Sunteți pe pagina 1din 2

Modelul nr.

19

SUBIECTUL al III-lea
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi relaţia dintre două personaje dintr-un text dramatic
studiat.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
-prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje din textul dramatic studiat;
-evidenţierea modului în care se manifestă relaţia dintre cele două personaje prin două episoade/ secvenţe comentate;
-analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale textului dramatic studiat, semnificative pentru relaţia dintre
cele două personaje, din seria: conflict, modalităţi de caracterizare, limbaj, notaţiile autorului.

I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută


ŞTEFAN TIPĂTESCU - ZOE TRAHANACHE
Introducerea Relația Ştefan Tipătescu - Zoe Trahanache

informaţii contextualizatoare despre particularităţile comediei:


Teatrul îşi creează microunivers propriu, în care dramaturgul se substituie naturii, creând personaje și locuri noi, făcând din
vis realitate, pt a aduce în faţa spectatorului o lume inedită. Actorii sunt cei care dau viaţă personajelor plăsmuite de dramaturg,
un adevărat Demiurg care creează viaţa din nimic.
În comedie, unde intenţionalitatea artistului este aceea de a stârni râsul, personajele surprind defecte ale fiinţei umane, fiind
realizate, de aceea, prin linii caricaturale îngroşate;
„O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri, în care autorul construieşte o adevărată galerie
tipologică de personaje cu punct de plecare în teatrul clasic.
Anunțarea subiectului propus
Reprezentativă pt viziunea despre lume a dramaturgului este relaţia dintre Ştefan Tipătescu şi Zoe Trahanache, urmărită pe
tot parcursul textului.

Cuprinsul
prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje
din textul dramatic studiat
STATUT SOCIAL: PREFECT; NEVASTA PRIETENULUI
-statutul social al celor 2 personaje este surprins încă din „Lista cu Persoanele” plasată la începutul piesei.
Cititorul află că Ştefan Tipătescu este prefectul judeţului, aşadar unul dintre stâlpii puterii locale, cel mai important
personaj în organizarea procesului electoral. Puterea sa, autoritatea sunt doar nişte aparenţe, în realitate comportamentul său fiind
unul influenţabil, dictat de sentimente.
Despre Zoe aflăm că este „soţia celui de mai sus", nevasta lui Zaharaia Trahanache, cu opt ani tânără decât acesta. Este
singurul personaj feminin într-o lume a politicului, dominată de bărbaţi;
STATUT PSIHOLOGIC: ANTITEZĂ SLAB≠PUTERNIC
-dpdv psihologic, relaţia dintre cele 2 personaje este realizată pe baza antitezei dintre caracterul slab al lui Tipătescu şi cel
puternic al lui Zoe. În această rel. de cuplu, Tipătescu reprezintă planul afectelor, iar Zoe, pe cel al raţionalului.

evidenţierea modului în care se manifestă relaţia dintre cele două personaje prin episoade/secvenţe comentate
CONȚINUTUL SCRISORII
relaţia intimă dintre cele 2 personaje, dragostea pe care şi-o poartă, reiese, înainte de toate, din conţinutul scrisorii, pe care
prefectul i-o adresează „Scumpa mea Zoe, diseară venerabilul se duce la întrunire. Eu trebuie să stau acasă pt că aştept depeşe de
la Bucureşti, la care trebuie să răspunz pe dată. N-aştepta, prin urmare, ci vino tu la mine, cocoşelul tău care te adoră şi te sărută
de o mie de ori. Fănică". Faţă de Zoe, Tipătescu se crede irezistibil, iar limbajul u: de acesta este de un comic savuros;
”COMEDIA” SLĂBICIUNII FEMININE
Scena VI din Actul al II-lea devine, de asemenea, reprezentativă pt a surprinde relaţia dintre cele 2 personaje. Zoe
joacă o adevărată comedie a slăbiciunii feminine, pt a-1 determina pe Tipătescu să-1 susţină în alegeri pe Caţavencu: „ Dacă
ambiţia ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de ruşinea mea, de viaţa mea, atunci lasă-mă! Să mor.. .". În cele din
urmă, Tipătescu cedează în faţa rugăminţilor şi se retrage în umbra femeii pe care o iubeşte, recunoscându-i, astfel, autoritatea:
„Eşti candidatul Zoii, eşti candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare şi al meu", îi va spune el lui Caţavencu.

analiza, la alegere, a două elemente de structură şi de limbaj ale textului dramatic studiat, semnificative pentru relaţia
dintre cele 2personaje, din seria: conflict, modalităţi de caracterizare, limbaj, notaţiile autorului
CONFLICT
-conflictul principal al piesei este unul exterior şi constă în lupta pt puterea politică, pt obţinerea funcţiei de deputat, între cele 2
tabere adverse:
-cea aflată la putere, care susţine candidatura lui Tache Farfuridi, şi
-opoziţia, reprezentată de gruparea intelectualilor din redacţia ziarului „Răcnetul Carpaţilor".
Acest conflict principal este particularizat prin altele secundare, între care se remarcă cel dintre Zoe şi Ştefan Tipătescu. Femeia
încearcă să îl convingă pe Tipătescu să-1 susţină în alegeri pe Caţavencu, astfel încât acesta să nu facă publică scrisoarea, iar
imaginea ei de femeie onorabilă să fie pătată;
CARACTERIZARE

-modalităţile de caracterizare a celor 2 personaje sunt cele consacrate de textul dramatic: directe şi indirecte. Trăsăturile de
caracter ale actanţilor reies îndeosebi din gesturile lor, din fapte sau atitudini.
Dialogul, ca mod de expunere principal în textul dramatic, devine o formă prin care personajele nu numai comunică, ci, mai ales,
se comunică. Originalitatea lui Caragiale se reflectă în individualizarea personajelor prin onomastică şi prin limbaj. De pildă,
prenumele prefectului face trimitere la personalitatea marcantă a lui Ştefan cel Mare, în timp ce numele său, derivat cu cel mai
banal sufix din onomastica românească, ,,-escu", îl plasează în anonimat. Astfel, prin onomastică, Caragiale surprinde discrepanţa
dintre pretenţiile de persoană publică autoritară ale prefectului şi caracterul său slab, uşor influenţabil, lăsându-se condus de
sentimentele pe care le are faţă de Zoe.
Încheierea
reluarea sintetică a tuturor ideilor importante
- particularităţile comediei,
-statutul social şi psihologic al personajelor,
-conflictul,
-modalităţile de caracterizare etc.
În concluzie, relaţia dintre Ştefan Tipătescu şi Zoe Trahanache rămâne reprezentativă pt viziunea despre lume a unui
autor care a recurs la principiile estetice ale realismului şi ale clasicismului pt a surprinde, dintr-o perspectivă critică şi ironică,
imaginea societăţii româneşti din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, „o societate a formelor fără fond", după cum o caracteriza
Titu Maiorescu.