sã nu vor-
bim despre sistemul nervos al
Giocondei sau despre ficatul lui
Venus din Milo?“ Cu toate aces-
tea, scriind, orice inventator de
oameni e, într-un fel sau altul un
romancier. Definiþia exerciþiului
romanesc inclusã în omagiul
adus lui Marcel Proust e simpto-
maticã pentru actualizarea unor
elemente din „ciclul Teste“: „Ca
orice gen literar nãscut dintr-o
oarecare folosire specificã a dis-
cursului, romanul ºtie sã abuzeze
de puterea imediatã ºi semnifica-
tivã a cuvântului, pentru a ne
comunica una sau mai multe
«vieþi» imaginare cu care instituie
personajele, fixeazã timpul ºi
locul, enunþã întâmplãrile, pe
care le înlãnþuie printr-o umbrã
de cauzalitate mai mult sau mai
puþin suficientã“. Ceea ce dove-
deºte cu rigoarea unui silogism
cã, deºi n-a dorit sã scrie un
roman, a elaborat niºte frag-
mente...
Domnul Teste i-a transformat,
impasibil, spiritul într-o mecanicã
a gândirii, dar nu aplicã niciodatã
„produsele“ acestei mecanici
decât la ele însele. Lumea exte-
rioarã îi pare o sumã de obiecte.
Definite, acestea nu-l mai intere-
seazã. Când merge la Operã,
însoþit de biograful sãu, nu apre-
ciazã muzica drept plãcere ofe-
ritã, ci drept mijloc de a constata
pasivitatea la care îi constrânge
pe ascultãtori. Odatã cu povesti-
torul, la fel de detaºat de obiecte,
fiinþe, lucruri, sentimente, pentru
cã îl observã pe acest deþinãtor al
unei gândiri independente, Teste
e preocupat sã-i controleze pre-
zenþa fizicã printr-o operaþie vo-
luntarã a spiritului ce se vrea
îndepãrtat de tot ceea ce se aflã
în afara persoanei lui. La ce con-
duce domnul Teste? El vrea sã
aprecieze doar facilitatea sau
dificultatea cunoaºterii ºi a
împlinirii. Ignorã viaþa socialã.
„Acord o extremã grijã mãsurãrii
acestor grade“ (facilitatea ºi difi-
cultatea, n.n.) „ºi sã nu mã
ataºez... ªi ce importanþã are
pentru mine ceea ce ºtiu foarte
bine? ªtie atât de puþin... Poate
cã Valéry considerã aceastã ati-
tudine intelectualã ca pe un efort
pentru atingerea cunoaºterii ab-
solute, consecinþã a cunoaºterii
de sine. Dar aceastã duritate a
spiritului, ce vrea sã neglijeze
(pentru cã este impurã) afectivi-
tatea, inerentã totuºi existenþei
umane, pare a fi în contradicþie
cu orice posibilitate de a exista a
omului ca fiinþã vie. E chiar con-
tradicþia oricãrui umanism; mai
înainte de toate, a celui la care
aspira Leonardo da Vinci. E ade-
vãrat cã Valéry vedea în acest
mare om al Renaºterii mai ales
expresia unei voinþe prometeice
de a atinge cunoaºterea totalã.
Or, dacã s-a mãrginit la abstracþii
intelectuale, îi vom ºti mãcar
numele? Valéry nu se simþea
deloc legat de el, fiindcã dorise
sã fie un om uman ºi fiindcã nu
concepuse drept sfârºit al gân-
dirii reducerea acesteia la o stare
de mecanicã bine organizatã?
Cu abilitate, desigur, inventa-
torul domnului Teste îl imagi-
neazã pe acesta ca pe un individ
diferit de el, iar eu din „Seara...“
e, înainte de toate, al unui narator
în mod obiectiv în afara domeniu-
lui rezervat domnului Teste, dar
ºi în afara domnului Teste însuºi.
Ne dãm însã repede seama cã
domnul Teste e un fel de dublu
posibil al lui Valéry. Naratorul se
prezintã ca un admirator ºi, deja,
ca un discipol în putere. A fãcut
asta, a gândit asta, pare a spune
Valéry, iar eu îl privesc ºi aºtept
urmãrile actelor sale ºi ale puteri-
lor intelectului sãu. ªi iatã-ne
încã în apropierea acestui in-
telect ce-l va frãmânta pe pri-
etenul lui Gide ºi Louys. Poate cã
excesul de facilitate în scrisori, în
ultimii ani ai secolului al XIX-lea,
era cauza neîncadrãrii în miº-
cãrile gândirii. Dar dacã unii se
mulþumesc cu vorbe grele, aserþi-
unea nu i se potriveºte lui Valéry,
tânãr erijând rigoarea în virtute.
„Scrisoarea doamnei Émilie
Teste“ corecteazã excesul de
neomenie ce marcheazã „Seara
cu domnul Teste“. Vãzut de soþia
lui, domnul Teste se restrânge
uneori la dimensiunile unei fiinþe,
împotriva lui, supuse regulilor ce
determinã funcþiile umane. Ea
recunoaºte „ordinea impenetra-
bilã a raþionamentelor sale“, dar
ºi senzualitatea lui. Pe aceasta
din urmã o supraliciteazã, ca ºi
cum ar regreta cã nu are un mare
om care sã fie în mod constant
mare om. Foarte subtilã, pana lui
Valéry ºtie sã readucã în discuþie
realitãþi regretate în tainã pentru
a se fi îndepãrtat de mecanismul
pur al gândirii. În aceastã
„Scrisoare...“, gãsim expresia
„misticã fãrã Dumnezeu“, de mai
multe ori aplicatã autorului.
Valéry a înþeles, ca doamna
Teste sau, mai degrabã, doamna
Teste a înþeles ca Valéry ceea ce
poate lipsi unei inteligenþe uti-
lizate la reflecþia despre sine: „Nu
existã niciun grãunte de speranþã
în toatã substanþa domnului
Teste; ºi iatã de ce gãsesc o
oarecare indispoziþie în exerciþiul
puterii sale.“
Domnul Teste, alias Valéry?
Fãrã îndoialã. Chiar aºa l-a con-
ceput creatorul acestei posibile
individualitãþi: „Am încercat,
odatã, sã descriu un om aºezat
în viaþa lui, un fel de animal in-
telectual, un mongol, administra-
tor de prostii ºi erori, insolent ºi
urât, fãrã legãturi, cãlãtor fãrã
regrete. Solitar fãrã remuºcãri,
cazat într-un hotel cu valiza lui,
fãrã cãrþi, fãrã nevoia de a scrie,
desconsiderând o slãbiciune sau
alta, – reductor nemilos, numã-
rând rece, capabil de tot, dis-
preþuind tot – Idealul meu.“
„Extrase din Log-Book a dom-
nului Teste“, publicatã pentru
prima datã în revista
„Commerce“ („iarna 1925“) nu e
altceva decât propria „Log-Book“
din 1896, reluatã. Gânditorul
exprimã de la început un regret:
mai 2014

