Sunteți pe pagina 1din 3

Împrumutul de folosinţă (Comodatul)

Noi 30, 2011 Postat De Redacţia In Juridic Etichete Comodat, Imprumut De Folosinta Comentarii 7
Împrumutul de folosinţă (comodatul) este un contract prin care o persoană, numită comodant, remite
spre folosinţă temporară unei alte persoane, numită comodatar, un lucru determinat cu obligaţia pentru
acesta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea sa. Caractere juridice: contract real;
esenţialmente gratuit; unilateral.
Obiectul
Comodatul poate avea ca obiect numai lucruri nefungibile (individual determinate), întrucât urmează să fie
restituite în natură, în individualitatea lor. În mod excepţional, şi lucrurile consumtibile potrivit naturii lor pot
fi considerate prin voinţa părţilor nefungibile şi individual determinate. În aceste cazuri, lucrurile nu sunt
folosite potrivit destinaţiei obişnuite, ci la o altă destinaţie. Obiectul contractului de comodat îl poate forma
orice lucru – mobil sau imobil – în măsura în care împrumutarea nu este interzisă prin norme speciale ori
permisă numai în anumite condiţii.

Dreptul transmis
În temeiul contractului, comodatarul dobândeşte numai dreptul de folosinţă, devenind un simplu detentor
precar, obligat la înapoierea lucrului. Pentru evitarea oricărei confuzii, legea precizează că proprietarul-
comodant păstrează această calitate, cu toate consecinţele ce decurg din calitatea de proprietar (suportarea
riscului pieirii fortuite).

Capacitatea părţilor
Pentru încheierea contractului, atât comodantul, cât şi comodatarul trebuie să aibă capacitatea (respectiv să
îndeplinească toate condiţiile cerute de lege) pentru a încheia acte de administrare. Deoarece contractul nu este
translativ de proprietate, comodantul poate să nu aibă calitatea de proprietar (uzufructuar, locatar, dar nu
comodatar).

