Universitatea Bucuresti

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala

PROIECT

“HOMOSEXUALITATEA”
 CUPRINS

I.Introducere

1.1.Homosexualitatea in lumea animala

1.2.Istoria homosexualitatii

1.2.1.Europa

Grecia Antica

Italia Renasterii

Europa de Nord

Romania

1.2.2.Asia

Tarile Musulmane

China si Japonia

Asia centrala

1.2.3.Zona Pacificului

Melanesia

II.
Cuprins

1.1. Evolutia din stadiul infantile pana la maturitate

 1.1.1. Homosexualitatea la adolescenti

1.1.2. Trei etape ale transformarii

1.2. Aspecte sociale

1.2.1. Factorii de mediu pot influenta orientarea sexuala

1.2.2. Scoli americane ascund adevarul despre homosexualitate

1.2.3. Actiuni de intimidare din partea activistilor homosexuali

1.2.4. Daniel-afara din groapa cu lei

1.3. Aspecte religioase

1.4.Aspecte medicale

1.4.1.Implicatii medicale ale comportamentului homosexual

1.4.2.Homosexualitatea masculina apare in perioada uterine?

1.4.3.Transsexualitatea nu are baza biologica

1.5.Aspecte legale

1.5.1.Vot asupra casatoriilor intre homosexuali in

satul Massachusetts

1.5.2.Casatoriile homosexuale din Canada contra dreptului la

exprimare

1.6.Toleranta si nediscriminarea practicate de homosexuali

1.7.Homosexualitatea in Romania
 1.7.1.ACCEPT Romania

III.Concluzii
 I.Introducere

1.1.Homosexualitatea in lumea animala

Homosexualitatea este o orientare sexuala caracterizata de atractia estetica,

romantica sau sexuala catre cineva de acelasi sex. Barbatii cu inclinatie exclusiv
homosexuala sunt numiti homosexuali (sau gay), in timp ce termenul lesbiana
este specific pentru femei. In secolele trecute barbatii care faceau dragostea cu
tineri sau alti barbati se numeau sodomiti dar in ultimii ani termenul gay din
limba engleza se foloseste din ce in ce mai mult deoarece nu se limiteaza la
aspectele sexuale ale acestor relatii deseori bogate.

Trei samurai. Miyakawa Choshun (1682–1753). Panou de la un sul erotic,

pictura pe matase

Estimarile prevalentei homosexualitatii variaza mult, si sunt complicate de

definitia homosexualitatii care, desi destul de clara pentru psihologi, poate varia
in publicul larg. Cele mai multe estimari privind numarul de homosexuali
variaza intre 4% si chiar 8%, in tarile cu o traditie in tolerarea minoritatilor
sexuale, lucru ce contribuie la cresterea procentului prin imigratie. Majoritatea
societatilor au in general un procent de 10-15% din populatie cu orientari
homosexuale sau bisexuale, aceste cifre referindu-se mai ales la societatile sub
influenta religiilor 'abrahamice,' adica crestinismul ,islamismul si iudaismul.
Tarile in afara acestor influente pot avea o rata de bisexualitate apropiata de
100% (vorbind de sexul barbatesc) atunci cand relatiile intre barbati si baieti fac
parte din cultura locala, precum in prezent in Africa de Nord si Orientul
Mijlociu, si in trecut in, Asia centrala, Japonia, China, Grecia si in toate tariile
musulmane, fie din Europa.

Unii oameni care se declara in general ca fiind heterosexuali pot avea o usoara
sau ocazionala atractie spre membrii propriului lor sex. In schimb, multi care se
identifica ca 'gay' sau care sunt atrasi in special de cei de propriul lor sex, au
practicat activitati heterosexuale sau chiar au avut relatii indelungate de natura
heterosexuala. Aceasta practica poate fi un aspect al unei vieti ascunse sau poate
fi descrisa ca o comportare bisexuala, dar este clar ca sexualitatea unei persoane
nu poate fi intotdeauna descrisa fidel. Aceasta trasatura a sexualitatii a fost
prima data teoretizata de catre Kinsey.

Gay este un termen folosit incepand cu a doua jumatate a secolului XX, spre a
defini comunitatile homosexuale. Termenul 'gay' provine din engleza si
inseamna 'vesel' (una dintre caracteristicile paradelor gay este explozia de culori,
fericire si diversitate). Este folosit din ce in ce mai des, datorita faptului ca ii
defineste pe homosexuali din punct de vedere non-medical, non-clinic si le
recunoaste existenta si din punct de vedere cultural si social, nu numai sexual.
Astazi, gay inseamna tot ce este legat de comunitatea homosexuala (stil gay,
filme gay, experiente gay, carti gay, pictura gay etc).

Comportamentul homosexual este relativ frecvent la mamifere si la pasari.

Aceasta comportare pare sa faca parte din structura de socializare si dominanta
sociala. De asemenea este o comportare mai frecventa la animalele cu
inteligenta mai dezvoltata, precum cimpanzeul bonobo, cainele, etc. De multa
vreme s-a observat comportamentul homosexual ocazional la numeroase specii
de primate, dar oamenii de stiinta sunt rezervati in cuantificarea importantei
acestui fapt pentru sexualitatea umana. La ovine, un studiu din martie 2004 facut
de Dr. Charles E. Roselli et. al. (Oregon Health and Science University) indica
faptul ca homosexualitatea la berbeci (gasita in 8% din populatie) este asociata
cu o regiune cerebrala numita 'ovine Sexually Dimorphic Nucleus' (oSDN) si
care este mai dezvoltata decat la berbecii heterosexuali.

1.2.Istoria homosexualitatii

Identitatea moderna gay este in mare parte un produs al emanciparii incepand cu

secolul nouasprezece cat si al miscarilor sociale pornite in New York in anul
1969 de la incidentul rascolii Stonewall, sau din anii 1950 in diverse tari
europene, mai ales Tarile de jos. In anii 1940, comunitatea gay neerlandeza a
fost recunoscuta oficial, iar in anii 1960 aduc cu ei primele masuri afirmative
pentru diminuarea discriminarii in Tarile de Jos si pentru acceptare si toleranta
(faimosul pachet de legi Hollandisjh Homojfilia). In anii 1980 se oficiaza
primele parteneriate homosexuale in Tarile de Jos, iar in 1997 aceasta tara
devine prima din lume care sa legalizeze casatoriile
homosexuale.

Scena cu seducere; secolul 5 AC; Amphora, pictorul din

Cambridge; Staatliche Antikensammlungen und Glyptothek, München

1.2.1. Europa

] Grecia Antica

Cele mai vechi documente ale culturii europene pe acest subiect vin de la Grecia
antica, unde relatiile de iubire homosexuala atat emotionala cat si fizica faceau
parte din normele sociale. Ele erau cultivate pentru valoarea lor pedagogica si
martiala, cat si ca o metoda de a limita cresterea populatiei. Aceste relatii, in
mare parte de natura pederastica, co-existau cu mariajul, impreuna cu care
constituiau un univers bisexual. Ele erau uneori impuse de lege, care in multe
orase obliga barbatii sa cultive asemenea relatii cu tinerii cetateni. De asemenea,
indicatiile literare si mitologice arata ca aceste legaturi se faceau numai cu
aprobarea tatalui baiatului. Religia greaca de asemenea binecuvanta aceste relatii
prin miturile care functionau atat ca 'indrumar' cat si ca contra-exemplu, precum
mitul lui Laios si Crisippos, in care Laios in loc sa-l iubeasca precum cereau
legile pe tanarul Crisippos il rapeste si il violeaza, crima pe care o va plati fiind
blestemat de zei, blestem care va ajunge sa distruga pana si viata fiului sau,
Oedip. Grecii il considerau ori pe Orfeu, ori pe Tamiras drept initiator al
pederastiei.

Pe langa aceste relatii tipic grecesti mai existau si relatii 'egalitare' in care
partenerii erau de o varsta. Exemple se gasesc si in mitologie (Ahile si Patrocle)
si in istorie (Alexandru cel Mare). Dar aceste relatii erau prost integrate de
societate, care incerca sa gaseasca moduri de a le vedea prin prisma traditionala
a dragostei inter-generationale. Astfel se purtau discutii in care fie Ahile, fie
Patroclu reiesea ca mai in varsta. Dar grecii mai aveau o vorba (redata in latina
ca Taurum tollet qui vitulum sustulerit), adica Poate sa care si un bou, cel care
a ridicat vitelul, prin care lasau sa se inteleaga ca relatiile intime puteau sa
continue si cand cel tanar ajungea la o varsta mai matura.

Italia Renasterii

Orasele din nordul Italiei, in special Florenta si Venetia, erau renumite in timpul
Renasterii ca centre ale iubirii masculine. Traditia era urmata de majoritatea
populatiei si construita pe liniile antice, precum a fost recent documentat in
studii publicate de Michael Rocke si Guido Ruggiero. Cei mai mari artisti si
oameni literari ai epocii, printre care Leonardo Da Vinci, Michelangelo
Buonarroti, Machiavelli, printii Borgia, Benvenuto Cellini, si mai multi papi au
participat in aceste activitati si le-au celebrat prin arta si subventia lor.

Europa de Nord
Nici tarile din nordul Europei nu erau mai prejos. In Anglia de exemplu, marele
scriitor Williama Shakespeare a publicat faimoasa sa colectie de sonete care in
mare parte erau poeme de dragoste dedicate unui tanar.

Romania - Exemple si influente istorice

Culturile popoarelor care s-au stabilit sau au invadat pamanturile ocupate astazi
de Romania au avut, multe din ele, aspecte homoerotice care, cumulativ, creeaza
o baza istorica al acestui amor in tara romana. In ansamblu insa, poporul roman
este considerat destul de homofob. La acest lucru a contribuit in mare parte
religia majoritara, conjunctura cultural-politica de-a lungul secolelor si, mai
recent, dictaturile comuniste postbelice. Acestea din urma au reinstaurat o
legislatie penala care fusese imblanzita inaintea primului razboi mondial ca
rezultat al dezbaterii democratice firesti.

Asia

Tarile Musulmane

Continuand vechea traditie a iubirii masculine in care Ganimed, paharnicul

zeilor, simboliza amantul ideal, poeti musulmani - in special din secta sufista -
in tarile arabe medievale si in Persia au scris ode paharnicilor frumosi - deseori
crestini sau evrei - care ii serveau in carciumi si cu care isi impartaseau paturile
noaptea. Printre musulmani practica pederastiei si a homosexualitatii a fost
foarte raspandita, daca nu chiar universala (precum documentat de Richard
Francis Burton, André Gide si multi altii), si a supravietuit pana in zilele de
astazi. Continua sa se iveasca in sfida eforturilor localnicilor de a o ascunde,
precum s-a intamplat dupa invazia americana al Afghanistanului, cand traditia
de iubire masculina din Kandahar, in care barbati se asociaza cu amanti
adolescenti (numiti 'asna'), a fost publicizata.
China si Japonia

In Asia iubirea homosexuala era un aspect central al vietii cotidiene, in China

cel putin de la anul 600 AC, si la aceasta traditie participau de la imparati pana
la pescari. In Japonia, timp de cel putin o mie de ani aceasta iubire a facut parte
esentiala din viata preotilor, samurailor, sogunilor, si in ultimele veacuri, a mic
burghezilor. Aceste relatii (numite shudo) erau in general intre adulti si tineri,
deci marcate prin diferenta de varsta atat cat si prin diferenta de clasa sociala.
Ele au facut parte integrala din opera artistica si literara a Japoniei pana la
sfarsitul aniilor 1800.

Dansul unui batcha; Samarcand, (ca 1905 - 1915); Fotograf: Sergei

Mikhailovich Prokudin-Gorskii

Asia Centrala

In Asia Centrala, pe Drumul Matasii, cele doua traditii al estului si al vestului s-

au intalnit si au dat urmare unei culturi locale de iubire masculina. Aceasta a fost
mediata de musicienii si dansatorii traditionali, in general baieti tineri
numiti batcha (un termen Uzbek relatat cu 'bachcheh' care in persana inseamna
'catamit') care purtau vesminte elegante, parul lung, si care erau admirati,
curtezati, si cumparati de barbatii marelor orase-oaza precum Samarcand,
Bocara, Taschent, etc. Cariera lor se sfarsea cand incepea sa le creasca barba.
Desi aceasta traditie a fost suprimata de fortele staliniste si obiceiurile apusene,
exploratorii rusi de la inceputul secolului douazeci au putut sa o documenteze.

Zona Pacificului
Melanesia

In multe societati din Melanesia iubirea masculina face parte din cultura tribala.
Unele triburi din Papua - Noua Guinee, de exemplu, considera ca un baiat
trebuie sa aiba o asemenea relatie ca parte din procesul sau de maturizare si
initiere in responsabilitatile sale de adult. Insa multe societati din Melanesia au
devenit antagoniste fata de aceste relatii de la introducerea religiei crestine de
catre misionarii din vest.
 Cuprins

1.1.Evolutia din stadiul infantil pana la maturitate

1.1.1.Homosexualitatea la adolescenti

I. O stare normala de transformare

Anii adolescentei sunt de obicei mentionati ca un sistem

unitar, cu generalitati si particularitati care acopera
intregul interval de timp. Dupa cum este evident ca intr-
un grup copiii de doi ani sunt foarte diferiti de cei de un
an, este la fel de evident si ca cei de 22 de ani seamana
foarte mult cu cei de 23. In cadrul unui grup de
adolescenti exista diferente semnificative la un interval de
doi ani. Pe langa diferentelor dupa varsta, exista si diferente semnificative de
natura genetica si social-familiala. Este important sa tinem cont de aceste
concepte atunci cand analizam un subiect in general, dar si o entitate clinica
specifica. Aceste lucruri s-au mai spus pana acum, dar rareori s-au aplicat.

II. Schimbari organice

Neurologii cred ca creierul in dezvoltare al unui adolescent este foarte influentat

de factori sociali si emotionali externi. Maturizarea pubertala incepe la nivelul
creierului si continua de-a lungul adolescentei. Exista schimbari semnificative in
volumul si structura materiei cenusii. De pilda, materia cenusie frontala atinge
volumul maxim la varsta de 11 ani la fete si la 12 ani la baieti. Cortexul
prefrontal lateral dorsal, responsabil de controlul impulsurilor, nu atinge
dimensiunea adulta finala decat la varsta de 25 de ani. La fel, maturizarea
cerebrala normala, simultana cu o reorganizare a creierului, apare ca raspuns
(intr-o oarecare masura) la experientele sociale. Materia cenusie din lobul
frontal atinge un maxim in perioada pubertatii. Aceasta regiune din creier este
vitala pentru stabilirea raspunsurilor sociale. Ea se reorganizeaza si scade putin
in marime in perioada adolescentei. Aceasta plasticitate neurala se manifesta
indeosebi in cortexul prefrontal in perioada adolescentei. In plus, sistemele de
neuro-transmitatori nu se maturizeaza complet pana la maturitatea (Dahl, 2004).

Anumiti factori modificatori, cum ar fi solicitarile (fizice si psihologice),

alimentatia si exercitiile fizice (sportul) pot avea un efect semnificativ asupra
activitatii si dezvoltarii axei reproductive si asupra momentului desteptarii
pubertale a acestei axe. Aceste solicitari pot conduce la o suprimare a functiei
reproductive prin cresterea influentei inhibitorii asupra neuronilor hormonului
gonadotropina. Aceasta poate conduce la o mai mica stimulare a functiei
ovariene sau testiculare. Daca solicitarile sunt cronice, poate aparea o suprimare
completa a acestei axe reproductive. 'Hormonii steroizi gonadici influenteaza
activitatea unui numar de sisteme de neuro-transmitatori, care exista in intregul
creier si au roluri cheie in reglarea multor functii cerebrale - functii cognitive si
reglare emotionala.' Astfel, solicitarile cronice din perioada pre-pubertala - post
pubertala pot afecta dezvoltarea barbatilor si a femeilor, intarziind chiar
dezvoltarea capacitatii reproductive si dezvoltarea caracteristicilor sexuale
secundare (Dahl, 2004).

La adolescenti, regiunea frontala a creierului este foarte sensibila la stimulii de

mediu care pot afecta organizarea functionala a diverselor sisteme din creier.
Toate aceste date provin din extensive studii neurologice si de imagistica
cerebrala.