„Doamne, eram în neant, cu
desãvârºire nul ºi liniºtit. Am fost
deranjat din aceastã stare pentru
a fi aruncat în ciudatul carnaval?“
ªi-a fãcut din spirit un idol, o mãr-
turiseºte, în lipsã de altceva, dar
satisfãcut de a fi un „om totdeau-
na în picioare pe direcþia
Gândire“.
Celelalte texte relative la dom-
nul Teste nu fac decât sã con-
firme atitudinea perfectã din
punctul de vedere al singurei
gândiri, a domnului Teste, dar ºi
certitudinea negativã faþã de
realitate ºi faþã de valoarea exis-
tenþei. „Domnul Teste s-a nãscut
din întâmplare. Ca toatã lumea.“
Cele douã propoziþii, din „Por-
tretul domnului Teste“ confirmã
refuzul de a crede într-o origine
precisã a vieþii. Iatã un alt enunþ
decisiv din „Sfârºitul domnului
Teste“ ce face parte din ansam-
blul de schiþe ºi note pe care,
puþin înainte de moartea sa,
Valéry le adunase cu intenþia
probabilã de a alcãtui o nouã
ediþie a „ciclului Teste“: „E vorba
despre a trece de la zero la zero.
– ªi asta-i viaþa. – De la incon-
ºtient ºi insensibil la inconºtient
ºi insensibil.
Trecerea imposibil de vãzut,
pentru cã ea trece de la vedere la
nonvedere dupã ce a trecut de la
nonvedere la vedere.
Vederea nu e fiinþã, vederea
implicã fiinþa. Nu exact fiinþa,
vederea [...]
Domnul Teste îmi spune:
– Adio. În curând o sã ... se
sfârºeascã ... o oarecare ma-
nierã de a vedea. Poate brusc ºi
acum. Poate în aceastã noapte
cu o degradare ce se va ignora
încetul cu încetul pe ea însãºi...
Totuºi am lucrat toatã viaþa la
acest minut [...]
Un lucru inimaginabil ºi care
se aºazã în spirit sub formã de
dorinþã ºi de onoare rând pe
rând.[...] Marº funebru al
gândirii.“
Tragicã privire asupra neantu-
lui. Stoicism raþional. Stoicism ce
se vrea constructiv.
Astfel, ceea ce cunoaºtem din
„ciclul Teste“ se deschide cu
„Prostia nu e punctul meu tare“,
primele cuvinte din „Seara cu
domnul Teste“, ºi se terminã cu
un cuvânt drag lui Valéry,
„gândire“.
Cu eseurile speculative în
care Leonardo da Vinci e pretex-
tul, Valéry, printr-un demers vo-
luntar conºtient, pune pietrele
unei construcþii concepute într-un
spirit deopotrivã relativ ºi absolut.
Relativ, fiindcã se îndoieºte de
opera sa, conducând-o cãtre o
expresie, imposibil de atins,
aceea a totalitãþii; absolut, odatã
ce considerã voinþa de a fi drept
un elan suficient de valabil pentru
a fi. Tentativã îndrãzneaþã, însã
sub posibilitãþi, sã vrei sã afirmi o
preeminenþã a omului, prin inte-
lect, asupra animalului ºi lucrului,
dar care îi neagã omului orice
mijloc de cunoaºtere intuitivã sau
revelatã ºi care, cu rare excepþii,
îi neagã pe oameni.
Constanþa gândirii lui Valéry
aplicate actelor gândirii e eviden-
tã ºi, într-un sens, admirabilã. Ne
întrebãm, totuºi, în cele din urmã:
pentru care obiect real sau, dacã
vreþi, pentru ce realitate imediat
utilã devenirii? Rãmâne sã-i
punem întrebarea scriitorului
Paul Valéry cu ... atâta detaºare
câtã presupune actul de a scrie!
mai 2014
ateneu
Personalitãþi bãcãuane cãrþile sale, Bãietana, tipãritã în 5.000 de
exemplare, a avut o poveste aparte. Cele 37
de povestiri iniþiale, scrise pe parcursul a doi
Vasile Iosif
ani chiar în satul natal, dupã ieºirea la pen-
sie, au la bazã întâmplãri reale trãite de
autor sau auzite ºi vãzute pe aceste plaiuri
moldave ºi au fost grupate sub titlul Florin
ºi Florina. Contractat cu Editura Ion
Creangã, volumul a fost tipãrit, la sfârºitul
N. 16 mai 1919, în cãtunul Rãspochi, tele regiuni Bârlad ºi Dobrogea (1955- anului 1989, într-un tiraj de 30.000 de exem-
comuna Neguleºti, judeþul Tecuci (azi, satul 1958), de redactor ºi redactor-ºef al ziarului plare, dar datoritã evenimentelor din decem-
Cãuia, comuna Dealu Morii, judeþul Bacãu). piteºtean Secera ºi ciocanul (1960-1969), brie nu a mai apucat sã fie difuzat ºi, pentru
Poet, prozator, dramaturg, publicist, unde realizeazã peste 400 de pagini literare cã avea pe copertã ºi printre ilustraþii copii
redactor. Este fiul lui Constantin Ciubotaru ºi format magazin în ediþiile de duminicã, de cu cravatele de pionier la uniformã, noua
ºi al Ioanei Iosif (Iosip), þãrani clãcaºi, siliþi redactor ºi corespondent pentru judeþele directoare a editurii, poeta Daniela
din pricina sãrãciei sã lucreze la boierii locu- Constanþa ºi Tulcea al publicaþiei Satul Crãsnaru, a dispus ca întregul tiraj sã fie dat
lui. Combatant pe frontul Primului Rãzboi socialist (1969-1974). Între timp îºi com- la topit. A reapãrut abia peste doi ani, cu
Mondial, tatãl sãu nu a asistat la naºtere ºi pleteazã studiile, urmând la fãrã frecvenþã titlul ºi ilustraþia modificate. O vie activitate a
a omis sã-l recunoascã drept fiu, în 1921, cursurile liceale ºi obþinând diploma de avut ºi ca dramaturg, piesele sale fiind nu
când a oficializat cãsãtoria cu mama sa. A bacalaureat al Liceului „Al. I. Cuza“ din doar publicate, ci ºi transpuse în spectacole
copilãrit în satul natal, urmând cursurile Bucureºti (1963-1967). Peste tot pe unde de cãtre unele colective artistice. Scenic a
ciclului primar la ºcoala din localitate (1926- l-au purtat paºii s-a integrat în viaþa culturalã debutat la Teatrul de Stat din Constanþa,
1930), apoi, pânã la vârsta de 14 ani a tru- a urbei, frecventând cenaclurile literare „Ion care i-a montat, în 1958, piesa Zburaþi
dit în agriculturã, ajutându-ºi pãrinþii. Împins Pãun-Pincio“, „Theodor Neculuþã“ pescãruºi!, jucatã în acelaºi an ºi de
de sãrãcie, în 1933 ia drumul Dobrogei, (Bucureºti, 1948-1955), „Liviu Rebreanu“ Teatrul de Stat din Ploieºti, iar cu titlul
unde va lucra ca muncitor necalificat, iar din (Piteºti, 1960-1969), unde a fost sãrbãtorit schimbat, Maria, a mai cunoscut versiuni
1936, dupã absolvirea unui curs de scurtã peste ani, la împlinirea a ºapte decenii de scenice la teatrele din Turda ºi Baia Mare
duratã organizat de Camera de Muncã din viaþã, „Ovidiu“ (1970-1974), „Octavian (ambele, în 1959), la Teatrul Naþional „I. L.
Constanþa, în calitate de chelner la localurile Voicu“ (Bacãu), precum ºi cenaclul de dra- Caragiale“ ºi la Teatrul Radiofonic (1961),
de lux de pe Litoral. În primãvara anului maturgie al revistei Teatru (1974-1989), cea care a preluat în întregime spectacolul
1941 a fost mobilizat, participând ca pon- care, prin pana Adrianei Popescu, îi con- Naþionalului bucureºtean. Cât priveºte suc-
tonier la acþiunile de front ale celui de-al sacrã, cu acelaºi prilej, un profil la rubrica cesul acestuia, e suficient sã amintim cã
Doilea Rãzboi Mondial atât în Est, cât ºi în „Dramaturgi români contemporani de la A la
distribuþia aleasã de regizorul Moni
Vest, pânã la sfârºitul acestuia, pentru Z“ (martie 1989). În toatã aceastã perioadã Ghelerter a inclus în componenþã artiºtii
actele sale de bravurã ostãºeascã fiind dec- nu a încetat nicio clipã sã scrie, diversificân-
emeriþi Eugenia Popovici, George Demetru,
orat de sovietici cu Medalia „Pobeda“. Lãsat du-ºi preocupãrile literare ºi abordând cu Nicu Dimitriu, Alexandru Giugaru, Marcel
la vatrã în 1945, activeazã în domeniul succes proza ºi dramaturgia, publicând vo-
Anghelescu, Silvia Dumitrescu-Timicã,
sindical, exersându-ºi, în paralel, abilitãþile lumele Cale luminoasã (povestire, Editura
artistul poporului Grigore Vasiliu-Birlic, cãro-
literare. În 1948 îºi ia inima în dinþi ºi trimite Politicã, Bucureºti, 1954), Zburaþi
ra li s-a alãturat actorii Sanda Toma, Nelly
poezia Rãni adânci la Concursul republican pescãruºilor! (teatru, Fondul Literar,
Dobrea ºi Maria Voluntaru, în vogã la acea
de creaþie „11 Iunie“, fiind rãsplãtit cu menþi- Bucureºti, 1957), Flori de mirt (versuri,
vreme. Foarte aproape de montare a fost ºi
une. Urmarea? Debuteazã cu aceastã Editura Litera, Bucureºti, 1978, cu o prefaþã
creaþie în revista Flacãra (1949), care îl ºi de Dragoº Vicol), Oaia Neagrã (farsã fantezia politicã, în 3 acte, Pumnul lui
încadreazã, lucrând în redacþie în intervalul într-un act, I.D.C.E.D., Bucureºti, 1984, în Anteu, prezentatã doar ca spectacol-lecturã
1949-1950. Timp de doi ani (1950-1951), colecþia „Teatru pentru tineret ºi ºcolari“), de artiºtii Teatrului Giuleºti (1963), pe scena
urmeazã apoi cursurile ºcolii de Literaturã Pãlãria de pai cawboy (roman, Editura Ion Teatrului de Comedie din Capitalã, în cadrul
„Mihai Eminescu“, având onoarea ca, la Creangã, Bucureºti, 1987), Vinovatul joc al Cenaclului de dramaturgie al revistei
deschiderea acestora, sã fie invitat de tinereþii (dramã în 3 acte, Editura Litera, Teatrul. La rândul lor, o parte dintre versuri
Mihail Sadoveanu, preºedintele Uniunii 1988, prefaþatã de Paul Everac), Bãietana i-au fost transpuse în partituri muzicale, fiind
Scriitorilor, sã þinã un discurs inaugural, (povestiri, Editura Ion Creangã, 1991), distinse cu nu mai puþin de 4 premii la
prilej cu care ºi-a descoperit vocaþia ora- Amurg senin (versuri, Editura Demnitatea Festivalul Mondial al Tineretului de la
toricã. Coleg de promoþie cu alt bãcãuan, Naþionalã, Bucureºti, 1996, cu un cuvânt Bucureºti (1953), în timp ce altele au fost
scriitorul Paul Anghel, e propulsat, la înainte de George Nestor), Râsu-Plânsu (6 laureate ale Concursului de creaþie de la
absolvire, ca secretar general de redacþie al texte dramatice, idem,1997, cu o postfaþã Cluj-Napoca. Retras, în 2001, la casa pãrin-
noii publicaþii Tânãrul scriitor, înfiinþatã în de Adriana Popescu) ºi Neuitata copilãrie teascã, a pus bazele Fondului de carte ºi
octombrie 1951. Devenit, în acelaºi an, (versuri pentru copii, Fundaþia de Sprijin publicaþii „Vasile Iosif“, de care beneficiazã
membru stagiar al Uniunii Scriitorilor, Comunitar, Bacãu, 2004, cu o introducere cititorii comunei ºi din împrejurimi, sprijinind
activeazã concomitent ºi ca membru al de Ioan Nica), volum rãsplãtit de Filiala activitãþile culturale ºi fiind, în continuare,
Comisiei de îndrumare a tinerilor scriitori Bacãu a Uniunii Scriitorilor cu Premiul de lit- activ la masa de scris. Veteran de rãzboi ºi
(1951-1955) din cadrul acesteia, printre cei eraturã pentru copii (2005). A fost inclus cu membru titular al Uniunii Scriitorilor încã din
sfãtuiþi de el numãrându-se ºi Nicolae Labiº, versuri în antologiile Slavã lui Stalin - 1961, decanul de vârstã al Filialei Bacãu a
absolvent al celei de a doua promoþii a ºcolii Omagiul poeþilor din Republica Popularã acesteia, a fost rãsplãtit pentru activitatea
de Literaturã amintite. Tot în 1951 Românã (Editura pentru Literaturã ºi Artã, sa, pe lângã premiile deja amintite, cu
debuteazã editorial cu volumul de versuri 1949), Versuri pentru noua Constituþie medaliile „Încheierea cooperativizãrii agri-
Altfel de cântec (Editura de Stat pentru (idem, 1952), iar cu reportaje în culegerile culturii“ (1962) ºi „A 20 aniversare a
Literaturã ºi Artã, Bucureºti), cu poezie, Hunedoara noastrã (Editura Tineretului), eliberãrii patriei 1944-1964“, precum ºi cu
povestiri, teatru, note ºi reportaje Calea luminoasã (Editura Politicã) ºi în alte Diploma de excelenþã ºi titlul de cel mai
colaborând, pe lângã publicaþiile care l-au volume colective editate la Reºiþa ºi Baia activ senior de cãtre Asociaþia „Caritas
lansat, la revistele literare Albina, Argeº, Mare. La rândul sãu, a publicat antologia România“. La ceas aniversar, Editura Egal
Contemporanul, Familia, Femeia, þãran- Gândind, mai poþi zice cã sunt (Editura (Bacãu, 2014) i-a facilitat apariþia volumului
ca, Viaþa româneascã, la cotidienele Egal, Bacãu, 2011, cu o postfaþã de Ioan Sunt cântãreþul stelelor din vis ºi îi
Dobrogea nouã, Scînteia, Scînteia tinere- Dãnilã), cuprinzând „ziceri filozofice ºi aºteaptã cu încredere manuscrisele ºi la
tului º.a. Dupã 1955 e acaparat de expresii celebre despre naturã ºi viaþa centenar. Dumnezeu sã-i dea zile ºi sãnã-
gazetãrie, lucrând în calitate de corespon- umanã“, adunate de-a lungul a multor tate!
dent al ziarului România liberã pentru fos- decenii de lecturã ºi meditaþie. Dintre toate Cornel GALBEN
Cea de-a treia ediþie a Simpo- soarã Cristina Popescu (membrã
zionului anual „Tristan Tzara ºi
Cultura Dada“ s-a desfãºurat, pe
Tristan Tzara a „Societãþii de studii clasice din
România“ ºi a „Comisiei Naþi-
24 aprilie, la „Biblioteca Muni- onale a Profesorilor de Limbi cla-
cipalã“ Moineºti. Evenimentul a
cuprins colocvii, lansãri ºi expo-
sãrbãtorit la Moineºti sice din învãþãmântul preuniversi-
tar“) a prezentat „Structuri repeti-
ziþii de carte, momente artistice, cautã ca în romanele sale, în anul I la Universitatea „Vasile tive în creaþia lui Tristan Tzara“.
vernisaj de artã. povestea sã fie descrisã prin: Alecsandri“, a vorbit despre Geo La final, cei din public au fost
Cãtãlin Dorian Florescu, „poezie, densitate, pregnanþã, Bogza ºi una din poeziile lui cu invitaþi sã viziteze expoziþia de
prozator român de expresie ger- putere, dramatism“. filon dadaist – „Pisica neagrã“. picturã ºi colaj „Chioºcul de
manã, a fost invitatul special al Dupã un încântãtor spectacol Deosebit de interesantã a fost ziare“, aparþinând artistului plastic
acestei ediþii. El a cucerit publicul artistic susþinut de elevii de la propunerea doamnei Ecaterina Mircea Bujor.
prin discursul sãu nonconformist, ªcoala Gimnazialã „George Creþu (conferenþiar la Universi- În cadrul acestui eveniment a
dinamic ºi efervescent. „În pre- Enescu“, îndrumaþi de profesoara tatea „Vasile Alecsandri“) – fost lansat ºi un CD cu muzica
zent, marea revoltã este cea de a Alina Pistol, a început o sesiune „Despre frumosul bizar. În alb ºi clasicã, „opere muzicale emble-
reîntregi omul, de a-l aduce la de comunicãri, referate ºi eseuri negru“, un eseu amplu ºi elegant matice ale compozitorilor dadaiºti“
verticalitate.“ a afirmat el la un despre opera ºi biografia lui prezentat despre asocierile ce dupã cum a atras atenþia Vasile
moment dat. Despre crezul sãu Tristan Tzara dar ºi despre alte s-ar putea face între desenele lui Robciuc (fondatorul „Societãþii
artistic, a mãrturisit cã „încearcã subiecte legate de curentul avan- Vasili Kandinski ºi poezia lui cultural – literare Tristan Tzara“).
sã scrie o literaturã însufleþitã“ ºi gardist. Mãdãlina Popa, studentã George Bacovia. Doamna profe- V. SAVU
17
 arte
Celebra afirmaþie: „O imagine
valoreazã/vorbeºte cât o mie de
Declic în silabe
cuvinte“ a fost enunþatã în anul

Îngemãnarea
1921 de cãtre publicistul ameri-
can Fred R. Barnard, el se refe-
rea atunci la reclamele lipite pe
maºini. Aceastã aserþiune destul

dintre fotografie
de apodicticã, fiind citatã în
exces în ultima vreme, a devenit
un cliºeu. Din punctul meu de
vedere, o imagine este cu atât

mai valoroasã cu cât ea poate fi
descrisã în cuvinte cât mai
puþine, de aceea asocierea între
fotografie ºi haiku mi se pare
foarte potrivitã, cu precãdere
când fotografiile sunt detalii din
naturã. Amintim cã una din
condiþiile poeziei haiku este sã
conþinã cel puþin o imagine sau
un cuvânt care sã exprime
anotimpul. Am vizitat cu
deosebitã plãcere expoziþia foto-
haiku „Declic în silabe“, deschisã
în Galeria „Hol“ a Muzeului de
Istorie „Iulian Antonescu“, unde
am admirat fotografii realizate în
naturã de Constantin Broºu ºi
am citit cu plãcere din creaþiile
haijinilor: Virginia Popescu,
Oana Gheorghe, Mara
Paraschiv, Mihaela Bãbuºanu
Amalanci, Ildiko Juverdeanu,
Ioana Bud, Ana Urma, Tincuþa
Horonceanu Bernevic, Vasile
ºi haiku
Conioºi Mesteºanu, Viorica
Bãluþã, Dan Norea, Lenuþa
Gabriela Ocneanu.
Fiecare lucrare a fost alcãtu-
itã dintr-o fotografie ºi trei poezii
haiku (scrise de autori diferiþi).
M-am întrebat cum s-a reuºit o
sudare atât de armonioasã între
imagine ºi versuri. Un start bun
poate fi esenþial pentru succesul
unui proiect. În cazul de faþã, s-a
pornit de la imagine.
Propunerile lui Constantin
Broºu au fost foarte bine alese,
fotografiile sale apropiindu-se de
starea de graþie a unei poezii
haiku, prin caracteristici cum ar fi
originalitatea, claritatea, decan-
tarea esenþei, sinceritatea
mesajului ºi desigur, mai ales,
dragostea pentru naturã. Ine-
vitabil idilice, secvenþele care
redau momente din viaþa
plantelor ºi animalelor se
salveazã de platitudine, ochiul
artistului fotograf urmãrind sur-
priza, emoþia, intimitatea. În
expoziþie ºi-au gãsit loc enigma-
tice vederi pictural-onirice, pre-
cum ºi interesante imagini
abstracte.
În retroacþiunile lor, haijinii au
creat adevãrate bijuterii: „sur-
volând uºor/ turnurile gemene -/
o libelulã“, „piaþa de peºte -/
furând fãrã scrupule/ cumãtra
viespe“, „nehotãrâre -/ fatã
bãtrânã la geam/ aºteptând
zborul“ (Virginia Popescu); „a fi
sau a nu fi -/ tata ascute mol-
com/ tãiºul coasei“, „vechea
garã -/ la obiecte pierdute/ câte-
va vise“ (Oana Gheorghe); „rit-
muri alerte -/ spaima îngheþatã/
pe buzele reci“, „cal ºi stãpân/
bãtãtoresc pãmântul -/ chemãri
de bucium“ (Mara Paraschiv);
„Dorinþa fetei -/ Rochiþa rân-
dunicii/ þesutã cu maci“,
„Soarele-n flãcãri -/ cu miºcãri
de gheiºã/ se-adunã noaptea“,
„nici eu, nici tata -/ azi se
leagãnã-n scrânciob/ doar tris-
teþea“ (Mihaela Bãbuºanu
Amalanci); „chiromanþie -/ pe
linia vieþii/ o buburuzã“, „stâlpi de
telegraf -/ codul morse încurcat
de-o/ ciocãnitoare“ (Ildiko
Juverdeanu); „primul te iubesc! -
/ în curtea liceului/ printre mag-
nolii“ (Ioana Bud); „plopii la taifas
-/ peste liniºtea zilei/ doar o tor-
nadã“ (Tincuþa Horonceanu
Bernevic); „vreascuri uitate/ la
margine de lume/ rãsare un
mac“ (Viorica Bãluþã); „Linie
moartã/ ascunsã printre ierburi -
/ teama de þigani“ (Norea Dan);
„liniºtea amiezii -/ uitate-n
caniculã/ douã undiþe“, „crucea
tatii/ luând-o la vale/ pe lângã vii“
(Vasile Conioºi Mesteºanu); „un
salt obiºnuit -/ o altã provocare/
doar pentru haijini“ (Ana Urma);
„pe un con de brad/ umblã-n pas
de peregrin/ o paparugã“
(Lenuþa Gabriela Ocneanu)
Este remarcabil cã, în
aceastã expoziþie, fotografia ºi
haiku-urile se complinesc ºi se
înfrumuseþeazã reciproc. Una
dintre rigorile creaþiei lirice
japoneze este refuzul metaforei.
În mare parte, aceastã regulã nu
a fost încãlcatã nici de autorii
care au participat la expoziþia
„Declic în silabe“. ªi totuºi,
expoziþia respectivã este bogatã
în metafore dar ele sunt vizibile
numai atunci când vom consid-
era fotografia ºi minimalistul
poem, un tot unitar. Am citat mai
sus câteva poeme dar, desprin-
zându-le de imaginea – „sorã“,
s-a pierdut metafora ºi totodatã
a dispãrut surpriza spectacularã.
Trebuie ºi sã priveºti ºi sã citeºti
pentru a înþelege, spre exemplu,
cã o buburuzã este simbolul
unui vis neîmplinit, turnurile
gemene apar sub înfãþiºarea
unor vârfuri de papurã, douã
crenguþe de mãceºe sunt com-
parate cu douã undiþe sau cu o
salbã de mãrgele. De fapt, tre-
buie sã priveºti cu atenþie ºi sã
citeºti pe îndelete, pentru a te
bucura de întregul spectacol.
În cursul vernisajului care a
avut loc pe 15 mai, publicul a
putut asista ºi la un ceremonial
al ceaiului, moment artistic rea-
lizat de douã tinere de la
Asociaþia româno-japonezã
Himawari din Iaºi. Evenimentul
s-a încheiat cu lansarea volumu-
lui de haiku „Stejarul cu flori de
cireº“, aparþinând poetei Mihaela
Bãbuºanu Amalanci. Cartea a
fost prezentatã de Mara
Paraschiv, scriitoare, membrã
U.S.R. ºi de prof. Laura
Vãceanu, care de altfel, a sem-
nat ºi prefaþa cãrþii din care
spicuim: „Wabi (frumuseþea
austerã), mei (frumuseþea naturii
ºi a inteligenþei umane), karumi
(simplitate, eleganþã), aware
(stare emoþionalã intensã),
mushin (negativitate, conotaþie
din filozofia Zen), sabi (tristeþea
singurãtãþii), toate aceste prin-
cipii estetice specifice poeziei
haiku, le descoperim în poeziile
lirice ale autoarei Mihaela
Bãbuºanu Amalanci. «Soare
arzãtor -/ azi doar umbra nucu-
lui/ mai puternic㻓.
Violeta SAVU

