S1: Absorbția medicamentelor: mecanismele absorbției; factorii care influențează absorbția

medicamentelor, interacțiuni medicamemtoasă la nivelul absorbției (exemple).

Absorbția medicamemtoasă este definită ca trecerea medicamentelor de la locul administrării în sânge.
Medicamentele pot traversa membranele celulare prin procese de: diviziune pasivă, transportul activ,
endocitoză.

Difuziunea pasivă:
Diviziunea pasivă este procesul prin care un medicament străbate membranele celulare în sensul
gradientului de concentrație, diviziunea depinde de liposolubilitatea si ionizarea molecule de medicament
astfel încât:
a. Medicamentele liposolubile traversează usor membranele celulare
b. Medicamentele ionizante traversează mai greu, cele neionizante mai usor
Exista 3 mecanisme distincte de transport pasiv:
1. Difuziunea simpla: presupune dizolvarea moleculelor in bistratul lipidic datorită
permeabilitatii intrinseci a acestuia fata de anumite tipuri de molecule si ioni rezultând
traversarea fara ajutorul proteinelor membranare.
2. Difuziune simpla prin canale ionică sau moleculare – permit un transport extrem de rapid
prin membrană.
3. Difuzia facilitată – medicamentele străbat membranele in sensul gradientului de
concentrație, cu ajutorul unui transporturi, fara consum de energie (transport limitat).
Transportul activ
Implică proteine membranare integrale, cu proprietati enzimatice care transporta ioni sau molecule
impotriva gradientului lor de concentrație de potențial electric sau de presiune osmotica. Astfel de
proteine se numesc pompe membranare. Traversarea membranelor se face cu ajutorul unui transportor
care preia medicamentul de pe o parte a membrane si il cedează de partea cealaltă. Caracteristicile acestui
tip de transport sunt:
- Transportul se face cu consum energetic
- Capacitatea de transport este limitată (procesul este saturabil)
Endocitoza
Este o modalitate minoră de transport activ pentru medicamente. Substanta activă, dizolvată este preluată
de pe o parte a membrane sub forma unor vehicule si apoi ce data pe cealaltă parte a membrane.

a. Factorii care influențează absorbtia:

1. Factorii locali de la locul administrării medicamentului: suprafața de absorbție, fluxul
sanguin, alimentele, tranzitul intestinal, enzimele digestive
2. Proprietățile fizico-chimice ale medicamentului
 Liposolubilitatea -un medicament traversează membrana
fosfolipidica numai daca este liposolubil
  Gradul de ionizare – ironizată mica = absorbție mai mare
 Disponibilitatea formei farmaceutice: medicamentele lichide se
absorb mai usor decat cele solide; pentru aceeasi formă farmaceutică
absorbția diferă în funcție de: excipienti, dimensiunile particulelor,
forma chimică.
Interacțiuni medicamemtoase la ni leul absorbției:
 Dacă se administrează concomitent ele pot interacționa si absorbția poate fi modificată prin:
inactivarea medicamentului, formarea de complexe neresorbabile, modificarea motilitatii
gastrointestinale, modificarea vascularizatiei locale.
 Incompatibilitatea este interactiunea in vitro ă medicamentelor.

S2. Distribuția medicamentelor, factorii care influențează distribuția, interacțiuni medicamemtoase la

nivelul distribuției:
Distribuția medicamentelor consta in repartizarea acestora la nivelul tesuturilor, celulelor, lichidelor
celulare
A. Transportul medicamentelor in sânge e reprezentat de două forme de transport:
 Forma legată- se leagă de albumine => Nu trece in tesuturi => forma inactivă
biologic
 Formă libera – nelegata de albumine, sau forma dizolvată in sânge => poate
trece in tesuturi => forma activă biologic
B. Trecerea medicamentului din sânge in tesuturi si organe

1. Mecanismul distribuției: difuziune (rar prin alte mecanisme)

 În compoziția membrane intra lipide: substanțele imposibile pătrund prin
membrane, cele insolubile nu; capacitatea acizilor sau bazelor slabe de a
difuza prin membrana depinde, în general, de gradul de ionizare
 Pătrunderea prin pori
2. Factorii care influențează distribuția:
 Factorii tisulari:
- Vascularizatia – creierul, inima, rinichiul, ficatul, splina, plantele endocrine – organe intens
vascularizate, primesc 70% din medicament. Creșterea frecvenței cardiace si a debutului cardiac
determină viteza de distribuție a medicamentului.
- Structura capilarelor
b. Ficatul – sinusoidele hepatice au fenestratii mari care permit trecerea plasmei si chiar a
proteinelor
c. Rinichiul – prezența porilor mari la nivelul capilarelor favorizează distribuția
d. Creierul – bariera hematocefalică scade distribuția. Se distribuie mai usor medicamentele
liposolubile ( anestezice volatile) si mai greu medicamentele hidrodolubile polare (penicilina)
- Structura tesiturilor- pot facilita acumularea unor medicamente si pot influenta acțiunea si
efectele acestora
- Factorii dependenți de medicament:
 Concentrația medicamentului in plasmă- creșterea concentrație, creste distribuția
 Liposolubilitatea – medicamentele imposibile se dizolva in membrane fosfolipidica.
  Gradul de ionizare – medicamentele polare se distribuie greu – ele trec numai la nivelul
jonctiunilor dintre celule.