III. Sexualitatea prepuberala (10 la 12 ani)

Identitatea sexuala nu este definitivata inaintea maturizarii sexuale fizice; de

fapt, exista o identitate sexuala ambigua sau schimbatoare (lucru normal, in
anumite limite). Acest lucru se observa mai usor la fete. Experientele unei
maturizari normale - post-pubertate - stimuleaza procesele de integrare. Aceasta
directie catre o identitate sexuala normala se poate pierde din cauza unor factori
pre-existenti. Se poate ajunge la o criza de identitate (cu o angoasa si depresie
marcata) si/sau confuzie de identitate. De exemplu, un baiat cu o asemenea
experienta la pubertate poate resimti o anumita izolare si afecte narcisite care il
pot conduce catre formarea unei orientari homosexuale prin identificarea cu un
homosexual matur care are rol de ideal masculin (Blos, 1979).

Baieti
Pe langa transformarile fizice semnificative din aceasta perioada, acesti tineri
devin tot mai legati unul de altul, de pilda prin intermediul unor sporturi de
echipa. De asemenea, ei dezvolta o identificare puternica cu anumite modele
masculine; nu numai din familia lor, ci si din domeniul sportiv sau prin alte
contacte directe si indirecte. Identificarea cu aceste modele este importanta
pentru siguranta si respectul lor de sine si pentru stabilirea unei identitati
masculine.

Fete
In acest interval de varsta, fetele sunt mai dezvoltate fiziologic, psihologic si
neurologic decat baietii. Ele tind sa aiba relatii mai sigure unele cu altele, dar si
cu modelele feminine. Familiile si societatile care au o atitudine mai pozitiva
fata de femei le ajuta sa aiba o pozitie mai stabila in comparatie cu baietii de
varsta lor. Daca familiile si societatea tind sa le denigreze pe femei, atunci ele
intra acum intr-o perioada de solicitari semnificative.

Aceasta este perioada, pentru fete dar si pentru baieti, cand apare un asa-
numit interval oedipal secundar. Ca si la intervalul oedipal primar, rezolvarea
implica o identificare homosexuala cu parintele de acelasi sex. Identificarea
necesita un sentiment de iubire (afectiune) pentru acea persoana.
IV. Pubertatea (12 la 14 ani)

Baieti
Aceasta perioada prezinta cele mai intense framantari din intervalul 10 - 20 de
ani. Adolescentii mai mari pot prezenta o mai mare agitatie si frictiuni cu
societatea, dar miscarile interioare sunt mai reduse. Baietii mai mici se confrunta
cu incertitudini de natura sexuala, legate de functionarea sexual-sociala, de
identificarea cu modele masculine si de renuntarea la atasamente homosexuale
inconstiente. Problemele din aceasta perioada, daca impiedica solutionarea, pot
conduce la repercusiuni care vor necesita ani pentru a fi rezolvate.

Fete
Daca presupunem ca avem un raspuns pozitiv normal din partea familiei si a
societatii fata de femei, atunci aceste fete vor trece destul de bine prin aceasta
perioada a vietii. In mod normal, ele vor avea o relatie pozitiva intensa cu mama
lor; expresiile ostile sunt normale si de durata redusa (de ordinul minutelor, in
mod normal). Afectiunea deschisa dintre fete este considerata a fi un atribut
normal pozitiv, in timp ce la baieti se considera ca reprezinta efeminare,
slabiciune si lipsa de barbatie. Astfel, este mai usor pentru fata pubera sa
intretina niste sentimente de afectiune homosexuale, dar sa se vada pe sine ca
viitoare femeie heterosexuala.

V. Adolescenta (14 la 16 ani)

Baieti
Aceasta este o perioada de experimente. Desi nu stiu bine cine sunt, de obicei
stiu ce vor sa fie. Indiferent de ce anume distorsioneaza identificarea lor normala
(modelele), perceptiile sociale/psihologice fata de femei si stabilitatea familiilor
lor pot avea efecte conflictuale asupra dezvoltarii lor pe urmatorii ani. Este
normal sa avem frictiuni intre adolescent si tatal sau, de scurta durata. Daca
acasa acest lucru nu se poate produce in siguranta, urmatorul loc este scoala.
Daca nici acolo nu exista siguranta, atunci manifestarile vor fi externalizate in
societate. Desi contactele homosexuale ale fetelor, in aceasta perioada, sunt
tratate ca normale, baiatul le poate percepe altfel. In plus, daca baiatul devine
speriat de aceste raspunsuri agresive/frecusuri, ele ii pot spori orientarea
homosexuala, din motive de auto-conservare.

VI. Homosexualitatea

In explorarea simptomelor sau expresiei comportamentale, este important sa

avem o abordare multipla. Aceasta trebuie sa includa evaluarea functionarii
eului, analizand in particular nivelul fixatiei libidinale sau al regresiei, precum si
nivelul fixatiilor sau agresiunilor din dezvoltarea generala a eului. Procesele prin
care se formeaza acest simptom sau expresie comportamentala sunt vitale pentru
intelegerea problemei. In final, in evaluarea structurii eului unui individual,
avem nevoie sa cunoastem cum functioneaza eul in alte domenii, in special in
relatiile-obiect (Socarides, 1990).

Astfel, inclinatia sau comportamentul homosexual pot fi expresia unui material

oedipal sau pre-oedipal. Poate fi solutionarea unui conflict inconstient aparut din
aspectele cele mai timpurii ale dezvoltarii personale si pana in perioada
organizarii superioare a eului.

Dinamica pre-oedipala din aceasta forma de rezolvare a conflictului homosexual

tinde sa se apropie mai mult de o expresie paranoica si defensiva proiectiva.

Rezolvarea incompleta a conflictelor, exprimata sub forma unei homosexualitati

personale organizate, se poate vedea in frecventa instabilitatii cuplurilor de
homosexuali. De obicei, acestea nu rezista mai mult de doi ani, dar chiar si in
acest rastimp sunt marcate prin relatii 'extra-conjugale'. Aceasta indica clar
faptul ca comportamentul homosexual este o incercare de solutionare a unor
conflicte inconstiente anterioare varstei de cinci ani.
Cu cat apar mai timpuriu in dezvoltarea personala fixatii datorate unor conflicte
nerezolvate, cu atat creste probabilitatea ca individul sa recurga la vatamari
narcisiste. Acestea pot lua forma si se pot exprima sub forma unei furii narcisiste
(intr-o maniera mai bruta sau mai subtila) fata de un terapeut sau fata de oricine
care propune un raspuns terapeutic fata de homosexualitate. Aceasta atitudine se
poate extinde si asupra oricarei persoane care abordeaza homosexualitatea ca o
problema si nu ca un mod normal de viata.

Evident, cu cat este mai ridicat nivelul organizarii personale (oedipale), cu atat
este mai buna prognoza in rezolvarea conflictului fundamental. Totusi, ca in
toate relatiile terapeutice (analitice), motivatia pacientului de a intelege si a-si
rezolva conflictele interne este cel mai important element pentru o finalitate
pozitiva. Orice lucru care contravine acestei motivatii nu este numai contra-
productiv, dar are si un caracter constrictiv inhibitor. Astfel, este necesar ca toti
oamenii rezonabili sa-i sprijine pe cei cu o simptomatologie homosexuala in
sensul solutionarii acestei probleme. Opusul este sa incerci sa tratezi
simptomatologie ca fiind normala, reducand astfel motivatia individului de a
cauta ajutor.

Apare o problema atunci cand mai multe persoane, care vor sa-i protejeze pe
homosexuali de abuzuri legale si ilegale, se aduna sub umbrela unor asociatii
animate de aceleasi idei. Rezultatul frecvent este o suma de indivizi cu defecte
psihologice mai grave (fixatii primitive/timpurii, maturizare deficitara) adunati
sub aceeasi asociatie-umbrela. Rezultatul poate fi distructiv sau cel putin
daunator pentru societate si indivizi. Aceste poate fi un factor major de
contributie la multe reactii negative fata de structura familiala clasica (casatoria
dintre un barbat si o femeie, copii). Asa-numita 'libertate de alegere' a devenit o
invitatie la promiscuitate sexuala, cu o explozie a bolilor cu transmitere sexuala.
Una dintre importantele constructii dinamice este conflictul sadomasochist. De
exemple, homosexualul pasiv cu inclinatii masochiste va renunta la o pozitie de
putere sau avantajoasa in schimbul dragostei; cei cu o constructie defensiva mai
sadica pot prezenta un tip de raspuns mai paranoic si renunta la dragoste in
schimbul a ceea ce ei considera ca e putere (ostilitate). Intrucat exista o legatura
cunoscuta intre homosexualitate si paranoia, putem observa unele elemente de
acest gen la ostilitatea manifestata de gruparile de homosexuali fata de cei care
considera ca homosexualitatea este o problema sociala/psihologica. Acest lucru
poate fi periculos pentru societate si contra-productiv in orice grup stiintific de
analiza.

Un element clinic interesant este observat la tendinta deloc surprinzatoare a

individului neincrezator si paranoic de a resimti si a exprima ostilitate fata de
toti cei care nu sunt de acord cu el, ca si cum el ar fi o victima. Observam
aceasta la activistii homosexuali. La fel de putin surprinzatoare e tendinta lor de
a-si exprima pozitia homosexuala in termeni grandiosi. Aceasta a condus la
urmatoarele:

Actualmente exista numeroase materiale tiparite de homosexuali si distribuite in

scolile din SUA. Acestea le spun copiilor ca au 'alternative sexuale legitime'. E
putin probabil ca asemenea literatura sa creeze homosexuali, dar cu siguranta ea
va amplifica sentimentele de nesiguranta si incertitudine sexuala care sunt
normale la copii (in special la pubertate si la inceputul adolescentei). In loc sa
contribuie la libertatea lor de gandire, de simtire si de explorare a lumii lor,
asemenea materiale pot amplifica semnificativ angoasa si confuzia. Adolescentii
au parte in mod frecvent de sentimente homosexuale si uneori au parte si de
experiente homosexuale. De obicei, aceasta conduce la o dezvoltare
heterosexuala normala. Materialele care vorbesc despre 'alternative sexuale
legitime' nu fac decat sa adauge la indoielile, nesiguranta si depresia lor. Le vor
spori tendintele de suicid. A nu se uita si cele afirmate mai sus despre
potentialele efecte cerebrale organice ale acestui tip de solicitare.

In prezent, activistii homosexuali promoveaza ideea ca homosexualitatea poate

fi o optiune normala si rezonabila. In multe scoli din Statele Unite sunt
prezentate materiale pe aceasta tema. Astfel, unii elevi de liceu sau studenti, care
resimt un conflict sau o angoasa legata de sentimentele lor sexuale, adopta o
postura de 'bisexuali', care implica un stress si o tensiune mai mica. Acest lucru
nu este o raritate in perioada adolescentei, la acei indivizi care se confrunta cu
fantezii homo si heterosexuale (atat constiente, cat si inconstiente). Aceasta
poate duce chiar la o anumita implicare homosexuala. Acest lucru nu este
neobisnuit in cadrul tranzitiei de la adolescenta la lumea adultilor, pentru acei
adolescenti care sunt de fapt heterosexuali. Totusi, pentru cei care apartin
grupului de mai sus, cu tensiuni sexuale vadite, ei pot adopta o pozitie mai
justificativa de 'bisexuali', in special atunci cand sunt sfatuiti astfel de catre
literatura produsa de asociatiile de homosexuali. Pentru acei adolescenti care
considera ca fanteziile si sentimentele lor homosexuale sunt ego distonice, exista
mai multe sanse ca ei sa treaca mai usor prin aceasta perioada de tensiuni si
disconfort. Sprijinul din partea asociatiilor de homosexuali, in sensul ca ei sa-si
accepte sentimentele homosexuale ca ego sintonice (pozitive), va face ca
tranzitia ulterioara catre o heterosexualitate deplina sa fie mai dificila. Pentru
aceste persoane, uneori e nevoie de ani pentru ca ei sa-si recunoasca pozitia
heterosexuala fundamentala (Socarides, 1965, 1979). Efectul acestor lucruri
asupra dezvoltarii neurale si a axei neuronale sexual/hormonale poate fi
semnificativ.

VII. Diagnosticul problemelor de homosexualitate la adolescenti

1. Lipsa oricarui interes heterosexual manifest.

2. Comportament homosexual in perioada adolescentei, cu absenta oricarui
indiciu de vina/angoasa/conflict personal, simultan cu fantezii perverse.

3. Lipsa relatiilor oedipale autentice in orice aspect al trecutului copilului.

4. Fantezii homosexuale fara nici o socializare heterosexuala, cu o atitudine

interpersonala tacuta si absenta fluctuatiilor emotionale specifice acestei varste.

5. Ostilitate fata de propriile impulsuri libidinale si absenta sentimentelor

sexuale.

6. Unele contacte homosexuale, o atitudine negativa fata de ideea de a creste si

tendinta de a suprima alte solicitari instinctuale.

7. Contacte homosexuale persistente dupa perioada de inceput a adolescentei.

8. Relatie homosexuala cu un adult.

9. Adolescentul declara deschis 'Stiu ca sunt homosexual, asa simt.'

VIII. Terapia

Dat fiind ca lumea copilului este familia lui, familia trebuie luata in considerare
in cel mai serios mod. Un copil cu varsta intre 10 si 16 ani trebuie privit altfel
decat un copil care este la un pas de lumea adultilor sau plecat de acasa la
facultate. Astfel, trebuie sa-l vedem pe pacient si pe cei doi parinti impreuna,
apoi individual. Daca exista si alte persoane care locuiesc in acea casa, poate fi
de folos sa ne intalnim cu ele pentru a avea o imagine completa a dinamicii
familiale. Din aceasta pozitie se poate oferi un program terapeutic adaptat unor
circumstante specifice.

Daca baiatul nu mai este un copil mic, ci un adolescent, atunci influenta majora
a parintilor si impactul acestora asupra vietii lui au trecut. Cea mai importanta
contributie a lor la viata lui - acum si in viitor - sta in atitudinea lor pozitiva fata
de el si in intelegerea de catre el a respectului parintilor fata de el.
Constientizarea faptului ca parintii se iubesc unul pe altul, a faptului ca exista
acolo o familie iubitoare, dispusa sa-l ajute, toate acestea reprezinta contributia
lor principala la binele lui.

In acest punct din viata lui, parintii nu pot 'dori' lucruri pentru el. El trebuie sa le
vrea pentru sine. Parintii nu-l pot forta sa fie doctor si sa aiba succese in aceasta
directie, daca el vrea sa fie arhitect. Parintii nu pot dori ca el sa ramana celibat
daca el vrea sa se casatoreasca. Astfel, ei nu pot dori ca el sa fie heterosexual
daca el vrea sa fie homosexual. Totusi, daca el simte ca are o orientare
homosexuala, dar doreste sa fie heterosexual, atunci sprijinul lor coincide cu
dorintele lui si contribuie frecvent la o finalitate heterosexuala. Trebuie insa sa
tinem cont ca dorinta de a avea o orientare heterosexuala trebuie sa vina de la el
si nu trebuie sa fie motivata de a le face pe plac parintilor.

Cel mai important aspect este afectiunea dintre parinte si copil in timp, de-a
lungul relatiei dintre ei. Intretinerea unei relatii pozitive si sanatatea si
bunastarea participantilor este un lucru foarte important.

In ciuda termenului 'gay' (vesel), depresia este o trasatura constienta si

inconstienta comuna majoritatii homosexualilor. Principala preocupare a
individului este depresia lui sau orientarea homosexuala? Daca preocuparea este
in principal orientarea lui homosexuala si daca doreste sa se cunoasca mai bine
pe sine pentru a-si schimba acea orientare, atunci exista disponibile terapii
pentru a-l ajuta in acest sens. Daca preocuparea lui este depresia,
homosexualitatea fiind de mai mica importanta pentru el, atunci exista
psihoterapia care il poate ajuta aici. Indiferent de caz, pacientul e cel care alege.

Presupunand ca depresia este principalul interes si ca pacientul poate participa la

o psihoterapie dinamica intensiva (cum ar fi psihanaliza), se poate estima o
finalitate pozitiva. Intrucat o imagine de sine deteriorata, un respect de sine
afectat si anumite blocaje ale libertatii emotionale sunt experiente frecvente
constiente si inconstiente ale homosexualului, ne putem astepta ca o finalitate
pozitiva in rezolvarea problemei depresiei sa fie o reluare a dezvoltarii
psihosexuale normale catre heterosexualitate, dar nu neaparat.

Indiferent de optiune, pacientul decide ce cale va urma si pana unde va merge.

Terapia, indiferent de tip, reprezinta alegerea pacientului pentru a raspunde
nevoilor personale. Dorintele societatii, ale familiei, terapeutului sau ale unei
organizatii profesionale nu intra in discutie aici. Indiferent de situatie, trebuie
respectata intotdeauna libertatea de alegere a pacientului.