(urmare din pag. 24) Martha Bibescu *

Egipt, unde urma sã-mi petrec iarna. Aflând
cã urma sã mã opresc la Belgrad, regina îmi
ceru sã mã duc sã-i vãd fiica ºi sã-i dau
scrisorile ºi cadourile pentru ea, regele
Alexandru ºi copilul regal. Urma sã-l fac pe
Moº Crãciun la curtea Iugoslaviei. Am gãsit
un aghiotant la garã, o maºinã ºi, îndãrãtul
geamurilor astupate de zãpadã, am fost con-
dusã la palatul regelui.
Am revãzut-o. Regãseam acelaºi obraz
frumos, copilãresc, cu gropiþe ºi ten de floare
de mãr. Dar era Mignon în plinã glorie, în
strãlucirea fericirii de femeie ºi suveranã,
înfãºuratã în blãnuri preþioase, purtând una
din acele pãlãrii minunate de la Paris de sub
care abia de se vedea o ºuviþã din pãrul ei de
mãtase. Timpul lui „dezgustãtor“ trecuse.
Echipajul Cenuºãresei ne aºtepta în faþa
scãrilor. ªoricei albi transformaþi în cai; omul
care mâna atelajul uºor semãna cu ºoare-
cele transformat prin farmec în vizitiu. La tre-
cerea sãniei de argint care pãrea sã zboare
prin zãpadã fãrã sã lase vreo urmã, ieºea
zgarda ºi sunau trompeþii peste câmp. Pe
strãzile Belgradului, pufoase ºi albe, am ieºit
la periferie, apoi pe câmp. Cenuºãreasa mã
ducea sã vãd noul palat pe care regele îl
construia pentru ea. O salã înaltã ocupa
mijlocul. Arhitectul sârb care construia noua
reºedinþã regalã venise în casa noastrã de la
Mogoºoaia, la cererea reginei, ca sã copieze
Imagini de album
planurile bolþilor. Sala aceasta, inspiratã din
vechile noastre locuinþe din România, voia
ea sã mi-o arate.
Am ajuns la Dedigne pe ninsoarea care
cãdea întruna. Regina nu s-a speriat de
gheaþa de pe schelele construcþiei palatului.
A fost o adevãratã expediþie alpinistã. Am
vãzut casa, capela, planul viitoarelor grãdini,
am contemplat din înaltul teraselor deja
trasate, priveliºtea minunatã care domina de
sus vãile Dunãrii ºi ale Savei.
Când am coborât spre oraº, zãpada
fãcuse din pãlãria Cenuºãresei un fel de
diademã feericã, fãcutã din praf de dia-
mante, sub care chipul ei rotund râdea.
Când ne-am întors la palat, regele
Alexandru ne-a întâmpinat pentru a lua
masa. S-a scuzat de oarecare întârziere;
avusese în dimineaþa aceea, ceea ce numea
„criza“. Nu era vorba nici de gripã, nici de
reumatism, ci de o crizã ministerialã. Unul
dintre membrii guvernului sãu, într-un acces
de proastã dispoziþie, îºi dãduse demisia,
punând în pericol existenþa cabinetului
Passici.
– N-o sã se întâmple nimic, spunea
regele, cu un zâmbet, îºi va lua înapoi
demisia îndatã ce o sã afle numele succe-
sorului sãu…
Experienþa bãrbaþilor duce la o judecatã
sigurã. Ca sã formezi un bun monarh mo-
dern, aº fi tentatã sã preconizez urmãtoarea
metodã: lãsaþi un copil sã creascã fãrã sã
ºtie deloc cã va fi rege ºi lãsaþi-l sã frecven-
teze ºcolile publice cel puþin pânã la majorat.
Sã aibã ºi, dacã se poate, un frate mai mare
care sã-l chinuie ºi sã-l înveþe ce-i rãb-
darea…
Era cazul regelui Alexandru.
Am rãmas la suveranii iugoslavi mai mult
timp decât mã aºteptam. Trenul care trebuia
sã mã ducã la Atena fusese blocat de
zãpadã în regiunea Subotiþa.
Am petrecut ziua ºi seara cu regina. M-a
condus în camera copiilor ºi am fãcut
cunoºtinþã cu micul Petre, viitorul rege, în
vârsta de trei ani, care mi-a oferit o garoafã.
Zbura prin camerã mai degrabã decât aler-
ga; pãrea unul din spiritele bune, scãpate
dintr-o poveste de Shakespeare. Era ºi Ariel
ºi Puck. Era intr-adevãr fiul Cenuºãresei,
fina zânei.
Vine vara ºi suntem din nou la Posada, în
casa noastrã din Carpaþi, nu departe de
Sinaia.
Este vechiul decor al copilãriei, ora
gustãrii, ca odinioarã. Reginele au venit sã-ºi
petreacã dupã amiaza la noi, cele douã
regine, mama ºi fiica.
Deschid cartea cu autografe ca Mignon
sã scrie: „Maria, regina sârbilor, croaþilor ºi
slovenilor“ ºi adaugã, la rugãmintea mea,
numele ei aºa cum este pronunþat ºi
ortografiat în fiecare din limbile pe care le
vorbesc cele trei popoare:
Maria
Mapuja
Marija
Împreunã, rãsfoim cartea de la un capãt
la altul. Iatã prima ei semnãturã de copil
„Marie-Mignon“ ºi un purceluº! Aud vocea
batjocoritoare a lui Carol. ªi vocea tãioasã a
Elisabetei aruncã cuvinte care o vor face sã
roºeascã de ruºine pe sora mai micã.
Nu plânge! Va plânge; nu! se stãpâneºte.
„Nu are încã ºase ani, dar are deja curaj!“
Va avea nevoie de tot acest curaj.
Aceastã poveste se sfârºeºte tragic. „Au trãit
fericiþi ºi au avut mulþi copii…“ Da, dar nici
mereu, nu pentru multã vreme…
Într-una din sãlile Prefecturii din Marsilia,
o femeie purtând doliul Andromacãi plânge
lângã un sicriu.

18 mai 2014

Romulus Bucur, autor al
cãrþii cu titlul „Imaginea de sine
a evreului român: Mihail
Sebastian ºi N. Steinhardt“
(Editura Universitãþii „Tran-
silvania“ din Braºov, 2013),
avanseazã ipoteza cã discuþiile
asupra identitãþii etnice sau de
rasã apar în momentele de
crizã, cum a fost acela al
modernitãþii, atunci când o
comunitate este sau se simte
ameninþatã în integritatea
fiinþei sale de stereotipurile ce
þin de mecanismele perse-
cuþiei. Cercetãtorul lanseazã ºi
ipoteza, emisã undeva de
Leon Volovici, a refugiului din
partea lui Mihail Sebastian în
spaþiul protector reprezentat
de critica literarã ºi de teatrul
poetic, un fel de analog al celor
trei soluþii inventariate de N.
Steinhardt în confruntarea cu
universul concentraþionar. La
Mihail Sebastian ºi, în mai
micã mãsurã, la N. Steinhardt,
universitarul braºovean vede o
desfãºurare a destinului simi-
larã: respinºi atât de coreli-
gionari, cât ºi de creºtini, aceºti
dezrãdãcinaþi au depãºit în
spirit cadrul îngust al graniþelor
naþionale, mergând pânã la a
le transgresa ºi pe cele ideo-
logice. Identitatea româneascã
râvnitã ºi asumatã de cei doi
scriitori s-a cristalizat dupã
contactul, direct sau indirect,
cu grupul de prestigiu de la
Criterion ºi cu fascinantul pen-
tru ei toþi Nae Ionescu.
Tema cãrþii de faþã –
cristalizarea imaginii evreului,
atât în ceea ce-l priveºte pe
sine însuºi, cât ºi în percepþia
generalã a iudaismului – este
de actualitate, ea fiind mereu
adusã în atenþia dezbaterilor
culturale ºi literare prin
raportarea la unii supravie-
þuitori ai perioadei interbelice
pânã în anii ’80 (Constantin
Noica în primul rând, dar ºi N.
Steinhardt însuºi), în anii ’90 ºi
dupã aceea (prin Alexandru
Paleologu ºi chiar prin inter-
mediul mãrturiilor despre
ªcoala de la Pãltiniº ºi al acti-
vitãþii editoriale a lui Gabriel
Liiceanu). În acest context,
opera celor doi scriitori a fost ºi
ea reevaluatã odatã cu cerce-
tarea angajamentelor politice
de tinereþe ale lui Mircea
Eliade, Constantin Noica ºi
Emil Cioran.
Se demonstreazã de-a lun-
gul studiului cã orice imagine
identitarã provine din conºtien-
tizarea unui Eu raportat la un
Altul, a unui „aici“ raportat la un
„acolo“, imaginea configuratã
fiind, la rândul ei, expresia, lite-
rarã sau nu, a unei deosebiri
semnificative între douã reali-
tãþi culturale. Astfel, textele
celor doi scriitori luaþi în dis-
cuþie devin pretext pentru
reanalizarea dimensiunii lor
umane, intelectuale ºi ideolo-
gice. De o parte, pe Romulus
Bucur nu îl intereseazã ansam-
blul operei lui Mihail Sebastian,
ci doar un anumit aspect te-
mai 2014
Vasile SPIRIDON
Evrei pentru români
ºi români pentru evrei
matic al acesteia – identitatea,
fãcând lectura asumat parþialã
a „Jurnalului“, ca pandant al
romanului „De douã mii de
ani“: „Un pretext transformat în
context, care a condus cãtre
texte, dintre care romanul lui
Mihail Sebastian «De douã mii
de ani», contextualizat de au-
torul însuºi în «Cum am de-
venit huligan», ºi recontextuali-
zat recent de publicarea
«Jurnalului» scriitorului“ (p.
45).
De cealaltã parte, simpto-
matic pentru înþelegerea mo-
dului lui N. Steinhardt de a se
raporta la cultura românã (ºi,
prin extensie, la culturã în ge-
neral ºi la existenþã) este textul
„Catharii de la Pãltiniº“, mai
mult chiar decât „Jurnalul ferici-
rii“. Pentru a nu fi acuzat cã emi-
te judecãþi/prejudecãþi dintr-o
perspectivã partizanalã, auto-
rul însuºi se sprijinã pe texte
luate din opera lui N.
Steinhardt care au iritat la vre-
mea scrierii lor, dar au diag-
nosticat corect fenomenul,
anticipând ºi evoluþii pe care
monahul de la Rohia nu a mai
apucat sã le trãiascã.
Dacã Mihail Sebastian îºi ia
libertatea de a-ºi reevalua critic
identitatea (în romanul „De
douã mii de ani“), gest care
este imediat perceput ºi
sancþionat ca o transgresiune,
atât de cercurile naþionaliste
româneºti, cât ºi de cele
evreieºti, N. Steinhardt, necon-
fruntat prea tare cu rigorile
antisemitismului, face un pas
mai departe, asumându-ºi
• Carmen Poenaru – Oglinda magicã
ateneu
identitatea româneascã nu
doar lingvistic, cultural, literar,
ci ºi religios, el continuându-ºi
activitatea literarã ºi dupã
intrarea la mãnãstire.
Când se referã la aspectul
religios, probabil cel mai impor-
tant, al punerii în chestiune a
identitãþii iudaice, Romulus
Bucur observã la Mihail
Sebastian o iniþialã indiferenþã
confesionalã, atribut al secu-
larizãrii aduse de modernitate,
ilustratã prin frecventarea sina-
gogii doar atunci când se
simþea ameninþat din cauzã cã
era alogen. N. Steinhardt, dim-
potrivã, într-o primã etapã îºi
afiºa ostentativ apartenenþa
religioasã, frecventând sina-
goga ºi publicând douã cãrþi
despre iudaism; ulterior, identi-
tatea asumatã este atât de pu-
ternicã, încât, din punct de
vedere confesional, o absoar-
be pe cea iniþialã. ªi mai atras
decât Mihail Sebastian de
fenomenul cultural românesc,
de colegii de generaþie ºi apoi
de suferinþã carceralã, N.
Steinhardt doreºte ºi reuºeºte
sã fie asimilat pe calea conver-
tirii religioase, urmatã de
alegerea vieþii monahale.
Din pãcate, nu se zãboveºte
deloc asupra rolului jucat de
evrei în promovarea moder-
nismului interbelic ºi nici nu se
aminteºte cât de mult au contat
geniul prospectiv ºi „dubla
cetãþenie literarã“ în impu-
nerea discursului literar româ-
nesc în cadrul miºcãrii de
avangardã europeanã. (Sã nu
uitãm cã N. Steinhardt a
cochetat cu spiritul ludic, insur-
gent, „necanonic“ – atât în
sens teologic, cât ºi cultural –
al avangardei. Neîndoios, este
vorba despre o împlinire cre-
atoare individualã, dar ºi de
exprimarea esteticã a poten-
þialului valoric al etniei cãreia ei
i-au fost integraþi.) În acelaºi
timp, nu putem uita rolul nefast
al unor evrei în degradarea
preceptelor critice gheriste ºi în
implantarea realismului socia-
list, a cãrui „moralitate“ au apã-
rat-o de „influenþele naturaliste
ale artei burgheze“ cu un
înzecit exces de zel sanielevi-
cian.
Este drept cã autorul aduce
în discuþie, la nivelul României
moderne, o posibilã tipologie a
evreului, în legãturã cu regiu-
nile þãrii ºi cu afinitãþile cultu-
rale legate de fiecare dintre
aceste tipuri. Evreul nu este
celãlalt numai din perspectiva
celuilalt, ci ºi din propria sa
perspectivã. În calitate de con-
strucþie socioculturalã, ambi-
guitatea figurii celuilalt implicã
ºi ambiguitatea celui care o
creeazã. Oglindã ºi element de
contrast, N. Steinhardt este în
acelaºi timp, „român pentru
evrei ºi evreu pentru români“.
În partea finalã a cãrþii,
Romulus Bucur, plecând de la
studierea mai multor colecþii de
periodice, întocmeºte schiþa
polilor de putere simbolicã ai
grupurilor de prestigiu contem-
porane, aflate în descendenþa
grupului de la Criterion ºi a ce-
lui format în jurul promotorului
modernismului, E. Lovinescu.
Este un rãzboi de poziþii în
lumea intelectualã reluat peri-
odic dupã 1989, „Poziþii destul
de greu conciliabile, mai ales
pentru cã foarte multã lume
(intelectualã) se considerã o
încarnare a ideii (a Ideii?), aºa
încât orice rezervã faþã de per-
soanã se transformã, automat,
într-un sacrilegiu faþã de Idee,
cu rezultatele care se vãd...“
(p. 130) Dupã o analizã a sfe-
rei de activitate a intelectualilor
publici din România, se ajunge
la concluzii nu tocmai plãcute:
„Se pare cã intelectualul român
se pricepe mai bine sã vor-
beascã decât sã asculte ºi cã,
din aceastã cauzã, ºi atunci
când citeºte (s-ar zice, ocupaþi-
unea lui principalã), se întâm-
plã sã gãseascã în text tot
soiul de minunãþii, care (mai e
nevoie sã o mai zicem?) nu se
aflau acolo, sau, dimpotrivã,
lovit de o bruscã miopie, sã nu
vadã lucruri care i-ar sãri în
ochi oricui. La aceasta se
adaugã, îndeobºte, o insufi-
cientã separare a facultãþilor
raþionale de cele emoþionale,
tradusã printr-o retoricã speci-
ficã [...]“ (pp. 135 – 136).
Lui Romulus Bucur i se pare
cã, pe bunã dreptate, în dina-
mica receptãrii literaturii, abor-
dãrile se succed în valuri, în
prim plan venind când abor-
darea extrinsecã, când cea
intrinsecã. Actualitatea favori-
zeazã conþinuturile ideolo-
gizate, studiile culturale, post-
coloniale, de gen ºi imagolo-
gia. În cazul romanului „De
douã mii de ani“, textul devine
pretext, favorizat, e drept, de
contextul unor discuþii interzise
dupã venirea regimului comu-
nist ºi reluate imediat dupã
1990, începând cu textul „Felix
culpa“, al lui Norman Manea,
continuând cu cãrþile lui Z.
Ornea ºi Leon Volovici ºi
încheind cu discuþiile asupra lui
Mircea Eliade, Emil Cioran,
Constantin Noica ºi a angaja-
mentului lor politic interbelic
(prin cãrþi semnate de incorec-
ta Alexandra Laignel-Lavastine
ºi de Florin Þurcanu). Grupurile
de prestigiu de astãzi ar fi o
caracteristicã a societãþilor
paramoderne (unii teoreticieni
le numesc transmoderne),
adicã un tip de organizare
socialã care, deºi modernã în
esenþã, amestecã structurile
moderne cu cele tradiþionale.
O implicitã concluzie majorã
a demersului realizat de
Romulus Bucur în cartea
„Imaginea de sine a evreului
român: Mihail Sebastian ºi N.
Steinhardt“ este aceea cã rela-
tivitatea rãmâne o caracteris-
ticã a omenescului – areal
unde soluþiile nu pot fi cate-
gorice, iar afirmaþiile se cuvine
mereu a fi revizuite într-un
domeniu þinând de percepþia
individului / grupului asupra lui
însuºi, precum ºi de cea a unui
grup diferit asupra sa.
19