Interacțiuni medicamentoase la nivelul distributiei:

- Cauze: folosirea aceluiași transportot plasmatic – albumine
- Consecințe – medicamentul intra in competitie pentru situsurile de legare ale albumine
- Exemplu – aspirina deplasează de pe albumină sulfamidele anyidiabetice si creste forma lor libera
p este activa => risc de hipoglicemii.
27. Blocanți ai receptorilor alfa adrenergici: exemple, proprietăți farmacologie, indicații, efecte
secundare, reacții adverse.
Blocantele alfa adrenergice neselective: FENOXIBENZAMINA, FENTOLAMINA.
FENOXIBENZAMINA
 Inhibă captarea catecolaminelor, la nivelul terminațiilor nervoase
adrenergice și în fibrele extraneuronale.
 Efecte farmacologice: se împiedică vasoconstricția produsă de
adrenalină, scade rezistența calculată periferică ducând la tahicardie
reflexă
 Indicații: tratamentul feocromocitomului, mai ales preoperator
 Reacții adverse: hipotensiune picturală, tahicardie, stări genetice,
oboseală.
FENTOLAMINA
 Mecanism de acțiune: blochează receptorii alfa 1 și alfa 2 adrenergici
 Efecte farmacologice: vasodilatație, tahicardie prin mecanism reflex, crește peristaltismului
digestiv și a secrețiilor gastrice prin stimularea parasimpatomimetică
 Indicații:
 Scop diagnostic: scade tensiunea arterială în feocromociton
 În tratamentul preparator și intraoperator al feocromocitomului
 În tratamentul paliativ: în cazuri inoperabile de feocromociton
 Sindroame vasospastice (sindrom Raynaud)
 Reacții adverse: hipotensiune, tahiaritmii, tulburări în teritorii cu arteroscleroză, pirozis și ulcele
gastric.

Blocante alfa adrenergice selective: PRAZOSIN, NICERGOLINA, TAMSULOSIN, URAPIDIL,

DIHIDROERGOTOXINA.
- Blocante selective alfa1 adrenergice folosite în afecțiuni vasculare: PRAZOSIN,
NICERGOLINA, DIHIDROERGOTOXINA
- Blocante selective alfa1 adrenergice folosite în afecțiuni urologice: TAMSULOSIN
URAPIDIL
 Alfa blocant adrenergic, neselectiv, antihipertensiv
 Mecanism de acțiune: se exercită în vasele de sânge, reduce presiunea sângelui prin relaxarea
pereților vaselor de sânge.
  Indicații: urgențe în hipertensiunea arterială, boală HTA, HTA rezistență la terapie
 Reacții adverse: hipotensiune ortostatica, vertij, cealer
PRAZOSIN
 Este un antihipeertensiv cu acțiune scurtă
 Mecanism de acțiune: blochează selectiv receptorii alfa 1 adrenergici, producând vasodilatație
 Efecte farmacologice: scade rezistența calculată periferică și tensiunea arterială, nu modifică
debitul cardiac și fluxul sangvin renal.
 Indicații: hipertensiunea, insuficienta cardiacă, fenomene Raynaud
 Reacții adverse: produce fenomenul de primă doză caracterizată prin colaps și lipotimie = prima
doză administrată sub control medical
NICERGOLINA
 Este un alcaloid extras din seara cornută
 Ameliorează funcția cerebrală și acționează ca antioxidant al celulelor creierului.
 Mecanism de acțiune: vasodilatator cerebral și periferic, determinat de blocarea receptorilor alfa1
adrenergici dar și de acțiunea directă de relaxare a musculaturii netede vasculare. Nu are efect
vasodilatator asupra circulației coronariene.
 Indicații: ischemia cerebrală, tulburări cerebrale la bătrâni, arterită.
DIHIDROERGOTOXINA
 Este un alcaloid extras din secară cornută; vasodilatator periferic
 Mecanism de acțiune: antagoniste alfa, august seeotoninergic și dopaminergic

TAMSULOSIN