Diagnosticul si tratamentul nu sunt niciodata determinate dupa simptom.

Psihologic vorbind, diagnosticul reprezinta o intelegere complexa a psiho-
dinamicii pacientului. Aceasta implica dezvoltarea psihologica a pacientului,
capacitatea acestuia de a tolera stressul psihologic fara decompensari
semnificative, si motivatia lui de a se intelege si de a face schimbarile
corespunzatoare. Tipul de tratament ales si anvergura acelui tratament reprezinta
o decizie initiata de pacient, cu concursul terapeutului.

Cel mai semnificativ factor este motivatia parintilor de a-l intelege. Daca
motivatia inseamna a se simti mai bine, este de inteles, dar trebuie sa vina dupa
dorinta lui de a-si intelege si rezolva problemele. (Breiner, 2001)

Care sunt cauzele cele mai probabile pentru homosexualitatea masculina si

feminina? Dat fiind ca homosexualitatea este un raspuns comportamental si
emotional complex la o varietate de conflicte interne, nu exista un raspuns unic
bun. Exista insa anumite date.
1. Orice problema psihologica de intensitate medie la grava poate lua forma unei
expresii homosexuale; la o alta persoana, aceeasi problema e posibil sa nu
comporte o expresie homosexuala.

2. Afectiunea si dragostea pentru o ruda de acelasi sex este o componenta

normala a dezvoltarii psiho-sexuale a copilului. Pe masura ce copilul parcurge
prima parte a copilariei, el are nevoie sa se identifice cu un adult de acelasi sex
si sa-l iubeasca. Fara aceasta experienta normala, vor exista probleme
psihologice pentru acel individ, dar nu neaparat de natura homosexuala.

3. Intrucat mama este persoana cea mai importanta din viata copilului pana la
varsta de trei ani, felul in care ii raspunde ea copilului si felul in care ceilalti
adulti din casa ii raspund mamei (in speta, tatal) il pregateste pe copil pentru o
orientare catre sine si pentru relatiile interpersonale viitoare. Un tip de probleme
ce apar in aceasta perioada este homosexualitatea ca mijloc de aparare impotriva
angoasei mentionate deja.

4. Intre varsta de 15 si 20 de luni, fetita incepe sa se perceapa ca fiind de sexul

femeiesc. Baietii sunt mai putin avansati neurologic in primii trei ani de viata,
asa ca identificarea lor ca masculi are loc intre 18 si 24 de luni. Ambii au nevoie
de o relatie benigna cu mama si cu tata, dar si de o relatie buna intre mama si
tata. Acesta este inceputul importantei tatalui ca persoana grijulie, iubitoare, atat
pentru baietel, cat si pentru fetita. Aceasta este baza de la care porneste stabilirea
rolului sexual primar.

5. Perioada dintre varsta de trei si cinci ani, atat pentru baieti, cat si pentru fete,
este perioada in care ei deprind interactiunile sociale de baza cu cei din preajma,
prin intermediul jocului. Este perioada in care participa la diferite activitati
alaturi de parinti, dar si perioada in care ii observa pe parinti. Parcurgerea cu
succes a acestei perioade le confera o fundamentare primara a rolului lor sexual
prin identificarea cu parintele de acelasi sex.
Pe scurt, desi orice problema poate conduce la o expresie homosexuala,
principalele elemente sunt: respect de sine redus (imagine de sine deteriorata),
dezvoltare incompleta sau conflictuala a rolului sexual, conflict legat de
identificarea cu o persoana de acelasi sex si conflict legat de nevoia de a avea
nevoie de o persoana de sex opus.

Tipul de tratament depinde intotdeauna de nevoile si dorintele pacientului.

Tratamentul nu trebuie stabilit in functie de ce vrea terapeutul, familia sau
societatea. Astfel, cea mai eficienta terapie este cea care se bazeaza pe o relatie
lucrativa intre terapeut si pacient (si telurile constiente si subconstiente ale
pacientului) (Nicolosi, 1991). Presupunand ca pacientul este bine motivat si
capabil de a participa la procesul intens si dificil al psihoterapiei dinamice (cum
ar fi psihanaliza), aceasta procedura poate avea cele mai benefice rezultate.
Totusi, indiferent de tipul de terapie pe care il alege pacientul, aceasta trebuie sa
includa o forma de psihoterapie orientata pe introspectie si ajutatoare din punct
de vedere psihologic; fara aceasta psihoterapie suplimentara, beneficiile vor fi
temporare si/sau este posibil sa apara alte forme de simptomatologie
psihologica.

Din experienta mea, am constatat ca abordarea angoasei si depresiei primare a

fost metoda cea mai eficienta de rezolvare a oricarei probleme, inclusiv a
homosexualitatii.

IX. Comentarii finale

Este adevarat ca nu genetica stabileste orientarea unei persoane. Este de

asemenea adevarat ca nu poti face pe cineva sa fie homosexual decat temporar
(de exemplu, in inchisoare). Totusi, exista anumite probleme care apar in
legatura cu homosexualitatea din perioada adolescentei, un fenomen care poate
avea repercusiuni semnificative.
Creierul in dezvoltare (pre-pubertate spre varsta adulta), in particular in ceea ce
priveste dezvoltarea emotionala si sexuala, este afectat organic de tensiuni
sociale si fizice. Indoctrinarea homosexuala (directa sau subtila) - coercitiva sau
prin seductie - poate afecta in mod organic creierul si dezvoltarea fiziologica
sexuala intr-o masura modesta sau minima. Nu se poate crea o homosexualitate
permanenta. Totusi, aceasta poate conduce la o varietate de probleme care
indeobste includ un respect de sine redus, tulburari de acomodare, depresie,
selectarea unor teluri in viata si alte probleme. Desi individul isi poate alege in
cele din urma un model de viata heterosexual, anii precedenti marcati de
probleme de dezvoltare si organizarea vietii personale pot avea efecte
daunatoare. Astfel, orice atitudine din partea societatii si in particular din partea
educatorilor, in sensul ca homosexualitatea ar fi un stil de viata rezonabil sau
alternativ, contribuie semnificativ la psihopatologia acestei varste vulnerabile.

1.2.2.Trei etape ale transformarii

Dr. Joseph Nicolosi

Clientul care incepe terapie de schimbare se afla in mijlocul unei crize care ii
tulbura viata. Acum, inima si mintea lui s-au deschis pentru a vedea ce se afla
inauntru. Dorinta lui este aceea de a scapa de o problema de comportament cat
mai repede posibil, insa nu exista solutii minune: pentru a ordona dezordinea, el
trebuie sa coboare intai in adancul unor afecte cu radacini adanci.

Actiunea reparativa asupra trupului

In timpul terapiei, clientul intalneste ceea ce noi numit Lucrul cu Trupul.

Aceasta consta in trei etape - (1) etapa defensiva; (2) etapa afectelor, profunda si
(3) etapa de integrare, finala.
El incepe sedinta in etapa defensiva, nedorind sa se confrunte sau sa abordeze
conflictul din viata lui. Mintea lui este dominata de sentimentul de auto-
conservare atunci cand terapeutul incearca sa-l deplaseze dincolo de anxietatea
lui, catre etape afectelor.

Renuntand incet la aparari, el intra si devine coplesit de sentimente adanci legate

de lupta sa. Aceasta este esenta Lucrului cu Trupul; in timp ce pastreaza un
contact emotional cu terapeutul, el trebuie sa intre complet (la nivel de trup-
memorie si la nivel psihic) in etapa afectelor, alaturi de tensiunea fizica care tine
acele sentimente.

Incepe apoi etape de integrare cognitiva, in care el incearca sa inteleaga felul in

care viata i-a influentat deciziile comportamentale care l-au adus acum la
terapie. Aceasta este perioada Transformarii Intelesurilor, care aseaza criza sa
intr-o perspectiva mai mare.

Cele trei etape ale drumului psihologic pot fi privite si ca o secventa

microcosmica a aceleiasi transformari personale prezentate in literatura greaca
veche si in cea crestina. In timp, in numeroase culturi, cele trei etape transmit
acelasi adevar fundamental despre dezvoltarea umana.

Omul aflat in terapia de schimbare, invatand de la Parintii Bisericii si de la mari

invatati, capata putere prin identificarea sa cu simbolurile care comunica
adevaruri universale despre calatoria sa. Acele portrete ale drumului unui suflet,
prin alegorii ale Omului Obisnuit, ii vor confirma clientului ca durerea sa nu este
doar a lui si nu apare doar atunci. Luptatorul a pierdut ceea ce Dante numeste
'Adevarata Cale'. Criza lui i-a revelat incompletitudinea, iar acum el vede ca s-a
ratacit, ca urmare a propriului hubris (in sens grecesc), narcisism (in sens
psihologic) si pacat (in sens biblic).
Clientul crede ca problema lui e una de atractii nedorite; insa pe masura ce
coboara in adancurile subconstientului, descopera ca problema lui nu este atat
legata de sexualitate cat de multe altele, in particular de o problema de
identitate.

Transformarea plenara

In poemele vechilor greci, experienta de transformare ne arata un proces in trei

etape: exilul, calatoria si revenirea acasa. Literatura crestina prezinta cele trei
etape ca o coborare, convertire si ridicare. Relatarile din Vechiul Testament
prezinta pacatul, pocainta si harul. In Cartea Iesirii, marea transformare este
calatoria din robia egipteana catre Tara Fagaduita; in psihologie, sclavia este
reprimarea emotionala iar Tara Fagaduita este autonomia.

Aceasta calatorie incepe intotdeauna cu luptatorul (sau pelerinul) care trebuie sa-
si schimbe radical viata cotidiana pentru a infrunta o incercare. Clientul nostru,
infruntandu-si cele mai adanci sentimente, asemenea luptatorului, va intalni
forte coplesitoare cu care trebuie sa se lupte si sa le domine.

Revenirea acasa: traditia clasica

In Metamorfozele lui Ovidiu si in Eneida lui Virgiliu avem relatari epice ale
coborarii in salbaticie si a progresului prin intermediul unor experiente
purificatoare - care conduc la o inaltare/ridicare glorioasa. In mitologiile
grecesti, alegoria calatoriei sufletului o regasim in Odiseea lui Homer. In
razboinicul Ulise vedem un om pierdut pe mari, intr-o corabie mica, care aduce
acasa lectia fragilei puteri omenesti.

Traditia crestina

Aceasta cautare a drumului catre casa, pentru cei credinciosi, este nevointa catre
sfintenie. In Traditia crestina vedem proiectate relatarile Evangheliei, in special
rastignirea si moartea lui Hristos; pogorarea Lui la iad si invierea. In Biblie,
avem parabola fiului risipitor care isi risipeste mostenirea, pentru ca apoi sa se
intoarca acasa, smerit si in final iertat. In cartile Vechiului Testament avem in
primul rand iesirea din Egipt, care descrie scaparea evreilor din robia egipteana,
traversarea plina de pericole a desertului si a raului Iordan, si intrarea in Tara
Fagaduita.

In Calatoria pelerinului a lui Bunyan si in Calatoria mintii catre Dumnezeu a

lui Bonaventura, eroul parcurge un drum asemnanator. In poemul lui
Dante, Divina comedie, vedem un pelerin care calatoreste prin infern, apoi prin
purgatoriu si apoi prin paradis. Divina comedie portretizeaza cele trei etape ale
transformarii interioare: coborarea, convertirea si in final, ridicarea.

Calatoria ca purificare

In multe dintre texele despre transformare, calatoria este vazuta ca un proces de

purificare. Incheierea cu succes a procesului, in mitologia greaca, implica
golirea de mandrie (hubris). In textele religioase, pelerinul trebuie sa se
curateasca de cele sapte pacate de moarte. In traditiile religioasa si seculara,
acest proces de curatire este resimtit plenar ca un fel de 'moarte'.

Terapia pentru schimbare comporta un proces similar: asistam la moartea

mastilor narcisiste ale falsului eu, cu care se identifica clientul la un anumit
nivel, considerand in mod eronat ca acestea il reprezinta. Aici, ceva vechi (falsul
eu) trebuie sa moara pentru a putea rasari ceva nou, mai frumos. Renasterea
implica descoperirea de catre client ca viata se poate trai fara acele vechi aparari.
Atunci cand renunta la postura de rusine si incepe sa se relationeze cu ceilalti
intr-un mod afirmativ, el descopera ca adevaratul eu iese la suprafata.

Misterul dimensiunii transcendente

Toate traditiile, atat religioase, cat si seculare, transmit adevarul ca
transformarea nu se poate obtine pe calea ratiunii sau printr-un efort de vointa.
Pionierii psihoterapiei au ajuns la aceeasi concluzie. InInterpretarea
viselor (1900), Freud stabilea principiul potrivit caruia dezvoltarea pacientului
necesita coborarea in lumea mintii irationale. Analiza lui Freud asupra
subconstientului prin interpretarea viselor, si propria 'boala creatoare' a lui Jung
(probabil o psihoza) au facut ca psihanaliza sa tina seama de existenta unei
dimensiuni non-rationale, transcendente, a procesului de transformare.

Este aceasta dimensiune transcendentala - dupa cum cred cei credinciosi -

miscarea unei anumite puteri divine? Este acea forta creatoare din subconstientul
nostru? Indiferent de cum o vedem, toate traditiile stravechi, precum si
psihanaliza de inceput, au recunoscut ca exista o forta creatoare, tainica, care are
puterea sa transforme fundamental vieti cazute.

Intoarcerea la femeie

Asa ca il gasim pe clientul/eroul nostru la inceputul calatoriei intr-o stare de

confuzie, macinat intre teama si speranta. Ii este teama sa inceapa - amana,
evita, arunca vina si protesteaza 'De ce eu?'. Asemenea calatorului grec din
vechime, porneste pe o cale pe care intalneste forte infricosatoare - obstacole
primejdioase in fata carora se simte cuprins de disperare. Toate peisajele ciudate
pe care le intalneste sunt reflectii ale propriilor sentimente de goliciune,
intuneric si lipsa de viata.

Asemenea oricarui erou, pe drum, omul nostru are nevoie de o calauza. Aici,
este psihoterapeutul cel care trebuie sa-i indice directia. Probabil el a parcurs
inainte acelasi drum sau unul asemanator, si s-a luptat cu aceleasi temeri.
Trebuie acum sa fie un mijlocitor intre constientul si subconstientul calatorului,
aratandu-i indicatoarele plasate de-a lungul drumului.
La sfarsitul calatoriei, eroul nostru se intoarce acasa. In cele din urma face pace
cu limitele sale omenesti, se intoarce de unde a pornit - dar de data aceasta se
vede pe sine altfel si raspunde la cele vechi intr-o maniera noua.

In multe culturi si in diferite perioade gasim aceleasi relatari ale descoperirii

propriului suflet. Aceste relatari reflecta si amplifica drumul clientului nostru
prin intermediul psihoterapiei. Omul care apeleaza la terapia pentru schimbare
va gasi liniste si inspiratie invatand ca ceea ce traieste el este de fapt o
experienta universala si ca lupta lui cu izolarea face parte dintr-o lupta mai mare
a omului.

Si intotdeauna calatoria se incheie la fel: cu intoarcerea acasa la femeie. In toate

aceste traditii, femeia este cea care da viata, mijlocitorul lumii interioare.
Implinirea identitatii masculine - scopul terapiei noastre - ii permite acum
clientului sa primeasca aceasta putere feminina de care candva ii era teama.

1.2. Aspecte sociale

1.2.1.Factorii de mediu pot influenta orientarea sexuala

Warren Throckmorton

Mark Twain a spus odata: 'Zvonurile despre moartea mea sunt foarte exagerate'.
Daca factorii de mediu din orientarea sexuala ar putea vorbi, atunci ar putea
spune acelasi lucru. Un lucru e cert, factorii sociali sau familiali care
influenteaza atractiile sexuale au fost minimalizati de multi autori si de presa.
Cu toate acestea, un nou studiu danez sustine o reevaluare a rolului factorilor
sociali in formarea orientarii sexuale.
Studiul, care a aparut in numarul din octombrie 2006 al revistei Archives of
Sexual Behavior sub semnatura epidemiologului danez Morten Frisch si a
statisticianului Anders Hviid, prezinta o analiza a datelor obtinute de la doua
milioane de barbati si femei. Cercetarea indica o legatura intre factorii de mediu
- locul nasterii si relatiile familiale - si probabilitatea de a avea un partener de
acelasi sex sau de sex opus. Studiu arata si ca numarul de frati si surori sporeste
probabilitatea de a avea un partener de sex opus. Aceasta constatare contrazice
astfel un alt studiu recent realizat in Canada, care anunta ca numarul de frati mai
mari sporeste probabilitatea homosexualitatii la barbati.