Am sentimentul cã despre
comunitatea armenilor din
România se vorbeºte din ce în
ce mai puþin. Nefiind adeptul
teoriilor conspiraþioniste, nu
vãd în aceastã situaþie o toanã
a istoriei contrafãcute; probabil
totul intrã în acel datum ne-
prielnic despre care s-a tot vor-
bit în aceastã parte a Europei.
Vor fi alþii care sã dimensio-
neze în date obiective ceea ce
Nikolay Hovhannisian numea a
fi „Genocidul armean“ dar care
sã cuantifice ºi aceastã re-în-
tâmplatã – dacã socot bine! -
lipsã de imagine. Îmi aduc
aminte disperarea din tonul lui
Cioran din „Schimbarea la faþã
a României“. Cât de actuale
rãmân peste timp pânã ºi
asemenea formulãri bombas-
tice! Vreme trece, vreme vine.
Ne place ori nu, lumea pare sã
se fi nãscut în datele unui corsi
e ricorsi.
Fãrã doar ºi poate, apãrut la
timpul cuvenit, „Jurnalul“ lui
Arºavir Acterian ar fi fost un
succes editorial cu totul ieºit
din comun. Istoria acestui
Jurnal e cu totul deosebitã, s-a
întâlnit cu multe din ciudãþeni-
ile lumii în care trãim. Ediþia
celor de la „Humanitas“ (pe
aceasta o vom avea în vedere)
aduce laolaltã mai multe frag-
mente, publicate de alte edituri
de-a lungul vremii, mai mult
sau mai puþin fericit. Cert este
cã, din câte am înþeles, autorul
a înaintat o singurã datã „Cãrþii
Româneºti“ o versiune a Jur-
nalului, urmând sã aºtepte în
zadar cu anii… Volumul pe
care îl am în faþã a avut la bazã
un text pe suport electronic,
pus la dispoziþie de Fabian
Anton, preºedintele Arhivei
Culturale Române. Drept pri-
mã sursã pare sã fi fost dacti-
lograma din arhiva Lucian Boz,
bun prieten al autorului – tre-
buie menþionat aici cã, þinând
cont de lipsa de principii a
regimului comunist, Arºavir
Acterian avea aceastã manierã
de a-ºi dactilografia materi-
alele în mai multe exemplare ºi
de a le înmâna prietenilor spre
o mai sigurã pãstrare. Deºi
apãrutã cu oarece întârziere
într-o asemenea formulã ferici-
tã – cartea are un aparat critic
important, douã prefeþe, indice
de nume, note de subsol –
„Jurnalul“ lui Acterian devine
încet-încet o mãrturie extrem
de valoroasã atât pentru epoca
interbelicã, cât ºi pentru înne-
guraþii ani ce i-au urmat.
Socot cã ar fi nimerit sã par-
curgem câteva elemente-cheie
pentru personalitatea autoru-
lui; am senzaþia cã, deºi a acti-
vat în elita literarã a interbe-
licului, lipsa unui volum publi-
cat atunci l-a situat într-un con
de umbrã. Arºavir Acterian a
fost coleg în cadrul Liceului
„Spiru Haret“ cu Barbu
Brezianu, Alexandru Elian ºi
Constantin Noica. Mai târziu,
va urma cursurile Facultãþii de
Drept unde îºi va lua licenþa în
1933. Deºi având certe sim-
patii legionare, nu a activat mi-
litant. Alãturi de altele, acesta
va fi fost ºi motivul pentru care
a fost întemniþat în douã rân-
duri: 1949-1953, 1959-1964 (în
20
Marius MANTA
Arºavir Acterian,
mãrturia unei conºtiinþe
celebrul lot Noica – Pillat). Într-
o primã perioadã va activa ca
redactor al „Enciclopediei ro-
mâne“, referent în cadrul
Oficiului de Studii al
Ministerului de Finanþe, secre-
tar de redacþie la „Vremea“,
pentru ca începând cu anul
1946 sã deschidã anticariatul
„Nastratin“. Apoi, ieºit din
detenþie, va ocupa mai multe
posturi, desigur sub calificãrile
sale – ajutor de mozaicar,
librar, anticar, statistician ºi
documentarist la Centrul de
Hematologie din Bucureºti.
Debutul literar s-a petrecut în
1928, în revista „Vlãstarul“; mai
departe Arºavir Acterian va
colabora sub pseudonim la
varii reviste. Peste cele de mai
înainte voi lãsa sã grãiascã
(despre omul, intelectualul
Acterian) douã fragmente sem-
nate de Bedros Horasangian,
respectiv Florin Faifer: „Nu era
un expansiv, un volubil: îi
plãcea mai mult sã surâdã.
Avea un zâmbet ºugubãþ,
hâtru, exprimat cu toatã fãp-
tura lui de Mac Sennet ºi Stan
Laurel laolaltã. Era un om
calm, destins, avea ceva senin
ºi curat în toatã fiinþa lui“; „Era,
chiar ºi la vârsta lui, un om fer-
mecãtor, cu un verb de o plas-
ticitate captatorie (îi plãcea sã
foloseascã acest cuvânt),
ager, ºugubãþ, ironic atât cât
sã nu supere ºi de o emotivi-
tate care spunea cã sufletul lui
nu îmbãtrâneºte. Ascultându-l,
mi se pãrea cã mi-l reprezint
mai bine pe intelectualul anilor
’30. Dar nu numai atât…
Urcând în sãlaºul din Piaþa
Dorobanþi, lângã Lupoaicã, o
anume sfialã simþeam cã mã
cuprinde. Mã veþi înþelege! Pe
scãriþa în spiralã urcaserã
cândva ºi Eugen Ionescu, ºi
Mircea Eliade, ºi Petre Þuþea,
ºi Emil Cioran, ºi încã atâþia
tineri strãluciþi. Cu un licãr viu
în priviri, ultimul Acterian
prindea sã-mi povesteascã
despre fiecare…“
lecturi
Deºi constatarea va îmbrã- rar deja parcurs. Poate cã e
ca haina truismului, „Jurnalul“ obositor sã refaci întruna ace-
surprinde perfect efervescenþa leaºi drumuri, cu variaþii imper-
unor vremuri ce nu se vor ceptibile“.
întoarce. El se instituie într-un În mod cert, lumea lui
laborator de percepþie ºi de Acterian este una indisolubil
comentare a unor modalitãþi de legatã de carte. Majoritatea
fiinþare. Cartea nu presupune timpului ºi-l petrece citind ori
nici pe departe înºiruirea scriind, încercând sã treacã
evenimentelor; nu se limiteazã peste marile dureri prilejuite de
la atât. De un vitalism aparte, moartea pãrinþilor, a priete-
Arºavir Acterian gãseºte tonul nilor, dar în special a fratelui
potrivit pentru a aºeza în sãu Haig ºi a lui Jeni. Suferinþa
paginile sale chipuri ºi întâm- acestor momente aºazã citi-
plãri ce parþial, ici-colo, au fost torul faþã în faþã cu un erou
cosmetizate. Simþim cum prin- dostoievskian. Nu pare deloc
tre rânduri suntem atenþionaþi sã regrete un destin literar mai
cã funcþia însemnãrilor nu este fericit. Dimpotrivã, declarã în
aceea de a se aºeza peste câteva rânduri inutilitatea jur-
niºte adevãruri fade, ci de a nalului sãu – ºi urmându-i logi-
urmãri în chip tainic un drum ca, în parte valabilã, la ce bun
înalt, cu puþine compromisuri. sã mai scrii cât timp au fãcut-o
Chiar formula acestui inedit jur- alþii înainte cu mult mai bine?
nal surprinde uneori: afirmaþiile Oricum, suntem de acord:
problematizeazã, încearcã sã „Când cineva cu scaun la cap
demonstreze un crez, îþi spune cã Flaubert sau
ajungând – ce-i drept, rareori – Baudelaire, sau Racine, sau
cãtre exprimãri aforistice: Pascal – ºi aºa mai departe –
„Cunosc primejdia nebuniei din sunt cei mai mari scriitori
deschiderea de gând asupra francezi ori cã Dostoievski e
misterului. Îndatã ce realizezi cel mai mare romancier din
nebunia, te retragi înspãimân- lume, ori cã Eminescu e cel
tat. Frica pãzeºte bostanul“. Iar mai mare poet român, sau
bostanul e bine pãzit întrucât poate Ion Barbu, dacã nu
„recunosc cã logic, raþional Arghezi sau Blaga, asta nu
soluþionez într-un fel sau altul înseamnã defel cã afirmaþia e
problemele. Dar ele rãmân tabu, incontestabilã, cã ea are
deschise, în ciuda soluþionãrii, caracter naþional ori universal.
ºi, incitat de viaþã, mã vãd con- Ceea ce e absolut pentru mine
strâns oricând sã le reiau în sau pentru tine, ori superlativ
cercetare, ca sã refac un itine- pentru noi sau pentru voi, nu e
• Carmen Poenaru – Vulcani
musai sã fie ºi pentru alþii, nu e
în orice caz pentru toatã
lumea“.
Uneori, paginile te surprind
– e cazul lui Brâncuºi, a cãrui
artã nu este deloc apreciatã în
tinereþe. Autorul va reveni
totuºi în douã-trei momente
pentru a reevalua asemenea
judecãþi de valoare, apreciind
tocmai înalta simplitate a
formelor de expresie… Sufletul
lui Acterian este de altfel
apropiat de imaginea unui
Dumnezeu al ortodoxiei. Deºi
nu e dispus sã accepte habot-
nicia, îl putem socoti un creºtin
practicant. Poate ºi plecând de
aici, prieteniile trainice cu
Eugen Ionescu, Emil Cioran,
Emil Bota, Mircea Eliade ori
interesul faþã de Nae Ionescu
capãtã o savoare deosebitã.
Sã urmãrim frazarea din timpul
unei zile alãturi de Cioran: „Cu
Cioran despre literaturã.
Despre Gide (nu-i place lui
Cioran cum scrie, deºi nu-i dis-
plac ideile). «Noi suntem niºte
provinciali în culturã». Scârbã
de viaþã, de mizeriile bãtãtoare
la ochi, întâlnite la fiecare colþ
de stradã. Cioran: violenþã, fre-
nezie. Nihilism filosofic. Neagã
cu entuziasm febril orice.
Parcã ceva rusesc ºi româ-
nesc se aliazã în sufletul lui.
Nu gustã viaþa. A îndurat prea
multe. A fost prea îndelung
nenorocit. Râvneºte dupã
plãceri mãrunte. Este pentru
trãirea superficialã. Nu vede
cã-i o egalã profunzime pre-
tutindeni, în cel mai superficial
gest, ca ºi în cel mai ameþitor
sondaj. Misterul e subiacent
pretutindeni, e acelaºi“. Ple-
când dinspre lucrurile grave,
rareori Arºavir Acterian eva-
deazã cãtre cotidian; aici, se
mirã autoironic de nimicnicia
umanã, de interesele economi-
ce. Nu vede cu ochi buni nici
aselenizarea, nici celebrul
meci de box dintre Cassius
Clay – Frazier. Dar acestea nu
sunt decât marginalii!
Deºi acum par a mã contra-
zice – Arºavir Acterian, omul
jurnalului, nu este neapãrat
omul unei epoci ºi nici nu intrã
în vreun tipar armean. El face
însã figura unui om de un calm
tulburãtor, dezinteresat de aici
ºi acum. Undeva, în paginile
cãrþii, pare sã fie tulburat de
lipsa unei identitãþi cu mult mai
vizibile: „Aºadar, armenii con-
tinuã sã fie în diaspora, asta ºi
cu contribuþia nevolnicã a occi-
dentalilor, care – deºi au promis
cã vor reda dupã Primul Rãzboi
Mondial pãmântul armenilor,
rãpit de turci – n-au fãcut nimic
din ce au promis. Nu s-a creat
decât o minusculã Armenie
Sovieticã, necuprinzând nici
mãcar muntele Ararat, leagãn
al unei înfloritoare civilizaþii,
bucatã de pãmânt în care
armenii veniþi din toate pãrþile
lumii îºi aduc contribuþia spre a
acumula, ca într-o insuliþã, do-
cumentele privitoare la mãreþi-
ile armene de odinioarã ºi spre
a cultiva geniul ºi limba arme-
neascã atât cât se poate face
sub o riguroasã tutelã“. Pagini
de jurnal, pagini de literaturã,
mãrturia unei conºtiinþe, nostal-
gia unei comunitãþi.
mai 2014
 prima verba