Efectele contractului de comodat


Obligaţiile comodatarului
- conservarea lucrului: comodatarul are obligaţia de a se îngriji de conservarea lucrului înprumutat ca un bun
proprietar (culpa levis in abstracto) şi chiar mai bine decât de lucrurile sale, pe care este obligat să le sacrifice,
la nevoie, în vederea conservării lucrului împrumutat, întrucât contractul este încheiat în interesul său.
- folosirea lucrului potrivit destinaţiei: comodatarul este obligat să întrebuinţeze lucrul numai la destinaţia
determinată prin natura lui sau prin acordul părţilor, sub sancţiunea de a plăti daune-interese şi de a suporta
riscul pieirii fortuite şi rezilierea contractului potrivit regulilor generale.
- suportarea cheluielilor de folosinţă: comodatarul suportă cheltuielile necesare folosinţei lucrului, neavând
dreptul să ceară restituirea acestor cheltuieli, care sunt un accesoriu al folosinţei, iar nu echivalentului ei,
pentru a transforma comodatul în locaţiune.
- restituirea lucrului: principala obligaţie a comodatarului este de a restitui la scadenţă lucrul împrumutat în
natura sa specifică. Cât timp părţile nu se înţeleg altfel, comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate
cere un alt lucru sau echivalentul în bani a lucrului împrumutat, dacă restituirea în natură este posibilă. Dacă
lucrul împrumutat este producător de fructe şi părţile nu au convenit altfel, o dată cu lucrul comodatarul este
obligat să restituie şi fructele. Atunci când comodatarul refuză fără temei restituirea lucrului, comodantul are
drept de opţiune între două acţiuni: o acţiune reală în revendicare, care sancţionează dreptul său de proprietate
şi prezintă avantajul că este imprescriptibilă şi poate fi intentată şi împotriva terţelor persoane; o acţiune
personală, care derivă din contract (ex contractu). Această acţiune prezintă avantajul pentru comodant că îl
scuteşte de a mai face dovada dreptului său de proprietate. Ea poate fi şi este, de regulă, folosită în cazul în
care comodantul nu este proprietarul lucrului împrumutat (de exemplu, este un locatar).
- scadenţa obligaţiei de restituire: comodantul nu poate cere restituirea lucrului înainte de împlinirea
termenului stipulat sau – dacă nu s-a prevăzut un termen – înainte de a se fi îndestulat trebuinţa comodatarului
ce s-a avut în vedere la încheierea contractului. În ipoteza în care comodantul ar cădea într-o trebuinţă mare şi
neprevăzută, instanţa poate, după împrejurări, să-l oblige pe comodatar la restituirea lucrului chiar înainte de
expirarea termenului stipulat sau înainte de satisfacerea trebuinţelor sale.
- prescripţia acţiunii personale în restituire: termenul general de prescripţie începe să curgă de la expirarea
termenului convenit sau de la data îndestulării trebuinţei comodatarului ce s-a avut în vedere la încheierea
contractului. Dacă lucrul este de folosinţă permanentă şi părţile nu au convenit un termen, prescripţia începe să
curgă de la data încheierii contractului.
- răspunderea comodatarului: comodatarul răspunde pentru deteriorarea sau pieirea – în tot sau în parte – a
lucrului, dacă nu dovedeşte că deteriorarea ori pieirea s-a produs fortuit sau că deteriorarea este consecinţa
folosirii potrivit destinaţiei şi fără culpă din partea sa. Comodatarul răspunde şi pentru deteriorarea lucrului
produsă de către persoana căreia, la rândul său, i l-a încredinţat, cu orice titlu. În caz de pieire, evaluarea
lucrului se face după momentul în care se pronunţă hotărârea (valoarea actuală).
- suportarea riscurilor de către comodatar: de regulă, riscul deteriorării sau pieirii fortuite este suportat de
comodant în calitate de proprietar (res perit domino). Totuşi, riscurile sunt suportate de comodatar dacă:
întrebuinţează lucrul contrar destinaţiei determinate prin natura lui sau prin convenţie; prelungeşte folosinţa
după scadenţă şi nu dovedeşte că lucrul ar fi pierit şi la comodant; ar fi putut salva lucrul împrumutat
înlocuindu-l cu un bun al său sau dacă, ambele lucruri fiind în pericol, a scăpat lucrul său lăsând să piară cel
împrumutat; lucrul a fost evaluat în momentul contractării.
- pluralitatea de comodatari: dacă mai multe persoane au împrumutat acelaşi lucru, ele răspund solidar faţă
de comodant pentru executare obligaţiilor. Solidaritatea dintre comodatari poate fi înlăturată, total (în favoarea
tuturor) sau parţial (în favoarea unuia sau unora dintre comodatari) printr-o clauză expresă contrară.
Obligaţiile comodantului
Comodatul fiind un contract unilateral, nu creează obligaţii decât în sarcina comodatarului. Dar în cursul
executării contractului se pot naşte unele obligaţii extra-contractuale şi în sarcina comodantului.

- restituirea cheltuielilor de conservare: comodantul este obligat să restituie cheltuielile făcute de comodatar
în vederea conservării lucrului, în ipoteza în care cheltuielile au caracter extraordinar, necesar şi foarte urgent.
Cele trei condiţii trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
- plata despăgubirilor: comodantul mai are obligaţia de a-l despăgubi pe comodatar pentru daunele provocate
de viciile lucrului, dacă el avea cunoştiinţă de ele şi nu le-a adus la cunoştinţa comodatarului, fiind deci în
culpă. De asemenea, răspundere comodantului va putea fi angajată în cazul stânjenirii comodatarului în
folosirea lucrului de către terţul căruia comodantul i-a transmis dreptul de proprietate (în condiţiile art. 998-
999 C.civ.).
Stingerea efectelor comodatului
- prin restituirea lucrului: raporturile contractuale încetează prin restituirea lucrului în stare corespunzătoare
la termenul prevăzut în contract ori la termenul stabilit de instanţă sau după satisfacerea trebuinţelor
comodatarului. În toate cazurile comodatarul poate restitui lucrul şi înainte de scadenţă, dacă prin contract nu
s-a prevăzut altfel. Efectele contractului încetează şi fără restituirea lucrului, prin confuziune.
- prin reziliere: în caz de nerespectare a obligaţiilor de către comodatar, comodantul poate cere rezilierea
contractului conform regulilor generale, deşi contractul este unilateral.
- prin moartea comodatarului: în caz de moarte a uneia dintre părţi, obligaţiile trec asupra succesorilor în
drepturi, potrivit regulilor generale. Dar în situaţia în care contractul a fost încheiat ţinându-se seama de
persoana comodatarului, moştenitorii lui sunt obligaţi să restituie imediat bunul, chiar dacă în contract s-a
prevăzut un termen ulterior.