Cercetatorii danezi nu au gasit nici o dovada a teoriei ca a avea frati mai mari
sporeste probabilitatea de a avea un partener de acelasi sex. Din contra, ei au
constatat ca fratii sau surorile mai in varsta cresc probabilitatea de a avea un
partener de sex opus. Alegerea unui partener homosexual sau a unui
heterosexual poate constitui o evaluare, e adevarat nu perfecta, a preferintelor
sexuale.

In ceea ce priveste asa-numitul efect al ordinii nasterilor, autorii afirma: 'nu am

gasit nici un indiciu ca fratii mai mari ar reprezenta o caracteristica la barbatii
homosexuali'.

Cercetatorii au constatat ca pentru fiecare an suplimentar in care parintii unei

persoane au ramas casatoriti, probabilitatea alegerii unui partener heterosexual la
copii creste cu 1,6% la fii si cu 1,0% la fiice. Spre deosebire, rata parteneriatelor
homosexuale scade cu 1,8% la fii si cu 1,4% la fiice, pentru fiecare an
suplimentar de casnicie a parintilor lor. Insumand aceste efecte pe anii de
copilarie si adolescenta, obtinem o influenta remarcabila.

In ceea ce priveste parteneriatele homosexuale, cercetatorii au constatat va locul

nasterii are legatura cu orientarea sexuala. Nasterea intr-un mediu urban creste
probabilitatea alegerii unui partener homosexual si o scade pe cea a unui
partener heterosexual. Frisch si Hviid remarca: 'studiul nostru este poate primul
care indica faptul ca locul nasterii are legatura cu optiunile sexuale de la
maturitate'.

Autorii au confirmat si cercetarile care sugereaza ca copiii care au parte de un

divort al parintilor au o probabilitate mai mica de a intra in parteneriate
heterosexuale, in comparatie cu copiii cu familii intacte.

Frisch si Hviid au anuntat ca 'pentru barbati, identitatea necunoscuta a tatalui,

divortul parintilor, convietuirea de scurta durata cu ambii parinti si lipsa
indelungata a tatalui sunt toate asociate cu o probabilitate sporita a
homosexualitatii'.

Pentru femei, incidenta parteneriatelor homosexuale este mai mare la cele ale
caror parinti au fost casatoriti pentru putin timp si la cele cu o mama absenta din
cauza abandonului sau a decesului in perioada adolescentei.

Luate laolalta, constatarile studiului arata ca o familie intacta, cu mai multi

copii, care locuieste in mediul rural, comporta o probabilitate mai mare pentru o
orientare heterosexuala la copiii lor.

Acest studiu nu a fost conceput pentru a examina toate posibilele contributii la

orientarea sexuala si nici nu ia in considerare situatiile individuale. Stim, de
pilda, ca homosexualii si heterosexualii provin din toate tipurile de familii si
locuri. Ceea ce arata, totusi, studiul danez, este faptul ca factorii sociali si
familiali contribuie si ei la formarea orientarii sexuale. De asemenea, punand in
discutie asa-numitul efect al ordinii nasterilor, studiul arata necesitatea unor
cercetari suplimentare pentru a evalua aceasta teorie, pe baza unor date de
calitate si prin intermediul unor echipe de cercetatori independente.
Intr-un interviu, dr. Frisch a mentionat: 'Factorii prenatali nu pot fi singurii
responsabili pentru variatia orientarilor sexuale altfel, toate constatarile noastre
de dinamica familiala si urbana/rurala ar fi trebuit sa nu indice nici o legatura'.

Studiul intareste ideea ca factorii de mediu si cei biologici contribuie impreuna

la formarea atractiilor si comportamentului sexual. Dr. Frisch a concluzionat ca
'indiferent de elementele care determina preferintele sexuale ale unei persoane,
studiul nostru arata importanta factorilor de mediu'.

Astfel, influentele de mediu, despre care se spune ca nu au nici o importanta,

sunt la locul lor si lucreaza.

1.2.2. Scolile americane ascund adevarul despre homosexualitate

Profesorii sunt iresponsabili atunci cand le spun copiilor ca homosexualitatea

este un stil de viata sanatos

Atunci cand parintii din districtul scolar Philadelphia (Statele Unite) au primit
un calendar oficial care mentiona luna octombrie ca Luna Istoriei Homo, ei au
constientizat o data in plus o tendinta prezenta in mai multe tari. In
statul Victoria din Australia, asociatiile familiilor contesta instructiunile de a
'celebra' homosexualitatea la orele de curs, aparent in scopul combaterii
'homofobiei'. Ceva similar se petrece in Anglia, unde noile legi privind
orientarea sexuala ii pot forta pe profesorii din ciclul primar sa prezinte la ore
anumite carti cum ar fi Hello Sailor (Salut, marinare) si Daddy's Roommate
(Colegul de camera al lui tati).

Potrivit psihiatrului Richard Fitzgibbons, specializat in acest domeniu, miza sta

nici mai mult nici mai putin decat in sanatatea si viata copiilor. Prezentam mai
jos interviul dat de domnia sa publicatiei online MercatorNet despre cine si ce
anume ii poate ajuta pe copiii vulnerabili la atractiile homosexuale.

MercatorNet: Orice interventie din domeniul sanatatii necesita in zilele noastre

un consimtamant informat. Se aplica aceasta si promovarii homosexualitatii in
scoli?

Rick Fitzgibbons: Este ingrijorator ca educatorii le prezinta copiilor

homosexualitatea si atractiile homosexuale ca pe un stil de viata sanatos, in
conditiile in care literatura medicala afirma contrariul. Numeroase studii
demonstreaza incapacitatea de a respecta un angajament, promiscuitatea
considerabila si depresiile grave rezultante. In cartea sa, The Sexual
Organisation of the City, E. Laumann arata ca printre homosexualii din cinci
zone urbane durata medie a unei relatii este de sase luni. In 2003, M. Xiridou
arata ca o relatie de durata la cei studiati de el insemna 18 luni si ca, in medie,
cei studiati avusesera intre 18 si 26 de parteneri sexuali pe an. In consecinta, din
cauza SIDA si a altor boli, barbatii homosexuali si bisexuali activi sexual pot
pierde pana la 20 de ani din speranta de viata.

Promiscuitatea si incapacitatea de a respecta un angajament contribuie la

depresie, furie si neincredere, acestea conducand la pierderea sperantei si la
ganduri de suicid. Multe studii demonstreaza ca aceste conflicte conduc la o
prevalenta sporita a abuzurilor, lucru care nu le este comunicat elevilor. In 1999,
trei studii foarte bine organizate si publicate in Archives of General Psychiatry -
unul din Noua Zeelanda, unul din Olanda si unul pe gemeni - aratau ca exista o
prevalenta mult mai mare a problemelor psihiatrice la homosexuali - un risc de
sinucidere de peste sase ori mai mare decat la restul populatiei.

Dr. John Diggs a colectat foarte multe dovezi medicale despre riscurile la adresa
sanatatii induse de acest comportament, in articolul sau The Risks of Gay Sex.
Si totusi, copiilor nu li se spune aceste lucruri. Li se ascunde adevarul si li se
spune ca a fi homosexual este la fel de normal ca a fi heterosexual. Se pare ca
educatorii predau o stiinta eronata si ca motivatiile politice prevaleaza asupra
adevarului.

Acum, nu este clar daca profesorii sunt obligati de principiilor consimtamantului

informat, dar psihologii din scoli cu siguranta sunt. Pot sa spun ca scolile, in
special psihologii din scoli, sunt foarte vulnerabili la posibile actiuni juridice in
cazul in care nu ii informeaza pe elevi, dar si pe directori, despre riscurile
asociate comportamentului homosexual. Exista persoane care lucreaza in sensul
avertizarii organizatiilor nationale ale psihologilor scolari in privinta raspunderii
pe care o au in cazul in care nu ii informeaza corespunzator pe elevi.

MercatorNet: Sunt profesorii cel mai bun grup cu care sa discuti pe acest
subiect?

Dr. Fitzgibbons: Evident ca nu. Dr. Charol Shakeshaft de la Hofstra University,

expert pe probleme de comportament sexual necorespunzator in scolile publice
din SUA, arata ca 7% dintre elevi declara ca sunt victime ale abuzurilor sexuale
din partea unui angajat al scolii. In anul 1998, Departamentul de Justitie al SUA
a raportat 103.000 cazuri credibile de abuz sexual asupra elevilor din partea
angajatilor din scolile publice. Acesta este un procent mai mare decat la orice alt
grup profesional. Ar trebui sa constituie un motiv de ingrijorare pentru parinti si
pentru comitetele scolare faptul ca aceasta profesie conduce in topul
promotorilor agendei homosexuale pentru copii.

Din nou, daca acesti educatori ar cunoaste studiile medicale si psihologice legate
de riscurile asociate cu homosexualitatea, poate ar inceta sa le mai spuna
copiilor ca acest stil de viata este la fel de normal ca si heterosexualitatea.
Parerea mea este ca printre educatori exista o motivatie anti-crestina in
promovarea agendei politice homosexuale. Multi cred ca o dinamica similara a
fundamentalismului secular este prezenta si printre cei din mass-media, precum
si in randul celor de la diferite niveluri din administratie. Probabil ca se folosesc
de acest subiect pentru a ataca morala crestina din societate si in special in
randul tinerilor.

MercatorNet: Este vreo problema daca un tanar se identifica drept homosexual

sau lesbiana in liceu? Atractiile homosexuale pot fi doar o faza la aceasta varsta?

Dr. Fitzgibbons: Da, exista multe cercetari care arata ca atractiile homosexuale
nu sunt fixe, ci se schimba pe parcursul vietii. Insa elevilor li se spune - de catre
educatori, mass-media si unii specialisti - ca atractiile homosexuale sunt
genetice si ca ei vor ramane asa tot restul vietii. De fapt, nu exista nici o dovada
de cauza genetica. Daca ar fi existat, atunci toti gemenii identici ar fi fost fie
homosexuali, fie heterosexuali, insa nici un studiu nu a indicat o concordanta
mai mare de 50%. Anul trecut a fost publicata in Human Genetics (nr. 116)
prima scanare a orientarii sexuale masculine la nivelul genomului, iar concluzia
fost ca nu exista nici o baza genetica.

Ceea ce ma preocupa cel mai mult este faptul ca, cerandu-le elevilor sa adopte o
anumita identitate la acea varsta, le refuzi dreptul de a se cunoaste pe sine. Este
mai usor sa gandesti 'O, sunt atras de acelasi sex' decat 'Imi doream mult sa am
un prieten cand eram copil' sau 'Imi era frica sa am incredere in baieti si in tatal
meu'.

Un alt aspect este pericolul participarii la o relatie in care te folosesti de celalalt

ca de un obiect sexual. Homosexualitatea corespunde unei anumite filosofii
sexuale utilitariste, dupa cum arata numeroase studii care mentioneaza un nivel
ridicat al promiscuitatii, ceea ce poate fi foarte traumatic pentru un tanar care
ajunge sa fie exploatat sexual de catre o alta persoana. In final, aceasta trauma
poate conduce a depresie acuta, la ganduri de sinucidere, la furie excesiva si la
abuzarea de altii.
MercatorNet: Exista mai multe estimari in ceea ce priveste prevalenta
homosexualitatii in societate. Un grup din Philadelphia a anuntat 5-6%. Ce spun
studiile?

Dr. Fitzgibbons: Numeroase studii internationale indica un 1-3 la suta. Intr-un

studiu efectuat in Olanda pe 5.898 de adulti de catre T. Sandfort, numai 2,1% s-
au identificat drept homosexuali. La 15.705 de adulti cu varsta medie de 35 de
ani, B. Cochran a gasit sub unu la suta homosexuali: 0,99% pentru barbati si
0,75% pentru femei.

MercatorNet: Ce factori determina aparitia atractiilor homosexuale la un

adolescent?

Dr. Fitzgibbons: Sunt mai multi - o slaba incredere in propria masculinitate, o

proasta imagine despre propriul corp, un eventual abuz sexual, conflicte cu tatal,
conflicte cu mama Multi oameni cu atractii sexuale vorbesc despre o
semnificativa respingere din partea propriului sex. Principalul aspect identificat
la tineri este o teribila singuratate din cauza lipsei de prieteni si - s-ar putea sa
para ciudat - aceasta se datoreaza unei lipse de coordonare intre ochi si maini. E
ceea ce se numeste 'rana sportiva'. Daca un baiat de 3 sau 4 ani nu are o
coordonare intre ochi si maini, pana la varsta de 7 ani majoritatea prietenilor lui
vor fi fete; nu se va simti suficient de stapan pe sine pentru a patrunde in lumea
barbatilor si ii va fi teama de respingere. Apoi, pe la varsta de 10-12 ani va
incepe sa fie atras de acei baieti sau barbati care au corpul si abilitatile fizice pe
care si le-a dorit si el.

Ca o paranteza, sunt de parere ca s-ar putea sa existe anumite gene care

influenteaza coordonarea ochi-maini, pentru ca sunt unii barbati care chiar
incearca sa deprinda aceasta si nu reusesc.
La intrunirile nationale ale asociatiilor Courage sau PFOX, unde vin de obicei
cateva sute de barbati (si femei) care se confrunta cu atractii homosexuale
nedorite, am intrebat cati dintre ei practicau un sport cand erau mici. In unele
cazuri nu erau mai multi de cinci barbati in sala cu mana ridicata.

Aici poate aparea si un conflict cu tatal. Daca baiatul nu e bun la sport, multi tati
pur si simplu nu stiu cum sa se relationeze cu baiatul. Astfel, ii invatam pe tati sa
faca alte lucruri cu fiii lor - sa mearga la pescuit, sa faca acele activitati care ii
plac baiatului si intotdeauna sa-l incuraeze in masculinitatea lui si sa-l ajute sa
inteleaga ca masculinitatea lui nu este determinata de trup sau de abilitatile
sportive, ci de virtuti: curaj, dorinta de a-i proteja pe altii si altele.

Este un lucru deosebit atunci cand tatii pot comunica cu acesti baieti. Fiecare
baiat cauta o aprobare din partea tatalui, dar daca tatal la randul sau nu a avut
parte de asa ceva din partea tatalui sau, atunci nici el nu va stii cum s-o faca.

MercatorNet: Cum stau lucrurile la fete?

Dr. Fitzgibbons: La femei e de obicei diferit. Principala cauza a atractiilor

homosexuale la femei este o neincredere in dragostea barbatilor. Uneori tatii lor
au fost persoane foarte colerice, alcoolici, si-au parasit sotiile, erau narcisisti -
iar ele au inceput sa se teama de iubirea barbatilor. Unele femei cu atractii
homosexuale vorbesc despre absenta unei relatii apropiate cu mama. La femei
exista insa o mai mare fluiditate intre relatiile homosexuale si cele
heterosexuale, pentru ca exista in cadrul relatiilor homosexuale o cantitate
importanta de abuz - abuz emotional, abuz fizic - iar ele ajung sa se simta mai in
siguranta in compania barbatilor. Si este mai usor pentru o femeie sa plece, pe
cand pentru barbati aceasta are mult mai mult de-a face cu identitatea lor
masculina.
Pe langa acestea, exista si problema tulburarilor de identitate sexuala la copii.
Ma refer in principal la baietii care se comporta efeminat. In practica noastra,
constatam ca atunci cand tatii se implica in viata acestor baieti, invatandu-i cum
sa loveasca o minge inca de la o varsta timpurie - 4 sau 5 ani - in decursul unui
an sau doi situatia se schimba intr-un mod remarcabil. Ei incep sa se simta mai
siguri pe masculinitatea lor, au incredere sa se masoare cu alti baieti si in multe
cazuri gesturile feminine dispar. Deloc surprinzator, corectitudinea politica face
ca multe asociatii de specialitate sa incerce sa elimine tulburarile de identitate
sexuala din manualele de diagnostic, in ciuda suferintei considerabile de care au
parte acesti copii si a bunelor prognoze in cazul unui tratament corespunzator.

MercatorNet: Se poate schimba cu succes orientarea sexuala a unui adult?