Viaþã, vers
ºi reg
gãsire
Iubirea, mereu la modã! Mirrajul serrii

de Grãdinaru Cãtãlin Cosmin,
clasa a IX-a B, Colegiul
Economic „Ion Ghica“ Bacãu
Într-o liniºte profundã
De toamnã desfrunzitã,
Îþi aud vocea,
Îmbrãþiºându-mã de dup-o stea
argintie.
În jocul vieþii ºi al morþii
Ai neastâmpãrul trupului de primãvarã
ºi farmecul unui apus neîntârziat.
Tu, ca o tainã de catifea,
Din ce lumin-a timpului
ai rãsãrit?
Frumoaso, gând înfrunzit,
cu miros de copilãrie ºi de cozonaci,
Când ai sã vii?
Unde-ai plecat?
Motto: „De ce îi este omului de astãzi foame? De iubire ºi de sens.“ de Lepººa Mihaail,
Nicolae Steinhardt
clasa a XII-a A, Colegiul
În luna aprilie a.c., s-a desfãºurat prima ediþie a Simpozionului Judeþean „Iubirea Economic „Ion Ghica“ Bacãu
sau înãlþarea fiinþei“, eveniment organizat de Colegiul Economic „Ion Ghica“ Bacãu,
în colaborare cu Inspectoratul ªcolar Judeþean Bacãu ºi cu Capela „Sf. Apostol Mã chinui sã-þi descos întruchiparea,
Andrei“ din Bacãu. Coordonatorii acestui proiect, prof. Alina Camil, Angelica Pãuc, Sã-þi spun cât de frumoasã eºti,
George-Adrian Purcaru ºi pr. Ionuþ Cãsãneanu, au avut onoarea de a fi susþinuþi în
Purtat ca pe un val, mã las dus de
desfãºurarea acestei activitãþi atât de unitãþi ºcolare din judeþul Bacãu, printre care
se numãrã Colegiul Naþional „Gheorghe Vrânceanu“, Colegiul Naþional de Artã chemarea
Cu care veºnic, dulce mã ademeneºti.
„George Apostu“, Colegiul Tehnic „Anghel Saligny“, Liceul cu Program Sportiv,
ªcoala Gimnazialã „Dr. Alexandru ªafran“, ªcoala Gimnazialã „Alexandru Ioan Cuza“
Bacãu º.a., cât ºi de instituþii de învãþãmânt din afara judeþului, precum ºi de preoþi, Adorm la pieptul tãu simþindu-þi
pictori ºi poeþi din þarã ºi din afara graniþelor acesteia. Bazându-se pe o abordare dragostea prin vene,
inter- ºi transdisciplinarã, activitatea s-a desfãºurat pe mai multe secþiuni, respectiv
Mã vãd zâmbind, în ochii tãi ca marea,
creaþie literarã, eseisticã, prezentãri power-point, fotografie, desen ºi picturã, cele
mai bune lucrãri urmând a fi premiate în perioada imediat urmãtoare. Juriul concur- Aºtept sã mã sãruþi încet pe gene,
sului a fost constituit din cadre didactice cu specializãri diferite, respectiv: limba ºi li- Sã ne rãpeascã seara,
teratura românã (prof. Alina Camil, Dan Petre-Cãºeriu, Camelia Trandafir), istorie Sã alergãm ca doi copii prin iarba
(prof. Angelica Pãuc), matematicã (prof. Dana-Otilia Bâzu) ºi religie (prof. Ionuþ deasã,
Cãsãneanu, George-Adrian Purcaru).
Sã-þi fiu dorinþa inimii
Lansarea volumului cu lucrãrile simpozionului va avea loc în luna iunie a.c.
Prezentãm aici câteva dintre cele mai bune lucrãri. Sã-þi spun cã eºti a mea aleasã,
Prof. Alina CAMIL Sã te sãrut de parc-acum m-aº risipi.

ªtiu aproape o mie de cãtre uºa blocului. Dupã câteva

poveºti, iar fiecare din ele
începe la fel.
Zilele trecute stãteam
aºezatã în fotoliul din camerã ºi
contemplam în tãcere, sorbind
din când în când din ceaºca de
ceai din mâna dreaptã ºi
ascultând ploaia care lovea
uºor fereastra. Singurul gând
care îmi plutea constant în
minte e acela cã toþi prietenii
mei pleacã. Nu ºtiu dacã a fost
din cauza ceaiului de tei sau
datoritã contemplãrii intense,
dar cert e cã simþeam cum în-
cet-încet mã furã somnul. M-am
afundat în fotoliu ºi mi-am dus
mâna la gurã sã-mi înãbuº cãs-
catul. Mi-am privit atunci pentru
câteva clipe palma ºi am obser-
vat cã încã nu mi se duseserã
petele de cernealã albastrã de
pe degete. Am spus atunci cã
oricum nu mai conteazã, fiindcã
cu siguranþã le voi înnoi cât de
curând. Dupã ce aruncai o
privire scurtã spre caietul încã
deschis de pe birou am închis
ochii ºi m-am afundat în fotoliu.
ªtiu aproape o mie de poveºti,
dar niciuna dintre ele nu e a
mea.
***
Toþi prietenii mei pleacã. Þin
minte ºi acum ziua când l-am
cunoscut pe V. O siluetã
copilãroasã ºi oarecum fragilã,
cu un breton rebel pe care ºi-l
tot sufla jucãuº din ochi ºi cu
niºte gesturi neliniºtite ale
mâinilor. Totuºi, în zâmbet avea
ceva, ca un semn al unui copil
poznaº, neastâmpãrat la timp
de pãrinþi, iar ochii lui trãdau o
oarecare nebunie ºi ghiduºie,
pe care cei mai mulþi de vârsta
noastrã ar încerca sã ºi le
reprime. Ca sã nu mai spun cã
atunci îºi deschidea gura ºi vor-
bea, discrepanþa dintre ceea ce
pãrea ºi ceea ce era de fapt era
mai mult decât intrigantã.
Câteva luni mai târziu, ne-am
zis cã nu existã nicio lege
umanã care sã spunã cã pentru
ca doi oameni sã se considere
„fraþi“ trebuie sã provinã din
acelaºi pântec.
Cu timpul, am învãþat cã cel
mai frumos dar pe care i-l poþi
oferi cuiva e un „acasã“ ade-
Ploaia în luna lui Marte
vãrat. „Acasã“ nu e întotdeauna
un loc, un spaþiu mãrginit de
patru pereþi care sã te ascundã
de restul lumii, e mai mult de
atât. „Acasã“ e o stare internã, o
stare mintalã datã de echilibrul
pe care cineva îl genereazã în
fiinþa ta, prin susþinerea ºi afecþi-
unea pe care þi-o aratã. Acesta
e cel mai sincer ºi frumos dar pe
care þi-l poate oferi cineva, iar
eu asta i-am oferit lui V. Astfel,
în timp, el s-a deschis cu totul în
faþa mea ºi mi-a redat propria
istorie.
Dintre toate lucrurile, V îºi
iubea cel mai mult arta, adicã
muzica. Vorbea despre ea cu
atâta patos, încât de multe ori
aveam impresia cã îmi
povesteºte de o fiinþã vie ºi mai
dragã decât o mamã. Atunci
când îi ceream sã-mi vorbeascã
despre ce a mai compus, între-
gul chip i se lumina, vocea îi
devenea mai gravã, iar pieptul îi
spasma din cauza respiraþiei tot
mai accelerate, ca ºi cum trupul
sãu era gazda unei entitãþi greu
de perceput minþii umane. Mi-a
luat ceva timp sã realizez cã în
faþa mea, în astfel de clipe, nu
era decât corpul lui V, cãci
sufletul lui era undeva înãlþat în
alte sfere spre care eu nu
îndrãzneam sã privesc. I-am
spus atunci cã înþeleg aceste
strãfulgerãri pe care el le simte.
L-am minþit.
A urmat apoi ziua când m-a
anunþat cu o voce sugrumatã de
bucurie cã i s-a oferit ºansa de
a se face auzit. ªtiam cã asta
însemna cã va trebui sã plece
foarte curând, iar cã acea con-
versaþie va fi printre ultimele.
Dar ºtiam de asemenea cã V
asta iubea cu adevãrat, deci
l-am lãsat sã-ºi ia zborul.
„ªi mã-nãlþam. ªi nu mai
ºtiam unde-mi lãsasem în lume
odaia.“
***
Toþi prietenii mei pleacã.
Când am cunoscut-o pe S, ea
mi-a fãcut inevitabil cunoºtinþã
cu cercul ei amplu de prieteni.
Astfel l-am întâlnit pe Z. Cu
pletele negre mai jos de umeri,
bandana încinsã în jurul frunþii,
geaca de motor, pantalonii de
piele ºi bocancii era epitoma
tuturor metaliºtilor care îºi
îneacã nopþile în fum de þigarã,
alcool ºi muzicã stridentã. În
pofida umorului grotesc ºi a lim-
bajului argotic, trebuia sã
recunosc cã Z era un personaj
destul de hazliu, genul de om
foarte simpatic pe care nu-l poþi
trece cu vederea. Totuºi, poate
datoritã aparenþei sale oarecum
agresive, mã îndoiam cã e
capabil de afecþiune faþã de un
alt seamãn de-al sãu ºi cre-
deam cu tãrie cã nu dã doi bani
pe sentimente în general.
Trecuse cam o lunã ºi jumãtate
de când îl cunoscusem, când S
m-a sunat ºi mi-a spus pe un
ton foarte afectat cã Z a fost
pãrãsit de A, prietena lui de
aproape doi ani. Din vorbele ei
am înþeles cã era cu totul dis-
trus: nu mai mânca, nu mai
ieºea din casã ºi aproape cã nu
mai scotea un cuvânt. I-am zis
atunci lui S, în timp ce mintea
mea se arunca într-o profundã
contemplare: „Chiar þine la ea,
nu?“ Rãspunsul a venit imediat:
„Dacã þine?... O iubeºte, chiar o
iubeºte!“. Toatã acea zi mi-am
petrecut-o întrebându-mã dacã
nu sunt un om superficial.
Deºi nu petrecusem prea
mult timp cu el, pierderea lui Z
mi-a provocat un sincer senti-
ment de compasiune. Acest
paradox care sãlãºluia în Z m-a
cutremurat într-un fel, cãci nu
credeam cã într-un om pot
coexista brutalitatea ºi gentili-
tatea. Douã sãptãmâni mai târ-
ziu, am aflat de la S cã ºi-a tuns
pleata, pe motiv cã i-ar fi promis
lui A cã o va face, cu puþin
înainte de despãrþire.
O lunã ºi jumãtate mai târziu,
am primit pe telefon un mesaj
de la un numãr pe care nu-l
aveam în agendã. Era de la Z,
care îmi cerea sã mã vadã,
mãcar pentru jumãtate de orã,
ca sã vorbeascã cu mine. Nu
înþelegeam prea bine de ce ºi
mi-era oarecum teamã de posi-
bilele lui intenþii, dar ceva din
tonul acelui mesaj îmi dãdea de
înþeles cã are nevoie de mine
ca om, nu ca femeie. Douã ore
mai târziu eram în drum spre
locul unde l-am cunoscut prima
oarã, cãci acolo mi-a cerut sã
ne vedem. Cu pãrul tuns ºi ochii
mai încercãnaþi decât de obicei,
arãta ca un Samson anemic. M-a
îmbrãþiºat scurt ºi mi-a spus:
„Trebuia sã vorbesc cu tine. ªtiu
cã tu o sã înþelegi“. De abia ne
cunoºteam, dar evident ceva
din mine îi inspirase încredere,
aºa cã am dat din cap zâmbind
ºi l-am lãsat sã vorbeascã. Ne-am
plimbat pe strãzile oraºului în
timp ce Z mi-a depãnat o
întreagã poveste. O cunoscuse
pe A prin niºte prieteni comuni,
iar ea reuºise sã-i doboare bari-
erele din primul moment. Era
gingaºã, delicatã, isteaþã, dar ºi
uºor naivã... nu ºi-ar fi putut dori
mai mult. Z mi-a spus cã relaþia
lor a înflorit ºi cã a fost o expe-
rienþã sublimã, sau, cum
spunea el, „venitã de pe altã
lume“. Mi-a descris cum în
clipele când erau împreunã,
simþea în coºul pieptului un soi
de miºcãri bruºte, ca niºte
fâlfâieli stranii de aripi ale unei
fiinþe fantastice ce era
încãtuºatã înãuntrul lui ºi cãuta
sã zboare afarã. Mi-a spus cã
nu-ºi poate explica de ce A l-a
pãrãsit, dar mi-a zis cã dacã
aceastã decizie o face fericitã,
nimic altceva numai conteazã.
I-am zis cã îl înþeleg perfect ºi
cunosc bine aceste trãiri pe
care el mi le descria atât de
poetic. L-am minþit.
Dupã douã ore m-a condus
acasã ºi mi-a mulþumit pentru
rãbdare. Mi-a explicat cã simþea
nevoia sã se descarce cuiva, iar
eu pãream a fi singura din antu-
rajul lui capabilã sã-l asculte ºi
sã-l sfãtuiascã. L-am strâns în
braþe ºi i-am spus cã trebuie sã
fie puternic. Ne-am spus la
revedere ºi apoi eu am înaintat
clipe am privit înapoi cãtre silue-
ta lui Z care se îndepãrta. Pãrea
mai mult cã se târãºte pe
pãmânt, asemenea unui corb
împuºcat într-o aripã. Douã zile
mai târziu, am aflat cã s-a împã-
cat cu A. Nu l-am mai vãzut de
atunci.
„ªi mã-nãlþam. ªi nu mai
ºtiam unde-mi lãsasem în lume
odaia“
***
Mi-am deschis ochii brusc ºi
am privit în jur. Eram în camera
mea, afundatã ºi mai mult în
fotoliu ºi þinând în mânã ceaºca
goalã. Ploaia lovea cu mai
multã forþã în geam. Stãteam
acolo în fotoliu în timp ce în
minte îmi tot veneau ºi plecau
oameni. Atunci, ca ºi acum, ca
întotdeauna: eu rãmân, ei vin ºi
pleacã. Pleacã, zburând spre
ceea ce iubesc, undeva sus
unde eu nu îi mai pot vedea.
Unii zboarã spre artã, alþii spre
un potenþial partener de viatã,
alþii spre avere, putere sau
ºtiinþã. Eu pur ºi simplu iubesc
oamenii, de asta aleg sã rãmân,
ca un aeroport de pe care vin ºi
pleacã avioane spre variate
destinaþii.
„ªi mã-nãlþam. ªi nu mai
ºtiam unde-mi lãsasem în lume
odaia
Tu mã strigai din urmã:
rãspunde-mi, rãspunde-mi,
Cine-s mai frumoºi:
oamenii?... ploaia?...“
***
ªtiu aproape o mie de
poveºti, dar nici una din ele nu e
a mea. Poate, nu peste mult
timp, îmi vor creºte ºi mie pene,
voi avea ºi eu propria poveºte ºi
se va naºte un alt om care sã o
spunã. Dar nu în seara asta,
fiindcã mi-e mult prea somn.
Dintr-o mie ºi una poveºti, una
va fi a mea.
„One day, baby, we’ll be old
Oh, baby, and we’ll all think
about the stories
That we could have told“
Ioana SIMION
clasa a XII-a H,
C. N. „Gheorghe
Vrãnceanu“ - Bacãu

mai 2014 21
 eseu
Dosttoievski.. Crainic aminteºte însã cã
aceastã idee dostoievskiano-
Aprropierrile bergsonianã îºi are rãdãcinile în
Platon (teoria erosului platonic)
lui Nichiforr ºi în dezvoltãrile lui Dionisie
Crrain
nic (II) Ion FERCU Areopagitul. În esenþã, ideea e
misticã, profund creºtinã: prin
„...Dostoievski e unul din- dragoste putem descoperi ade-
tre cele mai mari genii lite- vãrata esenþã a lucrurilor. El