Dr. Fitzgibbons: Da, se poate. Principala dovada o constituie studiul lui Robert
Spitzer, publicat inArchives of Sexual Behaviour, in octombrie 2004. Acesta este
foarte important, pentru ca Spitzer este cel care a jucat un rol major in
eliminarea homosexualitatii din manualul de boli psihiatrice, in 1973. Dupa
treizeci de ani, el a participat la o intrunire a Asociatiei Americane de Psihiatrie,
unde s-a incercat interzicerea tratarii persoanelor cu atractii homosexuale
nedorite. Afara erau mai multi oameni care scapasera de homosexualitate, iar el
a iesit si a stat de vorba cu ei. Ei i-au spus 'Studiati-ne', iar el, profesor
la Columbia University, a spus 'Bine, am sa va studiez'. Printre cei 200 de
barbati si femei care scapasera de homosexualitate de cel putin cinci ani, el a
constatat ca 61% dintre barbati si 44% dintre femei intruneau criteriile pentru o
buna functionare heterosexuala. Concluzia sa a fost aceea ca oamenii au dreptul
sa incerce sa scape de homosexualitate.

Din experienta mea clinica am invatat aceasta: Daca exista suficienta cunoastere
de sine, iertare fata de altii care ti-au pricinuit rau in trecut, precum si o
componenta spirituala in cadrul tratamentului, asa cum exista de pilda la
tratamentul pentru dependenta de substante, atunci traumele emotionale care
genereaza atractiile homosexuale se pot vindeca. O persoana care crede ca nu
are nici o putere in fata suferintei emotionale si a comportamentelor dependente
apeleaza la credinta si incepe sa practice meditatia - care este folosita acum si in
tratarea hipertensiunii si a problemelor arteriale coronariene - timp de 15 minute
zilnic, sub indrumarea unui specialist.

Este un proces in care adolescentul sau studentul lucreaza sa-i inteleaga pe cei
care l-au ranit sau l-au respins, in sensul iertarii lor. Apoi, iertandu-i, golul
interior se umple, singuratatea se vindeca iar increderea in sine creste. Nu mai
exista resentimente la adresa tatalui sau a semenilor care i-au afectat increderea
in propria masculinitate. Acum el poate aprecia darurile si in special identitatea
cu care l-a inzestrat Dumnezeu, gasind acum un scop in viata.

1.2.3. Actiuni de intimidare din partea activistilor

homosexuali

Pete Winn, CitizenLink.org

Desi activistii homosexuali se prezinta intotdeauna ca 'victime', unii dintre ei

adopta tot mai mult o atitudine agresiva, mergand pana la amenintari si actiuni
de intimidare la adresa celor care se opun agendei lor sociale.

Iata cateva exemple:

Un psiholog din orasul Champaign, statul american Illinois, a fost

suspendat temporar din functia detinuta in cadrul Departamentului
de Politie din Minneapolis, unde realiza evaluarile psihologice ale
recrutilor, intrucat niste activisti homosexuali au obiectat fata de
 relatia sa cu Illinois Family Institute (Institutul pentru Familie din
Illinois) - un grup pro-familie.

In Seaside, statul Florida, autoritatile investigheaza un incident in

care cei care strangeau semnaturi pentru o initiativa civica pro-
familie au fost somati de catre un politist pro-homosexualitate sa
inceteze strangerea de semnaturi; politistul a folosit un limbaj
nepotrivit cu functia sa.

In Provincetown, statul Massachussets, in aceasta vara, niste

homosexuali au fost acuzati de hartuirea unor turisti heterosexuali,
pe care i-au numit 'breeders'. Statiunea Cape Cod este frecventata
vara de un numar tot mai mare de homosexuali.

O familie din Colorado Springs, statul Colorado, a afisat in curtea

proprie un panou in favoarea casatoriei traditionale. Panoul a fost
furat, in locul lui fiind lasat un bilet de amenintare.

Christina Sewall a declarat ca va instala un nou panou, in ciuda amenintarilor

primite.

'Ne acuza ca suntem la fel ca teroristii, ca panoul din curte reprezenta

chipurile incitare la ura siintoleranta. Eram anuntati ca a sosit vremea si ca vom
avea un soc pentru ca guvernul nostru si stilul nostru de viata trebuie sa se
schimbe.'

Ea a declarat ca familia ei nu se va lasa impresionata de asemenea amenintari.

Alan Chambers, presedintele asociatiei Exodus International, o alianta de

organizatii care ii ajuta pe cei care vor sa scape de homosexualitate, este de
parere ca toti cei care se opun activistilor homosexuali devin tinte ale intimidarii
din partea acestora.
'Am vazut activisti homosexuali sicanandu-i pe oamenii veniti sa voteze. Ii
hartuiesc pe cei care vin la biserica. Altii sunt sunati casa, pentru ca se opun
agendei lor. Activistii fac asta in mod continuu, chiar si psihologilor care au
semnat petitia catre Asociatia Americana de Psihologie (APA).'

Psihologii in cauza sunt membri ai Asociatiei Nationale pentru Cercetarea si

Terapia Homosexualitatii (NARTH) si au semnat o petitie catre APA, solicitand
asociatiei sa renunte la opozitia ei fata de ideea ca acei oameni cu atractii
homosexuale nedorite au dreptul sa apeleze la terapie pentru schimbare. Unii
activisti homosexuali i-au sunat pe membrii NARTH.

'Acestia sunt specialisti a caror profesie este sa faca cercetari si sa-i ajute pe cei
care doresc sa se schimbe, daca asa doresc', a declarat Chambers. 'In principiu,
acesti activisti homosexuali spun ca nimeni nu trebuie sa aiba dreptul sa-si
aleaga drumul in viata. Un lucru foarte ne-american.'

Intimidarea se face sub lozinca 'tolerantei'.

'Adevarul e ca toleranta inseamna cu totul altceva pentru activistii homosexuali',

este de parere Chambers. 'Dupa ei, noi ar trebui sa renuntam la pozitia noastra si
sa aprobam ce fac ei. Pentru ei, toleranta nu este un drum cu doua benzi - ei nu
accepta si nici nu respecta opiniile noastre in domeniu.'

Peter LaBarbera, director executiv al asociatiei Americans for Truth About

Homosexuality, spune ca a primit un mesaj vulgar pe robotul telefonic.

'A sunat un om si a lasat un mesaj foarte vulgar pe robot, incheiind cu afirmatia

'Ar trebui sa fii impuscat'', a declarat LaBarbera. 'Cineva mi-a trimis un e-mail,
anuntandu-ne ca vor sa dea foc bisericilor noastre.'

Cu toate acestea, este evident ca nu toti activistii homosexuali recurg la

asemenea tactici.
'Aceasta este o minoritate in randul comunitatii lor. Exista insa niste activisti
organizati care incearca sa-i intimideze pe cei care declara, de pilda, ca
homosexualii se pot schimba.'

Faptul ca mii de oameni au invins homosexualitatea si traiesc acum o viata

conforma cu valorile lor nu pare sa-i influenteze pe cei care cred ca
homosexualitatea nu se poate schimba.

Aceste actiuni de intimidare sunt in fond o ironie.

LaBarbera: 'De obicei, cei care striga cel mai tare dupa toleranta sunt si cei mai
intoleranti.'

1.2.4. Daniel - Afara din groapa cu lei

Cand eram mic, am fost molestat de unchiul meu.

Aveam doar 3-4 ani, dar imi amintesc totul.

Am avut parte de multe experiente traumatice. Nu

stiam prea bine ce sunt, dar stiam ca-mi place
compania barbatilor. Aveam 16 ani si ma intalneam cu barbati mai in varsta,
pentru ca de ei eram atras. Cautam mereu dragoste, nu sex, insa asta voiau de la
mine toti acei barbati cu care ma intalneam. Mi-au trebuit niste ani ca sa inteleg
de ce nu ma puteau iubi asa cum voiam eu sa fiu iubit. Ei voiau numai sa-si
satisfaca placerile si profitau de mine.

Am inceput apoi sa ma prostituez, incercand sa obtin ceea ce credeam ca exista

ceva mai incolo. Intotdeauna voiau ceva de la mine si erau gata sa plateasca
pentru asta, asa ca mi-am spus, ce mai, asta vor mereu. Sexul a inceput sa devina
un fel de distractie pentru mine, Chiar a inceput sa-mi placa.
La scurt timp, am inceput sa merg cu prietenii in baruri pentru homosexuali. Am
crezut c-am ajuns in cer. Ceea ce am vazut intotdeauna la oamenii aceia a fost
felul in care isi schimbau partenerii. Eu nu voiam sa fiu asa sau cel putin nu
voiam sa fiu vazut sau sa se gandeasca asa despre mine. Din pacate, tipii cu care
am venit in contract ieseau si ei la agatat pe strazi. Am fost violat de doua ori,
odata la 18 ani si a doua oara la 20. Doua momente foarte dureroase. Am
inceput sa consum droguri - asta faceau mai toti. Incercam sa fiu ce voiau altii sa
fiu. Mergeam la biblioteca pentru adulti, ieseam la agatat pe strada Belmont sau
in parcul Roeding. Uneori era incitant - nu era altceva decat a-ti face toate
placerile!

Au trecut anii si aveam acum 22 de ani. Mergeam la petreceri cinci zile pe

saptamana dar tot nu-mi gaseam alesul. Sigur, am avut relatii, dar nici una nu a
rezistat. Aveam 22 de ani cand am inceput sa ma vad cu un tip despre care nu
stiam ca are HIV. Am inceput sa ma indragostesc de el, desi el era neserios.
Partea trista e ca aveam prieteni care stiau ca are HIV, dar nu mi-au spus.
Oricum, relatia n-a durat decat o luna. Dupa cateva saptamani de la despartire
m-a sunat si mi-a spus ca ar trebui sa-mi fac niste analize. Am mers la o clinica,
era la inceputul lui martie 1998.

Am avut un soc, nu-mi venea sa cred: aveam HIV. Unul dintre prieteni, care ma
astepta pe hol, si-a dat seama imediat cand m-a vazut care erau rezultatele. A
incercat sa ma ajute sa depasesc momentul, dar tot ce am putut face eu a fost sa-
mi reprim sentimentele si sa fumez si mai multa 'iarba'. Am stat treaz o
saptamana intreaga dupa ce am aflat rezultatele. Am incercat sa fumez cat mai
mult, pentru a-mi provoca o supradoza; traversam strada fara sa fiu atent la
masini. Imi amintesc ca ma durea inima si pieptul. Cand in cele din urma am
mers la culcare, imi era frica ca n-am sa ma mai trezesc. Am inceput sa-l
chestionez pe Dumnezeu: 'De ce ma pedepsesti?'
Aveam prieteni care le-au spus altora despre mine, ca si cum ei trebuiau sa faca
asta. Deja stiau mai toti, la cateva zile dupa ce aflasem si eu. Era din gelozie si
din ura fata de mine. Ce mai prieteni aveam! Din nefericire, eu continuam sa ma
intalnesc cu barbati, fiind insa mai atent de data asta. Imi era teama sa le spun si
lor, imi era teama ca ma vor refuza. Atat de egoist eram.

Am avut o relatie care a durat un an si jumatate, cu intreruperi. Ne certam mult

si ajungeam chiar si la bataie. Am inceput sa ma resimt in planul sanatatii. Eram
deprimat din cauza certurilor continue. El se simtea bine cu mine numai atunci
cand faceam sex, iar asta ma deranja, desi el incerca sa ma asigure ca relatia
noastra nu se bazeaza pe sex. A trebuit sa ma despart de el pentru ca celulele
mele T scadeau dramatic iar el nu intelegea asta sau nu ii pasa. Voia in
continuare sex, desi nu mai eram impreuna. Ma saturasem. Imi spuneam ca daca
avea sa se imbolnaveasca din cauza mea, oare cum as reactiona sa stiu ca eu l-
am infectat - acest gand era prea greu. Nici nu ma puteam gandi la asa ceva.
Desi folosisem mereu prezervative, acestea nu sunt 100% sigure.

Multi altii dintre homosexuali contractau aceasta boala, dar nu le spuneau si

altora. Nu-mi venea sa cred ca eram unul dintre ei. Au trecut mai multi ani, fara
nici o schimbare: relatiile se rupeau una dupa alta, dar ii anuntam de la inceput
ca sunt infectat cu HIV. Ma simteam mai bine ca faceam asta, desi imi era teama
mereu ca voi fi respins. Nu l-am putut gasi niciodata pe omul viselor mele.
Intotdeauna erau probleme: fie incercau sa ma schimbe dupa cum voiau ei, fie
cautau numai interesul propriu. Am incercat sa fiu loial, dar ei nu erau. M-am
maturizat si am inceput sa fiu mai independent.

Am avut prieteni care ma sfatuiau sa ma prostituez ca sa avem mai multi bani de

droguri, desi stiau ca sanatatea mea se deterioreaza si ca nu pot sa spun NU.
Voiam pur si simplu ca ei sa fie fericiti, desi erau foarte pretentiosi. Chiar ma
preocupau relatiile pe care le aveam. Chiar daca ei erau unii dintre cei care
raspandisera vestea ca sunt infectat, mai mult de jumatate dintre ei faceau ce
faceam si eu, dar uneori fara protectie, gandindu-se probabil ca nu li se mai
poate intampla inca o data. Totusi, nu mergeau niciodata sa-si faca analize.

Pe 17 octombrie 2002 am mers la spital pentru o operatie de apendicita. Mi s-a

luat mult sange pentru analize. A doua zi, dupa operatie, au venit pe rand mai
multi doctori sa-mi verifice starea dat fiind ca febra nu-mi scadea deloc. Cand l-
am auzit pe unul dintre ei spunandu-i altuia ca am SIDA si ca celulele mele T
sunt la 82, am avut un soc.

I-am spus doctorului ca am sangerari anale. Au verificat si au tras concluzia ca

este nevoie de o operatie interioara pentru a vedea ce se intampla acolo. Aveam
dureri foarte mari si sangeram in permanenta. Am inceput sa merg la biserica in
fiecare duminica si miercurea, rugandu-ma si cautandu-l pe Dumnezeu. Aveam
nevoie de ajutorul Lui, eu fiind la capatul puterilor. Aveam nevoie de intarire ca
sa merg mai departe, dar ma gandeam mereu la ce mi-au facut altii sau mai bine
zis, la ce am permis eu sa-mi faca altii. L-am rugat pe Iisus sa ma ajute si sa ma
ierte. Felul in care ma comportam a inceput sa se schimbe, precum si felul in
care vorbeam cu oamenii. I-am iertat pe toti pentru ce imi facusera si l-am rugat
pe Dumnezeu sa ma ierte si pe mine pentru ce le facusem eu altora.

Mi s-au facut iar analize de sange. Eram nerabdator sa aflu rezultatele, dat fiind
ca ma simteam mai bine si aratam mai sanatos. Rezultatele au fost insa mai
proaste - celulele T erau la 51 si acum aveam si hepatita C. Am continuat sa
merg la biserica, nu am renuntat la credinta in Dumnezeu, iar durerile aproape
au disparut. Am mers la biserica timp de cateva luni - eram si crestin, si
homosexual. Credeam in cel mai serios mod ca asa ma nascusem, indiferent de
alte explicatii. Inzestrat cu asemenea opinii, nu aveam nici o remuscare pentru
felul in care traiam.
Apoi a venit momentul pentru operatie, pentru ca doctorii sa vada ce se intampla
cu rectul meu. Au gasit doi hemoroizi mari in interior si cativa mai mici la
exterior. I-au indepartat, si asta a fost o operatie foarte dureroasa. Mi s-a explicat
cum ajunsesem in starea aceea: din cauza sexului anal. Dupa operatie am
cunoscut si pe altii care avusesera o interventie similara, dar toti continua sa
practice sexul anal. Nu stiam ca urma sa repet operatia, ca o masura de asigurare
impotriva reaparitiei problemelor, dat fiind ca prezentam un risc foarte mare de
cancer anal.

In iulie 2003 am intrat pentru trei luni la inchisoare din cauza unei amenzi
neplatite din aprilie. Mama mea a venit in vizita chiar de a doua zi si mi-a spus:
'Stiu ca ai mers la biserica, dar cat stai aici, incepe sa citesti Biblia'. Mi-a
recomandat sa incep cu Epistola catre Romani si sa ma rog inainte de a citi. M-
am uitat la ea ceva in genul 'ce vrei sa spui?', insa ceva din mine mi-a spus sa tac
si sa fac ca ea de data aceasta. I-am spus: 'Stii ce? Daca Dumnezeu imi poate
schimba viata, atunci s-o faca, pentru ca daca eu as fi putut, mi-as fi schimbat-o
eu demult.' M-am intors in celula si m-am rugat inainte sa incep sa citesc.
Citind, am inceput sa plang, pentru ca simteam ca Dumnezeu vorbeste acolo
anume pentru mine. Am continuat sa citesc si a inceput sa-mi para rau pentru
cele ce facusem, pe langa homosexualitate. M-am decis ca vreau sa scap. Citind
in continuare epistola catre Romani, am inteles ca trebuie sa ma convertesc cu
adevarat la credinta in Hristos, sa-mi cer iertare pentru cele ce facusem pana
atunci si sa-mi inchin viata Lui. Am citit acolo ca numai asa pot sa intru in
imparatia Sa. Atunci i-am marturisit toate lucrurile pe care le facusem si din
acea zi am incetat sa ma mai consider homosexual.