Prin subteranele
rare pe care le-a dat ome- dezvoltã în acest context ideea:
nirea. El este pe aceeaºi linie „ªtiinþa misticã e numitã ºtiinþa
cu Homer, Virgilius, Dante, preafericiþilor, ºtiinþa sfinþilor,
Goethe, Milton º.a. (…) Între
geniile pe care le venereazã fiind cunoaºterea lui Dumnezeu
faþã cãtre faþã, direct“ (Ibidem,

lumea cultã în contextul
european modern, numai
Goethe reprezintã un com-
plex atât de inextricabil ºi de
neepuizabil ca Dostoievski.“
Nichifor Crainic
Realizând „portretul“ lui
Raskolnikov, pe care îl consi-
derã „victima crimei sale“,
Nichifor Crainic reaminteºte de
faptul cã „voinþa de putere“ de
care este animat eroul dos-
toievskian este o expresie a
influenþei lui Napoleon. Deºi nu
este un pionier al trimiterilor
cãtre Nietzsche, Crainic invocã
în acest context spiritul nietz-
scheean care bântuie prin opera
lui Dostoievski, deºi „o influenþã
a acestuia asupra lui
Dostoievski nu era posibilã“
(Nichifor Crainic, op. cit., pag.
100). În gândirea lui Nietzsche,
se ºtie, „voinþa de putere“ joacã
un rol esenþial, pentru cã aceas-
ta este pentru el, în ordine
metafizicã, un instrument pen-
tru înþelegerea lumii („Esenþa
cea mai intimã a existenþei este
voinþa de putere“). Pentru el,
voinþa de putere permite
depãºirea omului (nu elimi-
narea sa), abandonarea ve-
chilor idoli ºi a speranþei într-o
lume de dincolo, acceptarea
vieþii ca aspiraþie spre putere. În
„Aºa grãit-a Zarathustra“, ne
amintim, Nietzsche scria: „Am
venit sã vã vestesc Supraomul.
Omul este ceva ce trebuie
depãºit“. Omul lui era o punte
între maimuþa antropoidã ºi
supraom, un element tranzitoriu
în evoluþie, conform parabolei
acrobatului din Zarathustra. Dar
zice Crainic: „Sã nu facem vreo
confuzie. Raskolnikov este o
apariþie mult anterioarã filosofiei
lui Nietzsche“ (Op. cit., pag.
100). Amintim cã romanul
„Crimã ºi pedeapsã“ a fost publi-
cat în 1866, pe când Nietzsche
avea doar 22 de ani ºi nu publi-
case decât „Destin ºi istorie“.
Filosoful german avea sã pu-
blice „Aºa grãit-a Zarathustra“ în
1885, adicã peste 21 de ani de
la vremea în care Raskolnikov
ieºise în lume. Sã-l ascultãm din
nou pe Nichifor Crainic:
„Nietzsche, admirator al geniului
lui Dostoievski, îi este ulterior
din punct de vedere cronologic.
Prin urmare, aceastã figurã în
care am putea spune cã se
întrupeazã prin excelenþã doctri-
na lui Nietzsche asupra omului,
a individualismului acestuia care
se socoteºte superior celorlalþi
oameni, este o întrupare antici-
patã a doctrinei lui Nietzsche“
(Op. cit. pag. 100).
În filosofia vremii sale, Crainic
gãseºte o afinitate specialã ºi
între Dostoievski ºi Bergson:
„Dacã avem sã cãutãm o
dostoievskiene (27)
apropiere între felul de a gândi
al lui Dostoievski ºi filosofia con-
temporanã, gândul ne duce ime-
diat la filosoful Henri Bergson“
(Op. cit., pag. 249) Pentru
filosoful francez, se ºtie, lumea
acoperã douã tendinþe aflate în
conflict – forþa vieþii (élanul vital)
ºi lupta lumii materiale împotriva
acelei forþe. Omul înþelege
materia prin intelectul lui, cu
ajutorul cãruia evalueazã
lumea. În contrast cu intelectul
se aflã intuiþia, care provine din
instinctul animalelor inferioare.
Intuiþia, care percepe realitatea
timpului, ne oferã o idee despre
forþa vieþii care strãbate toate
fiinþele. Se cuvin, ºi în cazul
„relaþiei“ Dostoievski-Bergson,
observaþii care au fost formulate
ºi pe „relaþia“ Dostoievski -
Nietzsche: apropierea este
absolut incidentalã, întrucât „nici
Bergson nu l-a cunoscut pe
Dostoievski atunci când ºi-a for-
mulat primele elemente ale filo-
sofiei lui, ºi aici nu încape nicio
discuþie, Dostoievski nici n-a
bãnuit mãcar de existenþa lui
Henri Bergson, a cãrui filosofie
nu apãruse încã pe vremea
lui“(Ibidem, pag. 249). Bergson
publicã prima sa lucrare, „Eseu
asupra datelor imediate ale
conºtiinþei“ (1889), la opt ani
dupã moartea lui Dostoievski.
Crainic avanseazã ideea cã
Dostoievski ºi Bergson sunt soli-
dari în demascarea erorilor raþi-
unii discursive. „Sãgeþile“ sunt
trimise cãtre Descartes. Existã
însã deosebiri fireºti: „…acest
proces se petrece la Bergson
dupã metoda filosoficã, iar la
Dostoievski se petrece dupã
metoda creatoare a marelui
artist, care dominã întotdeauna
geniul sãu“ (Ibidem, pag. 250).
Pentru Bergson, „…intuiþia (…)
este instinctul reflectat în
conºtiinþã; e puterea aceasta
directã prin care, suspendând
raþiunea discursivã, putem lua
direct contact cu inima lucrurilor,
chiar ºi atunci când nu putem
spune ce este acest contact, îl
trãim“ (Ibidem, pag. 251). Care
este asemãnarea cu
Dostoievski? „În cugetãrile
stareþului Zosima se aflã, între
altele, aceastã cugetare: iubiþi
fiecare lucru în parte, fiindcã
prin aceastã iubire puteþi
pãtrunde taina care zace în
toate lucrurile. Prin iubire, ca
mijloc de cunoaºtere aplicat
fiecãrui lucru, putem pãtrunde în
taina lor, fiind o forþã foarte
asemãnãtoare, dacã nu iden-
ticã, cu ceea ce înþelege
Bergson“ (Ibidem, pag. 100).
pag. 252). Pãtrunderea lãuntricã
în esenþa realitãþii prin marea ºi
atotputernica putere a iubirii
este singura cale a cunoaºterii
autentice. Dostoievski este con-
siderat un reprezentant al aces-
tei ºcoli mistice: „Pe aceastã
teorie a cunoaºterii pe care o
putem clãdi din doctrina lui
Dostoievski, el se claseazã
dintr-o datã în ordinea marilor
gânditori mistici“(Ibidem, pag.
254). În abordarea apropierii
concepþiilor filosofice dostoiev-
skiene ºi bergsoniene, Nichifor
Crainic insistã obsedant asu-
pra opusului frontal al acestora
faþã de cugetarea discursivã
cartezianã, reprezentatã în
opinia sa de Toma de Aquino,
catolicism, cu origini ale unui ri-
guros raþionalism în gândirea lui
Platon. Nichifor Crainic
pledeazã mereu pentru gândul
potrivit cãruia, fãrã afecþiune,
gândirea este searbãdã.
Dostoievski a creat o adevãratã
ºcoalã de gândire fundamentatã
pe acest gând. „O ºcoalã reli-
gioasã de gândire“ la care s-au
format spirite precum Nikolai
Berdiaev, S. Pecerski, Nicolae
Arseniev, Pavel Florenski,
Karsavi sau Merejkovski, repere
ale epocii. O ºcoalã care a visat
frumos, în spirit dostoievskian,
cã nu doar Rusia, ci ºi întreaga
Europã vor fi regenerate prin
forþa iubirii.

Într-un fel vechea Kalevalã era reºedinþa
eroilor din cântecele ºi baladele care circu-
lau în literatura oralã finlandezã. Eroi legen-
dari uniþi prin propensiunea lor pentru muzi-
cã. Însuºi Väinämöinen, personajul central
al acestei epopei, era nu numai clarvãzãtor,
cu origini supranaturale, ci ºi strãlucit cân-
tãreþ. El îi aduna laolaltã pe Ilmarinen, fie-
rarul care a fãurit înveliºul cerurilor, pe
Lemminköinen, rãzboinicul aventurier ºi
cuceritorul de femei ori pe Louhi, zeiþa atot-
stãpânitoare a tãrâmului fermecat din N. Un
epos similar pare a se întrupa de câteva
decenii în þara celor câteva mii de lacuri,
acolo unde s-a dezvoltat una dintre cele mai
emergente ºcoli de compoziþie din Europa.
Sub trena patriarhului Jean Sibelius, cel
care timp de trei decenii a lãsat impresia cã
va abandona organizarea tonal-funcþionalã
ºi cã elaboreazã o a opta simfonie într-o
manierã total primenitã, a crescut o pleiadã
de muzicieni demni de a popula o nouã
Kalevalã. Dar Sibelius nu ºi-a schimbat
stilul. El a fost totuºi rãzbunat copios de
cãtre urmaºi. Într-o ordine relativ cronolo-
gicã, mai întâi de Einojuhani Rautavaara,
beneficiarul unei burse Koussevitzky, prilej
de a deveni discipolul lui Persichetti,
Copland sau Petzold în America. Dacã
Sibelius nu a compus decât ºapte simfonii,
Rautavaara l-a devansat, zãmislind opt. Dar
ºi nouã opere, un balet, precum ºi
numeroase lucrãri camerale, realizând o
sintezã intuitivã între tonal ºi serial. Alãturi
de Rautavaara, congenerii Paavo Heininen
ºi Joonas Korkonen au constituit un puter-
nic imbold pentru cei ce vor urma. Ei vor
face tranziþia de la faza idiomului post-
romantic la faza idiomului post-serial. O
tranziþie facilitatã de impactul prospecþiu-
nilor teoretice, binecunoscutã fiind ºcoala
Liviu DÃNCEANU
O nouã Kalevalã
semiologicã finlandezã dominatã de per-
sonalitatea lui Eero Tarasti. Dar ºi prin con-
tribuþiile din diasporã ale unor remarcabili
dirijori, precum Leif Segerstam ºi Essa-
Pekka Salonen (deasemeni, un reputat
compozitor), la Los Angeles, Jukka Pekka
Saraste, la Paris, ori ale unor restitutori de
calibrul violoncelistului Ansi Kartunnen,
clarinetistului Kari Krüku sau trompetistului
Jarmo Semillö. Generaþia maturã de com-
pozitori a deschis, în principal, douã direcþii
doctrinare de o anume consistenþã în
creaþia ultimelor decenii: a) estetica impu-
ritãþii, aºa cum a fost ea creionatã în unele
„crochiuri“ ale lui Mahler, Sostakovici ºi
Schnittke; b) estetica spectralã în varianta
IRCAM. Cea dintâi direcþie a fost urmatã de
Kalevi Aho ori Essa-Pekka Salonen, în timp
ce a doua a fost îmbrãþiºatã de Jukka
Tiensuu ºi Kajia Saarianho. Existã, desigur,
ºi variante combinate ale celor douã para-
digme stilistice exersate în special de
reprezentanþi ai generaþiei tinere care, sub
impulsul polistilismului, degajã o pronunþatã
lipsã de complexe, nu însã ºi de modele.
Aºa cum s-au dovedit a fi Kalevi Aho ºi, în
mod cu totul special, Magnus Lindberg. Ei i-
au influenþat covârºitor pe mai junii Kimmo
Hakola, Jukka Koskinen sau Veli-Matti
Puumala, compozitori impetuoºi, adepþi ai
post-modernismului global. Kalevi Aho este
deopotrivã compozitor ºi teoretician, pro-
fund ºi prolific. Îi place sã amalgameze
tipare formale, de la vals la marº ºi de la
sonatã la swing, sã hibridizeze tehnici nu
numai complementare, ci ºi antinomice,
cum ar fi, de pildã, tehnica texturii cu cea a
deconstrucþiei, tehnica fractalã cu cea dez-
voltãtoare-beethovenianã. Ironia, colajul,
citatul parodic sunt în permanenþã intersec-
tate ºi permutate într-un dialog al tradiþiei cu
modernitatea ºi post-modernitatea (despre
care a glosat în numeroase studii ºi eseuri).
De aici ambiguitatea mesajului sonor ce se
traduce prin procese sonore intens narative
ºi doar accidental contemplative. De fapt
una dintre constantele muzicii finlandeze
contemporane este reprezentatã de dimen-
siunea epicã, ceea ce face ca marca aces-
tei creaþii sã fie de tipul action music. Împre-
unã cu Kalevi Aho, Magnus Lindberg ges-
tioneazã trecerea de la idiomul post-serial
la cel specific, personalizat. Ce-ar fi sã ne
imaginãm cã între cei doi existã o relaþie
analogã celei dintre Leoninus ºi Perotinus,
de acum aproape un mileniu? Lindbrg e
Perotinus, adicã Magister Magnus. Un com-
pozitor debordant, de o energie quasi-sufo-
cantã, care scrie o muzicã hipertensivã,
inevitabilã ºi, pe undeva, implacabilã. Se
bazeazã pe procese transformaþionale,
care conferã o imensã cantitate de proteine
organismului sonor. Astfel, muzica lui se
forjeazã ºi se lamineazã continuu, lãsând
impresia cã laboratorul sãu de creaþie
seamãnã cu o uzinã metalurgicã, în care se
poliseazã, la o temperaturã foarte înaltã,
incandescentã, aliaje ritmico-melodice, tim-
brale, armonice, polifonice impregnate cu
detalii esenþiale, metamorfozate cu obsti-
naþie. Dincolo de proliferarea unui concept
melodic propriu, de vivacitatea gesticii tim-
brale ori de distribuþiile armonice ºi polifon-
ice inspirate din mecanismele arhitecturilor
contrapunctice imitative, Lindberg mani-
festã o mare vitalitate la nivelul ideilor mu-
zicale graþie dinamismului ce integreazã
întreg materialul sonor, dobândindu-se o
anume nervozitate gestualã dublatã de o
eclatantã cromaticã orchestralã. Este
moºtenitorul spiritual a lui Lutoslavski, afir-
mând un simþ acut al tectonicii muzicale, al
omofoniilor rafinate ºi al desfãºurãrilor
spectaculoase, pe spaþii largi, aºa încât
asistãm la frecvente schimbãri de macaz
(de unde o anume schizoidie a ethosului, ce
exceleazã prin inconstanþã). Kraft, UR,
Marea, Joy, Fresco, Cantigas, Rittrato,
Concertul pentru violoncel ºi orchestrã sunt
doar câteva titluri edificatoare pentru ati-
tudinea pe care critica muzicalã o numeºte
clasicismul modernist. Ca un veritabil
Väinämöinen al actualei muzici finlandeze,
Magnus Lindberg are toate ºansele sã de-
vinã eroul întemeietor al unei noi Kalevale.