Dumnezeu m-a facut sa inteleg ce s-a petrecut de fapt cu viata mea.

Anul acesta am avut parte de o binecuvantare. Am scapat de hepatita C, lucru

confirmat de analize. Nu mai prezint un risc de cancer anal, celulele mele T sunt
in crestere iar infectiile virale sunt absente. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru
sanatate si ca m-a scapat de hepatita C. Am in continuare SIDA, dar stiu in
sufletul meu ca ma poate vindeca si de aceasta boala. Am inceput sa zambesc, sa
am pace si bucurie, si intelegere si dragoste fata de aproapele. Totul numai cu
ajutorul lui Dumnezeu.

In ziua lansarii filmului lui Mel Gibson, 'Patimile lui Hristos', ma gandeam la
activitatile mele ca voluntar. Imparteam prezervative si dadeam sfaturi pe
internet despre relatiile sexuale protejate. Apoi Dumnezeu mi-a spus sa nu mai
fac asa ceva. Practic, eu le spuneam oamenilor ca nu e nimic rau in relatiile lor
sexuale, dar ca trebuie doar sa fie atenti.

Dumnezeu mi-a pus in inima gandul sa impartasesc povestea mea pe internet.

Cand am vizionat filmul 'Patimile lui Hristos' pentru prima data, am cazut pe
ganduri in ceea ce priveste relatia mea cu Dumnezeu. Am inceput sa-mi scriu
povestea si am pus-o pe internet, astfel incat sa poata fi citita de homosexuali.
De asemenea, am publicat-o pe AOL, Yahoo si pe Gay.com.

Acest drum al meu nu a fost usor. Inca am lupte, desi sunt mult mai reduse in
intensitate. Am ajuns sa inteleg, in cele din urma, ca este doar un pacat; cu cat
ma tin mai aproape de Dumnezeu, cu atat este mai usor de stapanit. Asa este cu
toate pacatele - trebuie sa ascultam de El zi de zi. Ca sa scapi de unul, poate e
nevoie de luni sau ani, dar in cele din urma scapi. Viata mea este si a fost mereu
in mainile Lui. Eu doar ca nu ma mai impotrivesc acum.

1.3.Aspecte medicale

1.3.1. Implicatiile medicale ale comportamentului homosexual

de Dr. Richard Fitzgibbons

In contextul recentei legalizari a uniunilor
homosexuale in Canada si Spania, exista
tendinta de trecere cu vederea a unui aspect
important: consecintele medicale ale
comportamentului homosexual.

Intervievat de organizatia catolica canadiana ZENIT, dr. Rick Fitzgibbons,

membru al Asociatiei Medicilor Catolici din Canada si co-autor al declaratiei
oficiale 'Homosexualitaty and Hope' (Homosexualitate si speranta), a avut
amabilitatea sa raspunda la cateva intrebari.

I: Ne puteti explica de ce homosexualitatea nu este normala din punct de vedere

medical?

Fitzgibbons: Homosexualitatea a fost diagnosticata si tratata ca afectiune

psihiatrica - un comportament anormal - pana in anul 1973, cand a fost eliminata
din Manualul de Diagnoza si Statistica pentru psihiatrie, in urma presiunilor
politice.

Exista numeroase conflicte care fac comportamentul homosexual sa fie anormal:

acestea includ o promiscuitate foarte ridicata, incapacitatea de a mentine o
legatura, tulburari psihiatrice si afectiuni medicale asociate cu o durata de viata
mai scurta.

Practicile sexuale ale homosexualilor implica riscuri serioase pentru sanatate si o

serie de boli. In mod specific, sodomia este un comportament sexual asociat cu
importante probleme de sanatate care pun viata in pericol.

Comportamente sexuale nesanatoase exista si la heterosexuali. Totusi, dovezile

stiintifice si cele medicale arata ca comportamentul homosexual este in mod
constant nesanatos. Barbatii care au relatii sexuale cu alti barbati se expun la
riscuri mult mai mari decat cei care au relatii cu femei, nu doar din cauza
promiscuitatii, ci si prin insasi natura relatiei fizice dintre doi barbati.

I: Este homosexualitatea asociata in mod specific cu probleme psihologice? Un

stil de viata homosexual poate duce la consecinte psihologice negative?

Fitzgibbons: Exista doua studii extensive care au aparut in numarul din

octombrie 2000 al revistei Arhiva de Psihiatrie Generala a Asociatiei Americane
de Psihiatrie si care confirma o puternica legatura intre homosexualitate si
sinucidere, precum si intre homosexualitate si probleme mintale si emotionale.

Unul dintre studiile din revista, realizat de David M. Ferguson si echipa, arata ca
'tinerii homosexuali, lesbiene si bisexuali se expun unui risc sporit de afectiuni
psihiatrice si comportamente sinucigase.'

Tinerii care sufereau de aceste tulburari aveau de patru ori mai multe sanse sa
sufere depresii majore, de trei ori mai multe sanse sa sufere de anxietate
generalizata, de aproape patru ori mai multe sanse sa sufere de tulburari de
comportament, de cinci ori mai multe sanse sa sufere de dependenta de nicotina,
de sase ori mai multe sanse sa sufere de afectiuni multiple si de peste sase ori
mai multe sanse sa aiba tentative de sinucidere.

Un studiu amplu realizat in Olanda demonteaza ideea ca homofobia ar fi cauza

cresterii problemelor psihiatrice in randul homosexualilor si lesbienelor.
Olandezii sunt considerabil mai toleranti cu relatiile homosexuale decat celelalte
tari din occident. Homosexualii chiar au dreptul sa se casatoreasca in Olanda.

Concluzia este ca, in Olanda, incidenta ridicata a tulburarilor psihiatrice asociate

cu comportamentul homosexual nu poate fi asociata cu respingerea sociala si
homofobia. Studiul olandez, publicat in Arhiva de Psihiatrie Generala, a
constatat o incidenta ridicata a tulburarilor psihiatrice asociata cu
comportamentul homosexual.

Comparativ cu subiectii de control care nu avusesera nici un contact homosexual

in ultimele 12 luni inainte de interviu, barbatii care avusesera un contact
homosexual in acest interval erau mult mai predispusi la depresii majore,
tulburari bipolare, panica, agorafobie si dependente obsesive.

Femeile cu un contact homosexual in ultimele 12 luni au fost mult mai frecvent

diagnosticate cu depresii majore, fobie sociala sau dependenta de alcool.

De fapt, cei care aveau deja la activ contacte homosexuale indicau o incidenta
mai mare la aproape toate tulburarile psihiatrice masurate in cadrul studiului.

De asemenea, un studiu recent aparut in Revista Americana de Sanatate Publica

arata ca 39% dintre barbatii homosexuali fusesera abuzati de alti barbati cu
atractii homosexuale.

I: Care sunt bolile asociate cu homosexualitatea?

Fitzgibbons: Lista bolilor identificate foarte des la barbatii homosexuali, ca

urmare a comportamentului homosexual anormal, este alarmanta: cancer anal,
chlamydia trachomatis, cryptosporidium, giardia lamblia, herpes simplex virus,
HIV, virus papilloma uman - HPV - isospora belli, microsporidie, gonoree,
hepatita virala tip B si C si sifilis.

Transmiterea sexuala a unora dintre aceste boli este atat de rara in randul
populatiei exclusiv heterosexuale incat aceste boli sunt practic necunoscute.
Altele, desi apar si la heterosexuali, sunt in mod clar predominante la cei
implicati in activitati homosexuale.
Aceste boli, cu consecinte care merg de la tulburari grave si pericol de deces
pana la tulburari usoare, includ hepatita A, giardia lamblia, entamoeba
histolytica, virusul Epstein-Barr , neisseria meningitides, shigellosis,
salmonellosis, pediculosis, scabie si campilobacter.

I: Multe asociatii medicale au incetat sa mai clasifice homosexualitatea ca un

comportament anormal iar organizatiile activistilor homosexuali o promoveaza
in mod activ, ca si cum ar fi un lucru perfect normal. Este acest lucru
responsabil din punct de vedere medical?

Fitzgibbons: Majoritatea asociatiilor medicale care au imbratisat agenda politica

a homosexualilor si sustin acest stil de viata fac aceasta in ciuda tuturor studiilor
stiintifice si a dovezilor medicale care arata riscurile medicale si psihologice. Se
pare ca agenda politica a homosexualilor are castig de cauza in fata stiintei.

Doctorii au responsabilitatea sa-si informeze clientii de pericolele unui stil de

viata homosexual. In studiul sau, 'The Health Risks of Gay Sex' (Pericolelor
actelor homosexuale pentru sanatate) colegul meu Dr. John R. Diggs Jr. scrie:
'Ca medic, este datoria mea sa evaluez comportamentele care au un impact
asupra sanatatii persoanei. Atunci cand un anumit lucru este benefic, cum ar fi
exercitiile, dieta echilibrata, somnul adecvat, este de datoria mea sa le recomand.
La fel, daca ceva este daunator, cum ar fi fumatul, alimentatia exagerata, abuzul
de alcool sau medicamente, este de datoria mea sa descurajez asemenea lucruri

Exista diferente intre barbati si femei in ceea ce priveste consecintele activitatii

homosexuale. Insa cel mai important, consecintele actelor homosexuale sunt
diferite de cele ale actelor heterosexuale. Ca medic, este de datoria mea sa-mi
informez pacientii cu privire la riscurile actelor homosexuale si sa-i descurajez
de la un asemenea comportament periculos.'
Atractia homosexuala este o manifestare a unor conflicte emotionale grave, care
se pot preveni si trata. Tulburarile de identitate sexuala la copii conduc frecvent
la atractii homosexuale in adolescenta, iar acum se fac presiuni pentru
eliminarea acestora din Manualul de Diagnostic si Statistica.

Mass-media sau organizatiile medicale nu comunica nici una dintre problemele

medicale si psihiatrice asociate cu homosexualitatea. Programele scolare nu
prezinta aceste informatii, iar copiii sunt incurajati si invatati ca
homosexualitatea este o alternativa sanatoasa la casatorie.

Acestor tineri nu li se vorbeste despre pericolele acestui stil de viata. Cred ca

scolile si psihologii din scoli ar trebui sa fie raspunzatori din punct de vedere
juridic pentru faptul ca nu comunica informatii necesare atunci cand
promoveaza stilul de viata homosexual.

De asemenea, pediatrii stiu ca copiii crescuti fara tata au anumite probleme

psihologice, iar a creste un copil fara mama il predispune pe acesta la tulburari
emotionale si mintale.

I: Legalizarea comportamentului anormal ii va descuraja pe oameni sa mai caute

ajutor atunci cand vor sa scape de aceasta. Credeti ca asa stau lucrurile?

Fitzgibbons: Cred ca aveti dreptate. Sunt incercari de a-i impiedica pe oameni sa

caute ajutor impotriva atractiilor homosexuale. Este o mutare menita a-i
impiedica pe specialisti sa mai ofere tratament.

Raportul Spitzer din Archives of Sexual Behavior, publicat in octombrie 2003, a

analizat o serie de fosti homosexuali care renuntasera la acest comportament de
cinci ani si a constatat ca 64% dintre barbati si 43% dintre femei se considerau
heterosexuali dupa tratament. Dr. Spitzer de la Columbia University a fost cel
care a condus 'atacul' asupra Asociatiei Americane de Psihiatrie in 1973, pentru
eliminarea homosexualitatii din manualul nostru de diagnostic.

Intr-o serie de studii, cand au fost tratati persoane cu atractii homosexuale, o

treime dintre pacienti s-au simtit mai bine, o treime au avut rezultate combinate
si o treime nu s-au simtit mai bine. In experienta mea clinica, atunci cand
tratamentul include si o componenta spirituala, procentul de recuperare e mult
mai mare.

I: Ce credeti despre impactul pe termen lung al legalizarii 'casatoriilor' intre

homosexuali? Cum vor fi afectate generatiile viitoare?

Fitzgibbons: Casatoria intre un barbat si o femeie se bazeaza pe un angajament

si este o expresie a moralitatii iudeo-crestine. Uniunile homosexuale se bazeaza
pe o moralitate neo-pagana, de tip kinseyian, care nu implica loialitate.

Intr-un studiu realizat de o revista cunoscuta pe barbati, s-a constatat ca barbatii

aflati in uniuni homosexuale au ramas impreuna pe o perioada medie de doi ani,
avand relatii sexuale si cu alti barbati din afara relatiei.

In acest studiu realizat in Amsterdam, 86% dintre noile infectii cu HIV

aparusera la barbatii care se considerau 'casatoriti' cu alti barbati.

Uniunile homosexuale genereaza traume emotionale si durere la nivel individul,

dar afecteaza si societatea. A pune semn de egalitate intre uniunile homosexuale
si casatorie este o inselatorie.

I: Ce parere aveti despre adoptia de copii de catre cuplurile de homosexuali? I-ar

afecta pe acei copii?

Fitzgibbons: Biserica Romano-Catolica a emis un document referitor la

homosexualitate, care discuta si adoptiile de catre homosexuali. Documentul
afirma ca a-l lipsi in mod intentionat pe un copil de mama sau tata echivaleaza
cu o agresiune asupra acelui copil. Afirmatiile din acel document sunt sustinute
de stiinta medicala.

De asemenea, a creste copii intr-un mediu homosexual contravine valorilor

comune ale umanitatii. Absenta tatalui dintr-o familie conduce la tristete, manie,
dificultati de incredere si tulburari conflictuale. Absenta mamei este si mai
grava. Mama unui copil ii confera acestuia sentimentul de siguranta; a-l priva pe
acesta de mama inseamna a-i afecta capacitatea de a avea incredere in oameni,
ceea ce poate duce la angoase si tulburari de atasament.

Copiii nu trebuie supusi la asemenea suferinte. Chiar si in Belgia, unde sunt

egalizate uniunile homosexuale, adoptiile nu sunt permise. Nu toti adultii au
dreptul inerent de a avea un copil. Insa toti copiii au dreptul la o mama si un
tata.

I: Care sunt strategiile psihologice ale agendei homosexuale?

Fitzgibbons: Agenda homosexuala urmareste sa-i desensibilizeze pe oameni in

ceea ce priveste subiectul homosexualitate, prin mass-media si 'saptamani ale
diversitatii'.

Cei care se opun homosexualitatii sunt prezentati ca avand probleme (fobii), ca

incalcand legea si avand nevoie de ajutor, similar celor care au prejudecati
rasiale. Exista si pretentia ca homosexualitatea ar fi cauzata genetic, in ciuda
studiilor care nu demonstreaza asa ceva.

Si, desigur, scopul principal este acela de a-i converti pe oameni la agenda
homosexuala.

I: Ce pot face romano-catolicii pentru a pazi Taina Cununiei?

Fitzgibbons: Romano-catolicii se pot ruga mai mult pentru pazirea casatoriei si a
familiilor si pot afla adevarul despre homosexualitate, cautand informatii pe site-
uri credibile: Asociatia Internationala a Asociatiilor Medicale Catolice
la www.Fiamc.org; Asociatia Medicala Catolica la www.cathmed.org; si
Asociatia Nationala pentru Tratamentul si Cercetarea Homosexualitatii
la www.narth.com.

Ei pot comunica plinatatea adevarului crestin cu privire la sexualitate, in familie,

in parohie si in scolile copiilor lor.

1.3.2. Homosexualitatea masculina apare in perioada uterina?

Un nou studiu realizat de Anthony Bogaert si publicat in revista Proceedings a

Academiei Nationale de Stiinte a SUA (11 iunie 2006) este prezentat zilele
acestea ca o dovada a existentei unei baze biologice a homosexualitatii unora
dintre barbatii care au frati mai in varsta.