22 mai 2014

Despre Hitler s-a scris
enorm, dictatorul german
impresionând în egalã mãsurã
pe contemporanii sãi – oameni
politici de dreapta sau de stân-
ga (bunãoarã, Lloyd George în
1936 i-a spus lui Hoffmann, cu
ocazia unei vizite la Hitler: „-
Mulþumiþi-i lui Dumnezeu pen-
tru faptul cã aveþi un astfel de
conducãtor“. În schimb,
Churchill i-a scris urmãtoarea
scrisoare lui Hitler: „Dacã
Anglia ar fi lovitã de un dezas-
tru naþional de proporþiile celui
cu care s-a confruntat
Germania, în 1918, l-aº ruga
pe Dumnezeu sã ne dea un
om cu voinþã ºi cu capacitatea
intelectualã pe care le aveþi
dumneavoastrã“, iar Erich
Kempka mãrturiseºte, în
cartea sa despre Hitler, p. 96,
cã în anii rãzboiului citise o
carte cu prefaþa scrisã de cãtre
Churchill, care fãcea un elogiu
dictatorului german – „Adolf
Hitler este, probabil, cel mai
mare european care a trãit vre-
odatã“, chiar dacã ulterior i-a
devenit cel mai înverºunat
adversar, iar în 1936, Churchill
declara: „Existã un singur
remediu contra pericolului ger-
man: divizarea Reichului,
ratatã la Versailles“, Erich
Kempka, p. 146), capete
încoronate (despre vizita lui
Carol al II-lea la Hitler, în 1938,
nu se spune nimic, dupã cum
nici despre întâlnirile lui Hitler
cu Ion Antonescu. De la ultima
întrevedere Hitler – Antonescu,
în august 1944, mareºalul
român revenise cu convin-
gerea cã discutase cu „un
nebun“, fapt relatat de cãtre
Mihai Dimitrie Sturdza în
„Ruºii, masonii, Mareºalul ºi
alte rãspântii ale istori-
ografiei româneºti“, 2013, p.
321, nota 2), în sfârºit, oameni
de rând care-l ovaþionau –, cât
ºi pe urmaºii acestora, aºa
încât recrudescenþa unor istori-
ci ºi psihologi în a-i studia viaþa
nu mai uimeºte pe nimeni.
Hitler a fost un personaj malef-
ic, care a provocat un rãzboi
mondial, cu suferinþe incalcula-
bile rasei umane, în speranþa
deºartã cã Germania va domi-
na mapamondul. Ce impre-
sioneazã la Hitler este încred-
erea nestrãmutatã în destinul
sãu. Credea cã este predesti-
nat sã conducã Germania, cã
are de îndeplinit o misiune
istoricã pentru poporul ger-
man, încredere întãritã, de
fiecare datã, prin miracolul
supravieþuirii din atentatele
comise asupra sa. Demo-
bilizat, fãrã o profesie care sã-i
asigure existenþa, cu vagi aspi-
raþii de pictor ºi arhitect, fãrã
studii de specialitate, Hitler îºi
va descoperi noua vocaþie de
om politic ºi orator genial, însã
numai în faþa unei mase de oa-
meni. Iatã, de exemplu, ce de-
clara Hitler unor prieteni: „- Am
nevoie de mase atunci când
vorbesc, a spus el. Când mã
aflu într-un cerc restrâns, pur ºi
simplu, nu gãsesc cuvintele
potrivite. Nu aº face altceva
decât sã vã dezamãgesc pe
mai 2014
Ionel SAVITESCU
Hitler
vãzut de contemporani
toþi! Vreau sã vã scutesc de un
astfel de lucru neplãcut. Nu
sunt în stare sã vorbesc la sãr-
bãtori organizate în familie ºi
nici la înmormântãri“ (Heinrich
Hoffmann, p. 31). Studiile de
specialitate dedicate lui Hitler
au examinat contextul istoric în
care a apãrut, mãsurile luate
pentru redresarea economicã
a Germaniei epuizatã de
înfrângerea ºi consecinþele
Primului Rãzboi Mondial,
despãgubirile de rãzboi uriaºe,
pe care trebuia sã le achite,
apoi, revizuirea Tratatului de la
Versailles, urmatã de reven-
dicãrile teritoriale în dauna
Austriei, Cehoslovaciei ºi
Poloniei, în fine, atacul – sur-
prizã contra Uniunii Sovietice,
deºi Stalin fusese avertizat.
Mai puþin cunoscut era Hitler în
intimitatea sa, ca individ, apoi,
în relaþiile ºi comportamentul
faþã de colaboratori, subordon-
aþi, vizitatori. Aparent, Hitler s-
a bucurat de adeziune ºi sim-
patie, dar nu e mai puþin ade-
vãrat, cã împotriva sa au fost
puse la cale numeroase com-
ploturi, culminând cu acela din
20 iulie 1944. Aºadar, despre
Hitler au lãsat mãrturii scrise
câteva persoane care i-au stat
în preajmã: secretare, generali
germani, fotograful Heinrich
Hoffmann ºi ºoferul Erich
Kempka, ºi, probabil, încã
mulþi alþii. În cele ce urmeazã
dorim sã prezentãm cãrþile
ultimilor doi, aflaþi în perma-
nentã apropiere de Führer.
Cartea fotografului Hoffmann
beneficiazã de o Prefaþã scrisã
de fiica sa, Henriette, care
trece în revistã, astfel, toatã
viaþa tatãlui ei, alãturi de Hitler,
Henriette bucurându-se de
mare stimã din partea acestu-
ia, care i se adresa cu diminu-
tivul Henny, socotind-o „raza
mea de soare“ (v. Angela
Lambert, „Viaþa irositã a Evei
Braun“, 2010, p. 27), deºi nu e
mai puþin adevãrat cã, ulterior,
când Henriette devenise soþia
lui Baldur von Schirach i-a
relatat lui Hitler la ce suplicii
sunt supuºi evreii din Olanda,
dictatorul s-a mâniat, iar cei doi
nu ºi-au mai vorbit. Prima întâl-
nire dintre Hitler ºi Hoffmann
avusese loc în 1920, iar în
1922, Hoffmann era solicitat de
o agenþie de ºtiri americanã sã
trimitã peste Ocean o foto-
grafie a lui Adolf Hitler, însã tot
Hoffmann fotografiase mulþi-
mea entuziastã în Odeonsplatz
din München (2 august 1914),
cu ocazia izbucnirii rãzboiului,
în mulþime aflându-se ºi Hitler.
Fotografia în chestiune se
ateneu
gãseºte în volumul „Hitler“
(Ed. Meteor Press, 2012, de
Ian Kershaw). Deci, Hoffmann
a fost fotograful oficial al dicta-
torului nazist timp de 25 de ani
(1920 – 45), între ei existând o
relaþie amicalã, vizitându-se ºi
preþuindu-se reciproc (în ate-
lierul lui Hoffmann, Hitler a cu-
noscut-o pe Eva Braun care-i
va deveni prietenã, metresã, în
fine, soþie în ultimele 36 de ore
ale celui de al Treilea Reich),
având lungi discuþii pe teme de
artã, Hitler fiind ºi un om avid
de noutãþi. Paradoxal, Hitler
era sensibil la suferinþele
umane, pentru cã atunci când
a întâlnit un individ pe ºosea,
care pretindea cã nu mâncase
de douã zile, i s-a dat hranã,
iar Hitler i-a dãruit o bancnotã
de 50 de mãrci. Înzestrat cu
umor, ambiþie, Hitler credea în
premoniþie, poseda o memorie
prodigioasã, încât îi punea în
dificultate pe ofiþerii sãi, Hitler
era vegetarian, nu bea alcool,
nu fuma ºi, probabil, cã sãnã-
tatea nu i s-ar fi deteriorat dacã
nu ar fi lucrat noaptea, iar dupã
Stalingrad, Hitler era complet
schimbat, dar a crezut în victo-
rie pânã aproape de sfârºit.
Adulat de femei, multe do-
rindu-l pe Hitler ca tatã al unui
copil al lor, nepoata Angela
(Geli) s-a sinucis, se pare, din
cauza unchiului, iar Unity
Mitford ºi Eva Braun ºi-au ratat
sinuciderea.
Cea de a doua carte dedi-
catã lui Hitler este scrisã de
ºoferul Erich Kempka* (cu o
introducere de Erich Kern), ºi
este segmentatã în douã pãrþi:
în prima parte sunt relatate
câteva amintiri ºi impresii ale
lui Erich Kempka despre Hitler,
iar a doua parte „Contexte ºi
interferenþe“ este scrisã de
Erich Kern, publicist ºi istoric,
care vine cu o nouã viziune ºi
perspectivã asupra perioadei
cât Hitler se afla la putere,
citând ºi alte mãrturii care con-
travin viziunii oficiale sub care
s-a imaginat sfârºitul lui Hitler,
introduse în circulaþie de isto-
ricul englez Trevor – Roper.
Iatã, bunãoarã, ce scrie Erich
Kern în Introducerea sa: „Erich
Kempka a furnizat o parte
esenþialã a adevãrului real ºi
tragic, pe care nu am putut s-o
completez în baza declaraþiilor
martorilor contemporani, a
documentelor ºi lucrãrilor.
Aceasta mi-a fãcut o imensã
plãcere, cãci germanii au
nevoie de adevãr precum
înfometatul de un dumicat de
pâine. Pânã acum, istoria ger-
manã recentã a fost denatu-
ratã cu bunã ºtiinþã – cu
excepþia unui grup de istorici ºi
publiciºti sinceri –, convertitã ºi
parþial falsificatã“ (p. 10).
Aºadar, Erich Kempka a stat în
preajma lui Hitler ca ºofer
vreme de 13 ani (1932 – 45),
având, astfel ºansa sã-l cu-
noascã bine pe Führer, ºi, evi-
dent, toatã camarila nazistã.
Ce surprinde în aceste amintiri
este sinceritatea cu care este
prezentat Hitler. Fiind angajat
în serviciul Führerului, dupã o
selecþie riguroasã, Kempka îl
descrie, de la bun început, pe
Hitler în mod favorabil: „De
data aceasta, discuþia pe care
a purtat-o cu mine a avut un ca-
racter mult mai personal. S-a
interesat foarte exact de rapor-
turile mele familiale ºi a dorit
sã ºtie totul, pânã ºi cele mai
mici detalii legate de viaþa ºi
munca mea de pânã atunci. În
ceasul acela, am resimþit o pu-
ternicã încredere faþã de el,
care nu m-a pãrãsit în anii –
mulþi la numãr – cât ne-am
aflat într-o constantã comuni-
une... Niciodatã n-am avut
sentimentul cã m-aº fi aflat în
cãlãtorie cu «ºeful», ci mai
degrabã cu un prieten mai în
vârstã, aproape patern... dar
preocupãrile ºi nevoile perso-
nale puteam sã i le împãrtã-
ºesc, ºi chiar mã sfãtuia ce sã
fac. Pentru toate avea înþele-
gere ºi era dispus sã mã
asculte. Avea grijã mereu ca
noi, oamenii de la volan, sã fim
cazaþi în cele mai bune condiþii
ºi sã fim bine hrãniþi. Sublinia
tot timpul: «ªoferii ºi piloþii mei
sunt prietenii mei cei mai buni!
Acestor bãrbaþi le încredinþez
viaþa mea!»“ (pp. 16, 17, 18).
Dupã moartea lui Julius
Schreck (mai 1936, p. 19), deºi
H. Hoffmann dã un alt an al
morþii lui Schreck (1935, p.
228), Kempka devine princi-
palul ºofer al Führerului, pur-
tându-l peste tot în Germania,
apoi, Kempka cãlãtoreºte în
Finlanda, România, Franþa. In-
teresante observaþii lasã
Kempka despre medicul
Theodor Morell, despre
Bormann, în fine, despre ulti-
mele luni de viaþã a lui Hitler,
sfârºitul ºi incinerarea sa. Nu
lipsite de interes sunt conside-
raþiile lui Erich Kern despre
Hitler ºi epoca sa, între dicta-
torul german ºi generalii sãi
existând o vizibilã discordanþã:
Hitler s-a gândit permanent la
un rãzboi revanºard care sã
înlãture consecinþele umili-
toare ale Tratatului de la
Versailles, în timp ce, mulþi din-
tre generalii sãi, apoi, amiralul
Canaris, ºeful Abwehrului, se
împotrivea politicii rãzboinice a
lui Hitler, considerând cã
Germania nu avea resurse
economice ºi umane pentru a
susþine un rãzboi de o aseme-
nea amploare. Apoi, Hitler a
comis erori grave în a-ºi alege
partenerii de coaliþie: Italia lui
Mussolini, care s-a dovedit
slabã din punct de vedere mili-
tar, militarii ºi oamenii politici
italieni l-au trãdat pe Hitler, la
fel, Franco (sfãtuit de Canaris)
i-a refuzat lui Hitler multe pro-
puneri, în fine, Japonia neat-
acând Uniunea Sovieticã a
permis lui Stalin sã-ºi retragã
diviziile siberiene ºi sã le
maseze în regiunea Moscovei,
Hitler comiþând ºi greºeala de
a declara, dupã Pearl Harbur,
rãzboi SUA. Din pãcate, multe
informaþii privitoare la data
unor atacuri ºi invazii erau
comunicate de Canaris (bunã-
oarã, data atacului asupra
Franþei, 10 mai 1940, dar nu i-a
mai servit la nimic, fiindcã plan-
ul invaziei conceput de von
Manstein, prin Ardeni, a sur-
prins pe picior greºit Franþa
nevoitã sã capituleze), care l-a
sfãtuit pe Franco sã nu cedeze
la insistenþele lui Hitler. În
sfârºit, cazul Peenemünde –
centrul militar secret german al
cercetãrii atomice ºi al produ-
cerii rachetelor V1 ºi V2 –, a
constituit un caz major de trã-
dare (17 august 1943). Com-
plotul eºuat din 20 iulie 1944
urmãrea eliminarea lui Hitler,
încheierea unui armistiþiu cu
Aliaþii occidentali ºi conti-
nuarea rãzboiului cu Uniunea
Sovieticã. Represiunea lui
Hitler contra generalilor a fost
extrem de severã, dar nu i-a
mai servit la nimic, asalturile
Armatei Roºii ºi ale anglo-
americanilor nu mai puteau fi
stãvilite. Pe 20 aprilie 1945,
Hitler îºi serbeazã a 56-a
aniversare a zilei de naºtere,
se cãsãtoreºte cu Eva Braun,
apoi, ambii se sinucid. Mãreþia
ºi splendoarea celui de-al
Treilea Reich, gândit pentru un
mileniu, s-au prãbuºit lamenta-
bil. În concluzie, cele douã vo-
lume contribuie la mai buna
cunoaºtere a celui care a fost
Adolf Hitler.
_________
Heinrich Hoffmann, Hitler
aºa cum l-am cunoscut.
Î N S E M N Ã R I L E
FOTOGRAFULUI PER-
SONAL al lui Hitler.
Traducere din limba ger-
manã de Roland Schenn.
Cuvânt – înainte de
ªerban Papacostea, Ed.
Corint, 2013, 239 p, 24,90
lei.
ERICH KEMPKA, ULTIMELE
ZILE CU ADOLF HITLER.
Completãri ºi explicaþii de
Erich Kern. Traducere din
limba germanã de Catrina
– Alexandra Ciornei, Ed.
Meteor Press, 2013, 270
p., 25 lei.
23
 meridiane
Martha Bibescu