Studiul intitulat 'Fratii mai mari biologici si non-biologici si orientarea sexuala a

barbatilor' se bazeaza pe urmarirea trecutului familial a 944 de barbati
homosexuali si heterosexuali, inclusiv barbati cu frati vitregi, semi-vitregi si
barbati adoptati. Potrivit lui Bogaert, 'numai fratii biologici mai in varsta, si nu
toti ceilalti frati, inclusiv cei mai in varsta dar non-biologici, prezic orientarea
sexuala a barbatilor, indiferent de perioada de timp petrecuta alaturi de acesti
frati. Aceste rezultate sugereaza o origine prenatala a efectului de ordine de
nastere intre frati.'

In stirile aparute in revista pentru hoosexuali Washington Blade, Bogaert este

citat cu afirmatia: 'Se pare ca exista un efect prenatal. Acesta, dar si alte studii,
suggereaza ca probabil exista o baza biologica' a homosexualitatii.

In studiul sau, Bogaert sugereaza urmatoarele:

 O teorie a homosexualitatii masculine conforma cu aceste
constatari este aceea a unui raspuns imunitar matern la sarcinile de
sex masculin. Aceasta explicatie se bazeaza partial pe ideea ca
sistemul imunitar al unei femei ar fi capabil de a tine minte numarul
de sarcini de sex masculin anterioare, modificandu-si progresiv
raspunsul fata de urmatorul fat, potrivit cu numarul de baieti de
pana atunci. Este posibil ca organismul mamei sa dispuna de o
memorie a sarcinilor de sex masculin (dar nu si de sex feminin)
intrucat ea insasi este femeie si astfel, sistemul ei imunitar poate
interpreta si tine minte sarcinile de sex masculin (dar nu si pe cele
de sex feminin) ca fiind straine. Daca aceasta teorie a raspunsului
imunitar este corecta, atunci legatura dintre reactia imunitara a
mamei si viitoarea orientare sexuala a copilului ar fi probabil
efectul anticorpilor anti-baieti ai mamei asupra diferentierii sexuale
a creierului.'

Trei membri ai Asociatiei Americane pentru Cercetarea si Terapia

Homosexualitatii (NARTH) au analizat studiul lui Bogaert si au constatat unele
erori semnificative in el.

Psihiatrul canadian Joseph Berger este membru asociat al Asociatiei Americane

de Psihiatrie si membru in Comitetul de Consultanta Stiintifica al NARTH si
totodata autor al lucrarii The Independent Medical Examination in
Psychiatry. Dr. Berger remarca:

Studiul este o prostie. N-ar fi trebuit niciodata publicat. Cred ca nici

nu a fost verificat de cineva, sau cine a facut-o a este atat de
partinitor si ignorant, incat nu a putut vedea erorile semnificative
care pur si simplu ignora datele din literatura.
Primul si cel mai izbitor aspect este faptul ca autorul porneste cu
prezumtia ca exista o 'dovada' pentru o cauza biologica a
homosexualitatii, dar unde este aceasta dovada? Toate trimiterile pe
care le face sunt la oameni ca Hamer, LeVay, Bailey, etc., ale caror
studii au fost evaluate si criticate, si pentru care nu exista studii de
confirmare.

Aceasta imi aminteste de mentionarea lui Bailey, acum cativa ani,

dupa un material aparut in British Journal of Psychiatry despre
gemenii din Minnesota incredintati spre adoptii separate, studiu
care a gasit o corelare zero pentru femei si o pereche pentru barbati,
iar acea pereche erau gemeni cu tulburari de dezvoltare
recunoscute, gemeni care se gasisera unul pe altul la varsta de 20 de
ani si care aveau o relatie acum unul cu altul. Pe baza acestei
exceptii bizare, raportul concluziona ca exista o dovada evidenta
pentru o componenta genetica biologica!

In al doilea rand, o alta eroare fatala este afirmatia autorului ca

rudele din aceeasi familie sunt expusi la medii identice in timpul
cresterii.

O prostie absoluta.

Chiar si copiii identici sunt tratati diferit dupa nastere. Unul este
mai impulsiv, altul mai calm, unul mai galagios, altul mai retras.

Atunci cand este vorba de copii nascuti la date diferite, exista un

numar urias de factori care pot genera diferente semnificative in
felul lor de dezvoltare, implicit in formarea identitatii si sexualitatii
lor.

Uneori situatia financiara a parintilor se imbunatateste undeva intre

primul si al doilea copil, alteori se inrautateste. Uneori relatia dintre
 parinti este buna, alteori este incordata sau dezastruoasa, iar sarcina
este de fapt o incercare de salvare a casniciei.

Uneori femeia ramane insarcinata si in timpul sarcinii sau imediat

dupa nastere unul dintre parintii ei sau partenerul ei se
imbolnaveste sau moare.

Un prieten foarte apropiat din Israel tocmai si-a pierdut fiul de 20

de ani, un tanar cu o sanatate de fier pana acum, care iata ca moare
de cancer. In acest timp, fata lui a nascut un al patrulea copil, iar
unul dintre frati s-a casatorit la doua saptamani de la moartea
fratelui sau. Oare care vor fi efectele asupra mamei, in relatia cu
copilul, sau asupra fratelui si a sotiei acestuia in relatie cu un
eventual copil pe care-l pot avea peste un an sau doi, sau asupra
unei sore mai mici care urmeaza sa se logodeasca?

As putea sa continui, dar specialistii de orientare psihodinamica

cunosc aceste lucruri pe baza unei experiente indelungate, in timp
ce activistii si propagandistii tot produc lucrari ignorante cu
speculatii bizare intemeiate pe fantezii, asa cum este si cazul cu
aceasta notiune absurda numita 'raspunsul imunitar' al mamei. O
bazaconie.

Dr. Neil Whitehead, cercetator neo-zeelandez, a analizat si el studiul lui

Bogaert:

Studiu lui Bogaert a recrutat din comunitatea homosexualilor

persoane cu frati mai mari, pentru a-i compara cu niste
heterosexuali cu frati mai mari. De asemenea, a recrutat
heterosexuali din familii combinate - familii cu copii adoptati - si a
folosit esantioane de arhiva. A confirmat un efect bine-cunoscut in
literatura - cu cat un baiat are mai multi frati mai mari, cu atat sunt
mai mari sansele ca el sa aiba atractii homosexuale. Aspectul nou si
chiar interesant este acela ca o predictie similara exista chiar si
atunci cand subiectul a fost crescut separat de fratii sai biologici
mai mari. Autorul arata deci ca homosexualitatea nu poate fi un
efect social specific unei familii, ci trebuie sa aiba o baza biologica.

Din nefericire, metoda de recrutare afecteaza credibilitatea acestui

studiu. Se stie deja dinstudiile pe gemeni ca esantioanele recrutate
din comunitatea homosexualilor sunt predispuse la un input
biologic mult exagerat, datorita efectului de voluntar, care apare si
la studiile comunitare de alte feluri. Acele perechi de gemeni care
erau intrigati ca sunt amandoi homosexuali s-au oferit voluntari in
numar asa de mare, incat au afectat negativ rezultatele mai multor
studii anterioare. Acest lucru a fost aratat ulterior, cand s-au
recrutat perechi de gemeni din randul populatiei in ansamblu, iar
rezultatele au fost foarte diferite de studiile bazate pe comunitatile
de homosexuali, iar acest efect este posibil sa fi influentat si studiul
de fata.

In cazul acesta, este foarte probabil ca voluntarii sa fi fost intrigati

ca sunt homosexuali, desi au fost copii adoptati si, cunoscand
natura studiului, s-au oferit voluntari intr-o maniera
disproportionata - cu cat aveau mai multi frati biologici. Aceasta ar
putea genera efectul constatat de autor, dar nu reflecta neaparat
realitatea si nici autorul nu pare sa tina seama de faptul ca adoptia
in sine constituie un factor pentru aparitia atractiilor homosexuale.
Aceasta inseamna ca studiul nu poate fi luat in serios pana nu este
confirmat de unul bazat pe un esantion corect (cu adevarat
aleatoriu), iar nu pe unul provenit din comunitatea homosexualilor.
Exista o serioasa indoiala ca rezultatele sunt valabile.
Bogaert nu ofera informatii suficiente despre adoptii. Este posibil
ca adoptiile sa fi avut loc foarte devreme, inainte de orice influenta
sociala a familiei biologice. Aceasta ar sustine pozitia autorului in
sensul existentei unor influente biologice. Dar este la fel de posibil
ca adoptiile sa fi avut loc mai tarziu (copii ingrijiti o lunga perioada
de timp, urmata de un divort, de exemplu) iar orientarea sexuala sa
fi fost deja stabilita. Autorul nu gaseste nici o legatura intre
atractiile homosexuale si anii petrecuti cu fratii non-biologici sau
biologici. Aceasta statistica generala ar putea ascunde insa niste
date cruciale diferite.

Sunt preocupat si de datele statistice legate de unele aspecte ale

modelelor. Un model cu 18 variabile si 378 de subiecti influenteaza
negativ capacitatea statistica intr-o asemenea masura, incat
rezultatul prezinta o marja mare de eroare, iar autorul nu spune
nimic despre cat de mare este acest efect.

Autorul continua sa promoveze nu doar o baza biologica a

orientarii homosexuale, dar promoveaza si ipoteza raspunsului
imunitar al mamei. Aceasta ipoteza are cel putin patru straturi
speculative si are nevoie de dovezi mult mai bune pentru a fi
acceptata.

In final, trebuie mentionat ca majoritatea homosexualilor NU au

frati mai mari. Teoria de fata incearca sa explice atractiile
homosexuale pentru 17% din total. Homosexualitatea celorlalti
provine din alte cauze.

Lucrarea nu justifica agitatia iscata in presa, manifestata prin titluri

care afirmau ca homosexualitatea se formeaza in uter.
Psihiatrul dr. Richard Fitzgibbons are si el anumite indoieli despre afirmatiile lui
Bogaert:

In experienta mea clinica, un aspect important cu privire la fratii

mai mari este respingerea de care un frate mai mica are parte
deseori din partea celor mai mari. In particular, acesta este cazul
atunci cand cel mic nu este bun la sport si primeste apelative
jignitoare din partea fratilor mai mari.

O alta dinamica importanta aici este aceea ca fratii mai mari deseori
isi indreapta ura fata de un tata rece si distant catre fratele mai mic.
Acesta are atunci parte de respingere din partea celor mai
importanti doi barbati din viata sa. Aceste evenimente traumatice ii
slabesc increderea in sine, ca barbat, lucru care constituie un
conflict emotional principal generator de atractii homosexuale.

In fine, unii frati mai mari abuzeaza de cel mai mic, ceea ce poate fi
o alta cauza a atractiilor homosexuale.

Din fericire, aceste traume legate de fratii mai mari si de tata se pot
vindeca printr-un proces de intelegere profunda si de iertare, dar si
de dezvoltare a increderii de sine ca barbat.

Dr. John Shea, consultant medical pentru Campaign Life Coalition, arata ca
studiul explica importanta concluziilor sugerand ca 'raspunsul imunitar al
organismului mamei afecteaza diferentierea sexuala a creierului fatului de sex
masculin din uter, generand astfel o anormalitate la nivelul fatului.'

Daca aceasta teorie este corecta, atunci ea arata ca homosexualitatea NU este

normala, contrar ideii promovate de multe canale mass-media. 'M-am nascut
printr-o anomalie, deci 'Sunt normal' - e o logica
schioapa'.
1.3.3.Homosexualitatea si creierul

Potrivit ultimelor studii facute de catre neuropsihologul Doreen Kimura exista

o legatura intre asimetria corpului si comportamentele diferite ale barbatilor si
femeilor, explicate prin variatiile hormonale.

Potrivit specialistului, barbatii cu testiculul drept si femeile cu sanul drept mai

mari tind sa dezvolte un comportament preponderent masculin. Daca, in schimb,
testiculul si sanul stang sunt mai mari, comportamentul este mai apropiat de cel
feminin.

Orientarea sexuala ar putea avea explicatii genetice sau biologice. Potrivit

ultimelor studii, homosexualitatea se mosteneste, ceea ce inseamna ca a fi
homosexual sau heterosexual este la fel de natural ca a avea parul ondulat sau
drept.

Zona din hipotalamus, denumita INAH-3, are aceeasi dimensiune la femei si

la barbatii homosexuali si este de doua ori mai mare la barbatii heterosexuali.
Homosexualii au un numar mai mic de neuroni in INAH-3 decat heterosexualii,
dar mai mare decat femeile.
 1.4. Aspecte legale

1.4.1. Legislatia romaneasca privind relatiile homosexuale

In Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza in anul 1864, inspirat mai
ales din sistemul francez (care abolise discriminarea penala a homosexualitatii in
anul 1791), nu existau diferente intre tratamentul relatiilor sexuale hetero sau
homosexuale[2]. La sfarsitul secolului XIX, Codul Penal transilvanean, in
vigoare incepand cu anul 1878, pedepsea doar violul homosexual:

'Articolul 242: Constituie crima de acte impudice nefiresti, care se pedepseste

cu recluziunea pana la cinci ani, cand asemenea acte se savarsesc intre barbati,
prin violenta sau amenintari, iar daca crima a pricinuit moartea partii
vatamate, cu temnita grea pe viata.'

Dupa Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza din 1864 se
extinde in multe regiuni ale noului stat, dar in Ardeal ramane valabil cel vechi.
Juristul Vasile Dongoroz face un rezumat al situatiei in lucrarea 'Articol despre
Pederastie' publicat in Curierul Judiciar nr. 6, din 9 februarie 1930, la
Bucuresti:

'Codul nostru penal actual a urmat sistemul Codului francez, adica actele
sexuale contra naturii sunt din punct de vedere penal sanctionate in aceleasi
situatiuni cand devin pedepsibile si relatiile sexuale normale. Asadar, numai
atunci cand se constata ca atare ca actele au fost savarsite cu violenta (art. 263
CP) sau in asa chip incat s-a adus un ultragiu public contra pudoarei (art. 262
CP), ele vor cadea sub rigorile legii penale.'

Incriminarea discriminativa a homosexualitatii apare abia odata cu Codul lui

Carol al II-lea din 1937, aproximativ in aceeasi perioada cu ascensiunea rapida a
nazismului in Europa. homosexualitatii ii era rezervat articolul 431, care dupa
niste mici modificari, capata aceasta forma in anul 1938[3]:

„alin. 1: Actele de inversiune sexuala savarsite intre barbati sau intre femei,
daca provoaca scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuala si se
pedepsesc cu inchisoare corectionala de la 6 luni la 2 ani.

alin. 2: Daca actul s-a savarsit asupra unei persoane mai mici de 18 ani,
pedeapsa este inchisoare corectionala de la 1 la 3 ani.

alin. 3: Aceeasi pedeapsa prevazuta la alineatul precedent se aplica si in cazul

cand actul s-a savarsit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar daca nu
s-a produs scandal public.“

In perioada comunista homofobia din legea penala este pastrata si augmentata.

In Codul Penal al Republicii Populare Romane promulgat in 1948 vechiul
articol 431 inaspreste pedepsele la un minimum de 2 ani si un maxim de 5. In
1957 deja dispare conditionarea 'scandalului public' si orice raport sexual
consimtit intre persoane de acelasi sex este incriminat.

Articolul 200

Odata cu venirea la putere a lui Nicolae Ceausescu, statul comunist roman isi
schimba destul de mult atitudinea fata de multe aspecte ale vietii sociale. In
aceasta directie se poate inscrie si evolutia legislatiei de opresiune impotriva
minoritatii homosexuale. La inceput a fost o scurta perioada de relativa
liberalizare, urmand ca dupa cativa ani instrumentele de control si de ingradire a
vietii private sa fie perfectionate. In 1968 Marea Adunare Nationala elaboreaza
o versiune complet revizuita a Codului Penal din 1936. Acum infractiunile
privitoare la viata sexuala erau incluse in sectiuneainfractiunilor contra
persoanei. Articolul 200, in aliniatul unu, elimina conditia scandalului
public:'relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex se pedepsesc cu inchisoare
de la unu la cinci ani'[4]. Din punct de vedere social, articolul 200 a impiedicat
activ dezvoltarea publica a oricarui tip de identitate homosexuala si a reprezentat
un pretios instrument de santaj politic. Celebru a ramas cazul scriitorului
dizident Paul Goma, acuzat pe nedrept de homosexualitate si arestat pentru acest
lucru. Dupa 1989, articolul 200 a ramas neschimbat. Autoritatile romane
explicau, ca raspuns la interventiile internationale, ca el reprezinta o 'litera
moarta' si ca nu mai este pus in aplicare[5].

In Romania relatiile homosexuale sunt legale deplin din anul 2001, desi in trecut
oameni cu aceasta orientare au fost deseori persecutati de politie, in special in
anii comunismului. Acestia erau obligati sa devina conspiratori sau sa aduca alte
servicii Securitatii pentru ca orientarea lor sexuala sa nu fie dezvaluita, lucru
care ar fi atras dupa sine pedeapsa. Insa inainte de comunism si de dictatura
autoritara a lui Carol al II-lea, Codul Penal nu incrimina homosexualitatea decat
daca sodomia ar fi fost savarsita prin forta de catre un barbat asupra altuia - cu
alte cuvinte doar violul era condamnat.

1.4.2. Vot asupra casatoriilor intre homosexuali in

statulMassachusetts

BOSTON, 2 ianuarie 2007 - Intr-o atmosfera de suspans care a marcat intreaga

sesiune legislativa, legiuitorii din statul american Massachusetts au dat unda
verde unei propuneri de amendament constitutional care ar urma sa interzica
casatoriile intre homosexuali, in singurul stat american unde homosexualii se pot
casatori.

Votul a fost dat dupa saptamani de campanie intensa si presiuni de ambele parti
facute asupra legiuitorilor.
Acum, acestia au dat unda verde procedurii necesare pentru ca propunerea de
amendament sa-si urmeze cursul, urmand ca aceasta sa fie supusa la vot in
2008. Totusi, propunerea are nevoie si de avizul urmatoarei sesiuni legislative.

Daca amendamentul va ajunge sa fie supus la vot iar cetatenii il vor aproba,
masura va pastra intacte cele 8.000 de perechi de homosexuali 'casatorite' in
statul Massachusetts, dar va interzice aparitia altora noi.

'Acesta este exercitiul democratic. Nu e vorba de nici o tazbunare. Nu este ura,

ci doar dreptul cetatenilor sa voteze', a declarat Kris Mineau de la Massachusetts
Family Institute, o asociatie care se opune casatoriilor intre homosexuali.

Daca legiuitorii ar fi blocat amendamentul, propunerea legislativa ar fi incetat

iar cei care au initiat-o si care au strans 170.000 de semnaturi ar fi trebuit sa reia
intregul proces de la inceput.

Presiunile asupra legiuitorilor au venit din partea ambelor tabere: activistii

homosexuali si noul guvernator din partea Partidului Democrat, Deval Patrick,
le-au cerut legiuitorilor sa nu voteze in nici un fel propunerea de amendament.
Cei care se opun casatoriilor intre homosexuali, dar si Curtea Suprema a statului,
au solicitat exprimarea unui vot.

Curtea Suprema - aceeasi care a decis in mod unilateral in 203 ca homosexualii

au dreptul sa se casatoreasca - a declarat saptamana trecuta ca legiuitorii si-ar
incalca indatoririle constitutionale daca ar refuza sa voteze asupra unui
amendament initiat de cetateni. Pe de alta parte, o comisie de judecatori a decis
ca Curtea Suprema nu are nici o autoritate sa-si forteze pe legiuitori sa voteze.

Pentru a putea merge mai departe, amendamentul avea nevoie de avizul a numai
50 dintre cei 200 de membri ai legislativului statal. Marti, 61 dintre acestia au
votat pentru, iar 132 impotriva.
Dupa cateva ore, legiuitorii au cazut de acord sa reia votul, doar pentru a obtine
o confirmare a acestuia, cu 62 in favoarea amendamentului.

In cursul diminetii, noul guvernator, care sustine casatoriile intre homosexuali,

avusese o intrevedere cu liderii legislativului dominat de Democrati pentru a-i
convinge sa voteze impotriva.

Patrick urmeaza sa depuna juramantul ca guvernator marti. Predecesorul sau,

Mitt Romney, un Republican care a anuntat ca va candida la alegerile
prezidentiale din 2008, se opune casatoriilor intre homosexuali.

In noiembrie anul trecut, sapte state au votat in favoarea unor amendamente

constitutionale care interzic casatoriile intre homosexuali, numarul statelor
americane care au adoptat o asemenea masura ajungand astfel la 27.

Exista insa si cateva state care se misca in directia opusa: homosexualii din New
Jersey au obtinut saptamana trecuta dreptul de a forma asa-numite 'parteneriate
civile', care le permit sa beneficieze de anumite drepturi similare familiilor.
Statele Vermont si Connecticut permit si ele asemenea 'parteneriate civile'.

1.4.3. Casatoriile homosexuale din Canada contra dreptului la

exprimare

Decembrie 2006 - Impunerea de catre Parlamentul Canadei a casatoriilor

homosexuale, fara consultarea populatiei, are un impact din ce in ce mai mare
asupra dreptului la exprimare si a libertatilor religioase din aceasta tara. Dna
Gwendolyn Landolt, vice-presedinte al asociatiei REAL Women of Canada, a
comentat recent tendintele de limitare a libertatilor fundamentale in relatie cu
casatoriile homosexuale.

Scriind in publicatia The Hamilton Spectator, dna Landolt remarca:

Legalizarea casatoriilor homosexuale in Canada este de natura sa genereze
conflicte intre lege si religie. Organizatia romano-catolica, Knights of Columbus,
din Port Coquitlam, Columbia Britanica, a fost condamnata la plata unei amenzi
pentru 'ranirea sentimentelor' (!!) atunci cand a refuzat sa inchirieze o sala
proprie pentru doua lesbiene care doreau sa se 'casatoreasca'. Serviciile sociale
furnizate de asociatiile religioase, cum ar fi serviciile de consiliere si adoptii,
sunt obligate acum sa se conformeze legii casatoriilor homosexuale. Bisericile,
care sunt scutite de impozite, sunt amenintate ca-si vor pierde acest statut in
cazul in care nu oficiaza slujbe pentru cuplurile de homosexuali.

Inspectoratele scolare din provinciile Quebec si Ontario, in special cele din

orasele Toronto, Hamilton siLondon, au introdus acum educatie pro-
homosexualitate in scoli. Programele scolare nu prezinta o viziune echilibrata
asupra subiectului, iar impactul medical, psihologic si juridic al homosexualitatii
nu este discutat.

Dna Andrea Lafferty, directoare executiva la asociatia Traditional Values

Coalition, nu este surprinsa de ceea ce se petrece in Canada: 'Distrugerea
libertatilor religioase si a libertatii de expresie ne amintesc ce se poate intampla
in State Unite [si in Romania, n.red.] daca se aproba casatoriile intre
homosexuali. Asociatiile de homosexuali lucreaza din plin la subminarea
libertatilor religioase [a se vedea campania din Romania impotriva icoanelor din
scoli, n.red.] si a libertatii de expresie, apeland la procese in instanta pentru
recunoasterea casatoriilor lor, la legi anti-discriminare si la alte legi menite a le
conferi homosexualilor statutul de minoritate protejata. Nu putem accepta asa
ceva.'

Dna Lafferty avertizeaza ca Congresul SUA, care va fi dominat de democrati

incepand din 2007, se va confrunta din nou cu initiative menite a limita
libertatile fundamentale. 'Homosexualii si aliatii lor din Congres vor incerca sa
forteze adoptarea unei legislatii pro-homosexualitate, anti-religie, de genul legi
anti-ura, legi care au fost respinse pana acum de majoritatea republicana.'

In timpul actualei legislaturi, pro-homosexualii din Congresul SUA au inaintat

mai multe propuneri de legi menite a le acorda homosexualilor protectii
speciale. Propunerile includeau eliminarea interdictiei pentru homosexualii
manifesti de a intra in Armata, declararea unei Zile a Linistii pentru
homosexualii din scoli, concedii medicale pentru cuplurile de homosexuali,
similare celor valabile pentru familii, si o lege care sa faca din comportamentul
homosexual o minoritate protejata la nivel federal.

In ceea ce priveste Romania, homosexualii de aici au inceput sa ceara, incepand

din anul 2006, dreptul de a se casatori. Daca ne uitam la tarile in care ei au
obtinut acest drept, se poate constata ca ulterior ei au solicitat si alte drepturi, pe
cale de consecinta, cum ar fi dreptul de adoptie si solicitarea de modificare a
programelor si manualelor scolare. Peste tot, aceste modificari legislative s-au
facut concomitent cu inasprirea legilor impotriva celor care obiecteaza fata de
comportamentul homosexual.

MIC ASPECT RELIGIOS

Atitudinea de astazi a religiilor spre homosexualitate variaza. Doctrinele

religiilor abrahamice sunt interpretate de grupurile mai conservatoare ca vazand
toate aceste relatii ca un pacat. In acele societati guvernate de interpretari
fundamentaliste ale religiilor, aceste relatii sunt considerate
precum perversiuni si sunt ilegale. In unele jurisdictii, precum in Arabia Saudita
si alte tari musulmane ele sunt inca pedepsite cu moartea. In contrast, Budismul,
Sintoismul si unele alte religii considera ca sexualitatea in general poate
interfera cu aspiratiile spirituale si ordinea sociala, dar nu fac distinctie intre
obiectele dorintei.
 1.5.Toleranta si nediscriminarea practicate de homosexuali

de Bogdan Mateciuc

Heterofobia este in crestere in Statele Unite, daca este sa ne luam dupa tot mai
frecventele incidente in care cei care exprima opinii negative la adresa
homosexualitatii au de suferit repercursiuni din partea unor oficiali.

Cel mai recent incident il are ca instigator pe Jim Graham, un homosexual

membru in Consiliul Local al Districtului Columbia din Statele Unite.
Saptamana trecuta, Robert Smith, director in Consiliul Local si catolic
practicant, a fost invitat la un post tv pentru a prezenta opinia Partidului
Republican fata de casatoriile intre homosexuali. Smith a declarat, in calitate de
crestin, ca homosexualitatea constituie un comportament deviant in comparatie
cu heterosexualitatea.

'In calitate de oficial ales si homosexual', Graham i-a cerut demisia lui Smith din
Consiliul Local. Smith a refuzat, afirmand ca opiniile sale nu au nici o legatura
cu postul pe care il ocupa si ca au fost facute in afara serviciului. De asemenea,
el si-a reafirmat sprijinul pentru politica anti-discriminare a consiliului, precum
si respectul fata de alte pareri despre homosexualitate. Totusi, guvernatorul de
Maryland - Robert Ehrlich Jr. - l-a concediat pe Smith pe motiv ca guvernatorul
vrea 'acceptare' si 'toleranta'.

In trecut, Graham a facut mai multe declaratii intolerante si discriminatorii la

adresa fostilor homosexuali si a catolicilor insa, spre deosebire de Smith, nu a
fost concediat. De exemplu, in 2003, pe cand se afla la conducerea Consiliului,
Graham a declarat ca anunturile afisate de PFOX (o asociatie de sprijin pentru
cei care vor sa scape de atractiile homosexuale) in statiile de metrou, prin care se
cerea toleranta fata de fostii homosexuali, ar fi 'jignitoare' si 'jalnice'. Probabil ca
daca ar fi facut aceleasi declaratii despre homosexuali, Graham ar fi ramas si el
fara slujba.

Pentru a se asigura ca reclamele PFOX nu vor mai aparea in statiile de metrou

ale capitalei americane, Graham si Consiliul Local au anulat toate spatiile pentru
afisare gratuita non-profit, cum erau si cele folosite de PFOX. Totusi, Graham a
propus un amendament pentru prelungirea termenului pentru acele spatii
ocupate de doua organizatii ale activistilor homosexuali.

Pe langa comentariile sale la adresa fostilor homosexuali, Jim Graham s-a lansat
si in comentarii jignitoare la adresa crestinilor catolici. In anul 2000, cand
Consiliul Local al Districtului Columbia a respins o 'clauza de constiinta' prin
care organizatiile catolice ar fi fost scutite de la contractarea unor planuri de
pensii care includeau si controlul artificial al nasterilor, Graham s-a dezlantuit la
adresa Papei si a arhidiocezei catolice de Washington, motivul fiind practicarea
religiei romano-catolice.

In cadrul acelei sedinte a Consiliului Local, Graham a afirmat si ca 'se lupta de

ani de zile cu dogmele Bisericii' si a numit Biserica romano-catolica 'biserica
homofoba'. Episcopul catolic William Lori a raspuns afirmand ca respectiva
sedinta a fost 'o mostra de bigotism anti-catolic'.

Desi asistam tot mai des la cereri de 'toleranta', 'acceptare' si 'nediscriminare' din
partea activistilor homosexuali, este evident ca odata ajunsi in posturi de
conducere, acestia nu au nici o retinere in a-i reduce la tacere pe cei care au alte
opinii.
1.7. Homosexualitatea in Romania

Istoric

In 1994 s-a constituit grupul de initiativa Bucharest Acceptance Group cu scopul

de a promova un dialog deschis si rational despre subiectul complex al relatiilor
dintre persoane de acelasi sex.

In mai 1995 Bucharest Acceptance Group a organizat la Bucuresti simpozionul

„Homosexualitatea - un drept al omului?” La simpozion au participat
reprezentanti ai Guvernului, Parlamentului, Bisericii Ortodoxe Romane si ai
organizatiilor LGBT si de drepturile omului. Una dintre consecintele pozitive
ale simpozionului a fost decizia micului grup de voluntari si simpatizanti de a
infiinta o organizatie independenta stabila.

ACCEPT a fost inregistrata ca organizatie neguvernamentala de drepturile omu

lui la data de 25 octombrie 1996.

In 1997 ACCEPT a lansat o campanie nationala si internationala pentru

abrogarea Articolului 200 din Codul Penal al Romaniei prin care erau
incriminate relatiile dintre persoane de acelasi sex. Ca urmare a acestei
campanii, la 30 ianuarie 2002 s-a incheiat procesul legislativ de abrogare a
articolului 200.

In luna mai 1999 Asociatiei ACCEPT i s-a decernat, la sediul Comisiei

Europene din Bruxelles, premiul EGALITÉ („Equality for Gays and Lesbians in
the European Institutions”) pentru activitatea de aparare a drepturilor si
libertatilor persoanelor LGBT din Romania. Tot in 1999, ACCEPT a fost
nominalizata la premiul Sacharov al Parlamentului European.
ACCEPT a organizat la Bucuresti, intre 4 si 8 octombrie 2000, cea de-a XXII-a
Conferinta Europeana ILGA, cu titlul „ACCEPTing Diversity”.

In 2004 ACCEPT a organizat primul festival gay din Romania, sub titlul
„Festivalul Diversitatii”, eveniment care a cuprins un mini-festival de film gay,
o expozitie de afise si fotografii, lansari de carte si dezbateri publice.

In 2005 in cadrul GayFest 2005, in Bucuresti are loc primul GayPride romanesc,
eveniment istoric pentru miscarea LGBT din Romania care a starnit numeroase
reactii in randul oficialitatilor si a opiniei publice devenind unul dintre cele mai
mediatizate subiecte ale acelor zile.

Asociatia ACCEPT este prima organizatie neguvernamentala de drepturile

omului din Romania care apara si promoveaza drepturile LGBT (lesbiene, gay,
bisexuali, transsexuali) la nivel national.

MISIUNE

Crearea unei societati mai bune pentru LGBT din Romania.

SCOP

Schimbarea mentalitatii privind LGBT din Romania.

VIZIUNE

O societate in care orientarea sexuala reprezinta o simpla caracteristica a fiintei

umane.

OBIECTIVE
 apararea prin toate mijloacele legale a persoanelor lezate in
drepturile si libertatile lor fundamentale, asa cum sunt prevazute in
Constitutia Romaniei si in tratatele internationale ratificate de statul roman;

educarea societatii si mass-media cu privire la LGBT;

organizarea de actiuni pentru respectarea drepturilor si libertatilor

persoanelor LGBT;

dezvoltarea solidaritatii intre membrii comunitatii LGBT;

colaborarea cu organizatii care promoveaza interesele

minoritatilor;

dezvoltarea de servicii care raspund nevoilor specifice LGBT din Romania.

 III.Concuzii

Homosexualitatea este un fenomen cu care societatea s-a confruntat din

trecut.Este un fenomen controversat.In atentia lui s-au adus o serie de cercetari,
analize, avand in vedere aspectele: legale, sociale, religioase sau
biologice. O serie
de doctori psihiatri, psihologi, si chiar sociologi, si-au indreptat atentia asupra
homosexualitatii incercand sa sublinieze pozitivismul sau negativismul
fenomenului asupra societatii. Tinand cont de informatiile
de care dispunem in proiectul nostru, societatea a fost puternic afectata de
fenomenul homosexualitatii.Tocmai acest fapt i-a determinat pe cercetatorii
vremii sa efectueze studii, analize si multiple
cercetari. Societatea
moderna continua sa fie revoltata de extinderea “bolii” homosexualitatii, asa
cum au numit-o doctorii psihiatri.