Imagini de album
În 2014, se împlinesc o sutã douãzeci ºi cinci de ani de la
naºterea Marthei Bibescu, scriitoare românã de expresie
francezã, dar cu scrieri în care este vie prezenþa þãrii sale de
origine. Descendentã a unei vechi ºi puternice familii aristo-
crate, cãsãtoritã cu George Bibescu – prinþ, os de domn -, din-
tre înaltele titluri pe care le-a purtat, Martha Bibescu (1889 -
1973), a cerut sã i se scrie pe piatra funerarã unul singur,
acela de SCRIITOR.
Ca ºi soþul ei, prieten apropiat cu Bîzu Cantacuzino ºi
Antoine de Saint-Exupéry, toþi trei piloþi de elitã ai aviaþiei
europene, Martha Bibescu – frumoasã, inteligentã, talentatã –
Reg
gin
na Cen nuº
ºãrreasã,
Marria a Iug
goslaviei
Marie-Mignon! Un obraz întristat ºi o patã
de cernealã! Am gãsit ieri în cartea de sem-
nãturi de la Posada prima ei iscãlitura de
copil ºi am retrãit scena din jurul cãlimãrii:
trei capete blonde, la înãlþimi diferite, ale
celor trei copii ai prinþului moºtenitor ºi ai
prinþesei Maria a României.
– Un purceluº, fireºte, a strigat cel mare.
Asta þi se potriveºte, Mignon! Tu ºi un
purceluº, e acelaºi lucru!
Sub ºfichiul glumei rãutãcioase, micuþa se
înroºeºte. Obrazul ei are culoarea florii de
mãr. Zâmbeºte totuºi, cu zâmbetul eroic al
copiilor care nu vor sã se lase biruiþi de lacri-
mi. Nu are ºase ani dar este curajoasã.
* Cenuºãreasa avea un suflet modest, era
O fiicã a Franþei a rãspuns într-o zi unui
ambasador care o întreba dacã o intere-
seazã politica:
– Nu, domnule, dar politica se intereseazã
de mine.
Politica se interesa de prinþesa Mignon, în
1922, fãrã ca pe ea sã o intereseze aceasta
câtuºi de puþin. Ministrul Afacerilor externe al
României, Take Ionescu, a venit într-o zi sã-l
caute pe regele Ferdinand ca sã-i spunã cã
ar fi înþelept ºi necesar sã se dea o garanþie
de alianþã Serbiei, devenitã regatul
Iugoslaviei.
Cele douã popoare riverane ale Dunãrii
suferiserã crunt din cauza invaziei în timpul
rãzboiului cel mare. Bulgaria se mai agita
încã. Trebuia gândit la o întãrire a Balcanilor.
Acestei alianþe de pace îi trebuia un gaj:
Mignon.
Regele Ferdinand, prea uman ca sã nu-ºi
serveascã decât ambiþiile spuse ministrului:
– Vorbiþi-i fiicei mele. Nu o vom con-
strânge niciodatã. Daca reuºiþi s-o convingeþi
va fi cu atât mai bine.
Ministrul a fãcut-o cu abilitate. Autorizat
s-o convingã pe prinþesã, nu i-a vorbit nici de
necesitatea unei Mici Înþelegeri, nici de
Blocul balcanic, nici de politica d-lui Lloyd
George, nici chiar de regele Iugoslaviei. I-a
vorbit simplu despre un tânãr singuratic care
trãia în palatul sãu de la Belgrad, fãrã tatã,
fãrã mamã, fãrã soþie, fãrã prieteni.
La acestea prinþesa Mignon s-a înduioºat:
– Sã vinã, fiindcã nu are pe nimeni care
sã-i poarte de grijã! De Crãciun, trebuie sã
fie trist sã fii singur…
Invitaþia a fost trimisã. Tânãrul rege solitar
veni la Sinaia, în castelul înconjurat de brazii
seculari; a venit la vremea cãlãtoriei Regilor
Magi, vremea cadourilor, a venit aducând nu
mai puþin decât trei regate, onoruri, bogãþii
ºi, ceea ce valoreazã ºi mai mult, fericirea de
a fi iubitã, fericirea. (…)
a detestat lâncezeala, ºi-a trãit viaþa dându-i un sens util, ºi-a
cultivat talentul, lãsând o operã literarã de valoare.
A cãlãtorit mult, a cunoscut personalitãþi deosebite ale tim-
pului, importante ºi afirmate pe plan social, militar, politic, cul-
tural. Pe acestea le-a imortalizat într-o carte, intitulatã simplu
– IMAGINI DE ALBUM (1937).
Am ales din aceastã carte – în curs de reeditare – un
portret-poveste delicat, dar subtil, în care spiritul acut de
observaþie, ironia, umorul ºi duioºia amarã, caracteristice
autoarei, izbutesc sã ne transmitã o imagine de neuitat.
Prezentare ºi traducere de Elena BULAI
Au fãcut o primã plimbare în pãdurea
acoperitã de zãpadã; s-au întors logodiþi. A
fost foarte simplu ºi totuºi foarte solemn.
Brazii plini de zãpadã le-au fost martori la
jurãmânt.
– „Mama, we have settled it!“
– Mama, am aranjat totul!, a strigat,
intrând în salonul mamei ei, viitoarea reginã
a sârbilor, croaþilor ºi slovenilor. ªi s-a arun-
cat de gâtul mamei, plângând ºi râzând, cu
zãpãceala unei persoane care-ºi descarcã
inima fãcând o faptã bunã. Alexandru I, „sãr-
manul Sandro“ cum îi spunea ea deja, nu va
mai fi niciodatã singur în palatul sãu din
Belgrad.
ªi-atunci a început feeria. Sãrbãtorirea
nunþii regale o avea în centru pe
Cenuºãreasa; povestea avea sã se
sfârºeascã cu cuvintele magice: ºi au trãit
fericiþi… Morala cerutã de sufletele simple
avea sã se împlineascã. Pentru cã
prost îmbrãcatã ºi mereu trimisã la
bucãtãrie, toþi copiii din lume o iubeau!
Cenuºãreasa este, în echilibrul universal, tri-
umful celor mici asupra mai marilor. Copiii au
prea multã nobleþe fireascã ca sã nu fie de
partea celor slabi, duºmanii celui tare.
Cenuºãreasa, ajunsã din ultimul la primul
rang, prin protecþia unei zâne, singura în
stare sã descopere adevãratele ei merite,
este ceva ce emoþioneazã, se adreseazã
sufletului. Închipuirea copiilor ar rãmâne
indiferentã faþã de o prinþesã frumoasã,
bogatã ºi distantã care se cãsãtoreºte cu un
mare rege: astfel de cãsãtorii nu pot sã-i
intereseze decât pe cei mondeni. Dar o
prinþesã dispreþuitã de fraþii ºi surorile sale, o
fetiþã care s-a mulþumit întotdeauna cu ceea
ce alþii aruncau ºi are o soartã frumoasã,
încântã copiii. În anii aceia aspri de dupã
rãzboi, povestea þãrilor balcanice devenea o
poveste care se sfârºea bine, datoritã lui
Marie-Mignon.
În timpul logodnei cu acest rege, crescut
ca ºi ea la ºcoala nefericirii, transformarea
Cenuºãresei s-a împlinit sub ochii familiei.
Au vãzut-o devenind elegantã ºi, cum fusese
întotdeauna frumoasã fãrã s-o ºtie, eleganþa
i-a pus în evidenþã frumuseþea pentru cei
care nu o vãzuserã. Dar aceeaºi inimã bãtea
sub hainele frumoase ºi, câteodatã, în
absenþa logodnicului ei, se întorcea la vechi-
ul obicei de a se îmbrãca oricum. Reginei
Maria care a surprins-o într-o zi în aparta-
mentul ei purtând una din rochiile vechi ºi
când i-a reproºat acest lucru, îi rãspunse:
– Oh!, mamã, lasã-mã sã fiu urâtã o orã
pe zi. Este atât de odihnitor!
În mod instinctiv, le era recunoscãtoare
rochiilor ei vechi. O protejaserã de uscãci-
unea vanitãþii, de blestemele orgoliului, în
mijlocul clevetirilor de la curte.
ªi, cum se întâmplã în poveºti ºi cum nu
se întâmplã niciodatã în viaþã ºi cum se va
întâmpla, în împãrãþia lui Dumnezeu, rãspla-
ta pentru Mignon a depãºit toate prevederile
politice. De la Belgrad cadourile au curs, în
ajunul cãsãtoriei. A primit tot ceea ce însem-
na fastul unei logodnice, la vechii regi; cele
mai frumoase diademe de smarald, cele mai
mari diamante, cele mai lungi coliere ºi, mi-
nune a industriei moderne, cele mai fru-
moase automobile! Cu aceste daruri veneau
ºi scrisori de dragoste.
Cãsãtoria a avut loc cu mare pompã la
Belgrad, în capitala „sãrmanului Sandro“, în
mijlocul unei asistenþe compusã în principal
din regi, regine, fii de regi, soldaþi ºi þãrani.
Cãsãtoriei i s-a adãugat ºi o întronare. Când
noii regine, purtând mantia regalã, i s-a pus,
pe pãrul de mãtase curatã, tripla coroanã a
Serbiei, a Croaþiei ºi a Sloveniei, ea a ridicat
capul ºi toþi cei prezenþi s-au minunat vãzând
o asemãnare pe care nimeni nu o sesizase
pânã atunci: Marie-Mignon, încoronatã,
semãna cu o imagine odinioarã foarte popu-
larã, aceea a unei regine micuþe, reprezen-
tatã pe milioane de timbre poºtale ºi pe mo-
nezile unui mare Imperiu: era imaginea vie a
strãbunicii sale, regina Victoria, când avea
douãzeci de ani. Când Marie-Mignon s-a
întors cu cortegiul de la bisericã spre palat,
în aclamaþiile armatei ºi ale mulþimii, o
þãrancã îmbrãcatã de sãrbãtoare, þinându-ºi
copilul în braþe, a ieºit înaintea noii regine,
i-a barat intrarea ºi i-a pus în braþe pe fiul ei
nou-nãscut. Era un vechi ºi impresionant
obicei, la sârbi, de a-i pune în braþe miresei
un copil, în momentul în care trece pragul
noii sale case, simbol al maternitãþii ce i se
ureazã. Mignon a strâns la piept copilul
þãrãncii, prevestire a fiului pe care trebuia sã-l
dea naþiunii.
O singurã umbrã întunecase aceastã zi
de bucurie. Cu puþin timp înainte de data
fixatã pentru cãsãtoria lui Mignon, Elisabeta
se îmbolnãvise, la Atena, ºi atât de grav
încât mama ºi tatãl ei au trebuit sã alerge la
cãpãtâiul ei; se temeau sã nu ajungã prea
târziu; nu se ºtia încã dacã se va vindeca
complet. (…)
* La 6 septembrie 1923, Cenuºãreasa a
Un an mai târziu, Mignon s-a întors la
Sinaia sã le facã o vizitã pãrinþilor. Regele,
tatãl ei, o aºtepta la garã. O aºtepta ºi garda
de onoare, rezervatã doar suveranilor care
domneau. Toþi regii, toate reginele sunt fraþi
ºi surori; egalã tatãlui ºi mamei ei, iatã ce
devenise Mignon. În consecinþã, dupã ce i-a
îmbrãþiºat pe ceilalþi membri ai familiei, a tre-
cut singurã în revistã garda, salutatã de
trompet, de ordinele ofiþerilor ºi rãspunsul
trupei, de drapelul care se pleca pânã la
pãmânt în faþa ei.
La castelul de la Sinaia unde se adunase
toatã familia ca s-o primeascã, regina
Mignon îºi regãsea amintirile din copilãrie ºi
martorii lor. Fratele cel mare ºi sora mai
mare pe care îi admira ºi de care se temea,
• Giovanni Boldini – Portretul
Prinþesei Martha Bibescu
cei care o umiliserã atâta, trebuiau acum sã-
i cedeze locul. Carol nu era încã decât un
prinþ moºtenitor. Elisabeta era pe punctul de
a primi, de la o revoluþie, acea coroanã a
Greciei pe care avea s-o pãstreze doar câte-
va luni, între douã exiluri. Alteþele lor Regale
se aºezau la masã, în maºinã, în tribunã, la
teatru, dupã Majestatea Sa Cenuºãreasa…
Prosperitatea nu a avut puterea sã-i
schimbe her sweet good nature, „firea cea
bunã“, îmi scria mama ei. Naivitatea, simpli-
tatea ei au rãmas intacte. La un an dupã
cãsãtorie, venea la Paris. Regele Alexandru,
absorbit de grijile politice, neputând sã
pãrãseascã Belgradul, nu voise sã-ºi
lipseascã tânãra soþie de aceastã ºedere în
Franþa, pe care amândoi o doreau. Ea tre-
buia sã facã cumpãrãturile necesare amena-
jãrii noului palat pe care suveranii îl constru-
iau în capitalã, pe colina Dedigne, care se
înãlþa deasupra Dunãrii.
Însoþitã doar de o doamnã de onoare ºi
de camerista ei româncã, regina sârbilor,
croaþilor ºi a slovenilor a sosit incognito la un
hotel din strada Rivoli, sub numele de conte-
sa de Avala. M-am dus imediat s-o vizitez.
M-a primit într-un salonaº plin de coºuri
enorme de trandafiri ºi orhidee care aveau
aerul acela impersonal al florilor care nu
cresc decât cu zecile în sere. Cum remar-
cam aceastã profuziune „oficialã“, regina
mi-a zis râzând:
– Ai ghicit! Preºedintele Republicii mi-a
trimis aceste flori. A cerut ºi sã mã vadã.
I-am mulþumit, dar i-am transmis cã, fiind la
Paris fãrã soþul meu, nu era decent sã
primesc vizita unui „domn“…
Acest rãspuns, dacã i-a parvenit, l-a fãcut
desigur sã zâmbeascã pe bunul domn
Millerand.
*
nãscut un fiu. Urarea pe care i-o fãcuse
þãranca sârboaicã se împlinise. Prinþul Petre,
moºtenitor a trei regate, s-a nãscut la
Belgrad, copleºind de fericire pe micuþa
reginã.
În acelaºi an, fãrã regat ºi fãrã copii,
Elisabeta, exilatã la Atena, se întorcea sã
trãiascã la pãrinþii ei, ca reginã detronatã.
– Mignon, my prosperous queen,
„Mignon, regina mea prosperã“, aºa cum o
numea mama ei.
Acestei „prosperitãþi“ aveam sã-i fiu mar-
torã câþiva ani mai târziu, în luna decembrie
1925.
Trebuia sã traversez Serbia ºi Grecia
pentru a mã îmbarca la Piure, mergând spre
(continuare în pag. 18)

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI

Redacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA,
Violeta SAVU, ªtefan RADU
5 948 465 00 007 2 45
Contabilitate: Alina GRIGORAª • Secretariat / culegere text: Delia GRIGORAª
• Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •
• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •
• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •